Lumea, iulie-septembrie 1926 (Anul 9, nr. 2355-2432)

1926-07-01 / nr. 2355

LUMEA έN ORDIN 1­­1 Z­i £ l F&afrim-aea. neüip«­analilor cu libe­­ralis Am­ anunțat la timp liberali și naționali se că între duc tra­tative de fuziune. D. Argetoianu este câștigat complect pentru fuziune. Dintre amicii fostului ministru de in­terne, toți sunt pentru fuziune cu partidul liberal, în afară de d-nii Toanițescu și Citta Davilla. Pro­babil ca primul se va înscrie la țărăniști. Cât despre d, Citta Da­­villa, se crede ca până la urmă va ceda. Relațiile dintre d-nii Argetoianu și Duca sunt de așa natură, că întăresc părerea tu­­turor acelora cari cred în apro­piata fuziune dintre grupul Ar­­getoianu și liberalii. In provincie, toți prietiii fos­tului ministru, de interne, sunt pentru fuziune. In Iași, numai d. Mircea Bădărău este pentru con­topire cu țărăniștii. • Dl. Petru Dragomirescu frun­taș argetoianust va avea un rol decisiv în tratativele în curs. D-sa va fi emisarul de încredere al d-lui Vintilă Brătianu pe lângă dl. Argetoianu. Dl. Iorga pus în curent cu toate acestea și­ ar fi exprimat regretul că dl. Argetoianu l’a părăsit tocmai acum, când avea mai mare nevoe de sprijinul său Dl. Argetoianu a răspuns omul­ de încredere al d-lui Iorga, că nu l’a părăsit. A dat a înțelege oarecum că s'a părăsit el însuși. —„Alegeți-l pe dl. Cihodariu șef—ar fi răspuns dl. Argetoianu, numai să avem un singur șef. Așa, unul face corecturi la Bu­curești și celalt șede la Cluj, în interval partidul n’are nici un conducător“. In acest sens este remarcabil un articol al d-lui Enacovici apă­rut în „Cuvântul“ de elt. Fruntașul național, amic cu d-nii Argetoianu și Iorga, anunță că în scurt timp vom avea o guvernare de 8 ani, a liberalilor secondați de naționali. Parlament comunal Am azistat la ședința de Luni a consiliului municipal din Iași. Pentru­ spectatorul obiectiv se desprind constatări de ordin tec­­nic, în primul loc, și apoi celelalte de­zordin politic-administrativ. Consiliul municipal este un mic parlament, care funcționea­ză însă în condițiuni imposibile. Consilierii sunt pur și simplu puși sub presă. Se impune ame­najarea unei săli speciale, cu mult spațiu și mai ales cu mult aer. Publicul, bine venit, trebue să aibă locul lui. ft Astăzi se strâng toți în jurul scaunelor consilierilor și aceștia fac impresia că sunt prizonieri. Libertatea în mișcări țale redu­să și in plus suferă discuția. In al doilea joc, ar trebui avi­zat la ședințe speciale, care în nici un caz să nu se țină noap­tea. Se cere unui consiliu comu­nal, cu menirea de a adminis­tra bine și prompt, să lucreze două ore și pe apucate. Importantele chestiuni la ordinea de zi, reclamă însă ședinți pre­lungite, discuții multiple și hotă­râri chibzuite. In condițiunile de azi, publicul fără să vrea ia parte la discuție, face atmosferă, și nu prea dă răgaz consilierilor din diferitele partide să-și exercite cum tremurer rolul lor de mandatari ai populației. Se impun deci revizuiri teh­­nice și remanieri de program, în sensul că odată pe săptămână, sau odată la două săptămâni, Consiliul municipal să stegeze o zi întreagă de dimineață până vara. Numai astfel se vor putea epuiza chestiunile la ordinea zilei.