Lupta, ianuarie 1887 (Anul 4, nr. 149-169)

1887-01-15 / nr. 156

2 Cum ? Anunţi o interpelare, o­amâni necontenit, aduni în josul ei 40 de subsemnaturi şi după ce o dezvolţi declari că nu ai intenţia de a blama guvernul ? Dar atunci, dacă­ nu voeşti să bla­mezi guvernul pentru asemenea fapte, pentru ce anunţi interpelări? Pentru ce nu preferi ca să taci, să stai în o prudentă rezervă? Cum? Parlamentarismul îl înţelege d. Maiorescu în simpla ţinere de dis­cursuri fără vre­o tendinţă, fără vre­un scop ? Ce înseamnă această sofisti­cărie politică? Va să zică între opoziţie şi guvern în Cameră nu să petrece de­cât schim­bări de discursuri fără consecinţă, fără intenţie de blam ? Şi aceşti domni pretind ca ţara să -i ia la serios în Cameră? Şi încă vo­­esc ca să treacă drept singura opo­­ziţie, opoziţia legală şi serioasă!... Este tot ce poate fi mai ridicul. Cu ocazia acestei interpelări opozi­ţia din Cameră este judecată. Fie­care de acum înainte ştie la ce să se aş­tepte, mai cu seamă când vre-un ju­nimist se va însărcina ca să dezvolte vre-o interpelare. Poate să se întâmple în ţară ori şi ce, omoruri, acte arbitrare, scandaluri. Opoziţia din Cameră le va revela, le va dezvolta sub forma de interpelări, însă, prudentă şi politică cum este, se va păzi de a gîndi să blameze pe gu­vern pentru faptele care­­i le va re­proşa. Nu e nimic atât. Ce a însemnat bi­zantinismul şi spiritul de subtilitate deşartă cu care d. Maiorescu a căutat să prezinte moţiunea? In toate parlamentele din lume cu­vintele „Camera regretând etc.“ puse în o moţiune implică un vot de blam. Aceasta este necontestat pentru ori­ce om cât de puţin experimentat în asemenea materie. Ce a însemnat atunci fapta d-lui Maiorescu care după ce prezintă o mo­ţiu­ne cu termeni de blam la adresa guvernulului, declară totuşi că ea nu implică nici o intenţie de blam? Ce a voit să facă cu aceasta? A voit să facă pe final ? A voit să facă pe prudentul? Nu să ştie. Ceea ce să ştie este că interpelarea d-lui Maiorescu a fost un fiasco par­lamentar, că cu această ocazie opo­ziţia de şi unită s’a arătat însă slabă, timidă; s’a arătat că este o opoziţie de paradă, de tribună, fără să aibă ni­mic viril şi hotărlt în ea. Şi aceasta din cauza junimiştilor care joc în politică pe fringhie şi pe care veți face cealaltă opoziţie că ’i ea la serios dându-le încă pas­a întâiă. Ce fac d-nia lor când li să dă pasul întâi, s’a văzut; fac interpelări fără intenție de blam, cum a fost aceea a d-lui Maiorescu. TEL­­GRAME AGENȚIA HAVAS Viena, 25 Ianuarie.—Noua presă li­beră comunică că D. Kalcieff a trecut alaltăeri prin Viena spre a se întoarce direct în Bulgaria. Ar fi deci inexact că prințul Alexandru de Batemberg să fi avut o întrevedere la Milan cu D. Kal­cieff. Borna, 25 Ianuarie.—Camera—D. de Robilant, răspunzând la o interpelare ce i s’a adresat în privinţa ştirei căAbisi­­nienii merg asupra Masuahului, declară că garnisora acestui oraş este destul de puternică pentru a respinge un aseme­nea atac. Paris, 25 ianuarie. — Journal des Rébats veştejeşte limbagiul ziarelor en­glezeşti cari excită pe Germania a de­clara resbel Francie!. Republique frangaise face să se ob­serve că pacea generală ar fi asigurată dacă guvernul englezesc ar renunţa la politica ce urmează în afacerile bulgă­reşti. Milan, 25 ianuarie.