Luceafărul, ianuarie-iunie 1961 (Anul 4, nr. 1-12)
1961-01-01 / nr. 1
A intrat, în ultimii ani, tot mai mult în vocabularul activ al oamenilor din patria noastră, expresia „poezia vieţii noi", inţelegîndu-se prin aceasta, că actualitatea socialistă, prin istoricele transformări economice, politice şi sociale, pe care le înfăptuieşte, prin înalta preţuire a omului şi a năzuinţelor sale de pace şi prosperitate, prin toată bogăţia ei variată şi complexă, e ea insăşi încărcată de poezie şi frumos. Expresia lirică a acestui fapt obiectiv — cu excepţii, fără îndoială — nu e nicidecum o poezie festivă, idilică, lipsită de dramatismul şi de freamătul vieţii reale. Dimpotrivă, poezia anului care s-a scurs se concretizează, în general, prin eforturile poeţilor de a înfăţişa actualitatea în procesul ei dialectic de dezvoltare. Tendinţele evazioniste, versurile rupte de actualitate şi de viaţa constructorilor socialismului, s-au veştejit în umbra adevăratei poezii. Poeţii cei mai activi şi mai talentaţi au înţeles cu toată profunzimea lor cuvintele tovarăşului Gheorghe Gheorghiu- Dej din Raportul la cel de-al III-lea Congres al Partidului Muncitoresc Român. „Avintul uriaş al forţelor creatoare ale poporului oferă o sursă inepuizabilă de inspiraţie pentru scriitorii noştri“. Aproape toate revistele literare de la noi au avut iniţiative frumoase, în acest sens, organizînd ieşiri pe teren şi documentări colective, al căror rod au fost grupajele de poezii, publicate în reviste ca Viaţa romînească, Tribuna, Gazeta literară, Luceafărul etc. O caracteristică salutară a anului literar 1960, sub raportul producţiei poetice, constă în apariţia şi afirmarea unor talente tinere în paginile ziarelor şi revistelor, unele dintre ele ajungînd chiar să-şi tipărească în Colecţia Luceafărul prima plachetă de versuri. Amintim pe Nichita Stănioiu, cu Sensul iubirii, pe Bezar Baltag cu Comuna de aur, pe Iile Constantin cu Vîntul cutrfceră apele. In curs de editare se află placheta tînărului poet clujean Leonida Neamţu şi a poetului ieşan, tot tînăr, Florin Mihai Petrescu. Numărul tinerilor poeţi ajunşi, în 1960, la un stadiu de maturizare poetică, demnă de a fi oglindită intr-un volum, e incomparabil mai mare. Fără îndoială tineri poeţi deosebit de înzestraţi ca Victoria Ana Tăuşan, Aurora Conţescu, Mihai Negulescu Miron Scorobete, Ion Rahoveanu, Dimitrie Rachici, Constanţa Buzea, Florenţa Albu Petre Ghelmez, vor semna cârţi cu versuri actuale, străbătute de fiorul actualităţii Tineri poeţi ca aceştia şi mulţ colegi de-ai lor de generaţie care deşi publică mai rar, activînd mai mult în cercuri literare, au adus, în lirica anului 1960, o notă proaspătă, sănătoasă, plină de clocotul vieţii şi al tinereţii. Demn de remarcat în acest an este apariţia în reviste a unor ample poeme izvorîte din problematica bogată a actualităţii, din frumuseţea morală şi munca eroică a oamenilor de astăzi. Anul s-a deschis chiar sub auspiciile unui astfel de poem vibrant, excelent realizat în multe părţi, cum este Despre otel de Dan Deşliu publicat în nr. 1/1960 al Luceafărului. Nu pot scăpa Interesului nostru lucrări ca Poem despre construcţii de Miron Scorobete, Orizonturi solidare, Depărtarea de zădărnicie, Aceste ore mari de Ion Rahoveanu (Tribuna), Despre cei ce se nasc de Ana Blandiana (Luceafărul), Legenda lacului de Dimos Rendis (Gazeta literară), Ochii Danielei de T. G. Maiorescu (Contemporanul), Marele cîntec de dragoste de Ion Crînguleanu (Luceafărul) şi acel amplu şi profund poem al dragostei Spectacol în aer liber, de Nina Cassian, tipărit în Viaţa romînească nr. 9/1960. Cititorii au putut urmări cu acelaşi interes, ca şi în alţi ani, versurile poeţilor noştri din toate generaţiile. Astfel, poate niciodată nu s-au citit şi nu s-au bucurat de o mai sinceră preţuire stihurile vechi şi noi ale maestrului Tudor Arghezi, ca în acest an, cind autorul lor, octogenar, a fost sărbătorit de întregul nostru popor şi de multe alte popoare, cînd am avut sentimentul că celebrăm una din cele mai mari izbinzi ale poeziei mondiale contemporane. Volumele de poezie, apărute în acest an, deşi puţine la număr, dacă le integrăm în peisajul general al producţiei