Lupta, septembrie 1925 (Anul 4, nr. 1119-1144)

1925-09-22 / nr. 1137

Anul IV, No. 1137 Director Politic CONST. MELLE ABONAMENTUL Pe 12 luni......................400 lei Pe 6 luni ..................200 lei Da 3 luni ...... TOO lei REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA Bucureşti, Str. Sărindar, 12 Calomniatorii! Ziarele liberale se pretind gro­zave în polemică ! Astfel ele zic : Sovietele şi presa maghiara, ne calomniază în străinătate pe tema lipsei spiritului democratic la noi. Râde dracul de p­orumbi negri. Pentru unguri ele reproduc ceea ce spune ziarul socialist ungur Nép­szava. „In momentul în care Ungaria se prezintă ca o victimă înaintea So­­cietatei Naţiunilor, opinia publică mondială trebue să ştie că statul ungar este azi încă guvernat de legi şi ordonanţe speciale din tim­pul războiului. Ca trebue să mai ştie că toţi autorii ororilor teroarei albe, sunt azi liberi pe când mar­torii cari au­ depus contra lor sunt în puşcărie, cum e cazul fostului ministru Breniszky“. Acelaş lucru, — spun ziarele li­berale, — se întâmplă cu regimul sovietelor, care se ştie că nu este decât regimul dictaurii proletariate lui, o dictatură care s’a inaugurat in sânge şi mai dăinueşte încă gra­ţie crimelor de tot soiul. Care va să zică, închee presa li­berală, iată cine acuză de lipsa spi­ritului democratic la noi!­­» Presa liberală are perfectă drep­tate, în ceea ce priveşte Ungaria şi Sovietele, eram să zic, împărăţia ţaristă a Sovietelor ! Dar... dar, a­­tunci când aceşti „duşmani ai ţării noastre“ acuză regimul liberal de lipsă de bun simţ şi de spirit de­mocratic, nu au complectă drep­tate ? Nu e oare în România ca şi în Ungaria ?. Şi la noi avem stare de asediu, şi la noi sunt criminali nepedepsiţi, şi la noi se plimbă li­beri autorii asasinatelor de la Va­dul lui Vodă, şi la noi libertatea presei este nesocotită, cum a fost, între alte multe, cazul recent de la Târgul-Mureşului, şi la noi se ex­trădează delicvenţi politici, cum a fost cazul de la Calafat, unde auto­rităţile poliţieneşti au predat Bul­gariei pe un comunist refugiat la noi şi condamnat la spânzurătoare în ţara lui şi la noi autorităţile mi­litare impietează asupra celor ci­vile, cu­m este cazul avocatului şi publicistului Constantin Petrescu, şi la noi stau nepedepsiţi delicven­ţii, de îndată ce sunt liberali cum este cazul ofiţerilor cari au bătut pe unii din şefii opoziţiei şi cum este cazul ofiţerului care a maltra­tat pe deputatul Pan Halipa ! Ar fi să scrim coloane întregi, pentru a documenta lipsa spiritului democratic a regimului familiei Brătianu. Dar să ne înţelegem. In străină­tate cine vorbeşte de lipsa spiri­tului democratic la noi, vorbeşte în special de regimul nenorocit al Bră­tienilor, care nu are a face nimic cu democraţia şi cu ţara. Nu este vorba de ţară şi de po­por, ci de acei cari le sunt condu­cătorii. Brătieniştii însă fac o con­­fuziune voită. Ei confundă ţara cu dânşii şi pe acei cari îi combat, per­sonal, îi numesc ,,calomniatorii ţă­rii“. CONST. MILLE Foamea Din Basarabia ne vin ştiri sinis­tre. Populaţia suferă pur şi simplu de foam®. Şi pe când Parlamentul votează credite, par când se nu­mesc comisiuni, pe când acestea numesc alte sub­comisiuni, pe când in judeţele bântuite de foamete alte comisiuni se înfiinţează, cari la rân­dul lor se despart în alte sub­com­i­siunii în Basarabia) populaţia aş­teaptă şi în aşteptare moare liter­almente de foame. Aşa este administraţia noastră, greoae şi formalistă. Până să