Luceafărul, ianuarie-iunie 1961 (Anul 4, nr. 1-12)

1961-01-01 / nr. 1

A intrat, în ultimii ani, tot mai mult în vocabularul ac­tiv al oamenilor din patria noastră, expresia „poezia vieţii noi", inţelegîndu-se prin aceasta, că actualitatea socia­listă, prin istoricele transfor­mări economice, politice şi so­ciale, pe care le înfăptuieşte, prin înalta preţuire a omului şi a năzuinţelor sale de pace şi prosperitate, prin toată bogăţia ei variată şi complexă, e ea insăşi încărcată de poezie şi frumos. Expresia lirică a acestui fapt obiectiv — cu excepţii, fără îndoială — nu e nicidecum o poezie festivă, idilică, lipsită de dramatismul şi de freamă­tul vieţii reale. Dimpotrivă, poezia anului care s-a scurs se concretizează, în gene­ral, prin eforturile poeţilor de a înfăţişa actualitatea în procesul ei dialectic de dez­voltare. Tendinţele evazioniste, versurile rupte de actualitate şi de viaţa constructorilor so­cialismului, s-au veştejit în umbra adevăratei poezii. Poeţii cei mai activi şi mai talentaţi au înţeles cu toată profunzimea lor cuvintele to­varăşului Gheorghe Gheorghiu- Dej din Raportul la cel de-al III-lea Congres al Partidului Muncitoresc Român. „Avintul uriaş al forţelor creatoare ale poporului oferă o sursă inepui­zabilă de inspiraţie pentru scriitorii noştri“. Aproape toate revistele lite­rare de la noi au avut iniţia­tive frumoase, în acest sens, organizînd ieşiri pe teren şi documentări colective, al căror rod au fost grupajele de poezii, publicate în reviste ca Viaţa romînească, Tribuna, Gazeta literară, Luceafărul etc. O caracteristică salutară a anului literar 1960, sub rapor­tul producţiei poetice, constă în apariţia şi afirmarea unor talente tinere în paginile zia­relor şi revistelor, unele dintre ele ajungînd chiar să-şi tipă­rească în Colecţia Luceafărul prima plachetă de versuri. Amintim pe Nichita Stănioiu, cu Sensul iubirii, pe Bezar Baltag cu­ Comuna de aur, pe Iile Constantin cu Vîntul cu­­trfceră a­pele. In curs de editare se află placheta tînărului poet clujean Leonida Neamţu şi a poetului ieşan, tot tînăr, Florin Mihai Petrescu. Numărul tine­rilor poeţi ajunşi, în 1960, la un stadiu de maturizare poe­tică, demnă de a fi oglindită intr-un volum, e incomparabil mai mare. Fără îndoială tineri poeţi deosebit de înzestraţi ca Victoria Ana Tăuşan, Aurora Conţescu, Mihai Negulescu Miron Scorobete, Ion Raho­veanu, Dimitrie Rachici, Con­stanţa Buzea, Florenţa Albu Petre Ghelmez, vor semna cârţi cu versuri actuale, stră­bătute de fiorul actualităţii Tineri poeţi ca aceştia şi mulţ colegi de-ai lor de generaţie care deşi publică mai rar, acti­vînd mai mult în cercuri lite­rare, au adus, în lirica anului 1960, o notă proaspătă, sănă­toasă, plină de clocotul vieţii şi­ al tinereţii. Demn de remarcat în acest an este apariţia în reviste a unor ample poeme izvorîte din problematica bogată a actuali­tăţii, din frumuseţea morală şi munca eroică a oamenilor de astăzi. Anul s-a deschis chiar sub auspiciile unui astfel de poem vibrant, excelent realizat în multe părţi, cum este Despre otel de Dan Deşliu publicat în nr. 1/1960 al Lu­­ceafărului. Nu pot scăpa Interesului nostru lucrări ca Poem des­pre construcţii de Miron Scorobete, Orizonturi soli­dare, Depărtarea de zădăr­nicie, Aceste ore mari de Ion Rahoveanu (Tribuna), Despre cei ce se nasc de Ana Blandiana (Luceafărul), Legenda lacului de Dimos Rendis (Gazeta literară), Ochii Danielei de T. G. Maiorescu (Contemporanul), Marele cîn­­tec de dragoste de Ion Crîngu­­leanu (Luceafărul) şi acel am­plu şi profund poem al dra­gostei Spectacol în aer liber, de Nina Cassian, tipărit în Viaţa romînească nr. 9/1960. Cititorii au putut urmări cu acelaşi interes, ca şi în alţi ani, versurile poeţilor noştri din toate generaţiile. Astfel, poate niciodată nu s-au citit şi nu s-au bucurat de o mai sinceră preţuire stihurile vechi şi noi ale maestrului Tudor Arghezi, ca în acest an, cind autorul lor, octogenar, a fost sărbăto­rit de întregul nostru popor şi de multe alte popoare, cînd am avut sentimentul că celebrăm una din cele mai mari izbinzi ale poeziei mondiale contem­porane. Volumele de poezie, apărute în acest an, deşi puţine la nu­măr, dacă le integrăm în pei­sajul general al producţiei poe­tice de la noi, sunt