Lupta, ianuarie 1887 (Anul 4, nr. 149-169)
1887-01-15 / nr. 156
2 Cum ? Anunţi o interpelare, oamâni necontenit, aduni în josul ei 40 de subsemnaturi şi după ce o dezvolţi declari că nu ai intenţia de a blama guvernul ? Dar atunci, dacă nu voeşti să blamezi guvernul pentru asemenea fapte, pentru ce anunţi interpelări? Pentru ce nu preferi ca să taci, să stai în o prudentă rezervă? Cum? Parlamentarismul îl înţelege d. Maiorescu în simpla ţinere de discursuri fără vreo tendinţă, fără vreun scop ? Ce înseamnă această sofisticărie politică? Va să zică între opoziţie şi guvern în Cameră nu să petrece decât schimbări de discursuri fără consecinţă, fără intenţie de blam ? Şi aceşti domni pretind ca ţara să -i ia la serios în Cameră? Şi încă voesc ca să treacă drept singura opoziţie, opoziţia legală şi serioasă!... Este tot ce poate fi mai ridicul. Cu ocazia acestei interpelări opoziţia din Cameră este judecată. Fiecare de acum înainte ştie la ce să se aştepte, mai cu seamă când vre-un junimist se va însărcina ca să dezvolte vre-o interpelare. Poate să se întâmple în ţară ori şi ce, omoruri, acte arbitrare, scandaluri. Opoziţia din Cameră le va revela, le va dezvolta sub forma de interpelări, însă, prudentă şi politică cum este, se va păzi de a gîndi să blameze pe guvern pentru faptele carei le va reproşa. Nu e nimic atât. Ce a însemnat bizantinismul şi spiritul de subtilitate deşartă cu care d. Maiorescu a căutat să prezinte moţiunea? In toate parlamentele din lume cuvintele „Camera regretând etc.“ puse în o moţiune implică un vot de blam. Aceasta este necontestat pentru orice om cât de puţin experimentat în asemenea materie. Ce a însemnat atunci fapta d-lui Maiorescu care după ce prezintă o moţiune cu termeni de blam la adresa guvernulului, declară totuşi că ea nu implică nici o intenţie de blam? Ce a voit să facă cu aceasta? A voit să facă pe final ? A voit să facă pe prudentul? Nu să ştie. Ceea ce să ştie este că interpelarea d-lui Maiorescu a fost un fiasco parlamentar, că cu această ocazie opoziţia de şi unită s’a arătat însă slabă, timidă; s’a arătat că este o opoziţie de paradă, de tribună, fără să aibă nimic viril şi hotărlt în ea. Şi aceasta din cauza junimiştilor care joc în politică pe fringhie şi pe care veți face cealaltă opoziţie că ’i ea la serios dându-le încă pasa întâiă. Ce fac d-nia lor când li să dă pasul întâi, s’a văzut; fac interpelări fără intenție de blam, cum a fost aceea a d-lui Maiorescu. TELGRAME AGENȚIA HAVAS Viena, 25 Ianuarie.—Noua presă liberă comunică că D. Kalcieff a trecut alaltăeri prin Viena spre a se întoarce direct în Bulgaria. Ar fi deci inexact că prințul Alexandru de Batemberg să fi avut o întrevedere la Milan cu D. Kalcieff. Borna, 25 Ianuarie.—Camera—D. de Robilant, răspunzând la o interpelare ce i s’a adresat în privinţa ştirei căAbisinienii merg asupra Masuahului, declară că garnisora acestui oraş este destul de puternică pentru a respinge un asemenea atac. Paris, 25 ianuarie. — Journal des Rébats veştejeşte limbagiul ziarelor englezeşti cari excită pe Germania a declara resbel Francie!. Republique frangaise face să se observe că pacea generală ar fi asigurată dacă guvernul englezesc ar renunţa la politica ce urmează în afacerile bulgăreşti. Milan, 25 ianuarie.