Lupta, august 1894 (Anul 11, nr. 2357-2379)

1894-08-18 / nr. 2369

ajutat de judecătorul de instruc­rea ce e mai nostim este că casi­­» fusese lăsat liber până seară, ast­fel e a a putut să fugă. Dar ajuns la Cilibia, graţie unei întâmplări, fiind cunoscut de d-nul căpitan Măncescu, a putut fi prins şi adus în Buzeu. S’a găsit asupra lui 3500 franci pe cari îl ascunsese în ciorapi. Interogat de jude­cător, a declarat că a furat mereu de la 1886. Că are mai mulţi complici pe cari îi va denunţa. Negreşit că liberalii esploatează această chestiune în folosul lor, zicând între al­tele că, în timpul lor, asemenea lucruri nu s’au întâmplat. Tot aşa se petrecea şi atunci, şi acelaşi control slab se făcea, de aceea nu se descoperea nimic. De alt­fel dovada o avem, chiar în faptul că Can­­tavara singur declară, că fură de la 1886. Adică a furat şi sub liberali do­­i ani. D. La vânătoare.—In ziua de 14 August doui comercianţi din Galaţi, Caraianopul şi Steriano, s’au dus la vânătoare de prepeliţe prin miriştea şi popuşoaiele din dealul Po­leitul, din circumscripţia comunei Turceşti şi Cuca. D-nul Caraianopul a apucat prin nişte popuşoaie, iar d-nul Steriano prin se­­cerătură după vânat. In marginea unui drum, d-nul Steriano, ocheşte o prepeliţă care se ducea în popu­şoaie, şi slobozi puşca. Un vaet se auzi. In locul prepeliţei, Steriano, a împuşcat pe Ca­raianopul, care cu vânatul, se înturna la drum să caute pe tovarăşul lui. Caraianopul a fost lovit în falca dreaptă de mai multe alice şi la ureche. Alicele afi fost extrase şi Caraianopul se va alege după o suferinţă de 20 zile, cu o bunişoară cicatrice în obrazul drept, care îi va aminti în­tot­dea­una vânătoarea de la 14 August 1894. Sinucidere.—Bătrânul Nicolae Diaconu, de 65 ani, aprod la Primăria locală de vre­o 27 de ani, suferind de mai mult timp de o grea boală, s’a aruncat în seara de 13 August curent, într’o fântână din curtea ca­selor sale din strada Spitalului şi a încetat din viaţă la moment. Tâlhari.—Eri noapte, vizitatorii mănăs­­tirei Pasărea, au fost deşteptaţi pe la oa­rele 3, de ţipetele unor maici cari spuneaţ­ că se comite o crimă. Lumea adunându-se în grabă, a alergat dincolo de baltă, unde într’adevăr a găsit pe nişte nenorociţi săteni, cari fuseseră a­­proape ucişi în bătăi de o ceată de tâlhari. Hoţii, auzind că vine lumea, au fugit cu caii sătenilor. Trei ţigani lăutari, cari erau pe drum şi cari la început spuneau că nu auziseră şi nu văzuseră nimic, au mărturisit apoi pri­marului, că au văzut o ceată de oameni fu­gind. După indiciele date de acei ţigani, s’au putut aresta doui tălharî. ŞTIRI MĂRUNTE Semnalăm atenţiunea cetitorilor noştri, ultimul Nou din Lumea ilustrată, care conţine şi de astă dată o materie bine a­­leasă, variată şi bogată şi ilustraţii foarte reuşite, între cari am remarcat un portret foarte asemănător, represintând pe d. Take Ionescu, ministru al instrucției publice. Diverse Bandiţii.­­ „Galaţii“ ne aduce urmă­­toarele ştiri despre o crimă comisă la Ga­laţi în str. Artei, la ovreiul Şulim Lei­­bovici: „ Mai mulţi refi-făcători, sărind gardul ce înconjoară partea de din dos a prăvăliei FOIŢA QI­ARULUI „LUPTA“ 41 lui Leibovici, au spart păretele prăvăliei şi au intrat în interior. Aci, hoţii deschiseră o uşă care corespundea în a­partamentele familiei evreului şi au intrat în camera unde dormea Şulim Leibovici şi soţia sa Gherla.