concludente atît pentru stadiul de dezvol­tare al poeţilor respectivi, cit şi pentru unele aspecte ale li­ricii noastre noi, realist-socia­liste. Ele vorbesc oricui despre afirmarea şi dezvoltarea unor personalităţi originale, conform cu natura specifică a talentu­lui fiecărui poet, în cadrul me­todei unice de creaţie a rea­lismului socialist. Astfel, vo­lumul Nu sînt cîntăreţ de stele de Dumitru Corbea, înfăţişînd­ linia ascendentă de dezvoltare a unui poet militant încă de la începuturile creaţiei sale, afirmă în cîmpul liricii noastre, talentul unui scriitor comunist, format în spiritul tradiţiilor noastre folclorice. Apreciată de critica literară, cartea de ver­suri ,a lui Iog Bănuţă La e­tarul dintre lumi, aşa cum arată un cronicar în Gazeta literară, aducea cititorilor o „poezie au­tentică, scrisă de un poet com­batant, situat ferm pe poziţiile de luptă pentru d­esăvîr­şirea construirii socialismului“. Miron Radu Paraschivescu şi-a strîns sub titlul Declaraţia patetică poeme mai vechi şi mai noi, care au reprezentat momente lirice remarcabile în istoria poeziei realist socialiste din România. Critica a relevat, la momentul oportun, semnifi­caţia poeziilor îmnănunchiate în Declaraţia patetică. Volumul Ceasul de slavă de Violeta Zamfirescu a marcat, fără în­doială, un pas înainte în dru­mul spre maturizarea artistică a poetei. Volume, apreciate în chipuri diferite de critica lite­rară , dar care s-au bucurat de multă atenţie, au fost Poem despre tinereţea noastră de Gelu Naum şi Pui de lună de George Dan. N. Tăutu a pu­blicat un volum de versuri bo­gat şi variat, cu unele piese inegale, care a stat, din pă­cate, insuficient în atenţia cri­ticilor literari. Un fapt semnificativ pentru înflorirea activităţii poetice din patria noastră îl reprezintă pu­blicarea unor plachete de ver­suri de către casele regionale de cultură. Astfel, în regiunea Braşov, s-a tipărit volum­ul : Trei zboruri, care cuprinde versuri de Adrian Muntiu, Ştefan Stătescu şi Ion Lupu. La Craiova, tînărul poet Ilarie Hinoveanu a tipărit placheta Cintec tînăr, iar, la Iaşi, Flo­rin Mihai Petrescu : Chemarea primăverii, Andi Andrieş , Urcuş, Horia Zilieru, Fluierul. Anul 1960 a înregistrat pu­ţine volume de versuri pentru copii, puţine, dar bune. Remar­căm în mod deosebit pe Ion Brad cu volumul Să citim cu voce tare şi pe Veronica Po­rumbacu cu Din lumea noastră. Un volum atractiv intitulat Oraşul cu porumbei a semnat Elena Dragoş. In vremea din urmă au mai ieşit de sub teascurile tipogra­fiilor volumele a doi înzestraţi tineri poeţi: Gheorghe Tomozei Steaua polară şi Ion Gheorghe Căile pămîntului. N-am putea spune, însă, că editurile au dat pe deplin imaginea muncii creatoare a poeţilor noştri, care au publicat, în acest an, poe­me, cicluri de poezii sau poe­zii izolate în ziarele şi revistele noastre, oglindind evenimente de seamă ale istoriei sau slă­vind eforturile constructive ale oamenilor muncii. Ne-am întîlnit tot timpul a­­nului — ori numai sporadic — dar ne-am intîlnit — cu ver­suri impresionante semnate de Tudor Arghezi, Mihai Beniuc, Victor Eftimiu, Eugen Jebelea­­nu, Marcel Breslaşu, Otilia Ca­­zimir, Alfred Margul Sperber, Maria Banuş, Radu Bourea­­nu, Cicerone Theodorescu, Al. Şahighian, George Lesnea sau cu ale poeţilor din prima ge­neraţie a lui 23 August: Vero­nica Porumbacu, Victor Tul­bure, Cezar Drăgoi, Eugen Frunză, Szemlér Ferenc , Maj­­teniy Erik, Ioanichie Olteanu, Mihai Gavril, Teodor Balş, A. E. Baconsky, N. Tato­­mir, Nina Cassian, Dan Deş­liu, Mihu Dragomir, ultimii trei remarcîndu-se, în acest răstimp printr-o activitate deosebit de rodnică, publicînd poeme sau pagini compacte de poezii una­nim apreciate de cititori. Ne-au reţinut atenţia şi ne-au impre­sionat plăcut frumoasele ver­suri ale lui Tiberiu Utan, Ale­xandru Andricoiu, Ion Brad, Ion Horea, care ne-au dat adesea o poezie viguroasă, turnată într-o formă concentrată pînă la de­licatele ca şi versurile lui A. Rău, Aurel Gurghianu, Şte­fan Iureş, Al. Jebeleanu. Deşi ne speriem de liste lungi, nu putem să nu pome­nim cu satisfacţie de activita­tea bogată a unor poeţi înzes­traţi ca Niculae Stoian, Rusalin Mureşanu, Valeria Boiculesi, Victor Felea, Valeriu Goru­­nescu. Suntem­ convinşi că, de bogă­ţia