­­ O altă măsură bună ar fi ca o comisiune re­formată din câte un reprezentant al grupărilor consiliului să studieze în preala­bil chestiunile curente supuse votului Consiliului, și acesta să voteze fără discuții rezoluțiile comisiei de studiu. In eventualitatea dizolvării Ca­«Hiam M Kir­i Biiraamtnna KMM ■ m­mmmri i­ ■inninpii—— meri­ de Co­­­­merț din Iași Versiunile asupra soartei ac­tualului consiliu de adtu­e al Ca­meră de Comerț din Iași— sunt contrazicătoare. Guvernamentalii anunță precis că­­ ministerul de ndustrii a aprobat dizolvarea și că o comisie interimara va pre­găti noile alegeri. De altă parte­­ se anunță că, după informațiile cu ele în loc sigur, dizolvarea nu­­ ar putea decreta, decât după un preala­bil aviz al Uniunei Camerelor de Comerț. Uniunea pentru a decide, trebue să trimeată în an­chetă un inspector. Or, acest inspector nu s’a prezentat până acum. Aceste cercuri cari pre­tind a fi informate tot din sor­ginte ministerială, susțin că nu poate fi vorba de dizolvare. Se pare însă că liberalii, s’ar fi pregătit pentru­ ori­ce eventualitate. Se afirmă că d. Vintilă Brătianu, în cazul u­­nor noi alegeri la Camera de Comerț, ar fi dat agrementul pentru o listă în frunte cu d. I. Botez. Evident că această listă este în funcție de hotărârea d-lui N. V. Ștefaniu. Progrese­aza știință ________ di­rr­iju la imita­­ min la distanțe mari Invenția genială a inginerului Beim­ — Cu drept cuvânt învățații nu­mesc epoca în care trăim noi : „epoca electricității“. S’au creat forțe uriașe de producere cu a­­jutorul electricității și tot dato­rită ei s’a ajuns la obținerea te­legrafiei și telefoniei. Acum câteva zile am arătat cum a fost sărbătorit Marconi, inventatorul telegrafiei fir. A fost într’adevăr o manifestare pentru preamărirea geniului lui Marconi. Datorită concepțiunei sale, ma­ra sa invenție a dat loc la noi aplicațiuni și perfecționări. După introducerea telefoniei fără fir, învățații s’au gândit să transmită la distanțe considera­bile fotografii și diferite imagini. • ideia a putut fi pusă în apli­care. S’a rezolvat o problemă de o importanță capitală pentru omenire. E puțin lucru, ca stând în o­­dae să poți vedea pe o pânză fruntașii vieții mondiale, artiști renumiți, savanți, literați ? Sau, printr o simplă aranjare a aparatului, să poți avea alături rudele îndepărtate din altă țară sau alt continent ? Nu numai atât. Ascultând un concert radiofonic, se poate ve­dea și artistul sau orchestra ca­re execută și de asemenea tot ansamblul. Pentru oamenii de acum câ­teva decenii acest lucru ar fi a­­juns bine înțeles o creațiune pur fantastică. C am s'a ajuns la­ trans­miterea imaginilor ? Un deosebit interes prezintă chestiunea cum sa ajuns de a se putea vedea la distanțe mari. Savantul Graham , Bell s-a ocu­pat cu chestiunea­ transmiterii la distanță mai de mult. El a ajuns să poată face transmisiuni foar­te mici prin ajutorul unui corp numit Selenium.