­­ — Scoate bani, jupâne, strigă unul din­t­­re hoţi, pe când altul ridică coada topo- I rului şi lovi pe evreui în pept. Leibovici apucă coada toporului spre a se feri de lo­vituri, dar unul dintre bandiţi îi dete o lovitură de cuţit în frunte. Evreica în timpul acesta, voi să iasă afară pe ’furiş spre a striga ajutor. Unul dintre hoţi o zări şi î I dete o lovitură de cuţit în spate. Evreul se lupta cu cei­l­alţi bandiţi iar evreica târându-se putu să iasă în curte şi­­ să strige ajutor.­­ Toate acestea se petreceau în întunerec. Tâlharii auzind strigătele desperate ale evreicei, au lovit din nou pe evreu şi e­­şind afară au luat-o la fugă. Sulim şi cu Gherla, aproape morţi de loviturile bandi­ţilor şi de spaimă, avură totuşi puterea să se târască afară şi să strige ajutor. Gardistul postat pe strada Artei, auzind strigătele victimelor şi văzând pe cei trei sau patru hoţi fugind, s’a luat după dânşii dând merefi signale de prindere. Hoţii a­­tunci s’au oprit şi au început a trage fo­curi de revolver în­spre gardist, fără însă a-l nemeri, astfel că gardistul a putut să -l gonească până în strada Curcanilor, unde eşind un alt gardist în faţa hoţilor, aceştia au tras din nou focuri de revolver, rănind grav pe sergentul de noapte postat în strada Curcanilor. Unul dintre bandiţi, ne mai putând fugi, a intrat în curtea căruţaşului Tănase Bul­­garu care, dormind afară şi simţind intra­rea hoţului, stigă : „Cine-i acolo“ ? Drept răspuns, hoţul descărcă două focuri de re­volver în Tănase, dar din causa întuneci­­mei nu l-a nimerit bine. Tănase luă atunci o ghioacă şi repezindu-se asupra tâlharu­lui îl lovesce cu toată puterea. Tâlharul cade jos şi, la alarma dată de Tănase, ser­genţii veniră imediat şi puseră mâna pe bandit. O femee, din mulţimea care se adunase acolo, a recunoscut pe tâlhar. Era un ol­tean, vânzător de zarzavat. Cei­l­alţi au scăpat. Poliţia întreagă s’a pus în cercetări a­tât de complecte în această materie ; a treia conţine voevodatele române şi bulgare din Dacia, de la secolul IX până la secolul XIII; a patra pierderile de teritoriu în care Ba­sarabia şi Bucovina restuite, sunt acoperite de linii negre cari, arată odată cu teritoriul perdut, şi doliul restului ţărei pentru per­­derea acelor teritorii. Afară de hărţi, mai multe ilustraţiuni absolut noul împodobesc textul, ca : Scena de otrăvire a Dacilor şi căderea în genuchi a deputăţiei Daciei înaintea lui Traian, bi­serica Curtea de Argeş, etc. Stilul este de o claritate neîntrecută: limba românească ferită de neologisme. Cursul e împărţit în 63 fparagrafe, cari pot fi studiate câte unul sau câte două (cele mai mici) în 44 lecţiunî, aşa că rămâne timp şi pentru repetiţii, măsură neapărată dacă este să se fixeze într’un chip serios cunoştinţa istoriei patriei în mintea tine­rilor generaţiunî. Cartea d-lui Xenopol va fi citită cu folos nu numai de elevi pentru care e destinată, ci şi de ori­ce om va voi să dobândească o idee despre Istoria Românilor într’un chip mai concis. B. Y. CĂRŢI DIDACTICE Curs de Istoria Românilor pentru şcoa­­lele secundare de ambe sexe de A. D. Xe­nopol, profesor la Universitatea din Iaşi, membru al academiei române şi al societă­­ţii istorice din Paris (Cercle St. Simon). Sub acest titlu va apărea la 15 August curent, o reducere pentru şcoalele secundare din Marea Istorie a Românilor din Da­cia Traiană (6 volume) a eminentului nos­tru istoric naţional, d-nul A. D Xenopol. Autorul a condensat în 240 pagine, esenţa istoriei neamului românesc