—Prințul de Bat­temberg a sosit eri seară. El n’a pri­mit pe nimeni. Prințul pleacă azi la Ve­neția. TOPTA AGENŢIA LIBERA Serviciul particular al ziarului „Lupta“ TEL­EGRAME Viena, 25 Ianuarie D-nil Grecoff şi Stoiloff, membrii al delegaţiunei bulgare, au plecat în noap­tea aceasta pentru Constantinopole. S’au îmbarcat la Brindisi şi au luat drumu Corfului. Al treilea delegat d. Kal­ieff a plecat la Milan şi se va întâlni într’un oraş al Italiei de Nord cu principele Alexandru de Battemberg, care vine de la Londra via Strasburg, însoţit de fratele său prin­cipele Euric, ginere al reginei Engliterel. Viena, 25 Ianuarie Ştiri din Paris semnalează speranţa ce există în cercurile pontice că sosirea d-lor Grecoff şi Stoiloff la Constantino­pole, va face să intre cestiunea bulgară în rasa sa decisivă. Marile puteri au trimes representan­­ţilor lor de la Constantinopole instruc­ţiuni minuţioase şi II invită a între­buinţa toţi influenţa lor spre a favorisa mersul negociaţiunilor. Viena, 25 Ianuarie In cercurile cele mai bine informate de aci se priveşte cu mai puţin opti­mism de­cât la Paris starea actuală a cestiunei bulgare. Tot de­odată se consideră ca un simp­tom favorabil bunele dispoziţii de care Rusia dă dovadă actualmente şi primi­rea de a lua parte la convorbire an­gajate în această cestiune. Să speră aci că delegaţii bulgari vor putea să negocieze la Constantino­­pol direct cu ambasadorul Rusiei. St. Petersburg, 25 Ianuarie Candidatura prinţului George de Le­uchtenberg, are cele mai multe șanse de a fi primită de toate puterile, cu toate că Ţarul n’a făcut încă cunoscută păre­rea sa. Rusia nu ’și va da opininiunea de­cât atunci când un acord va fi stabilit între puterile interesate. Londra, 25 Ianuarie. Un comunicat al lui “Foreing Office“ desminte articolul lui Daily News care a produs o impresiune foarte vie la Pa­ris şi Berlin. Londra, 26 Ianuarie. Morning Post zice că situaţia e mult mai puţin gravă în ceea­ ce priveşte Bulgaria şi conflictele ce ar fi putut re­­sulta din această cestiune, dar că încor­darea e tot mare între Francia şi Ger­mania. Paris, 25 Ianuarie. Lordul Lyons a declarat că Francia este animată de cele mai pacifice inten­­ţiuni. Tiena, 25 Ianuarie. Negocierile urmate pînă acum în­tre România şi Austro-Ungaria în ceea­ ce priveşte convenţia comercia­lă nu permit să se spere un rezul­tat favorabil. Berna, 25 Ianuarie. Guvernul rus a comandat opt­zeci de aparate telegrafice Hipp la Neufcastel. Roma, 25 Ianuarie. Principele Jerome Napoleon desminte ştirea relativă la căsătoria fiicei sale Letiţia cu prinţul Roland Bonaparte. Roma, 25 Ianuarie D-na de Brazza care a sosit aci la 22 i. c. va pleca pentru Congo. Pleca­rea s­a e fixată în Februarie. Roma, 25 Ianuarie. Tratatul de comerţ dintre Sviţura şi Italia va fi denunţat de guvernul Italian înainte de 30 Iunie. Sofia, 25 Ianuarie. D. Kab­ef este aşteptat aici Mercur­. Sobrania este convocată pentru cele d’Intein zile ale lui Februarie. INFORMAŢIUNI ale Agenţiei libere Videlo, organ oficial din Pesta, face curioase revelaţiuni asupra situaţii din Serbia şi Bulgaria cum şi în privinţa unei conspiraţii urzită de opoziţiunea sârbă pentru a răsturna pe Regele Milan. Acest articol, al cărui autor e un că­pitan bulgar, a produs cea mai vie sen­saţie, căci supuşii unguri, serbi de naţi­onalitate, sunt arătaţi că s’ar fi asociat la această conspiraţie. - - -4 - * * * Relativ la sgomotele în cea ce pri­veşte mobilisarea armatelor Italiene, se scrie din Roma lui „Le Temps“ din Paris. „Este adevărat că se pune pe picior de résboil numai companiele de la fron­tieră alpină, dar în vederea unor mane­vre speciale. Se alesese mai întâi ca punt pentru concentrare frontiera franceză, dar în urmă pentru resoane de conveninţă in­ternaţională s’au ales frontieră suiterană. * * * Se discută cu mult interes în Ber­lin şederea de curînd a comitelui An­drassy la Viena şi primirea ce i-a fă­cut împăratul. Persoane bine informate pretind că situaţia comitelui Kalnoky ar fi ame­ninţată. Prinţul de Bismark ar vedea bine această reîntoarcere la putere a co­mitelui Andrassy şi ar fi şi lucrînd în acest sens.