—Prințul de Battemberg a sosit eri seară. El n’a primit pe nimeni. Prințul pleacă azi la Veneția. TOPTA AGENŢIA LIBERA Serviciul particular al ziarului „Lupta“ TELEGRAME Viena, 25 Ianuarie D-nil Grecoff şi Stoiloff, membrii al delegaţiunei bulgare, au plecat în noaptea aceasta pentru Constantinopole. S’au îmbarcat la Brindisi şi au luat drumu Corfului. Al treilea delegat d. Kalieff a plecat la Milan şi se va întâlni într’un oraş al Italiei de Nord cu principele Alexandru de Battemberg, care vine de la Londra via Strasburg, însoţit de fratele său principele Euric, ginere al reginei Engliterel. Viena, 25 Ianuarie Ştiri din Paris semnalează speranţa ce există în cercurile pontice că sosirea d-lor Grecoff şi Stoiloff la Constantinopole, va face să intre cestiunea bulgară în rasa sa decisivă. Marile puteri au trimes representanţilor lor de la Constantinopole instrucţiuni minuţioase şi II invită a întrebuinţa toţi influenţa lor spre a favorisa mersul negociaţiunilor. Viena, 25 Ianuarie In cercurile cele mai bine informate de aci se priveşte cu mai puţin optimism decât la Paris starea actuală a cestiunei bulgare. Tot deodată se consideră ca un simptom favorabil bunele dispoziţii de care Rusia dă dovadă actualmente şi primirea de a lua parte la convorbire angajate în această cestiune. Să speră aci că delegaţii bulgari vor putea să negocieze la Constantinopol direct cu ambasadorul Rusiei. St. Petersburg, 25 Ianuarie Candidatura prinţului George de Leuchtenberg, are cele mai multe șanse de a fi primită de toate puterile, cu toate că Ţarul n’a făcut încă cunoscută părerea sa. Rusia nu ’și va da opininiunea decât atunci când un acord va fi stabilit între puterile interesate. Londra, 25 Ianuarie. Un comunicat al lui “Foreing Office“ desminte articolul lui Daily News care a produs o impresiune foarte vie la Paris şi Berlin. Londra, 26 Ianuarie. Morning Post zice că situaţia e mult mai puţin gravă în ceea ce priveşte Bulgaria şi conflictele ce ar fi putut resulta din această cestiune, dar că încordarea e tot mare între Francia şi Germania. Paris, 25 Ianuarie. Lordul Lyons a declarat că Francia este animată de cele mai pacifice intenţiuni. Tiena, 25 Ianuarie. Negocierile urmate pînă acum între România şi Austro-Ungaria în ceea ce priveşte convenţia comercială nu permit să se spere un rezultat favorabil. Berna, 25 Ianuarie. Guvernul rus a comandat optzeci de aparate telegrafice Hipp la Neufcastel. Roma, 25 Ianuarie. Principele Jerome Napoleon desminte ştirea relativă la căsătoria fiicei sale Letiţia cu prinţul Roland Bonaparte. Roma, 25 Ianuarie D-na de Brazza care a sosit aci la 22 i. c. va pleca pentru Congo. Plecarea sa e fixată în Februarie. Roma, 25 Ianuarie. Tratatul de comerţ dintre Sviţura şi Italia va fi denunţat de guvernul Italian înainte de 30 Iunie. Sofia, 25 Ianuarie. D. Kabef este aşteptat aici Mercur. Sobrania este convocată pentru cele d’Intein zile ale lui Februarie. INFORMAŢIUNI ale Agenţiei libere Videlo, organ oficial din Pesta, face curioase revelaţiuni asupra situaţii din Serbia şi Bulgaria cum şi în privinţa unei conspiraţii urzită de opoziţiunea sârbă pentru a răsturna pe Regele Milan. Acest articol, al cărui autor e un căpitan bulgar, a produs cea mai vie sensaţie, căci supuşii unguri, serbi de naţionalitate, sunt arătaţi că s’ar fi asociat la această conspiraţie. - - -4 - * * * Relativ la sgomotele în cea ce priveşte mobilisarea armatelor Italiene, se scrie din Roma lui „Le Temps“ din Paris. „Este adevărat că se pune pe picior de résboil numai companiele de la frontieră alpină, dar în vederea unor manevre speciale. Se alesese mai întâi ca punt pentru concentrare frontiera franceză, dar în urmă pentru resoane de conveninţă internaţională s’au ales frontieră suiterană. * * * Se discută cu mult interes în Berlin şederea de curînd a comitelui Andrassy la Viena şi primirea ce i-a făcut împăratul. Persoane bine informate pretind că situaţia comitelui Kalnoky ar fi ameninţată. Prinţul de Bismark ar vedea bine această reîntoarcere la putere a comitelui Andrassy şi ar fi şi lucrînd în acest sens.