activităţii poetice din anul acesta, ne vom da mai bine seama, abia în anul viitor, cînd o vom putea citi în volume, din care unele se anunţă excelente. I. D. Bălan I­n­existenţa trei lite­­raturi, anul constituie o unitate cronologică de măsură foarte in­comodă. La dimensiu­nile lui, ierarhiza­rea valorilor artistice create se face, totuşi, cu mare greu­tate şi nu fără riscuri. Efor­turile scriitorului au nevoie pentru apreciere de o perioa­dă istorică ceva mai largă. Şi, desigur, oricit de bogat în apariţii beletristice ar fi un an, el nu poate fi niciodată judecat independent, rupt de ceea ce s-a realizat anterior. Cu toate acestea „bilanţul a­­nual“ a devenit astăzi tot ani de obişnuit in litera­tură ca şi in orice alt do­meniu de activitate. Fap­tul se explică, fără îndo­ială, prin interesul uriaş al cititorilor pentru literatura noastră realist-socialistă, pentru fiecare succes al scriitorilor noştri. Despre 1960 se poate spu­ne în genere că a fost anul unor remarcabile apariţii editoriale de proză origi­nală. Nu pot fi uitate nici reeditările sau fragmentele din opera lui Sadoveanu, Arghezi, Agîrbiceanu, Victor Eftimiu, Cezar Petrescu, N. Dunăreanu, Zaharia Stancu, Ion Pas, Eu­­sebiu Camilar, Nagy István, Geo Bogza, Ion Călugăru, V. Em. Galan, Asztalos István, Kovács György, Marin Preda, Radu Tudoran etc. Ceea ce caracterizează ma­joritatea volumelor, de proză, care au văzut lumina tiparu­lui în 1960, este pasiunea ac­tualităţii socialiste de care sunt pătrunse. Ar trebui, poate, să înce­pem cu Scrinul negru de George Călinescu, roman mult discutat în paginile reviste­lor. Evident că, indiferent de obiecţiile ce au fost sau pot fi făcute pe marginea cărţii, ne aflăm în faţa unei impor­tante opere de actualitate. Destinul arhitectului Ioanide se confundă cu destinul mul­tor intelectuali, formaţi în ca­drul vechii societăţi, care şi-au găsit deplinele posibili­tăţi de valorificare a poten­telor lor creatoare odată cu începutul şi triumful revolu­ţiei socialiste. Urmărind deocamdată căr­ţile mai importante inspirate din actualitatea socialistă, e necesar să avem în vedere în primul rînd romanele Drum deschis de Şerban Nedelcu şi Destin de Aurel Mihale — ambele inspirate din lupta pentru transformarea socia­listă a agriculturii. Ora şase, primul roman al tînărului prozator Nicolae Ţie, ne înfă­ţişează un episod din viaţa minerilor din Valea Jiului. Tot anului 1960 îi aparţine şi cartea lui Al. I. Ghik­a, Ieşire­a din apocalips. Oţelul de Cons­tantin Chiriţă, Bilete de bal de Pop Simion, A doua dimi­neaţă de Dragoş Vicol. Tot aici e locul să amintim, fiind­că am început această pre­zentare oarecum pe specii, cî­teva romane pentru copii şi tineret, intrate de­ asemenea în librării în 1960. E vorba­ de Cei de la Crisanta de Gica Iuteş şi Seri albastre de Costache Anton, care pot fi considerate ca succese ale li­teraturii despre şi in special pentru cei mici. .Tradus ime­diat după apariţie în limbile rusă, germană, etc., romanul ştiinţifico-fantastic O iubire în anul 41042 de­­Sergiu Făr­­căşan, s-a bucurat pretutin­deni de o frumoasă primire. E o carte intr-adevăr capti­vantă, bogată în fantezie şi scrisă cu mult nerv. Mai menţionăm volumul Sfîrşitul vacanţei de Ion Hoben*. Am avut ocazia să citim in 1960 şi cîteva romane istorice interesante. I. Ludo ne-a ofe­rit Ultimul batalion, frescă a vieţii politice din Rominia interbelică, C. Ignătescu Mă­ria sa ţara (pe linia vechi­lor sale preocupări), B. Ior­dan : continuarea la Zile şi nopţi în furtună (întîmplări din vremea răscoalei lui Tu­dor Vladimirescu). Schiţa şi nuvela au fost şi ele bogat susţinute. Ma­rin Preda a adunat sub titlul colectiv Intîlnirea din păminturi aproape toate nuvelele sale. Cititorii a­u putut să-şi dea mai bine seama, astfel, de drumul parcurs de scriitor de la întîile încercări pînă la în­drăzneala. O imagine con­cludentă asupra activităţii de nuvelist a lui Remus Luca am putut-o avea parcurgînd culegerea selec­tivă Revederea şi alte schi­ţe. Reluate în noi ediţii Povestirile despre Doftana de M. Novicov, Din neagra ţărănie de Ion Istrate, culege­rile de schiţe Vremuri şi sem­ne de Maria Arsene şi Se des­tramă noaptea de Theodor Constantin, continuă să se afle în atenţia tinerilor îndeosebi