a­­jungă grâul şi porumbul destinat ţăranilor înfometaţi, trecel timpul şi nimeni nu se gândeşte că acei cari nu au ce mânca azi nu pot să aştepte până ce aceste comisiuni vor discuta şi cerceta. Până ce vor face toate aceste cercetări, foa­mea a bătut la uşe şi omul flămând se uită în toate părţile şi nu vede nicăeri un ajutor. Se culcă flămând se scoală flămând şi guvernul se crede satisfăcut că a hotărât mă­suri şi că aceste măsuri sunt puse in practică­-, pe hârtie. Nu voi să zic că grâul şi porum­bul destinate ţărănimii înfometate, au ajuns în cine ştie ce hambare, cari nu sunt ţărăneşti. Nu voiu să zic aceasta, dar se poate întâm­pla! căci le-am mai văzut. Sunt­ mizerabili cari trăesc din dezastrul public, cum simt mizerabilii cari despoae pe morţi şi răniţi după­­ în practică... pe hârtie- Nu aduc deci nici o acuzare pen­tru că nu am nici o probă- Mă ri­dic cu indignare contra guvernului care nu a putut până acum să aju­te pe cei înfometaţi şi să le dea o bucată de mămăligă, care să-i sal­veze de to­peire. . , Mă gândesc ce trebue să cugete ţăranul basarabean. Dreptate în ţara lui nu are, liberta­te nici atât. E maltratat de jandarmi, de pri­mari şi de toate autorităţile, el care nu era maltratat nici sub ruşi şi pe lângă aceasta, când pământul, din cauza secetei, nu i-a dat hrana zil­nică, autoritatea, stăpânirea, e aşa de greoae la plânsetele sale ama­re, plânsete pe cari altădată Necra sol, poetul suferinţelor ruseşti le-a cântat astfel : w v Trec prin codrii, urlă fiara Prin păduri -Călătorule mLe foame MLe foame O, prietene, mLe foame Foame, Foamei. . .1 . 1 SFINX • i, - »•»■* XXOXX' ■- .!■«■ r '■* -»‘-i­ - - tt D. Goldiş cere fu­ziunea cu ţărăniştii ARAD 19. — Partidul naţional a avut acoi o consfătuire, la care au luat parte numeroşi fruntaşi, ca d-niii Gol­diş, Mihail Popovici, Aurel Vlad, etc. I D. Goldiş şi al­ţi fruntaşi au cerut şi s’a hotărât să se facă un demers pe lângă d. Iuliu Maniu, prin care să se ceară înfăptuirea fuziunei cu par­tidul țărănist . " Cazul domnului C­ Petrescu înalta Curte de Casaţie a sfărâ­mat, fără trimetere, hotărârea Con­siliului de război, prin care cunoscu­tul advocat şi publicist, Const Pe­­trescu a fost osândit la un an de închisoare şi 10.000 lei amendă. Foarte bine a făcut Casaţia şi sentinţa dată este spre cinstea ei- Astfel ea singură mai apără dreptu­rile cetăţenilor contra samavolni­ciilor de tot solid şi in special con­tra samavolniciilor militarilor. Numai, se pune Întrebarea : D. Petrescu in urma acestei condam­nări arbitrare a tribunalelor mili­tare, a fost încarcerat şi a stat a­­proape trei luni de zile privat de libertate. Cine ii va despăgubi de toate acestea ? Zadarnic s-au făcut in­tervenţii la ministerul de război şi la comandantul corpului II de ar­mată ca să fie pus în libertate pro­vizorie. Ministrul de războiu şi-a spălat mâinile, pretinzând că acea­stă eliberare este numai de com­­­­petenta comandantului corpului II de armată. Acesta insă, cu Încăpă­țânare, a refuzat să ordone pu­nerea in libertate a celui arestat, sub motive pe cari l’a timp le-am arătat cât sunt de ridicole- Acum d. Petrescu n’are oare dreptul să ceară socoteală pentru menţinerea sa in arest ? D- gene­ral Helban ştia aproape sigur că, sentinţa militară dată, din ordin superior, va fi casată. Atunci nu-i o simplă răzbunare meschină con­tra d-lui Petrescu care a publicat un articol vehement in ziarul „So­cialismul”, contra unor apucături arbitrare din lumea militară ? încă odată, se