poetice de la noi, sunt concludente atît pentru stadiul de dezvoltare al poeţilor respectivi, cit şi pentru unele aspecte ale liricii noastre noi, realist-socialiste. Ele vorbesc oricui despre afirmarea şi dezvoltarea unor personalităţi originale, conform cu natura specifică a talentului fiecărui poet, în cadrul metodei unice de creaţie a realismului socialist. Astfel, volumul Nu sînt cîntăreţ de stele de Dumitru Corbea, înfăţişînd linia ascendentă de dezvoltare a unui poet militant încă de la începuturile creaţiei sale, afirmă în cîmpul liricii noastre, talentul unui scriitor comunist, format în spiritul tradiţiilor noastre folclorice. Apreciată de critica literară, cartea de versuri ,a lui Iog Bănuţă La etarul dintre lumi, aşa cum arată un cronicar în Gazeta literară, aducea cititorilor o „poezie autentică, scrisă de un poet combatant, situat ferm pe poziţiile de luptă pentru desăvîrşirea construirii socialismului“. Miron Radu Paraschivescu şi-a strîns sub titlul Declaraţia patetică poeme mai vechi şi mai noi, care au reprezentat momente lirice remarcabile în istoria poeziei realist socialiste din România. Critica a relevat, la momentul oportun, semnificaţia poeziilor îmnănunchiate în Declaraţia patetică. Volumul Ceasul de slavă de Violeta Zamfirescu a marcat, fără îndoială, un pas înainte în drumul spre maturizarea artistică a poetei. Volume, apreciate în chipuri diferite de critica literară , dar care s-au bucurat de multă atenţie, au fost Poem despre tinereţea noastră de Gelu Naum şi Pui de lună de George Dan. N. Tăutu a publicat un volum de versuri bogat şi variat, cu unele piese inegale, care a stat, din păcate, insuficient în atenţia criticilor literari. Un fapt semnificativ pentru înflorirea activităţii poetice din patria noastră îl reprezintă publicarea unor plachete de versuri de către casele regionale de cultură. Astfel, în regiunea Braşov, s-a tipărit volumul : Trei zboruri, care cuprinde versuri de Adrian Muntiu, Ştefan Stătescu şi Ion Lupu. La Craiova, tînărul poet Ilarie Hinoveanu a tipărit placheta Cintec tînăr, iar, la Iaşi, Florin Mihai Petrescu : Chemarea primăverii, Andi Andrieş , Urcuş, Horia Zilieru, Fluierul. Anul 1960 a înregistrat puţine volume de versuri pentru copii, puţine, dar bune. Remarcăm în mod deosebit pe Ion Brad cu volumul Să citim cu voce tare şi pe Veronica Porumbacu cu Din lumea noastră. Un volum atractiv intitulat Oraşul cu porumbei a semnat Elena Dragoş. In vremea din urmă au mai ieşit de sub teascurile tipografiilor volumele a doi înzestraţi tineri poeţi: Gheorghe Tomozei Steaua polară şi Ion Gheorghe Căile pămîntului. N-am putea spune, însă, că editurile au dat pe deplin imaginea muncii creatoare a poeţilor noştri, care au publicat, în acest an, poeme, cicluri de poezii sau poezii izolate în ziarele şi revistele noastre, oglindind evenimente de seamă ale istoriei sau slăvind eforturile constructive ale oamenilor muncii. Ne-am întîlnit tot timpul anului — ori numai sporadic — dar ne-am intîlnit — cu versuri impresionante semnate de Tudor Arghezi, Mihai Beniuc, Victor Eftimiu, Eugen Jebeleanu, Marcel Breslaşu, Otilia Cazimir, Alfred Margul Sperber, Maria Banuş, Radu Boureanu, Cicerone Theodorescu, Al. Şahighian, George Lesnea sau cu ale poeţilor din prima generaţie a lui 23 August: Veronica Porumbacu, Victor Tulbure, Cezar Drăgoi, Eugen Frunză, Szemlér Ferenc , Majteniy Erik, Ioanichie Olteanu, Mihai Gavril, Teodor Balş, A. E. Baconsky, N. Tatomir, Nina Cassian, Dan Deşliu, Mihu Dragomir, ultimii trei remarcîndu-se, în acest răstimp printr-o activitate deosebit de rodnică, publicînd poeme sau pagini compacte de poezii unanim apreciate de cititori. Ne-au reţinut atenţia şi ne-au impresionat plăcut frumoasele versuri ale lui Tiberiu Utan, Alexandru Andricoiu, Ion Brad, Ion Horea, care ne-au dat adesea o poezie viguroasă, turnată într-o formă concentrată pînă la delicatele ca şi versurile lui A. Rău, Aurel Gurghianu, Ştefan Iureş, Al. Jebeleanu. Deşi ne speriem de liste lungi, nu putem să nu pomenim cu satisfacţie de activitatea bogată a unor poeţi înzestraţi ca Niculae Stoian, Rusalin Mureşanu, Valeria Boiculesi, Victor Felea, Valeriu Gorunescu. Suntem