­­ Se știe că acum­ 100 ani, un chimist celebru Benzelius a reu­șit să izoleze corpul Selenium. Acest corp prezin­tă proprietăți foarte curioase. In stare normală, corpul con­duce greu electricitatea, da­r lu­minat lasă foarte ușor să treacă curentul electric. Datorită acestei particularități curioase a Selen­iumului, Gra­ham Bell a inventat un aparat numit Photophones, o rază lumi­noasă transmitea la distanță os­cilațiile unei membrane a tele­fonului. Metoda lui Graham Bell era însă rudimentară. In afară de a­­ceasta, selenium este răspândit puțin pe glob­­ și acțiunea de transmisiune se­ tace foarte în­cet prin acest corp. Astfel, s’a i p­utut înlocui sele­nium prin potasiu. Daca în loc de a se primii pe o sticlă mată o imagine oarecare, se substitue o placă cu collide mici de pota­siu, luminarea primita pe fie­care celulă, i se va traduce prin­­tr’un curenți el­ed­ric a cărui in­tensitate vagii în raport cu lumi­nozitatea. Bazat pe­ această experiență, s-a reușit un limpet din urmă de câtre un ratare inginer să se poată transmite imagini la dis­tanțe mari. Inginerul­­ Beim­ a inventat un aparat cu­­ care p­oate să trans­mită la distanțe considerabile, imaginile/proiectele pe un ec­ran și­­ p­­ocedeul său este sus­ceptibil de­ a utiliza undele her­­tziene­ pentru transmisiune. Invertfatorul Beim­ a făcut a­­cum câtva timp experiențe spe­ciale și falia unui numeros grup de reprezentanți ai instituțiilor știinntificfe:­­ « „ El a transmis din turnul Eiffel câteva fotografii ale câtorva fruntași francezi și au fost re­cepționate în mod clar. Asemenea experiențele s’au repetat la Londra și s’a reușit să se transmită fotografă de la Londra la New­ York în 20 mi­nute. Astfel, invenția Transmisiunea la distanță este aproape rezol­vată în total. Aceste perfecționări nu sunt decât îndrumări pentru noi veniți și mai fantastice. I. B. m- Chestii cărnii Am asistat la dezbaterile importantei chestiuni a cărnii, dezbatere ce s’a prelungit până la miezul nopții în con­siliul municipal ieșan. Am putut aprecia abilita­tea și obiectivitatea cu care condus în genere dezbate­rile, d. N. Petrea. ; In chestiu­nea specială a cărnii, a do­vedit imparțialitate demnă de subliniat, deși a declarat din capul locului, că susține oferta cooperativei Zimbru. Nefăcând chestiune de „ca­­b­net" a lăsat consiliului li­­bertatea d­e a discuta și ho­­tarâ în voe. i­­u este mai pu­­țin adevărat ca p­­rin susține­ri­erea ofertei Zimbru a alar­mat pe indd­enții angrosiști de vite, cari s-au grăbit să dea dovada de solicitudine pentru publicul consumator. De când d. Petrea a pus în discuție oferta cooperativei, piața are carne. Un prim succes, incontes­tabil. Oferta Zimbru a fost respinsă. D. Jicota cu un lux de argumente a dovedit ne­temeinicia ofertei, fiindcă, cum spunea just d-sa — coo­perativa este bună, dar are un singur defect, nu există legal. Cât despre existența de fapt, ne putem cu „atât mai mult îndoi, cu­­ cât exploatarea comerțului cu carne, cere ca­pital de milioane, și cum­­ ar putea furniza o cooperativă, ai cărei membrii, diupk legea specială, nu pot depune capi­tal mai mare de 500 lei ? Nu este mai puțin adevă­rat că d. Petrea forțând oa­recum existența legală a co­operativei ofertante, a scos ursul din bârlogul nepă­sării. A pus pe angrosiști pe jă­­ratec și pe... muncă. Oferta lor trebue reținută. Ei se o­­bligă a depune 1 mii. lei ca garanție pentru executarea contractului cu Primăria, pen­tru aprovizionarea cu vite. Poate era mai bine ca Con­siliul, înainte de a respinge oferta Coop. Zimbru, să fi propus o soluție tranzacțio­nală. Anume: cooperativa să fac o săptămână și societatea Infrațirea (angrosiști), altă săptămână. S’ar fi văzut du­pă un timp de câteva luni care este mai harnică dintre ambele societăți. Plus că ar fi fost o concurență în