în partea acce­sibilă tinerilor inteligenţe pentru care cur­sul este destinat, mai ales sunt însemnate şi au căpătat o mare desvoltare părţile cul­turale, conform cu cerinţele istoriei ştiinţi­fice care vra să deie o icoană a desvoltărei vieţei poporului. A fost puse într’o vie lumină şi figurile cele mar­ ale trecutului românilor şi istoria contemporană, care ne atinge mai de aproape a căpătat o întindere mai însemnată. Cur­sul d-lui Xenopol, este menit a da o com­plectă ideie a desvoltărei poporului român, lăsând la o parte tot ce este neesenţial spre a nu îngreuiea memoria. Spre înţelegerea mai deplină a textelor, d-nul Xenopol, a închipuit 4 hărţi explica­tive : una asupra expediţiilor lui Trajan in Dacia, în care se indică cele două căi ur­mate de Trajan, după cercetările d-sale spe­ciale, consemnate în vol. I din Istoria Ro­mânilor din Dacia Trajană; a doua arată drumurile urmate de barbari pentru a nă­văli în Dacia, tot după cercetările d-sale .­ D. C. C. Anastasiu actual copist, se înain­tează la gradul de ajutor clasa III, în lo­cul d-lui C. Ștefănescu, avansat. * INFORMATIUNI D-nul D. A. Sturza, îndată ce s'a întors în Bucureşti, a scris tuturor membrilor clubului liberal-naţional, să se întoarcă imediat în capitală, pentru a lua parte la lupta pentru alegerile comunale. * D-nul N. Fleva, a şi plecat spre Bucureşti, d-sa va sosi mâine. * Peste două zile vine şi d-nii De­­lavrancea, Xenopule, Sihleatiu, etc. * * * Liberalii au să fie o întrunire Du­minică în sala Orfeu. Până acum nu s-a hotărât cam­ vor fi oratorii. Ministrul de interne a autorizat 125 de comune din judeţul Teleor­man şi 25 din judeţul Fălcii­, să perceapă mai multe taxe, conform nouei legi a maximului. * * * Ciocnirea celor două trenuri de plăcere despre care am spus că s’a întâmplat alaltăeri la Sinaia, s’a în­tâmplat în gara Predeal. Trenul No. 1 era deja deșertat de public. * * * Se aprobă, sub reservă sancţiunea ulte­­rioare a Regelui, a se face următoarele a­­vansări în personalul administraţiei centrale a ministerului domeniilor. D. Ion Georgescu, actual ajutor clasa II, se înaintează la gradul de ajutor clasa I, în locul d-lui Lipatti, demisionat. D. I. Scărlătescu, licenţiat al şcoalei de ştiinţe politice din București, actual ajutor clasa III, se înaintează la gradul de ajutor clasa II, în locul d-lui I. Georgescu avansat; D. G. Ciru Teodorescu, actual copist, se înaintează la gradul de ajutor clasa III la serviciul central al minelor și apelor mine­rale, în locul d-lui Scărlătescu, avansat; D. Sabin Popescu, actual calculator, se înaintează la gradul de ajutor­ verificator clasa II, în locul d-lui A. Teodorescu de­misionat ; D. C. Ştefănescu, actual ajutor clasa III, se înaintează la gradul de calculator, în lo­cul d-lui Sabin Popescu, avansat. CONFERINŢELE învăţătorilor din judeţul Ilfov Şedinţa de la 16 August Conferinţele se încep prin obişnuitul discurs de deschidere al d-lui revizor şcolar, Ilarian Velculescu, care arătă că înalţarea unui popor, stă în progresul ce şcoala pri­mară îl va realiza. Dă pe Germania de mo­del în priviţa progresului ce a făcut acolo şcoala sătească şi spune cum de către toţi oamenii de stat ai acestei ţări, s’a recu­noscut că isbânda în rezbelul de la 1870, n’a fost de cât consecinţa unei instrucţiuni şi educaţiuni temeinice, date de învăţători tinerei generaţiunî. D. revizor spune care sunt calităţile ce trebue să le îndeplinească un bun învăţător şi zice, că inspecţiunile sale şi-a dat ur­mătorul rezultat, asupra raportului dintre numărul bunilor şi răilor învăţători şi în­văţătoare din judeţ. 