convinşi că, de bogăţia activităţii poetice din anul acesta, ne vom da mai bine seama, abia în anul viitor, cînd o vom putea citi în volume, din care unele se anunţă excelente. I. D. Bălan Inexistenţa trei literaturi, anul constituie o unitate cronologică de măsură foarte incomodă. La dimensiunile lui, ierarhizarea valorilor artistice create se face, totuşi, cu mare greutate şi nu fără riscuri. Eforturile scriitorului au nevoie pentru apreciere de o perioadă istorică ceva mai largă. Şi, desigur, oricit de bogat în apariţii beletristice ar fi un an, el nu poate fi niciodată judecat independent, rupt de ceea ce s-a realizat anterior. Cu toate acestea „bilanţul anual“ a devenit astăzi tot ani de obişnuit in literatură ca şi in orice alt domeniu de activitate. Faptul se explică, fără îndoială, prin interesul uriaş al cititorilor pentru literatura noastră realist-socialistă, pentru fiecare succes al scriitorilor noştri. Despre 1960 se poate spune în genere că a fost anul unor remarcabile apariţii editoriale de proză originală. Nu pot fi uitate nici reeditările sau fragmentele din opera lui Sadoveanu, Arghezi, Agîrbiceanu, Victor Eftimiu, Cezar Petrescu, N. Dunăreanu, Zaharia Stancu, Ion Pas, Eusebiu Camilar, Nagy István, Geo Bogza, Ion Călugăru, V. Em. Galan, Asztalos István, Kovács György, Marin Preda, Radu Tudoran etc. Ceea ce caracterizează majoritatea volumelor, de proză, care au văzut lumina tiparului în 1960, este pasiunea actualităţii socialiste de care sunt pătrunse. Ar trebui, poate, să începem cu Scrinul negru de George Călinescu, roman mult discutat în paginile revistelor. Evident că, indiferent de obiecţiile ce au fost sau pot fi făcute pe marginea cărţii, ne aflăm în faţa unei importante opere de actualitate. Destinul arhitectului Ioanide se confundă cu destinul multor intelectuali, formaţi în cadrul vechii societăţi, care şi-au găsit deplinele posibilităţi de valorificare a potentelor lor creatoare odată cu începutul şi triumful revoluţiei socialiste. Urmărind deocamdată cărţile mai importante inspirate din actualitatea socialistă, e necesar să avem în vedere în primul rînd romanele Drum deschis de Şerban Nedelcu şi Destin de Aurel Mihale — ambele inspirate din lupta pentru transformarea socialistă a agriculturii. Ora şase, primul roman al tînărului prozator Nicolae Ţie, ne înfăţişează un episod din viaţa minerilor din Valea Jiului. Tot anului 1960 îi aparţine şi cartea lui Al. I. Ghika, Ieşirea din apocalips. Oţelul de Constantin Chiriţă, Bilete de bal de Pop Simion, A doua dimineaţă de Dragoş Vicol. Tot aici e locul să amintim, fiindcă am început această prezentare oarecum pe specii, cîteva romane pentru copii şi tineret, intrate de asemenea în librării în 1960. E vorba de Cei de la Crisanta de Gica Iuteş şi Seri albastre de Costache Anton, care pot fi considerate ca succese ale literaturii despre şi in special pentru cei mici. .Tradus imediat după apariţie în limbile rusă, germană, etc., romanul ştiinţifico-fantastic O iubire în anul 41042 deSergiu Fărcăşan, s-a bucurat pretutindeni de o frumoasă primire. E o carte intr-adevăr captivantă, bogată în fantezie şi scrisă cu mult nerv. Mai menţionăm volumul Sfîrşitul vacanţei de Ion Hoben*. Am avut ocazia să citim in 1960 şi cîteva romane istorice interesante. I. Ludo ne-a oferit Ultimul batalion, frescă a vieţii politice din Rominia interbelică, C. Ignătescu Măria sa ţara (pe linia vechilor sale preocupări), B. Iordan : continuarea la Zile şi nopţi în furtună (întîmplări din vremea răscoalei lui Tudor Vladimirescu). Schiţa şi nuvela au fost şi ele bogat susţinute. Marin Preda a adunat sub titlul colectiv Intîlnirea din păminturi aproape toate nuvelele sale. Cititorii au putut să-şi dea mai bine seama, astfel, de drumul parcurs de scriitor de la întîile încercări pînă la îndrăzneala. O imagine concludentă asupra activităţii de nuvelist a lui Remus Luca am putut-o avea parcurgînd culegerea selectivă Revederea şi alte schiţe. Reluate în noi ediţii Povestirile despre Doftana de M. Novicov, Din neagra ţărănie de Ion Istrate, culegerile de schiţe Vremuri şi semne de Maria Arsene şi Se destramă noaptea de Theodor Constantin, continuă să se