* • * Se telegrafiază luî Daily Telegraph . Ziarul persan Schems dă următoarele ştiri ce a primit din Cabul. Apariţia subită a două năvi de resboia, Alexandru şi Pater, pe Almu-Daria, a cauzat o mare sensaţie la curtea Emirului. S’a întrebat în virtutea cărui drept Rusia trimite în această parte a fluviului, aceste 2 năvi. Emirul s’a şi pus în comunicaţie cu guvernul din Calcuta şi s’a convenit că dacă năvile Ruse vor înainta în partea de sus a fluviului nu se va permite să ancoreze în porturile Afganistanului.* * * Se telegrafiază din Viena lui Daily Telegraph, că numeroasele adjudecări făcute de ministerul de rezbel rus, fac imposibilă orice denegare a preparărilor militare. „Jurnalul Official“ din Kiev anunţă o adjudicare de 400.000 corturi destinate armatei de Est. Alte adjudecări vor avea loc la Varşovia pentru cumpărare de grâpe. De când cu confiscarea ziarului care publica revelaţii asupra puştilor Mannlicher, presa păstrează tăcerea. * * * Se telegrafiează din Berlin Gazetei de Colonia : „Interzicerea exportului de cai, de care consiliul federal se va ocupa în curând, nu se va întinde numai asupra provinciei Schleswig-Holstein, dar asupra întregei frontiere occidentale a imperiului.“ Gazetta de Colonia, crede a ști că ancheta făcută asupra exportului cailor în Germania a provocat oarecari descoperiri, cari vor fi urmate de un decret prohibitiv. INFORMAŢIUNI Azi se va întruni la palat sub preşedinţa regelui, un consiliu de miniştrii. Toţi miniştrii vor lua parte la acest consiliu. 3. Aflăm că Primul-ministru a avut ori o lungă întrevedere cu regele. In urmă, Primul-ministru s’a dus la Cameră. RS D. Hitrovo, ministru Rusiei în capitală, a fost primit ori in audienţă de d. Ferikidi ministrul de externe. D-na General Budişteanu, raportor în afacerea generalului Cantili, a avut ori o lungă întrevedere cu d. general Angelescu, ministru de resbel, în privinţa mersului instrucţiei acestei afaceri care după cât aflăm va fi în curând terminată B. Prin viitorul buget al ministerului de resbel se crează încă 30 de căpitani pentru a complecta regimentele de dorobanţi din ţară. Aflăm că în urma presentării scrisorilor sale de rechemare, Regele a decoratpe Barony Mayr, ministru Austriei în capitală. In cursul sâptămânei aceştia se va da un mare banchet de colonia ungară din capitală în onoarea D-lui Baron de Mayr, ministru Austriei în Bucureşti, care, după cum am anunţat Sâmbătă, a presentat Duminică regelui scrisorile sale de rechemare. IE Poliţia a ridicat era din cafeneaua Imperial pe Locotenentul în rezervă Varlam Ghiţescu, care se află între amnestiaţii de la Botoşani şi s-a arestat. Cauza arestări nu o ştim. § Azi espiră termenul reglementar de trei zile după care d. Stătescu ministru de justiţie va trebui râspunsă la interpelarea d-lui Tache Ionescu în privinţa amnistiei, şi a raportului său în afacerea de la Botoşani. 