71 învăţători buni şi 18 mediocri, 34 învăţătoare bune şi 40 rele. Această afirmaţiune dovedeşte, că la 7 învăţători abia se găseşte unul mai puţin harnic pe când învăţătoare sunt mai multe rele de­cât bune. Aceasta trebue să ser­vească de învăţătură la alegerea între un învăţător şi o învăţătoare, când e vorba de o numire oare­care. Se mai citeşte instrucţiunile ministeriale relative la ţinerea conferinţelor. Se compune un biurou dintr-un vice-pre­­şedinte şi 4 secretari, pentru facerea pro­ceselor verbale. Se anunţă 8 probleme de matematică, a căror resolvare metodică să formeze subiec­tul conferinţelor de astă­zi 17 August. Se înscriu mai mulţi învăţători pentru a vorbi. Asistent. * * * TELEGRAME Buckhingam, 28 August.— Corniţele de Paris este grav bolnav. Viena, 28 August.—Marele duce Cyrille Vladimirovici a sosit venind din St. Pe­tersburg. Londra, 28 August.—Se telegrafiază din Tanger Agenţiei Reuter că svonul despre moartea Sultanului este neîntemeiat. Sul­tanul este atins de friguri, cari acum sunt în descreştere. ^ Tanger, 28 August.—Incrucişătorul fran­cez Forban a sosit. Situaţiunea este calmă. Aix-les-Bains, 28 August.—Regele Gre­ciei a plecat azi dimineaţă la Copenhaga prin Genova. Praga, 28 August.—O ciocnire s’a pro­dus noaptea trecută între poliţia, care voia să aresteze pe un lucrător într’o cârciumă şi lucrătorii, cari voiau să împedece ares­tarea. Un lucrător a fost rănit. Lucrătorul, ce poliţia voia să aresteze, a putut să o ia la fugă. Paris, 28 August.— Ministrul Coloniilor n’a primit nici o ştire despre desastrul de la Timbuctu. Această știre este considerată ca falsă. Portsmouth, 28 August.— Yachtul regal „Elfin*, având pe bord pe marchisul şi marchisa de Lome, s’a înnomolit într’o bancă de nisip. Marchizul şi marchiza s’au dus pe uscat cu o barcă. Breslau, 28 August. — O furtună ames­tecată cu grindină a fost ieri seară pe te­ritoriul unde se găseşte uşina Laura Huette. Vr’o 1000 de geamuri s’au spart. Arborii au fost scoşi din rădăcină. Stricăciunile sunt considerabile. Un lucrător a fost ucis ; alţi doul au fost răniţi de un vagon. Fulgerul a isbit pe două persoane. Viena, 28 August.—Se anunță din Bel­grad diferitelor ziare că o ploaie torențială a ocazionat mari devastări pe linia ferată Salonic Dedeagatch, în apropierea de Ta- i virlan. Noul pod a fost luat de apă. Un lu­crător s’a înecat. Livorno, 28 August.—O cutie dreptun­ghiulară de tinichea a ars fără a produce vr’o detonaţie dinaintea stabilimentului Pan­­cardi. In cutie se aflau cuie, bucăţele de sticlă, câte­va capsule de pistol. O mare spaimă s’a produs, însă nu este nici un ac­cident şi nici o stricăciune. Colonia, 28 August.—Congresul catolici­lor germani a hotărît să reînnoiască pro­testarea sa în contra suprimării puterii tem­­porale a Papei, această în conformitate cu hotărîrea conferinţii internaţionale de la Liege. ECONOMIE ŞI FINANŢE Viena, 17.