afle în atenţia tinerilor îndeosebi ce frecventează librăriile. Masivă a fost în 1960 prezenţa prozatorilor tineri : Ştefan Luca — Drumul trece prin pădure, Ioan Grigorescu: Obsesia. Petre Sălcudeanu : Iubeşte ziua de miine. Nicolae Velea : Poarta. Alexandru D. Lungu : Hotar. Florian Grecea : Născut a doua oară etc. Ni s-au relevat cu aceste ocazii incă odată scrisul viguros al tînărului Nicolae Velea, cunoscut pină acum numai din schiţele publicate în Luceafărul, Gazeta literară etc., capacitatea de fin analist, a lui Ioan Grigorescu, interesantul bagaj de impresii din viaţa satului contemporan al lui Petre Sălcudeanu. Talentul robust, în plină desfăşurare, al lui Fănuş Neagu, dovedit şi cu prilejul celui de al doilea volum al său de nuvele — Somnul de la amiază, a fost larg comentat în numeroase cronici şi recenzii. Spaţiul nu ne permite să vorbim mai pe larg despre fiecare autor în parte. Dar e limpede că ne aflăm in faţa unor oameni care îndreptăţesc mari speranţe Această enumerare ar fi mult incompletă omiţindu-se numele unor prozatori ca : Sütő András, Haralamb Zincă, Nicolae Jianu, Dumitru Mircea, Petru Vintilă, N. Deleanu, Ion Lăncrănjan, C. Prisnea, Ion Băieşu, D. R. Popescu, Nicuţă Tănase, Victor Vintu, Irimie Străuţ, I. M. Ştefan, Francisc Munteanu, Letiţia Papu, H. Rohan, Ieronim Şerbu, Victor Bîrlădeanu, D. Ignea, Octav Pancu- Iaşi, M. Stoian, Petre Stoenescu, N. Osman, Ion Grecea, N. Mărgeanu, Florian Avramescu, Ion Arieşanu, Virgil Birou, Aurel Martin Bologa, Irimie Străuţ, Sever Utan, George Bălăiţă, St. Cismaru, T. Mileşan, Titel Sorin ş. a. prezenţi în cursul anului cu schiţe, nuvele şi însemnări in paginile diverselor publicaţii. Se face simţită in mod pregnant frumoasa recoltă a „genului scurt“ din acest an, pasiunea scriitorilor noştri pentru elementul nou din realitate, pentru transformări]« cele mai subtile survenite în conştiinţa omului contemporan din viaţa noastră socialistă unde lupta dintre nou şi vechi îmbracă nebănuite forme. Pasiunea actualităţii, a noului, este proprie în egală măsură şi reportajului. Cit în 7 zile de Eugen Barbu, Energii de Radu Cosaşu, Şoaptele pămintului de Viniciu Gafiţa, * Drum in cimpie de Ștefan Bănulescu, Hora titanilor de Elena Mătasă, reportajele lui V. Nicorovici, ale lui TraianCoşovei, ale lui Romulus Ru mmmmmmmmmmmmmm. f c At mmmmm, I i WSSi mt, WM m. •%v 'ZZ wd fig A VC rOm. CRITICA SI ISTORIA LITERARAB ilanţul criticii literare pe o anumită perioadă de timp nu este, in fond, decit bilanţul anului literar. O anumită orientare generală a beletristicii, anumite tendinţe ale genurilor literare, anumite direcţii de manifestare a talentelor lirice, epice sau dramatice, determină in ultimă instanţă evoluţia şi înfăţişarea anului criticii literare. 1960, de pildă, in comparaţie cu ceilalţi ani, a adus o afirmare nu numai numerică, ci mai ales calitativă a unui însemnat număr de tineri scriitori. Prezenţa lor, materializată atît în paginile publicaţiilor dar şi in cîteva volume marcînd debuturi demne de laudă, a determinat interesul viu, operativ, al criticii literare pentru creaţia tinerilor. Cronica literară din Gazeta literară, semnată de Paul Georgescu şi la începutul anului de S. Damian, s-a oprit nu numai cu căldură şi înţelegere asupra volumelor scrise de tineri ci şi cu conştiinţa că, vorbind despre ele, analizează lucrări importante ale frontului nostru literar. De aici exigenţa, de aici nivelul înalt al discuţiei, de aici încadrarea celui prezentat in contextul literaturii noastre realist-socialiste. Interesul pentru tineri S-a manifestat şi în profilurile literare publicate de revistă Luceafărul semnate de Al. Oprea, Vasile Nicolescu, Dan Grigorescu şi în prezentările din Gazeta literară şi Contemporanul scrise de Mihail Petroveanu, M. Gafiţa, D. Solomon, G. Dimisianu, N. Ciobanu etc. cit şi în paginile altor publicaţii. In acelaşi timp vrem să semnalăm ca un fapt pozitiv ce trebuie continuat şi dezvoltat în anul viitor, dragostea cu care unii dintre scriitorii maturi cu experienţă s au apropiat de lucrările confraţilor tineri. Ar fi destul să cităm contribuţiile demne de reţinut în acest sens ale academicienilor Ion Agîrbiceanu, Tudor