3. Aflăm că colonelul Colben, şef veterinar al armatei trimis la Viena pentru stabilirea unui regulament de poliţie veterinară va fi întocmit prin o comisiune de trei veterinari români cari vor pleca în curând Pesta spre a se întruni cu comisiu- nea veterinară ungară. După cât aflăm în această comisune va fi veterinarii Van San, Locusteanu şi Constantinescu. 3. Directorul societăţii de asigurare „Unirea“ a încheiat o convenţiune şi un tractat cu trei mari societăţi de asigurare din Viena, între care societatea Franco-Hongroise, pentru reasigurări.—Direcţiunea acestei societăţi va putea să dea acum o mai mare desvoltare operaţiunilor sale în toate ramurile de asigurare. Aceasta era de mare trebuinţă în interesul cetăţenilor, cari se pot asocia la această societate mutuală cu mai multă siguranţă şi cu premium mai mici spre a nu mai fi speculaţi de societăţile comerciale. 3S sg CRONICA PARLAMENTARA CAMERA Şedinţa de Marţi 13 Ianuarie 1887. Şedinţa se deschide la ora 10a supt preşedenţia d-lui general Leca. SEPTEMANALITERARA vi Eminescu E frică condeiului pare-că să atingă acest nume. Pe cerul întunecos al literature! române luci deodată puternicul talent al lui Eminescu, care făcu să piară prin lumina lui, strălucirea nefirească a gloriilor fabricate de prostiea omenească. Și această slavă a scriitorului, această lumină vie care a întunecat totul, a făcut ca lumea să uite pe om. Ca şi când în dosul scrisului nu ar fi fiinţa omenească care sufere şi care dă publicului, cristalizate în forme gingaşe, tocmai suferinţele ce ’i sfărâmă trupul, ce ’i istoveşte puterile poetului. Şi când mă scobor din sfera senină a scriitorului, în noroiul zilnic al vieţei omeneşti, oh! pare că ’mî-e frică să ating cu condeiul numele acestui om, întocmai cum ’ţi-e teamă o rană deschisă să o atingi. In lunga serie a martirilor literari, nu e nici o viaţă mai jalnică ca aceea a lui Eminescu. Pe scriitor cu toţii îl cunoaşteţi, pe om însă puţini, foarte puţini. Voiu ridica astăzi, pe cât î mi stă cu putinţă, colţurile vălului acestui train, sondând durerea carel-a sfărâmat minţile. Şi dacă am curagiul să vorbesc de om este că, dacă nu moartea ’şi-a întins umbra peste densul, ceva mai jalnic ca moartea, îl acopere. Omul cugetător, scriitorul care a ştiut să întrupeze în forme aşa de gingaşe vorba românească, nu mai există. Tot ce a rămas din Eminescu, e animalul care ’şi îndeplineşte funcţiunile, maşină omenească, pe care nu o mai Însufleţeşte suflul cugetărei. Sunt oameni care a iubit prea mult şi puterea de a iubi a perdut-o în aceste sforţări supreme. Cugetarea prea adâncă ’i-a luat lui puterea de a cugeta.... Când mă gândesc la soarta acestui om mă înfior. Iată o fiinţă superioară, individualitate pe care omenireao dă la lumină numai în intervale foarte rari, rezultantă poate a unui veac de sforţări şi încercări, iată un om care este suprema sforţare a veacului, eflorescenţă tot aşa de rară ca şi aceea a plantei cactus Şi această personalitate, această fiinţă excepţională, cât a dus viaţa vie a trăit necunoscut de toţi, dezgustat şi amărât şi astăzi, dupe ce slava i s’a recunoscut, duce greul jug al vieţei moarte într’o casă de nebuni.... Şi chiar această nebunie este o tortură pentru dânsul. Nebuniea nu ’i-a pus cu desăvîrşire vălul inconştientului între el şi lume. Ea stă în aceia că în capul lui s’au sfărîmat rezorturile minţei care ti fac să ai şi oarecare conveninţe sociale, care stăpânesc înclinările fireşti. Ichipuiţi-vă că vedeţi o femee frumoasă, cu forme bogate, o femee care deşteaptă în tine pofta firească