folo­sul consumatorilor. Ori­cum, consiliul comunal prin respingerea ofertei Zim­bru, n’a făcut tot ce trebue. Cu aceeaș grabă și stăruință, trebue să avizeze la mijloa­­cele legale, pentru ca piața să nu rămână fără carne și publicul să nu fie lăsat la voia câtorva angrosiști. In loc de BAZAR Ultima, valuta Sporturile au fost multă vre­me considerate ca fiind distinc­­țiunea specifică a claselor aris­tocrate. După cum arta era so­cotită un joc de agrement sau o activitate de lux, sportul intra și el în categoria inutilităților de­corative. In societatea contemporană însă sporturile au ajuns sâ-și câștige un loc de cinste pe scara valorilor reale, lucrative. Pe calea concursurilor se pot câștig­a averi frumoase de pe ur­ma specializărei in teh­nica fie­cărui sport. Fără a râvni cam­­pionate mondiale se pot ob­ține premii naționale, regionale, municipale. Sporturile au ajuns să fie de­­cizive în evaluarea pe care so­cietatea o face asupra unor in­divizi. De unde erau tolerate, sporturile au ajuns să tiranizeze, impunăndu-se ca o inexorabilă armă în lupta vieții. Sunt cău­tați practici anii emeriți ai mui modest sport. Tennisul, celui de exemplu, a ajuns în ultimii ani să atragă atenția tuturora. Un bun jucător de tennis își poate ușor asigura fericirea vieței. E dispensat să mai facă, atâția ani, ucenicia mizeriei sau să fie cro­nic tributarul privațiunilor — ca un intelectual de rasă. Cine nu apreciază pe­ un bun jucător de tennis ? Ba, ajunge așa de căutat chiar de către nababi, iată ce se poate ceti în marele cotidian parizian. „Le Temps„ „Tânăr indian, de foarte bună condiție socială, dorește cunoș­tința unui sportsman, bun jucă­tor de tennis, în schimbul unei excepționale situații materiale“. Iată că acest anunț din „Le Temps“, poate K.deschide orizon­turi mirifice școlarilor din zilele noastre. Părinții cei mai intran­sigenți vor înțelege să nu mai fie așa de severi cu odraslele lor care uită cartea pentru racheta și terenul nivelat cu nisip. Nu vor mai avea dreptul să le smul­­gă din mâini mingiile ușoare pentru a-i pune în tovărășia u­­nui Quib­eras, Tit Liviu sau tra­tat de Geometrie. Respectivul adolescent s-ar pu­tea dovedi că tennisul­­ duce, mai iute și mai sigur, decât Latina și Științele, la situații lucrative. Această supraevaluare pe care zilele noastre o acordă sportu­rilor va avea repercusiuni și la Bursa matrimonială. S’a isprăvit cu preferințele pentru absolvenții de Politeh­nică, Poduri șii Șo­sele. E rândul sportsmanilor, întru­cât e justificată această prefe­rință a femeilor nu putem înțe­lege, știut fiind­­ că sportsmanii nu prea fac figură bună în ma­terie de tandreță și tracțiune in­timă. EM. SERGHIE Un s^sraaiol­ cenzurat Am relatat la timp că pe scena unui renumit teatm pari­zian a obținut succese frumoase piesa „La Prisonniere“ a lui Bourdet. Subiectul acestei lucrări dramatice a fost mult comentat de critica pariziană, fiindcă au­torul aducea pe scenă două fe­mei care practică amorul contra naturii. Ni se prezintă două „prietene“ care practică dra­gostea după ritualul consacrat pe vremuri în Lesbos. Acest caz de perversitate e tratat însă cu toată decența și spiritul general al lucrării e de natură chiar să moralizeze spectatorii. Piesa a fost reprezentată pe toate sce­nele orașelor mari. La Berlin și Viena s’a bucurat