Vianu, Alexandru Philippide, Eusebiu Camilar şi ale scriitorilor A. M. Sperber, Al. Şahighian, Maria Banuş, Nina Cassian, Mihu Dragomir, Radu Boureanu, Dan Deşliu, Lucia Demetrius etc. Criticii au înţeles şi în acest an că exigenţele dezvoltării literaturii şi exigenţele cititorilor reclamă un efort pentru a generaliza experienţa scriitorilor, pentru a studia contribuţia unor personalităţi creatoare, care însumează prin opera lor cele mai de seamă cuceriri ale artei noastre. Astfel am avut de semnalat, în 1960, volumul lui Marcel Breazu Cunoaşterea artistică, monografia substanţială despre poetul ce reprezintă culmea liricii romîneşti contemporane Tudor Arghezi, semnată de Ov. S. Crohmălniceanu, ca şi numeroase articole de sinteză despre poezie, teatru, proză, critică. Nu avem pretenţia să facem o enumerare exhaustivă, dar trebuiesc citate în acest sens contribuţiile criticilor: Mihail Novicov, I. Ianoşi, Paul Georgescu, Andrei Băleanu, George Ivașcu, Ion Vitner, Silvian Iosifescu, Traian Seimaru, Vera Călin, M. Petroveanu, Ion Mihăileanu, Radu Lupan, Al. Oprea, Al. Dima, Ion Lungu, D. Micu, Const. Ciopraga, Eugen Luca, George Munteanu, Zoe Dumitrescu, D. Isac, Lucia Olteanu, N. Barbu, Valentin Silvestru, Leonard Gavriliu, Marin Bucur, D. Costea, Lucian Dumbravă, Florin Bratu, Savin Bratu. Contribuţia acestora trebuie semnalată alături de aceea a numeroşi alţii care au fost prezenţi în mod permanent în paginile periodicilor noastre, discutînd în cronicile şi articolele lor nu numai cărţi sau spectacole, ci şi probleme ale literaturii realist-socialiste. Am aminti in primul rînd pe : Vicu Minodra, I D. Bălan, Radu Popescu, Mihnea Gheorghiu, cronicari permanenţi ai unor reviste, alături de alţii enumeraţi mai sus, ca şi pe D. Săraru, Dumitru Solomon, Mira Iosif, Emil Mândrie, Radu Enescu, Ion Oarcăsu, Ghichiţei, Eugenia Anton, Traian Liviu Birăescu, Al. Popovici, Aura Pană, Liviu Leonte, Gh. Ciompec, Al Hanţă, Gh. Gană, Pavel Ruxăndoiu, Călin Căliman, Maria Nicoară, Adriana Iliescu, Georgeta Horodincă, Eugen Simion, M. Dragu, G. Munteanu. Desigur că ceea ce s a realizat pînă acum nu ne poate mulţumi îndeajuns, mai ales dacă ne gîndim la faptul că discuţiile din presa literară nu au fost în acest an destul de consistente. Rămâne ca o datorie a criticii noastre literare să dezbată cu şi mai multă adâncime cuceririle literaturii noi realist-socialiste, să generalizeze victoriile artei noastre noi. Apariţia volumului „Probleme actuale ale literaturii realist-socialiste“ salutată de critica literară nu trebuie să rămînă izolată. Viitoarele culegeri de acest gen nu pot să întîrzie şi ele vor cuprinde neîndoielnic contribuţiuni ale unui cit mai mare număr de critici literari care s-au distins prin activitatea lor din ultima vreme. Anul 1960 a însemnat in istoria culturală a ţării noastre sărbătorirea a 80 de ani de la naşterea celor doi maeştri ai prozei şi poeziei romîneşti : Mihail Sadoveanu şi Tudor Arghezi. A fost un prilej nu numai de omagiere sinceră şi călduroasă a acestor personalităţi uriaşe, dar mai ales un prilej de analiză adîncă, pătrunzătoare, multilaterală a semnificaţiilor operei lor, în acest sens contribuţiile ştiinţifice ale unor eminenţi oameni de cultură în frunte cu academicienii : Atanasie Joja, Mihail Ralea, Iorgu Iordan, Tudor Vianu, George Călinescu, Perpessicius, Al. Philippide, au însemnat paşi înainte pe calea inţelegerii universului sadovenian şi arghezian. Alături de ei, critici din toate generaţiile şi scriitori de la cei mai vîrstnici pînă la cei mai tineri au adus prinosul lor de recunoştinţă şi au relevat influenţa operei lui Sadoveanu şi Arghezi asupra literaturii române de astăzi. Congresul al III-lea al Partidului Muncitoresc Român a arătat importanţa deosebită a combaterii ideologiei burgheze. Din acest punct de vedere, în 1960, am avut de înregistrat succese în privinţa discutării critice a unor curente diversioniste şi reacţionare din trecutul literaturii noastre. Studiile şi articolele despre „Semănătorism“ şi „Poporanism“ (G. G. Nicolescu, D. Micu, Mircea Zaciu, Z. Oxmnea, Al. Sănduiescu) despre „Gîndirism“ (Gh. Achiţei) au constituit multe din ele puncte