ce frecventează librăriile. Masivă a fost în 1960 pre­zenţa prozatorilor tineri : Şte­fan Luca — Drumul trece prin pădure, Ioan Grigorescu: Obsesia. Petre Sălcudeanu : Iubeşte ziua de miine. Nico­lae Velea : Poarta. Alexan­dru D. Lungu : Hotar. Florian Grecea : Născut a doua oară etc. Ni s-au relevat cu aceste ocazii incă odată scrisul vi­guros al tînărului Nicolae Velea, cunoscut pină acum numai din schiţele publicate în Luceafărul, Gazeta lite­rară etc., capacitatea de fin analist, a lui Ioan Grigorescu, interesantul bagaj de impre­sii din viaţa satului contem­poran al lui Petre Sălcudeanu. Talentul robust, în plină desfăşurare, al lui Fănuş Nea­­gu, dovedit şi cu prilejul ce­lui de al doilea volum al său de nuvele — Somnul de la a­­miază, a fost larg comentat în numeroase cronici şi re­cenzii. Spaţiul nu ne permite să vorbim mai pe larg despre fiecare autor în parte. Dar e limpede că ne aflăm in faţa unor oameni care îndreptăţesc mari speranţe Această enumerare ar fi mult incompletă omiţindu-se numele unor prozatori ca : Sütő András, Haralamb Zin­că, Nicolae Jianu, Dumitru Mircea, Petru Vintilă, N. De­­leanu, Ion Lăncrănjan, C. Prisnea, Ion Băieşu, D. R. Po­­pescu, Nicuţă Tănase, Victor Vintu, Irimie Străuţ, I. M. Ştefan, Francisc Munteanu, Letiţia Papu, H. Rohan, Ie­­ronim Şerbu, Victor Bîrlădea­­nu, D. Ignea, Octav Pancu- Iaşi, M. Stoian, Petre Stoe­­nescu, N. Osman, Ion Gre­cea, N. Mărgeanu, Florian Avramescu, Ion Arieşanu, Vir­gil Birou, Aurel Martin Bologa, Irimie Străuţ, Sever Utan, George Bălăiţă, St. Cismaru, T. Mileşan, Titel Sorin ş. a. prezenţi în cursul anului cu schiţe, nuvele şi însemnări in paginile diverselor publicaţii. Se face simţită in mod preg­nant frumoasa recoltă a „ge­nului scurt“ din acest an, pa­siunea scr­iitorilor noştri pen­­tru­ elementul nou din­ rea­litate, pentru transformări]« cele mai subtile survenite în conştiinţa omului contempo­ran d­in viaţa noastră socia­listă unde lupta dintre nou şi vechi îmbracă nebănuite forme. Pasiunea actualităţii, a nou­lui, este proprie în egală mă­sură şi reportajului. Cit în 7 zile de Eugen Barbu, Energii de Radu Cosaşu, Şoaptele pă­­mintului de Viniciu Gafiţa, * Drum in cimpie de Ștefan Bănulescu, Hora titanilor de Elena Mătasă, reportajele lui V. Nicorovici, ale lui Traian­­Coşovei, ale lui Romulus Ru­­ mmmmmmmmmmmm­mm. f c At mmmmm, I i WSSi mt, WM m. •%v 'ZZ wd fig A VC rOm. CRITICA SI ISTORIA LITERARAB­ ilanţul criticii literare pe o anumită perioadă de timp nu este, in fond, decit bilanţul anului li­terar. O anumită orien­tare generală a beletristicii, a­­numite tendinţe ale genurilor literare, anumite direcţii de manifestare a talentelor liri­ce, epice sau dr­amatice, deter­mină in ultimă instanţă evo­luţia şi înfăţişarea anului criticii literare. 1960, de pildă, in compar­aţie cu cei­lalţi ani, a adus o afirmar­e nu numai numerică, ci mai ales calitativă a unui însem­nat număr de tineri scriitori. Pr­ezenţa lor, materializată atît în paginile publicaţiilor dar şi in cîteva volume marcînd debuturi demne de laudă, a determinat interesul viu, ope­­rativ, al criticii literare pen­tru creaţia tinerilor. Cronica literară din Gazeta literară, semnată de Paul Georgescu şi la începutul anului de S. Da­mian, s-a oprit nu numai cu căldur­ă şi înţelegere asupra volumelor scrise de tineri ci şi cu conştiinţa că, vorbind despre ele, analizează lucrări importante ale fr­ontului nos­tru literar. De aici exigenţa, de aici nivelul înalt al dis­cuţiei, de aici încadrarea ce­lui prezentat in contextul li­teraturii noastre realist-socia­­liste. Interesul pentru tineri S-a manifestat şi în profilu­rile literare publicate de re­vistă Luceafărul semnate de Al. Oprea, Vasile Nicolescu, Dan Grigorescu şi în prezen­tările din Gazeta literară şi Contemporanul scrise de Mi­hail Petroveanu, M. Gafiţa, D. Solomon, G. Dimisianu, N. Ciobanu etc. cit şi în pagi­nile altor publicaţii. In ace­laşi­ timp vrem să semnalăm ca un fapt pozitiv ce trebuie continuat şi dezvoltat în anul viitor, dragostea cu care unii dintre scriitorii maturi cu experienţă s au apropiat de lucrările confraţilor tineri. Ar fi destul să cităm contribu­ţiile demne de reţinut în a­­cest sens ale academicienilor Ion Agîrbiceanu, Tudor Via­­nu, Alexandru