pune chestiunea, faţă de samavolniciile organelor militare, ce este de făcut ca acestea să nu mai impieteze asupra justi­ţiei civile, şi ca mâine, pe mine s­au pe d-ta cetăţean, să te areste­ze şi să te fie Închis până când se va pronunţa Casaţia civilă ? E o chestiune care trebue să dea de gândit tuturor cetăţenilor şi in special nouă ziariştilor, cari sun­tem mai mult ca alţii la discreţia acestor samavolnicii. —----XXCXX—-----­C. M. Granate Au votat! Un pas spre progres ! Eri au votat şi votat — pentru pri­ma oară in ţara noastră — şi femeile Nu la Cameră, nici la Comună lan judeţ, ci la Cameriie de comerţ, adică intr’o chestiune serioasă temeinică. Şi nu s’a făcut gaură in cer, cum susţin cei cari vor să men­ţie femeia numai in funcţiunea de prăjitoare de cartofi şi de biberon cu lapte sterili­zat ! Toate începuturile sânt grele şi nă­dăjduim să vedem in cărând pe d-nii Brătianu, Iorga, Maniu şi Averescu înghiontindu-se la uşa coanei Mariţa, ca să-i solicite votul la alegerile ge­nerala DEŞCA ............................... I «filW PHI» äSlÄLlOTEOA ÜNiVERS'TÄTII4 Pagini 2 Lei ! M| fv. , Monarhia germană definitiv înlăturată DECLARAŢIILE D-RULUI WIRTH LA NEW-YORK Fostul cancelar al Germaniei, d. Wirth, sosind zilele trecute la New­ york, a declarat ziariştilor a­­mericani, că a fost înlăturat pen­­tru totdeauna pericolul comunist in Germania. Tot ca si comunismul, monarhia nu va mai reveni niciodată in Ger­­mania. El a mai spus, că, Germania e in preajma unei refaceri econo­­mice $i politice, si că aproape toate partidele politice sunt unite in ace­­lași gând: formarea celei mai ide­­ale republici in Germania, Dr. WIRTH -XXOXX- Tulburări sângeroase In Ungaria BUDAPESTA 21. — In regiunea de­la Nagyzsakacsi a isbucnit o violentă ceartă religioasă. Acum câtăva vrem o tânără fată, păzind niște gâște in apropiere de un pod, a povestit că a văzut apărând pe Sf. Fecioară sub pod. După o anchetă întreprinsă acolo, episcopul regionei a comunicat pre­­sei că „Miracolul de la Nagyszakacsi nu e decât o înşelătorie, tânăra fată tind victima unei halucinaţii”. Ţăranii însă, au jurat toţi, că du­­cându-se la podul cu pricina, au vă­zut şi ei apariţia Sf. Fecioare, organi­zând apoi, zilele trecute, o procesiune de vre­o 2000 persoane. Informat despre toate acestea, epis­copul a dat ordin poliţiei să se opună acestei procesiuni. Pelerinii au găsit la sosirea lor po­dul ocupat de jandarmi. Mulţimea furioasă, s-a aruncat asu­pra lor, încercând să-i linşeze. Patru jandarmi au fost omorâţi. Ceilalţi au făcut uz de arme omorând o femee şi rănind grav mai multe alte persoane. ul Iugoslavia declaraţiile d-lui Duca Un comunicat al ministerului de externe sârb BELGRAD 21 (Rador). — Biroul presei din mi­nisterul de externe publică comunicatul următor: „Unele ziare din Belgradi au publicat o dare de seamă din partea corespondenţilor lor din Gene­va, care comentând propunerea d-lui Duca, mi­nistrul de externe al României asupra pactului de neagresiune, făceau unele aluzii din care reie­şea că propunerea tinde la izolarea regatului sâr­­bo-croato-sloven. Suntem autorizaţi a declara că o asemenea concluzie este în întregime inexactă şi imposibilă, dat fiind că discursurile fiecărui mi­nistru de externe din Mica Antantă la Liga Naţiu­nilor, este considerat în principiu sa rezultatul u­­nui punct de veddere comun al tuturor reprezen­tanţilor Micei Antante“. Noui descoperiri la mormântul lui Tutan­kamen — UN SECRET DE FRUMUSEŢE DE ACUM 3000 DE