de plecare serioase şi interpretări profunde a ideologiei (mai puţin literaturii) promovate de exponenţii acestor curente, începutul trebuie, desigur, continuat şi lărgit. Anul 1960 a însemnat şi anul începerii lucrărilor pentru alcătuirea Tratatului de istoria literaturii române, în cinci volume. Dar, aşa cum a arătat acad. Tudor Vianu, ,un tratat de istoria literaturii române trebuie să fie precedat de o muncă serioasă de tipărire a unor monografii, ediţii ştiinţifice. Dar alături de monografia lui Ov. S. Crohmălniceanu amintită mai sus se poate semnala numai cartea criticului şi istoricului literar Constantin Ciopraga despre Calistrat Hogaş. Lucrarea profesorul ieşean ca şi a lui Ov. Crohmălniceanu reprezintă un succes al anului literar şi un progres serios în cercetarea moştenirii noastre literare. Dar numai aceste două monografii nu reflectă posibilităţile mari de care dispune critica şi istoria noastră literară. De asemenea şi în ceea ce priveşte editarea unor culegeri ştiinţifice, critice din operele clasicilor literaturii noastre. In 1960 au văzut lumina tiparului volumul al doilea al ediţiei critice I. L. Caragiale, îngrijită de un colectiv condus de acad. Al. Rosetti, operele lui Nicolae Bălcescu, (ediţie îngrijită de Andrei Rusu, prefaţă de Georgescu-Buzău), operele lui Gala Galaction, (ediţie îngrijită de Teodor Vîrgolici, prefaţată de Dumitru Micu), operele lui G. Topîrceanu, prefaţate şi îngrijite de Al. Sănduiescu), scrierile alese ale lui Al. Iîahia, (cuvînt înainte de G. Macovescu, postfaţă de Pompiliu Marcea) etc. Lor li s-au adăugat tipăriturile din Biblioteca pentru toţi, colecţia de mare importanţă de educare estetică şi cetăţenească a maselor, pentru apariţia căreia ESPLA merită sincere felicitări. Trebuie salutată iniţiativa Editurii de stat pentru literatură şi artă care a inaugurat colecţia de documente inedite. O faptă culturală de importanţă este şi aceea întreprinsă de Academia R.P.R. pentru tipărirea textelor vechi (cronici etc.) în ediţii ştiinţifice. Studiile de literatură comparată au înregistrat anul acesta un succes însemnat în primul rînd prin volumul acad. Tudor Vianu. Culegerea însumind o activitate de mai mulţi ani, Studii de literatură universală şi comparată, reprezintă unul din cele mai de seamă evenimente ale ştiinţei noastre literare. In acest an, Tatiana Nicolescu a tipărit primul volum dintr-o serie mai largă de studii despre influenta literaturii ruse şi sovietice asupra literaturii române. Cartea sa Opera lui Gogol in Rominia, marchează un început binevenit în această acţiune atît de necesară. îmbucurătoare, în 1960, este orientarea Editurii tineretului care a promovat cu mai multă perseverenţă monografiile despre oamenii de seamă ai ţării noastre. Semnalăm cărţile despre Grigore Manolescu de Tudor Şoimaru, Luchian de Petru Comarnescu, Ilixăileanu de Savin Bratu, Nicolae Grigorescu de Barbu Brezianu, ca şi cărţile despre Delacroix de Elena Vianu, Aristotel de D. Isac, Ovidiu de O. Drimba. Am vrea să subliniem cu deosebire activitatea acelor critici şi istorici literari care, în anul 1960, s-au ocupat de valorificarea tradiţiilor literaturii noastre realist-socialiste între cele două războaie mondiale. Muncă de extraordinară însemnătate, ea va trebui continuată şi lărgită, iar editurile vor lua desigur măsurile necesare ca multe din aceste studii să vadă lumina tiparului in volum. Contribuţia criticilor Ileana Vrancea, M. Gafiţa, Dan Hăulică, I. D. Bălan, P. Mareea, Theodor Vîrgolici merită să fie remarcată. In încheierea acestui bilanţ, am vrea să arătăm că 1960 ne-a adus trei volume antologice, de un deosebit folos nu numai cititorilor, dar şi criticilor şi istoricilor literari. Ne referim la admirabilele volume Mărturisiri de Mihail Sadoveanu, Tablete de cronicar de Tudor Arghezi şi Prietenii mei, scriitorii, de Otilia Cazimir. Pagini emoţionante, articolele şi amintirile cuprinse in aceste volume se înscriu ca documente nepieritoare ale istoriei literaturii române de ieri și de astăzi. Valeriu Rîpeanu sari, Leonard Gavriliu, Tlie Purcariu, Paul Anghel, Eugen Mândrie şi a multor alţi prozatori talentaţi, dovedesc aceleaşi preocupări ca şi in cazul