—Târgul internaţional de ce­reale fost deschis. Ministrul comerţului a ţinut un discurs în care a regretat agitaţia ce s-a produs în contra târgului. El a constatat cu sa­tisfacţie că numerul comercianţilor cari au venit aci este destul de considerabil. Preşedintele, d. Schieller relevează că nu­mărul este mai mic de­cât în 1893 , însă târgul şi-a conservat continuitatea. El speră că vechii amici, Ungaria şi Germania vor veni în 1895. Numerul comercianţilor în acest an este de 1552. NOUTĂŢI Cunoaşteţi ca, pentru a se înzestra şcoa­lele primare cu cărţi bune, întocmite în vederea noilor programe, Onor. Minister a deschis un concurs pe ziua de 15 Mai­ a anului curent. La acest concurs luând parte cu lucră­rile lor, mai mulţi profesori, comisiunea instituită spre a cerceta aceste lucrări,­­şi-a dat avizul său în sensul că, printre manualele de Aritmetică presintate la con­curs, Cartea de Aritmetică a şcolarului de clasa a II-a de I. V. Praja, inspector şcolar, este incontestabil superioară tu­turor, motiv pentru care d. Ministru al Instrucţiei şi Cultelor a bine­voit a s î da aprobarea sa prin ordinul No. 7921 din 25 iunie, cu menţiunea că a fost primită întâia la concurs. Conform publicaţiei buletinului oficial, No. 10 d­in anul curent, această carte a intrat în concurs însoţită de un pove­­ţuitor, care să servească profesorului de călăuză în predare. Comisiunea luând în cercetare şi această lucrare s’a exprimat cu privire la ea în termenii cei mai elo­­gioşi, clasificând’o cea mai bună dintre cele presentate, ca una ce cuprinde, în consi­deraţiile generale foarte bine făcute de la începutul ei, normele fundamentale pen­tru predarea cu deseverșit succes a acest­ei materii. EDIŢIA II-* ULTIME INFORMAŢII Mâine seară conservatorii ţin o în­trunire la d. Em­u Bălteanu. Au să vorbească d-nii Florian Crasan, Fili­­pescu, Bălteanu şi G. Florian. * * * In Brăila încă nu s’a instalat de nici una din partide lista candida­ţilor pentru alegerile comunale. In tabăra guvernamentală, mai a­les, sunt foarte multe neînţelegeri. * * * In ziua de 12 (24) Septembre 1894 se va ţine licitaţiune, la direcţiunea generală a căilor ferate române, în Bucureşti, pentru darea în întreprin­ JULES MARY U­n foc de revolver PARTEA II Logodnica judecătorului. IV In momentul acesta, sub impresiunea duşului rece şi a greutăţei produsă asu­pra respiraţiei de pânza de apă, Made­­lena îşi mişcase mâinele. Buzele i se între­­deschiseră ca par’că să lese să’i scape o plângere; dar nici Magnabat, nicî Francisc n’au auzit-o. Nici un geamăt nu eși din gura ei. Dușul fu oprit. — Veți primi dușuri de dimineață până seară, câtă vreme vă veți preface nebună, zise Magnabat. Prin urmare, n’aveți de cât să nu vă prefaceți și să dați justiției des­lușirile ce așteaptă de la d-voastră. Vă previn că nu e numai asta cercarea la care veţi fi supusă. Sunt încredinţat că nu veţi rezista mijloacelor pe cari o să le întrebuinţez. De nu sunteţi vinovată de o­­morul bărbatului d-voastră, n’aveţi nevoe să simulaţi o nebunie care nu vă salvează, pentru că nu sunteţi în nici un pericol. Dacă aveţi o parte de respundere în această crimă, veţi putea, mărturisind, încetând a­­ceastă comedie teribilă, să atrageţi indul­genţa judecătorilor. Gândiţi-vă bine la ce vă spui şi d-nă, şi urmaţi povaţa unui om, la care nu poate să zimbească gândul să vă facă răfi şi care, din contra, e dispus să vă protejeze, să vă apere dacă nu sunteţi. Madelena nu zise nimic. Atunci, pentru a treia oară, cele două ţâşnituri de apă o biciuiră cu atâta violenţă încât capul ei, plecat pe umăr, oscilă de la dreapta la stânga... ca şi cum s’ar fi des­­lipit brusc. Medicii au băgat de seamă, în general, că duşul lucrează repede şi cu putere în alienaţiunile mintale cu excitare, în vreme ce acţiunea lui e înecată şi obscură în alie­­naţiunile mintale cu