de o regie excepționale. In ultimul timp ur­ma să se joace și la Budapesta. Iată că în orașul ungurilor ce se deșteaptă, ca să falsifice mo­nedele tuturor statelor mai bo­gate, piesa n’a putut fi repre­­zentath Ungurii au fost prinși în ultimul timp de o ardentă febră moralizatoare. Nu pot tolera ca pe scena Pestei să­­­­ară piese ca­re n’au indi gnat decât pe ipo­criți. Și-au mobilizat toate cen­zurile și eu înterzis lucrarea lui Bourdet. E firesc ca ungurii să fie mai catolici de­cât papa— mai ales azi când e încă în a­­mintirea tuturora panamaua fal­­sificărilor de monede patronale de stat. Citiți in Pag. 4-a Ultimlle Știri Generalii spanioli contra dictaturii unui general improvizat Pare tot mai convingătoare pă­rerea că dictatura este una, și dictatorii alta. Adică, dictatura face cât dictatorii care o exer­cită. Când se vorbește de dic­tatura, câtă să întrebăm pe par­tizanii ei: — Dar cari sunt dictatorii ? După cum am spus, aceasta părere se adeverește prin peripe­țiile ultimei lovituri ce se pregă­tise în Spania. Regatul iberic are o dictatură, dar se pare că dictatorul nu este la înălțime.. Uzurpator de puteri. Primo de Rivera pare să fie în aceeaș măsură și un u­­zurpator de merite și de grad. Ofițerii superiori spanioli, gene­rali eminenți s’au înțeles să curme cu dictatura­­ unui om fă­ră merite , a unui simplu uzur­pator. Așa trebue înțeleasă revoluția ce se puse la cale în Madrid și care avea ca șefi pe genera­lul Weyler și Aguilon, fost mini­stru de război. Alături de ei fi­gura un cunoscut și foarte apre­ciat meahc Maranon (doctorul a­­ristocrației madridiene). Odată cu șefii, au fost ares­tate alte 100 persoane, foști de­putați, senatori, ziariști. Mișca­rea avea caracter liberal monar­­hic, cu tendință de a evolua spre republicanism mai târziu. S-a găsit textul manifestului ce urma să apară după lovitura de stat. Manifestul anunță înlătura­rea dictaturei, convocarea par­lamentului și ridicarea cenzurii. Șefii prevăzură și lupte de stra­dă. Dar soarta lui Primo de Rivera era dinainte pecetluită, fiindcă trupele din Madrid sunt ostile dictatorului. • După cum se vede , generali contra dictaturei. Ceea ce însem­nă un paradox. Dar se explică ușor când ne gândim, că nemul­țum­irile se îndreaptă contra dic­tatorului. Primo de Rivera a compromis dictatura în Spania după cum Mussolini a valorifi­cat-o în Italia. Generalul rebel Weyler, este în vrâstă de 87 ani. A luat par­te la toate marile evenimente războinice și politice din­­ Spa­­nia. A fost până acum câtva timp șeful statului major spaniol IRONIILE ENGLEZILOR față de cazua fran­cezilor Lloyd George se ocupă de erita financiară din Franța și spune că n’o înțelege. Cum de n’a ajuns Franța la stabilizarea monedei?—se întreabă fostul pre­mier englez. Franța are situația infinit mai bună decât Anglia. Marea Bri­­tanie a realizat at>ea 80 la sută din valoarea comerțului ei dina­inte de război. Are aproape 2 mii. lucrători fără lucru. In schimb, Franța are comerțul la înălțimea dinaintea de ră­boi, nici un lucrător fără lucru, stare înfloritoare a industriei. Cu­­ toate acestea este o criză finan­ciară, o criză valutară catastro­fală. Lloyd George se miră de a­­ceasta situație paradoxală și cu oarecare ironie, stigmatizează pe francezi în fuga după un magician care să­­ îndrepte sta­rea lucrurilor. Hecatomba de mi­niștrii de finanțe și stăruința pentru căpătarea unui salvator, par cam curioase celor de peste canalul Mânecii. Se pare că viciul de fond al întocmirii finanțelor franceze, constă în tendința francezilor de a se eschiva de la biruri, de la impozite. Englezul aplică for­mula : ,să impui pe vecin ca și pe tine însuți“. Francezul ur­mează alta cale: „Impune pe vecinul lui, dar scutește-te pe tine“. Aici s’ar găsi viciul pro­fund al finanțelor franceze.