schiţei şi nuvelei. Se poate vorbi şi despre un „reportaj extern”, reportajul-memorial de călătorie, foarte căutat de cititori, care în 1960 s-a îmbogăţit cu o serie de volume de bună calitate : Scarlat Calimachi — Un călător prin U.R.S.S. ; Veronica Porumbacu, Pagini din Coreea, A. E. Baconski — Călătorii in Europa şi Asia, Horia Stancu - Călătorind prin ţările Nordului, la care trebuie adăugată şi reeditarea cărţii lui Dumitru Corbea : De peste mări şi ţări. Urmărind desfăşurarea prozei noastre în 1960, ai tot timpul senzaţia că ţi-au scăpat din vedere destule titluri şi nume de autori. Asistăm la o afirmare vizibilă a zeci de talente, tinere hotărîte să-şi spună răspicăt cuvîntul de evoluţia dramaturgiei noastre, — spre deosebire de cea a prozei sau a poeziei — are un ritm lent şi, în general, nu prezintă „surprize“. Deşi anul acesta e foarte bogat in autori, lucrări şi specii dramatice, cititorii şi spectatorii sunt încă în aşteptarea acelei piese mari a stagiunii, a acelui moment unic, care să constituie un salt în istoria teatrului nostru contemporan. Dar e adevărat că multe din piesele publicate sau jucate în acest an sunt bune, cîteva chiar foarte bune; spectatorul are așadar din ce să aleagă. S-au dezvoltat nu numai aria tematică și problematica pieselor, dar şi forţa de analiză şi caracterizare a personajelor, autenticitatea lor, personalitatea replicii, capacitatea de a dirija, mişcarea, dialogul, conflictul etc., adică ceea ce se înţelege, îndeobşte, prin măiestrie. Dramaturgia noastră se maturizează, deocamdată însă mai încet în raport cu celelalte sectoare ale literaturii. Se joacă piese interesante care aduc în scenă viaţa şi, mai ales, problemele de conştiinţă ale oamenilor care construiesc socialismul. Este cazul întoarcerii de Mihai Beniuc care evocă, prin destinul principalelor personaje, o perioadă importantă din trecutul apropiat al poporului, din lupta antifascistă şi antirăzboinică a comuniştilor. Deşi cea mai mare parte a acţiunii se desfăşoară în trecut, reconstituirea care se află în centrul piesei este un act al contemporaneităţii, în folosul celor care construiesc socialismul. Momentul ciocnirii decisive dintre concepţiile eticii comuniste şi cele ale eticii burgheze este redat in comedia Prietena mea Pix de V. Em. Galan. Se impune ideea că munca pentru construirea, noii societăţi nu presupune doar efort şi conştiinciozitate, dar şi un înalt nivel etic, o conştiinţă cu adevărat comunistă. Probleme ale formării şi dezvoltării conştiinţei comuniste sunt dezbătute şi in piesa lui Dorel Dorian. Secunda 58. Educaţia comunistă a tineretului, mo,delarea profilului moral al tînărului nou, constituie tema a patru comedii: O lună de confort de Ştefan Iureş şi B. Dumitrescu In căutarea extraordinarului de I. D. Şerban, Băieţii veseli de H. Nicolaide, Scrisori de dragoste de V. Stoenescu. De asemenea, piesa lui Aurel, Storin. Eroii sînt în Stat, este inspirată tot din viaţa tineretului nostru, lată aşadar că vechiului deziderat (acela de a scrie comedii) i s-a răspuns, numai în acest an, cu cîteva realizări notabile (adăugaţi Celebrul 702 de Al. Mirodan, Siciliana de Aurel Baranga). Tot în acest sens trebuie remarcată contribuţia generaţiei vechi de scriitori la întregirea profilului comediei romîneşti. (Paxada de Victor Eftimiu şi Moş Teacă de Alexandru Kiriţescu). Recent a avut loc şi premiera noii versiuni a piesei Dezertorul de M. Sorbul. Trecutul de luptă al poporului a fost redat in piesa Oameni care fac de Al. Voitin şi Cind scapătă luna de Horia Stancu. Iar lupta pentru eliberarea de sub jugul fascist, culminată cu actul istoric de la 23 August 1944 este prezentă in piesa Ilii T. Popovici Passacaglia şi in Explozie întîrziată de Paul Everac. S-a obţinut, cum se vede, o arie mai largă a tematicei dramaturgiei noastre contemporane. Au apărut de asemeni şi citeva nume noi in acest an pe frontul dramaturgiei,pre adevărul zilelor noastre. Care dintre ele va fi o surpriză miine, care va deveni un simbol ori un luceafăr ? Greu de ştiut. A încerca să alcătuieşti o listă cu toate numele e imposibil. Cu fiece zi apare o speranţă nouă, o semnătură nouă. Pe nesimţite ea ajunge