Philippide, Eu­­sebiu Camilar şi ale scriitorilor A. M. Sperber, Al. Şahighian, Maria Banuş, Nina Cassian, Mihu Dragomir, Radu Bo­­ur­eanu, Dan Deşliu, Lucia Demetrius etc. Criticii au în­ţeles şi în acest an că exi­genţele dezvoltării liter­aturii şi exigenţele cititorilor re­clamă un efort pentru a ge­neraliza experienţa scriitori­lor­, pentru a studia contri­buţia unor personalităţi crea­toare, care însumează prin opera lor cele mai de seamă cuceriri ale artei noastre. Astfel am avut de semnalat, în 1960, volumul lui Marcel Breazu Cunoaşterea artistică, monografia substanţială des­pre poetul ce reprezintă cul­mea liricii romîneşti contem­porane Tudor Arghezi, sem­nată de Ov. S. Crohmălnicea­­nu, ca şi numeroase articole de sinteză despre poezie, tea­tru, proză, critică. Nu avem pretenţia să facem o enume­rare exhaustivă, dar trebuiesc citate în acest sens contribu­ţiile criticilor: Mihail Novi­cov, I. Ianoşi, Paul Georges­cu, Andrei Băleanu, George Ivașcu, Ion Vitner, Silvian Iosifescu, Traian Seimaru, Vera Călin, M. Petroveanu, Ion Mihăileanu, Radu Lupan, Al. Oprea, Al. Dima, Ion Lungu, D. Micu, Const. Cio­­praga, Eugen Luca, George Munteanu, Zoe Dumitrescu, D. Isac, Lucia Olteanu, N. Barbu, Valentin Silvestru, Leonard Gavriliu, Marin Bucur, D. Costea, Lucian Dumbravă, Florin Bratu, Sa­vin Bratu. Contribuţia aces­tora tr­ebuie semnalată ală­turi de aceea a numeroşi alţii care au fost prezenţi în mod permanent în paginile peri­odicilor noastre, discutînd în cronicile şi articolele lor nu numai cărţi sau spectacole, ci şi probleme ale literaturii realist-socialiste. Am aminti in primul rînd pe : Vicu Mino­dra, I D. Bălan, Radu Po­­pescu, Mihnea Gheorghiu, cronicari permanenţi ai unor reviste, alături de alţii enu­meraţi mai sus, ca şi pe D. Săraru, Dumitru Solomon, Mira Iosif, Emil­­ Mândrie, Radu Enescu, Ion Oarcăsu, Gh­ichiţei, Eugenia Anton, Traian Liviu Birăescu, Al. Popovici, Aura Pană, Liviu Leonte, Gh. Ciompec, Al Han­ţă, Gh. Gană, Pavel Ruxăn­­doiu, Călin Căliman, Maria Nicoară, Adriana Iliescu, Georgeta Horodincă, Eugen Simion, M. Dr­agu, G. Mun­teanu. Desigur că ceea ce s a rea­lizat pînă acum nu ne poate mulţumi îndeajuns, mai ales dacă ne gîndim la faptul că discuţiile din presa literară nu au fost în acest an destul de consistente. Rămâne ca o datorie a criticii noastre li­terare să dezbată cu şi mai multă adâncime cuceririle li­teraturii noi realist-socialiste, să generalizeze victoriile ar­tei noastre noi. Apariţia volu­mului „Probleme actuale ale literaturii realist-socialiste“ sa­lutată de critica literară nu trebuie să rămînă izolată. Vii­toarele culegeri de acest gen nu pot să întîrzie şi ele vor cupr­inde neîndoielnic contri­­buţiuni ale unui cit mai mare număr de critici literari care s-au distins prin activitatea lor din ultima vreme. Anul 1960 a însemnat in istoria culturală a ţării noas­tre sărbătorirea a 80 de ani de la naşterea celor doi maeştri ai prozei şi poeziei romîneşti : Mihail Sadoveanu şi Tudor Arghezi. A fost un prilej nu numai de omagiere sinceră şi călduroasă a aces­tor personalităţi uriaşe, dar mai ales un prilej de analiză adîncă, pătrunzătoare, multi­laterală a semnificaţiilor ope­rei lor, în acest sens contri­buţiile ştiinţifice ale unor e­­minenţi oameni de cultură în frunte cu academicienii : A­­tanasie Joja, Mihail Ralea, Iorgu Iordan, Tudor Vianu, George Călinescu, Perpessi­cius, Al. Philippide, au în­semnat paşi înainte pe calea inţelegerii univer­sului sadove­­nian şi arghezian. Alături de ei, critici din toate genera­ţiile şi scriitori de la cei m­ai vîrstnici pînă la cei mai ti­neri au adus prinosul lor de recunoştinţă şi au relevat in­fluenţa operei lui Sadoveanu şi Arghezi asupra literaturii române de astăzi. Congresul al III-lea al Par­tidului Muncitoresc Român a arătat importanţa deosebită a combaterii ideologiei burghe­ze. Din acest punct de vede­re, în 1960, am avut de în­registrat succese în privinţa discutării critice a unor cu­rente diversioniste şi reacţio­nare din trecutul literaturii noastre. Studiile şi articolele despre „Semănătorism“ şi „Poporanism“ (G. G. Nico­lescu, D. Micu, Mircea Zaciu, Z. Oxmnea, Al. Sănduiescu) despre „Gîndirism“ (Gh. Achiţei) au constituit multe din ele puncte de plecare