ANI­­­ Howard Carter, cel care conduce săpăturile arheologice din Valea regilor, a ţinut o conferinţă la „New-Oxford Theatre” despre ul­­timile descoperiri făcute la groapa lui Tutankamen. Intre altele a spus şi despre un borcănaş cu un fel de unsoare, ca­re supuse unei analize chimice, s’a dovedit a fi o cremă de obraz, întrebuinţată­­de frumoasele­ Egip­tului acum trei mii de ani. , S’ar părea chiar că e superioară tuturor produselor similare mo­derne. Doamnele din generaţia noastră nu pot decât să se bucure­ Alt doilea obiect despre care a vorbit Carter este o splendidă lam­pă în albastri, perfect conservată. Numai în ultimii o sută de ani, ar­heologii au putut dovedi modul, cu care vechii egipteni îşi iluminau casele. De atunci s’au găsit mai multe exemplare de lămpi. Cea de acum întrece însă în frumuseţe pe toate celelalte-E lucrată în cel mai fin alabastru translucid purtând desene în Mi­gram. Are trei picioare care susţin în centrul lor o cupă largă, în care se arde grăsimea pentru iluminat-Numai când este aprinsă, această lampă, lasă să se vadă desenele splendide, reprezentând pe tânărul rege şi soţia sa. In industria modernă a lămpilor abia de foarte curând s’a început întrebuinţarea alabastrului mate­rial atât de fragil. In Egipt, insa cu 1350 ani înainte de Christos, se descoperise acest secret şi lămpii de atunci sunt mai frumoase decât orice a făcut până acum industria modernă. Drept e că: „Nimic nou sub soare”! Succesele României la Geneva COMENTARIILE PRESEI ELVEŢIENE GENEVA, 21 (Rador).­­ Presa elveţiană ocupân­duse de lucrările Ligei Naţiunilor arată că ultima săp­tămână poate fi numită săptămâna românească. Ziarele relevă rând pe rând dis­cursurile strălucite pronunţate în faţa Adunării de către ministrul Duca in faţa comisiunilor de d-nii Petrescu Comnen, Djuvara şi d-ra Văcărescu şi în sfârşit acea minu­nată manifestaţie românească, ca­­re este expoziţia de arta religioasă şi populară. Ziarul „La Suisse” arată că a­­ceastă expoziţie, datorită prinţului Carol şi activităţii ministrului Pe­trescu, sub îngrijirea savanţilor Pit­tard, Drăghiceanu şi Tzigara Sa­­­murcaş este perfectă în toate pri­vinţele. Ea desvălue o înaltă şcoa­lă de artă veche, care a păstrat pâ­nă astăzi o tradiţie vie. „Journal de Geneve”, „Tribune de Geneve”, „Genevois” „Gazette de Lausanne” publică deasemenea lungi şi elo­­­gioase articole felicitând pe iniţia­torii acestei frumoase idei, desti­nată să arate reprezentanţilor ce­lor mai iluştri din 36 state sufletul şi Înaltele calităţi intelectuale ale poporului român. —-—xxxoxx*-------• Francezii înaintează In Maroc PARIS, 21. (Rador).— Se anunță din Fez că trupele franceze au atins punctul Zaunia din regiunea Oulad Kezar, la 10 km. Nord-Est de Ta­­frant. „ ----------XXOXX---------• Reîntoarcerea d-lui Skrzynski Varșovia. 21. (Rador). — Minis­trul de externe Skrzynski a sosit la Varșovia venind din Geneva. ţei ungare din provinciile liberate de sub opresiunea habsburgica prostul serviciu al insistenţelor sa­le pe lângă Adunarea Naţiunilor. Oricât de frumos ar fi încă ta­­t lentul octogenar al oratorului ma­ghiar, trecutul acuză pe contele Appony cu mult mai puternic de­cât ar putea apăra elocvenţa sa cauza minoritară. Barba albă, statura sveltă, cu­vântul facil, făcut ca să ascun­dă gândul adevărat, pot da o im­presie de şedinţă, dar nu pot şter­ge un trecut politic de şeasezeci de ani. Atingând, cu o mare prudenţă de astădată, chestia minorităţilor, autorul legei naţionalităţilor