* • * Se telegrafiază luî Daily Telegraph . Ziarul persan Schems dă următoa­rele ştiri ce a primit din Cabul. Apa­riţia subită a două năvi de resboia, Alexandru şi Pater, pe Almu-Daria, a cauzat o mare sensaţie la curtea Emi­rului. S’a întrebat în virtutea cărui drept Rusia trimite în această parte a flu­viului, aceste 2 năvi. Emirul s’a şi pus în comunicaţie cu guvernul din Calcuta şi s’a convenit că dacă năvile Ruse vor înainta în partea de sus a fluviului nu se va permite să ancoreze în porturile Af­ganistanului.* * * Se telegrafiază din Viena lui­ Daily Telegraph, că numeroasele adjudecări făcute de ministerul de rezbel rus, fac imposibilă ori­ce denegare a prepară­rilor militare. „Jurnalul Official“ din Kiev anunţă o adjudicare de 400.000 corturi desti­nate armatei de Est. Alte adjudecări vor avea loc la Var­şovia pentru cumpărare de grâpe. De când cu confiscarea ziarului care publica revelaţii asupra puştilor Man­nlicher, presa păstrează tăcerea. * * * Se telegrafiează din Berlin Gazetei de Colonia : „Interzicerea exportului de cai, de care consiliul federal se va ocupa în curând, nu se va întinde numai asu­pra provinciei Schleswig-Holstein, dar asupra întregei frontiere occidentale a imperiului.“ Gazetta de Colonia, crede a ști că ancheta făcută asupra exportului cai­lor în Germania a provocat oare­cari descoperiri, cari vor fi urmate de un decret prohibitiv. INFORMAŢIUNI Azi se va întruni la palat sub preşedinţa regelui, un consiliu de mi­niştrii. Toţi miniştrii vor lua parte la a­­cest consiliu. 3. Aflăm că Primul-ministru a avut ori o lungă întrevedere cu regele. In urmă, Primul-ministru s’a dus la Cameră. RS D. Hitrovo, ministru Rusiei în ca­pitală, a fost primit ori in audienţă de d. Ferikidi ministrul de externe.­­ D-na General Budişteanu, raportor în afacerea generalului Cantili, a a­­vut ori o lungă întrevedere cu d. general Angelescu, ministru de resbel, în privinţa mersului instrucţiei a­cestei afaceri care după cât aflăm va fi în curând terminată B. Prin viitorul buget al ministerului de resbel se crează încă 30 de că­pitani pentru a complecta regimen­tele de dorobanţi din ţară. Aflăm că în urma presentării scri­sorilor sale de rechemare, Regele a decorat­­pe Barony Mayr, ministru Austriei în capitală. In cursul sâptămânei aceştia se va da un mare banchet de colonia un­gară din capitală în onoarea D-lui Baron de Mayr, ministru Austriei în Bucureşti, care, după cum am anun­ţat Sâmbătă, a presentat Duminică regelui scrisorile sale de rechemare. IE Poliţia a ridicat era din cafeneaua Imperial pe Locotenentul în rezervă Varlam­ Ghiţescu, care se află între amnestiaţii de la Botoşani şi s-a arestat. Cauza arestări nu o ştim. §­ Azi espiră termenul reglemen­tar de trei zile după care d. Stă­­tescu ministru de justiţie va trebui­­ râspunsă la interpelarea d-lui Ta­­che Ionescu în privinţa amnistiei, şi a raportului său în afacerea de la Botoşani. 