se­rioase şi interpretări profun­de a ideologiei (mai puţin li­teraturii) promovate de expo­nenţii acestor curente, înce­putul trebuie, desigur, conti­nuat şi lărgit. Anul 1960 a însemnat şi anul începerii lucrărilor pentru alcătuirea Tr­atatului de istoria litera­turii române, în cinci volume. Dar, aşa cum a arătat acad. Tudor Vianu, ,un tratat de istoria literaturii române tre­buie să fie pr­ecedat de o muncă serioasă de tipărire a unor monografii, ediţii ştiin­ţifice. Dar alături de mono­grafia lui Ov. S. Crohmălni­­ceanu amintită mai sus se poate semnala numai cartea criticului şi istoricului literar Constantin Ciopraga despre Calistrat Hogaş. Lucrarea profesorul ieşean ca şi a lui Ov­­. Crohmălniceanu re­prezintă un succes al anului literar şi un progres serios în cercetarea moştenirii noastre literare. Dar numai aceste două monografii nu reflectă posibilităţile mari de care dispune critica şi istoria noas­tră liter­ar­ă. De asemenea şi în ceea ce priveşte editarea unor culegeri ştiinţifice, cri­tice din operele clasicilor li­teraturii noastre. In 1960 au văzut lumina tiparului volu­mul al doilea al ediţiei cri­tice I. L. Caragiale, îngrijită de un colectiv condus de acad. Al. Rosetti, operele lui Nicolae Bălcescu, (ediţie îngrijită de Andrei Rusu, pre­faţă de Georgescu-Buzău), o­­perele lui Gala Galaction, (e­­diţie îngrijită de Teodor Vîr­­golici, prefaţată de Dumitru Micu), operele lui G. Topîr­­ceanu, prefaţate şi îngrijite de Al. Sănduiescu), scr­ierile alese ale lui Al. Iîahia, (cu­­vînt înainte de G. Macovescu, post­faţă de Pompiliu Mar­­­cea) etc. Lor li s-au adăugat tipăriturile din Biblioteca pentru toţi, colecţia de mare importanţă de educare este­tică şi cetăţenească a mase­lor, pentru apariţia căreia ESPLA merită sincere feli­citări. Tr­ebuie salutată ini­ţiativa Editurii de stat pentru literatură şi artă care a inau­gurat colecţia de documente inedite. O faptă culturală de importanţă este şi aceea în­treprinsă de Academia R.P.R. pentru tipărirea textelor vechi (cronici etc.) în ediţii ştiinţifice. Studiile de litera­tură comparată au înre­gistrat anul acesta un succes însemnat în primul rînd prin volumul acad. Tudor Vianu. Culegerea însumind o activi­tate de mai mulţi ani, Stu­dii de literatură universală şi comparată, reprezintă unul din cele mai de seamă eve­nimente ale ştiinţei noastre literare. In acest­ an, Tatiana Nicolescu a tipărit primul volum dintr-o serie mai lar­gă de studii despre influenta literaturii ruse şi sovietice asupra literaturii române. Cartea sa Opera lui Gogol in Rominia, marchează un înce­put binevenit în această ac­ţiune atît de necesară. îmbu­­curătoar­e, în 1960, este orien­tarea Editurii tineretului care a promovat cu mai multă perseverenţă monogra­fiile despre oamenii de sea­mă ai ţării noastre. Semnalăm căr­ţile despre Grigore Mano­­lescu de Tudor Şoimaru, Lu­­chian de Petr­u Comarnescu, Ilix­ăileanu de Savin Bratu, Nicolae Grigorescu de Barbu Brezianu, ca şi cărţile despre Delacroix de Elena Vianu, Aristotel de D. Isac, Ovidiu de O. Drimba. Am vrea să subliniem cu deosebire activitatea acelor critici şi istorici literari care, în anul­ 1960, s-au ocupat de valorificarea tradiţiilor litera­turii noastre realist-socialiste între cele două războaie mon­diale. Muncă de extraor­dina­­ră însemnătate, ea va trebui continuată şi lărgită, iar edi­turile vor lua desigur măsu­rile necesare ca multe din a­­ceste studii să vadă lumina tiparului in volum. Contribu­ţia criticilor Ileana Vrancea, M. Gafiţa, Dan Hăulică, I. D. Bălan, P. Mareea, Theodor Vîrgolici merită să fie remar­­cată. In încheierea acestui bi­lanţ, am vrea să arătăm că 1960 ne-a adus trei volume antologice, de un deosebit fo­los nu numai cititorilor, dar şi criticilor şi istoricilor li­terari. Ne referim la admira­bilele volume Mărturisiri de Mihail Sadoveanu, Tablete de cronicar de Tudor Ar­ghezi şi Prietenii mei, scrii­torii, de Otilia Cazimir. Pa­gini emoţionante, articolele şi amintirile cuprinse in aceste volume se înscriu ca docu­mente nepieritoare ale isto­riei literaturii române de ieri și de astăzi. Valeriu Rîpeanu sari, Leonard Gavriliu, Tlie Purcariu, Paul Anghel, Eugen Mândrie şi a multor alţi pro­zatori talentaţi, dovedesc a­­celeaşi preocupări