de-a o poseda. Inchipuindu-ţi că această femee este amanta sau nevasta ta, de sigur nu te-ai opri nici un minut să o atingi sînul, să o ciupeşti chiar. Pe această femee nu o cunoşti însă, o găseşti pe stradă sau într’un bal. De sigur că convenienţele sociale te opreşte să -ţi dai curs liber dorinţelor năutrice. De îndată ce acest rezort care te ţine pe loc e rupt, omul în această privinţă e nebun, deşi la toate cele alte relaţiuni cu seminl sel, poate să fie cât de sănătos. Tocmai acest rezort al convenienţelor sociale e rupt la Eminescu. El nu mai poate opri cursul înclinărilor fireşti. Desigur că această nebunie, e o nebunie lucidă, o nebunie care te face să ştii că eşti nebun, care te face să -ţi anihilezi şi mai mult cugetarea, primblându-te printre nebunii şi călugării de la monastirea Neamţului... Căci acolo a ajuns bietul Eminescu. Cine cunoaşte ce fel de ospiciule pentru bolnavii minte, sunt monastinte, pot apreţui în ce iad a fost aruncat cel mai gingaş dintre poeţii noştrii. Şi mişei şi nepăsători ce suntem, drept răsplată a vieţei sale necăjite şi jalnice, drept recompensă a volumului, unic fireşte, dar care preţueşte mai mult ca o bibliotecă întreagă, noi nici nu ne-am interesat ca să facem cel puţin din rămăşiţele vas frîngerea acestei vieţi, o liniştită scurgegera de zile, în care dacă nu mintea, cel puţin trupul să trăiască omeneşte, ca o Îngrijire umană să îndulcească tristul apus al acestei triste vieţi!... Neam şi curcitură bizantină ce suntem !... Când din nou Eminescu fu luat de vîrtejul nebuniei, ziarele de abea anunţară faptul, fiindu-ie chiar ruşine să spună că Eminescu e nebun. Nebunia pentru unele ziare, să traduce prin perifrază , o crudă boală. Şi ca ultim ecou, Monitorul Oficial publică numirea d-lui X, în locul d-lui M. Eminescu, în postul de sub-bibliotecar al Universităţii din Iaşi!... Un post în care Eminescu murea de foame cu o sută cinci zeci de lei pe lună !... Şi după această nimic, nimic. Alte lucruri interesa opiniunea publică. Iar de atunci, înmormântat de viu între zidurile monastirei Neamţului, nimeni nu am mai auzit de Eminescu. Peste câtva timp, târziu poate, vom auzi că Eminescu a murit de atâtea luni de zile, uitat de toată lumea, aruncat în groapa obştească şi nici o floare, nici o lacrimă de prieten sau de drăguţă nu va încălzi ţărina rece a mormântului în care zace gloria veacului nostru !... “ Editorii vor face stare cu volumul lui, iar asupra vieţii sale biografii vor alcătui prefeţe legendare, în care vor spune la tocmai cum el bine a prezis’o: Ne-putănd să te ajungă, crezi dar vrea să te admire ?... Ei vor aplauda de sigur biografia subţire Care s’a ’ncerca s'arate că n’ai fost un lucru mare C’ai fost om cum sunt şi dînşii... Măgulit efie-care Că n’ai fost mai mult ca densul Şi prostaticele nări Şi le umflă fie-care în savante adunări. Când de bine să vorbeşte, ’l-a ’nţeles de mai nainte, C’o ironică grimază să te laude ’n cuvinte. Astfel încăput pe mâna ori căruia te va drege, Bele-or zice că sunt toate, câte nu vor înţelege. Dar afară de acestea, vor căta vieţei tale, Să’i găsească pete multe,reutăţi şi mici scandale Astea toate te apropie de denşii... Nu lumina Ce în lume a’i revărsat’o, ci păcatele şi vina Oboseala, slăbiciunea, toate relele ce sunt Intr’un mod fatal legate de o mană de păment Toate micele mizerii unui suflet chinuit, Mult mai mult ii va atrage de cât tot ce ai gândit! Eminescu aducând în literatura româ-