3. Aflăm că colonelul Colben, şef ve­terinar al armatei trimis la Viena pentru stabilirea unui regulament de poliţie veterinară va fi întocmit prin o comisiune de trei veterinari ro­mâni cari vor pleca în curând Pesta spre a se întruni cu comisiu-­ nea veterinară ungară. După cât aflăm în această comi­­s­une va fi veterinarii Van San, Lo­­custeanu şi Constantinescu. 3. Directorul societăţii de asigurare „Unirea“ a încheiat o convenţiune şi un tractat cu trei mari societăţi de asigurare din Viena, între care so­cietatea Franco-Hongroise, pentru re­asigurări.—Direcţiunea acestei socie­tăţi va putea să dea acum o mai mare desvoltare operaţiunilor sale în toate ramurile de asigurare. Aceasta era de mare trebuinţă în interesul cetăţenilor, cari se pot asocia la a­­ceastă societate mutuală cu mai multă siguranţă şi cu premium­ mai mici spre a nu mai fi speculaţi de socie­tăţile comerciale. 3S sg CRONICA PARLAMENTARA CAMERA Şedinţa de Marţi 13 Ianuarie 1887. Şedinţa se deschide la ora 1­0a supt preşedenţia d-lui general Leca. SEPTEMANALITERARA vi Eminescu E frică condeiului pare-că să atingă acest nume. Pe cerul întunecos al lite­rature! române luci de­odată puternicul talent al lui Eminescu, care făcu să piară prin lumina lui, strălucirea nefirească a gloriilor fabricate de prostiea omenească. Și această slavă a scriitorului, această lumină vie care a întunecat totul, a fă­cut ca lumea să uite pe om. Ca şi când în dosul scrisului nu ar fi fiinţa ome­nească care sufere şi care dă publicului, cristalizate în forme gingaşe, tocmai su­ferinţele ce ’i sfărâmă trupul, ce ’i isto­veşte puterile poetului. Şi când mă sco­­bor din sfera senină a scriitorului, în no­roiul zilnic al vieţei omeneşti, oh! pa­re­ că ’mî-e frică să ating cu condeiul numele acestui om, întocmai cum ’ţi-e teamă o rană deschisă să o atingi. In lunga serie a martirilor literari, nu e nici o viaţă mai jalnică ca aceea a lui Eminescu. Pe scriitor cu toţii îl cunoaşteţi, pe om însă puţini, foarte puţini. Voiu ridica astă­zi, pe cât î mi stă cu putinţă, colţurile vălului acestui train, sondând durerea care­­l-a sfărâmat minţile. Şi dacă am curagiul să vorbesc de om este că, dacă nu moartea ’şi-a întins um­bra peste densul, ceva mai jalnic ca moartea, îl acopere. Omul cugetător, scrii­torul care a ştiut să întrupeze în forme aşa de gingaşe vorba românească, nu mai există. Tot ce a rămas din Emi­­nescu, e animalul care ’şi îndeplineşte funcţiunile, maşină omenească, pe care nu o mai Însufleţeşte suflul cugetărei. Sunt oameni care a iubit prea mult şi puterea de a iubi a perdut-o în aceste sforţări supreme. Cugetarea prea adâncă ’i-a luat lui puterea de a cugeta.... Când mă gândesc la soarta acestui om mă înfior. Iată o fiinţă superioară, indi­vidualitate pe care omenirea­­o dă la lu­mină numai în intervale foarte rari, re­zultantă poate a unui veac de sforţări şi încercări, iată un om care este suprema sforţare a veacului, eflorescenţă tot aşa de rară ca şi aceea a plantei cactus Şi această personalitate, această fiinţă excep­ţională, cât a dus viaţa vie a trăit ne­cunoscut de toţi, dezgustat şi amărât şi astă­zi, dupe ce slava i s’a recunoscut, duce greul jug al vieţei moarte într’o casă de nebuni.... Şi chiar această nebunie este o tor­tură pentru dânsul. Nebuniea nu ’i-a pus cu desăvîrşire vălul inconştientului în­tre el şi lume. Ea stă în aceia că în capul lui s’au sfărîmat rezorturile min­­ţei care ti fac să ai şi oare­care conve­­ninţe sociale, care stăpânesc înclinările fireşti. Ichipuiţi-vă că vedeţi o femee frumoasă, cu forme bogate, o femee care deşteaptă în tine pofta firească