familiară : a apărut un nou scriitor. Imaginea anului literar în proză pe care ne-am străduit s-o schiţăm în rîndurile de faţă se cere întregită şi cu ceea ce s-a tradus in acest interval de timp din literatura rusă, sovietică, din celelalte literaturi : Solohov, Aragon, Hemingway... Anii viitori vor impune şi realiza o selecţie valorică mult mai precisă, a ceea ce 1960 a oferit. Dar pasiunea aceasta a actualităţii despre care vorbeam va rămîne, indiferent de trşierea ce o va face timpul. Gheorghe Achiţei V. Em. Galan,T. Popovici, Ştefan Iureş şi B. Dumitrescu, H. Stancu, Nicolaide. Există însă, în afara succeselor obţinute, citeva aspecte pe care nu le pot trece cu vederea. Dacă în proză şi în poezie etapele evoluţiei sunt distincte, progresul sensibil şi apariţiile de noi personalităţi artistice adevărate evenimente, în dramaturgie, cel puţin pînă în prezent, stilurile şi personalităţile se formează, se delimitează şi se impun prai greu, după ce unele au coexistat destul timp sub acelaşi acoperământ. Dramaturgia noastră nouă are posibilităţi nelimitate de dezvoltare. Condiţiile obiective şi subiective sunt cum am văzut, infinite, iar terenul vieţii contemporane e deopotrivă de fertil pentru toate genurile literaturii. A mai rămas însă o porţiune de drum (pe care prozatorii şi poeţii în cea mai mare parte a lor au parcurs-o) pînă la miezul problematicii actuale, a acelei problematici pe care nu fără un rost bine definit, o numim majoră. Aceasta nu o afirmăm fiindcă am fi privit prin acoperiş, ca Asmodeu, în laboratoarele de creaţie, ale dramaturgilor, faptul e denunţat de înseşi rezultatele unora dintre autori. De altfel, in ansamblul ei, dramaturgia nu ne-a dat încă, în acest an, imaginea amplă şi diversă a marilor transformări în viaţa şi in conştiinţa omului socialist, nu ne-a dat încă acea figură coranlexă proeminentă, memorabilă a eroului caracteristic epocii noastre. Generalizarea participării şi răspunderii colective în muncă — adevăratul spirit comunist, apariţia unui nou tip de muncitor — muncitorul intelectual, desăvîrşirea unui nou tip de intelectual — intelectualul muncitor, legat de cele mai intime probleme ale producţiei.. conflictul nu rareori dramatic între conştiinţa nouă şi cea veche, între morala comunistă, şi cea burgheză, între inerţie şi spirit critic, intre rutină şi spiritinovator, sunt doar cîteva din problemele de primă ordine ale construcţiei societăţii şi omului nou pe care dramaturgia noastră urmează să le oglindească. S-au scris comedii, (şi e bine că s-au scris), dar multe dintre ele se circumscriu cam aceloraşi probleme şi mizează mult prea mult pe comicul unui anume limbaj (cel „șmecheresc“) iar personajele seamănă îngrijorător între ele. S-a scris despre agricultura socialistă, dar autorii au rămas, in linii mari, la nivelul anilor trecuți, cînd problemele erau altele. Acum, figura centrală trebuie să fie intruchipată de ţăranul colectivist, conştient de marile posibilităţi şi perspective ale agriculturii socialiste. Este îmbucurător faptul că se scrie mult despre tineret şi mai ales comedii. Dar n-a apărut încă pe scenă o figură interesantă, de tînăr comunist, visătorul, constructorul, omul avid de ştiinţă şi cultură, îndrăgostitul, în sfirşit personajul care să dea reala măsură a valorilor pe care le reprezintă tineretul nou al patriei socialiste. Realitatea contemporană oferă deci nenumărate posibilităţi dramaturgiei. In ceea ce-i priveşte pe dramaturgii chiar dacă nu s-au ridicat dintre ei tot atîtea personalităţi ca în proză sau poezie, ei constituie totuşi un front puternic al literaturii noastre, capabil să transmită publicului tabloul viu şi tulburător al realităţii noastre contemporane. Dumitru Solomon luceafărul Revistă a Uniunii Scriitorilor din R.PJ1. VI. Director: acad. Mihai BENIUC ; ; • 7 COLEGIUL DE REDACŢIE : Dumitru CORBEA (membru , în Comitetul de direcţie) ; Dan DEŞLIU (membru In Comitetul de direcţie); Mihu DRAGOMIR; V. Em. GALAN; Silvian IOSIFESCU; Aurel MIHALE; Mihai NO- VICOV; acad. Panaitescu-PERPESSICIUS ; Titus POPOVICI; Al. I. ŞTEFANESCU (membru în Comitetul de direcţie); Tiberiu UTAN ; Haralamb ZINCA (membru in Comitetul de direcţie).