ca şi in cazul schiţei şi nuvelei. Se poate vorbi şi despre un „reportaj extern”, repor­­tajul-memorial de călătorie, foarte căutat de cititori, care în 1960 s-a îmbogăţit cu o se­rie de volume de bună cali­tate : Scarlat Calimachi — Un călător prin U.R.S.S. ; Ve­ronica Porumbacu, Pagini din Coreea, A. E. Baconski — Călătorii in Europa şi Asia, Horia Stancu - Călătorind prin ţările Nordului, la care trebuie adăugată şi reeditarea cărţii lui Dumitru Corbea : De peste mări şi ţări. Urmărind desfăşurarea pro­zei noastre în 1960, ai tot timpul senzaţia că ţi-au scă­pat din vedere destule titluri şi nume de autori. Asistăm la o afirmare vizibilă a zeci de talente, tinere hotărîte să-şi spună r­ăspicăt cuvîntul de e­voluţia dramatur­giei noastre, — spre deosebire de cea a prozei sau a poeziei — are un ritm lent şi, în general, nu prezintă „surpri­ze“. Deşi anul acesta e foarte bogat in autori, lucrări şi spe­cii dramatice, cititorii şi spec­tatorii sunt încă în aşteptarea acelei piese mari a stagiunii, a acelui moment unic, care să constituie un salt în istoria teatrului nostru contemporan. Dar e adevărat că multe din piesele publicate sau jucate în acest an sunt bune, cîteva chiar foarte bune; spectatorul are așa­dar din ce să aleagă. S-au dezvoltat nu numai aria tematică și problematica pie­selor, dar şi forţa de analiză şi caracterizare a personajelor, autenticitatea lor, personalita­tea replicii, capacitatea de a­ dirija, mişcarea, dialogul, conflictul etc., adică ceea ce se înţelege, în­deobşte, prin măiestrie. Dramaturgia noas­tră se maturizează, deocam­dată însă mai încet în raport cu celelalte sectoare ale lite­raturii. Se joacă piese interesante care aduc în scenă viaţa şi, mai ales, problemele de con­ştiinţă ale oamenilor care construiesc socialismul. Este cazul întoarcerii de Mihai Be­niuc care evocă, prin destinul principalelor personaje, o pe­rioadă importantă din trecutul apropiat al poporului, din lup­ta antifascistă şi antirăzboi­nică a comuniştilor. Deşi cea mai mare parte a acţiunii se desfăşoară în trecut, reconsti­tuirea care se află în centrul piesei este un act al contem­poraneităţii, în folosul celor care construiesc socialismul. Momentul ciocnirii decisive dintre concepţiile eticii comu­niste şi cele ale eticii burghe­ze este redat in comedia Prie­tena mea Pix de V. Em. Galan. Se impune ideea că munca pentru construirea, noii socie­tăţi nu presupune doar efort şi conştiinciozitate, dar şi un înalt nivel etic, o conştiinţă cu adevărat comunistă. Pro­bleme ale formării şi dezvol­tării conştiinţei comuniste sunt dezbătute şi in piesa lui Dorel Dorian.­­ Secunda 58. Educaţia comunistă a tineretului, mo­,­delarea profilului moral al tî­nărului nou, constituie tema a patru comedii: O lună de confort de Ştefan Iureş şi B. Dumitrescu In căutarea extra­ordinarului de I. D. Şerban, Băieţii veseli de H. Nicolaide, Scrisori de dragoste de V. Stoenescu. De asemenea, piesa lui Aurel, Storin. Eroii sîn­t în Stat, este inspirată tot din via­ţa tineretului nostru, lată aşa­dar că vechiului deziderat (acela de a scrie comedii) i s-a răspuns, numai în acest an, cu cîteva realizări notabile (adăugaţi Celebr­ul 702 de Al. Mirodan, Siciliana de Aurel Baranga). Tot în acest sens trebuie remarcată contribuţia generaţiei vechi de scriitori la întregirea profilului comediei romîneşti. (Pax­ada de Victor Eftimiu şi Moş Teacă de Ale­xandru Kiriţescu). Recent a avut loc şi premiera noii ver­siuni a piesei Dezertorul de M. Sorbul. Trecutul de luptă al poporu­lui a fost redat in piesa Oameni care fac de Al. Voi­­tin şi Cind scapătă luna de Horia Stancu. Iar lupta pen­tru eliberarea de sub jugul fascist, culminată cu actul is­toric de la 23 August 1944 este prezentă in piesa Ilii T. Po­povici Passacaglia şi in Explo­zie întîrziată de Paul Everac. S-a obţinut, cum se vede, o arie mai largă a tematicei dramaturgiei noastre contem­porane. Au apărut de asemeni şi citeva nume noi in acest an pe frontul dramaturgiei,­pre adevărul zilelor noastre. Care dintre ele va fi o sur­priză miine, care va deveni un simbol ori un luceafăr ? Greu de ştiut. A încerca să alcătuieşti o listă cu toate numele e imposibil. Cu fiece zi apare o speranţă nouă, o semnătură nouă. Pe nesim­ţite ea ajunge