concentrare. El pro­duce trei efecte imediate: răcirea capului, o isbitură pe bolta craniană şi o stinghi­­reală în respiraţie. Efectele acestea spun toţi alieniştii, se combină de cele mai multe ori şi se traduc intr’o sensaţie foarte du­reroasă, dar în cazuri puţin rare, fie­care modifică în felul sau actele funcţionale ale incefalului. Duşul lucrează mai cu seamă moraliceşte, imprimând un sentiment de te­mere prin durerea şi înecăciunea ce produce. Temere!, durerel a cedat Madelena ? , Puţin importă. La un moment dat, n’a putut să se mai stăpânească şi a scos un gemăt... Magnabat a făcut semn să oprească. Aju­toarele scoaseră pe Madelena din bae. Ea le alunecă din mâini şi căzu pe parchet, unde a rămas lungită. Atunci a început un interogatoriu ciudat, fără ţintă, mergând la întâmplare, intero­gatoriul la care recurg medicii alienişti în asemenea cas. Erau întrebări ciudate, repezi, strânse, la care Madelena răspundea cu glas năbuşit, aşa de slab, că nu ajungea la urechile lui Francisc, care rămăsese pe scaun. — De mult eşti aci ? De mult eşti ne­bună ? — Nu-s nebună. — Ai familie, fraţi, surori, bărbat, copil? — Am copii. — Câţi? — Mulţi. — Câţi? repetă Magnabat stăruitor. — Nu ştiu. — Ce zi e astăzi ? — Nu-s nebună. — Cunoști pe Torna Lhoir ? Ea tăcu. Doctorul continuă: — Care e partea lui de răspundere în omorul bărbatului dtale. El a avut ideea ori d-ta ? — Da, cred că da. — In ce an te-ai născut? In ce an m’am născut ? — Da, de câți ani ești? — De două­zeci. — Ei bine, fă socoteala. Suntem în 1873.­­ Madelena tăcu. Magnabat ridică din umeri • significativ. j — Nu te-ai născut la 1847 ? I — Da, la 1847. I — Știi să citești, să scrii, să numeri? s — Știu. I — Al cui e chipul după moneda asta ? * — Al lui Napoleon al III-lea. f — Câtă vreme e de când a fost asasinat I bărbatul d-tale ? ? O tăcere. MagnaCat s’a întors către con­­■, fratele său şi arătându-1 nebunei, a între­­­bat-o de­odată : — Cunoști pe d-1 acesta ? La Bouchoux venea des să vă vază. Știi cum îl cheamă și-l recunoști? — Da. — Cum îl cheamă ? — E bărbatul meu, zise ea zâmbind, ri­­dicându-se puţin şi uitându-se la Francisc cu ochii rătăciți. — Dar nu, bărbatul d-tale e mort... — Mort! repetă ea mirată...­­­­ Ea se lăsă să cază, învinsă de oboseli. Magnabat, fără nici o milă, nevoind să-i lase un moment de odihnă, continuă cu în­trebatul : — Cât e de la Sfântă Măria a mică ? — Ah! Sfântă Măria a mică a fost e­l. — Ai mâncat astăzi ? — Da, sunt bine aci. to Ce ai mâncat ? — Mâncare, ouă, dulceaţă. — In ce lună se coseşte fânul ? — In Iulie. — In ce lună se culeg viile ? — Tot în Iulie.­­ — Ştii cele zece porunci? Poţi să le spui ? — Cr­a că da. — Care e cea dintâia poruncă. — Să cinsteşti pe tatăl tău şi pe mama ta, ca să trăeşti ani mulţi. — Şi a doua ? — Să te închini la un singur D-zeu. — Şi a treia ? — Să nu fi desfrânat. — Şi cele l’alte ? — Să nu fi ucigaş... — De te-aşi lăsa să pleci din casa asta, unde te-ai duce ? — La Paris. — Cu cine ? Ea arătă pe Hormais. — Cu el, cu bărbatul meu. — D-nul­e medic, nu-i bărbatul d-tale. N’ar putea să te întovărășască. — Ah ! zise nebuna sgâind ochii. — Ai suferit adineauri, când îți cădea apa în cap? — Ea făcu semn că nu. — Nu te temi, dacă te-oi pune iar la duș? — Ba da. — Atunci ai suferit ? — Nu. Sunt foarte bine aci. — Știi să numeri ? — Da... Una, doue, trei, patru, cinci. — Numără pe degete. — Nu, nu vreau. — De ce ? — Pentru că-mi face răfi. (Va urma)

Next