­­ Față de străduința lui Briand— de a găsi un om sau o comi­siune care sa-i dea cheia mira­culoasă, Lloyd opune cumințenie rețetei d-lui Miranders. Pe cât e de simplă, pe atât e de ho­tărâtoare : „Venit anual 20 lire sterline, cheltueli anuale 19 lire sterline, 19 shilingi, 6 peni. Re­zultat : mulțumire. Venit anual 20 lire sterline, cheltueli anuale 20 lire și 6 peni. Rezultat : să­răcie*. Ironia lui Lloyd George este transparentă. El nu înțelege agi­­tația francezilor. Dece goana după miracol, când soluția ese la îndemâna celui mai umil ce­­tă­țen , să cheltuești mai puțin decât dispui. Rușii refuză de a participa la Internaționala ac­torilor La congresul actorilor din Be­lin, despre care am vorbit în coloanele acestui ziar—­s-a sem­nalat exodul rușilor. Delegatul actorilor ruși Sla­­vinsky a propus­­ ca în Uniune să nu fie primiți conducătorii de teatre și că organizația să stea pe baza intereselor de clasă. Propunerile au fost respinse- In consecință, delegatul rus a declarat că cu tot fregretul, ac­torii ruși nu vor putea face parte din Uniunea internațională a ac­torilor. După Tach­e Ionescu și­­­ G. Duca, dl. Miti­neu a reușit să se impue în atențiunea Eu­ropei. Presa pariziană îi aduce elogii fără rezerve pentru felul cum s’a comportat la Bled. E de­sigur, un succes care re-­­­vine și guvernului , din care face parte dl. Mitilineu. , Păsări într’un pește? O simplă întâmplare confirmă acest lucru.­­ Savantul Legendre este cu­­­­noscut d­in cercetările sale asu­pra p­e­șilor. In la­boratorul său crescuse și un fel de pești nu­miți Bodio. In timpul disecției unuia din acești pești, Legendre fu impre­sionat când găsi în stomacul peștelui două păsări . Ambele­ păsări trăiau. . Leg­ndre caută să afle acuma cauza aflării păsărilor în stoma­­cul peștelui. Se știe că peștele Bodio tră« lește în fundul mării, la 100 me­tri. Astfel, că posibilitatea unei înghițiri a păsărilor în tim­­pul zborului e exclusă. Totul e o enigmă deocamdată. Totuși chestiunea prezintă un deosebit interes pentru specia­liști. ___________________ VAMPIRUL capitalurilor ameri­­­­cane Germania a câștigat complect încrederea pieții americane. Ca un uriaș vampir, industria ger­mană absoarbe tot disponibilul american.­­ Acum de curând, trustul oțe­lului german a obținut prumut de 30 milioane un îm­dolari cu un procent de 6 1­2 p|o. Nu-i de mirare că în acelaș timp Băncile germane s’au obli­gat a finanța comerțul cu Rusia. Finanțarea se va face cu un plus de 2.9 o­o asupra venitului oficial. # Creditul Băncilor germane în frunte cu Deutsche Bank—se va ridica la început la 150 milioane mărci pentru a spori până la 300 mii. După cum se vede Germania va face pe intermediarul intre America și Rusia. Nu-i mare lucru ca pentru acest oficiu de intermediar, va umplea lăzile ei de fer cu milioane comision*, -j

Next