familiară : a apărut un nou scriitor. Imaginea anului literar în proză pe care ne-am străduit s-o schiţăm în rîndurile de faţă se cere întregită şi cu ceea ce s-a tradus in acest interval de timp din litera­tura rusă, sovietică, din cele­­lalte literaturi : Solohov, Ara­gon, Hemingway... Anii viitori vor impune şi realiza o selecţie valorică mult mai precisă, a ceea ce 1960 a oferit. Dar pasiunea aceasta a actualităţii despre care vorbeam va r­ămîne, in­diferent de trşierea ce o va face timpul. Gheorghe Achiţei V. Em. Galan,­­T. Popovici, Ştefan Iureş şi B. Dumitrescu, H. Stancu,­­ Nicolaide. Există însă, în afara succe­selor obţinute, citeva aspecte pe care nu le pot trece cu ve­derea. Dacă în proză şi în poezie etapele evoluţiei sunt distincte, progresul sensibil şi apariţiile de noi personalităţi artistice adevărate evenimente, în dramaturgie, cel puţin pînă în prezent, stilurile şi perso­nalităţile se formează, se deli­mitează şi se impun prai greu, după ce unele au coexistat destul timp sub acelaşi aco­perământ. Dramaturgia noastră nouă are posibilităţi nelimitate de dezvoltare. Condiţiile obiec­tive şi subiective sunt cum am văzut, infinite, iar terenul vie­ţii contemporane e deopotrivă de fertil pentru toate genurile literaturii. A mai rămas însă o porţiune de drum (pe care prozatorii şi poeţii în cea mai mare parte a lor au parcurs-o) pînă la miezul problematicii actuale, a acelei problematici pe care nu fără un rost bine definit, o numim majoră. Aceasta nu o afirmăm fiind­că am fi privit prin acoperiş, ca Asmodeu, în laboratoarele de creaţie, ale dramaturgilor, faptul e denunţat de înseşi rezultatele unora dintre autori. De altfel, in ansamblul ei, dra­maturgia nu ne-a dat încă, în acest an, imaginea amplă şi diversă a marilor transformări în viaţa şi in conştiinţa omu­lui socialist, nu ne-a dat încă acea figură coranlexă proemi­nentă, memorabilă a eroului caracteristic epocii noastre. Generalizarea participării şi răspunderii colective în mun­că — adevăratul spirit comu­nist, apariţia unui nou tip de muncitor — muncitorul inte­­lectual, desăvîrşirea unui nou tip de intelectual — intelec­tualul muncitor, legat de c­el­e mai intime probleme ale pro­ducţiei.. conflictul nu rareori dramatic între conştiinţa nouă şi cea veche, între morala co­munistă, şi cea burgheză, între inerţie şi spirit critic, intre ru­tină şi spirit­­inovator, sunt doar cîteva­ din problemele de primă ordine ale construcţiei societăţii şi omului nou pe care dramaturgia noastră ur­mează să le oglindească. S-au scris comedii, (şi e bine că­ s-au scris), dar multe din­tre ele se circumscriu cam a­­celoraşi probleme şi mizează mult prea m­ult pe comicul unui anume limbaj (cel „șme­cheresc“) iar personajele sea­mănă îngrijorător între ele. S-a scris despre agricultura socialistă, dar autorii au ră­mas, in linii mari, la nivelul anilor trecuți, cînd problemele erau altele. Acum, figura cen­trală trebuie să fie intruchi­pată de ţăranul colectivist, conştient de marile posibilităţi şi perspective ale agriculturii socialiste. Este îmbucurător faptul că se scrie mult despre tineret şi mai ales comedii. Dar n-a a­­părut încă pe scenă o figură interesantă, de tînăr comunist, visătorul, constructorul, omul avid de ştiinţă şi cultură, în­­drăgostitul, în sfirşit persona­jul care să dea reala măsură a valorilor pe care le repre­zintă tineretul nou al patriei socialiste. Realitatea contemporană o­­feră deci nenumărate posibili­tăţi dramaturgiei. In ceea ce-i priveşte pe dramaturgii chiar­ dacă nu s-au ridicat dintre ei tot atîtea perso­nalităţi ca în proză sau poezie, ei constituie totuşi un front puternic al li­teraturii noastre, capabil să transmită publicului tabloul viu şi tulburător al realităţii noastre contemporane. Dumitru Solomon luceafărul Revistă a Uniunii Scriitorilor din R.PJ1. VI. Director: acad. Mihai BENIUC ; ; • 7 COLEGIUL DE REDACŢIE : Dumitru CORBEA (membru , în Comitetul de di­recţie) ; Dan DEŞLIU (membru In Comitetul de direcţie); Mihu DRAGOMIR; V. Em. GALAN; Silvian IOSIFESCU; Aurel MIHALE; Mihai NO-­ VICOV; acad. Panaitescu-PERPESSICIUS ; Ti­tus POPOVICI; Al. I. ŞTEFANESCU (membru în Comitetul de direcţie); Tiberiu UTAN ; Hara­lamb ZINCA (membru­ in Comitetul de direcţie).

Next