de-a o poseda. Inchipuindu-ţi că această femee este amanta sau nevasta ta, de sigur nu te-ai opri nici un minut să o atin­gi sînul, să o ciupeşti chiar. Pe a­ceastă femee nu o cunoşti însă, o gă­seşti pe stradă sau într’un bal. De sigur că convenienţele sociale te opreşte să -ţi dai curs liber dorinţelor năutrice. De îndată ce acest rezort care te ţine pe loc e rupt, omul în această privinţă e nebun, de­şi la toate cele alte relaţiuni cu semin­l sel, poate să fie cât de să­nătos. Tocmai acest rezort al convenienţelor sociale e rupt la Eminescu. El nu mai poate opri cursul înclinărilor fireşti. De­sigur că această nebunie, e o nebunie lu­cidă, o nebunie care te face să ştii că eşti nebun, care te face să -ţi anihilezi şi mai mult cugetarea, primblându-te printre nebunii şi călugării de la mo­nastirea Neamţului... Căci acolo a ajuns bietul Eminescu. Cine cunoaşte ce fel de ospiciul­e pen­tru bolnavii minte­, sunt monastinte, pot apreţui în ce iad a fost aruncat cel mai gingaş dintre poeţii noştrii. Şi mişei şi nepăsători ce suntem, drept răsplată a vieţei sale necăjite şi jalnice, drept re­compensă a volumului, unic fireşte, dar care preţueşte mai mult ca o bibliotecă întreagă, noi nici nu ne-am interesat ca să facem cel puţin din rămăşiţele vas frîngerea acestei vieţi, o liniştită scurge­­gera de zile, în care dacă nu mintea, cel puţin trupul să trăiască omeneşte, ca o Îngrijire umană să îndulcească tris­tul apus al acestei triste vieţi!... Neam şi curcitură bizantină ce sun­tem !... Când din nou Eminescu fu luat de vîrtejul nebuniei, ziarele de abea anun­ţară faptul, fiindu-ie chiar ruşine să spu­nă că Eminescu e nebun. Nebunia pen­tru unele ziare, să traduce prin perifra­ză , o crudă boală. Şi ca ultim ecou, Monitorul Oficial publică numirea d-lui X, în locul d-lui M. Eminescu, în postul de sub-bibliote­­car al Universităţii din Iaşi!... Un post în care Eminescu murea de foame cu o sută cinci zeci de lei pe lună !... Şi după această nimic, nimic. Alte lu­cruri interesa opiniunea publică. Iar de atunci, înmormântat de viu în­tre zidurile monastirei Neamţului, ni­meni nu am mai auzit de Eminescu. Peste cât­va timp, târziu poate, vom auzi că Eminescu a murit de atâtea luni de zile, uitat de toată lumea, aruncat în groapa obştească şi nici o floare, nici o lacrimă de prieten sau de dr­ă­­guţă nu va încălzi ţărina rece a mor­mântului în care zace gloria veacului nostru !... “ Editorii vor face stare cu volumul lui, iar asupra vieţii sale biografii vor al­cătui prefeţe legendare, în care vor spune la tocmai cum el bine a prezis’o: Ne-putănd să te ajungă, crezi dar vrea să te admire ?... Ei vor aplauda de sigur biografia subţire Care s’a ’ncerca s'arate că n’ai fost un lucru mare C’ai fost om cum sunt şi dînşii... Măgulit e­­fie-care Că n’ai fost mai mult ca densul Şi prostati­cele nări Şi le umflă fie-care în savante adunări. Când de bine să vorbeşte, ’l-a ’nţeles de mai nainte, C’o ironică grimază să te laude ’n cuvinte. Ast­fel încăput pe mâna ori­ căruia te va drege, Bele-or zice că sunt toate, câte nu vor înţelege­. Dar afară de acestea, vor căta vieţei tale, Să’i găsească pete multe,­reutăţi şi mici scandale Astea toate te apropie de denşii... Nu lumina Ce în lume a’i revărsat’o, ci păcatele şi vina Oboseala, slăbiciunea, toate relele ce sunt Intr’un mod fatal legate de o mană de păment Toate micele mizerii unui suflet chinuit, Mult mai mult ii va atrage de cât tot ce ai gândit! Eminescu aducând în literatura româ-

Next