şi al legei şcolare din fosta Unga­rie habsburgică, a crezut că e foarte abil a nu învenina dezba­terile cu „cazuri particulare“, ci vorrbind de caracterul „tot atât de arzător“ al chestiunei minorităţi­lor, să se mărginească la dezide­rate de ordin general cam­ dacă s‘ar putea realiza, ar face în ade­văr din această chestiune o cauză de înveninare între naţiunile cari alcătuesc Liga. *Căci, dacă, după dorinţa conte­lui Appony, consiliul ligei ar putea fi sesizat ,,fără examen ul­terior“ de toate petiţiunile ema­nând de la organizaţiile biseri­ceşti maghiare — organizaţii cari fac cel puţin tot atâta politică cât se ocupă de cultura sufleteas­că — când nu fac mai multă — am avea înaintea consiliului toa­te patimile şi polemicele politice. Contele Appony propune ca ori de câte ori „o chestie de drept“ e adusă de minoritari, apelul la avizul consultativ al Curţei In­ternaţionale de Justiţie de la Ha­­ga să fie obligator. Or, aproape nu există „chestie de drept“ minoritară care să nu­ fie, în esenţa ei superioară, o ches­tie politică şi de stat de compe­­tinţa specială a consiliului. Contele Appony ar voi s‘o’ sus­tragă acestei competinţe, trimi­­ţând-o ca o simplă pricină de „drept“ înaintea Curţea de Justi­ţie care examinând-o sub un­ghiul simplist al caracterului ju­ridic, ar înlătura caracterul ei po­litic şi de stat. De­sigur că sunt probleme mi­noritare cari au îndoitul caracter — juridic şi politic. E evident că cel din urmă nu trebue să înăbuşe pe cel dintâiu, dar e tot atât de evident că cel dintâiu nu poate trece peste cel din urmă. Când contele Appony a vor­bit de pericolul cel mare al tolerărei injustiţiei, întreg trecutul său po­litic s-a ridicat spre a-l acuza, căci injustiţia a fost fundamentul regnului habsburgic. Atitudinele de pastor metodist pe cari le adoptă azi reprezentan­tul sintetic al opresiunei maghia­re de­ o mie de ani pot induse în eroare pe insularii şi trans-ocea­­nicii cari ignoră realităţile ante­belice și sunt gata a se entuzias­ma pentru ideea despoliticizărei problemelor. De aceea nu e nici de­cum de prisos de a crea un curs special de istorie politică asupra monarhiei austro-ungare pentru u­zul lumei anglo-saxone, cu deose­bire. D. Wiliam Stead, de exem­plu, ar putea fi însărcinat în spe­cial cu predarea acestui curs. EMIL D. FAGURE Geneva, 15 Sept. 1925 LA CSÍNEVA M­inoritățile politice Harţi 22 Septembrie 1925 Director EMIL D. FAGURE PUBLICITATEA Se primeşte direct la administraţia ziarului şi la toate agenţiile de publicitate 2 LEI NUMĂRUL IN TARA 4 LEI IN STRAINATATE Creionul Actualităţi Justiţia militară Casaţia a anulat sentinţa justi­­ţiei militare. — Nu te-oiu prinde la­­ concentrare?! (Citiţi continuarea in pag. 1­a) Exista o corupţie a magistraturii? Păcatele avocaţilor faţă de prestigiul magistraţilor - Cum se aranjează afacerile în halatul de justiţie ? Chestiunea „corupţiei în magis­tratură“ s-a discutat adeseori prin ziare şi prin reviste de speciali­tate. - -• Celor cari au arătat că proble­ma e foarte gravă, întrucât nu e vorba de câteva cazuri sporadic®, le-a răspuns în deosebi d. C. Ro­mano, consilier la înalta Curte de Casaţie, arătând că la 2382 de ma­gistraţi se pot întâmpla şi câteva excepţii, dar că „datorită câtorva burueni, nu se poate contesta splendoarea unei pajişti înflorite“. Acum, printr­un articol publi­cat în ultimul număr al „Curieru­lui Judiciar“, intervine în discu­­ţiune d. avocat I. Gr. Perieţeanu, membru în consiliul de disciplină al baroului de Ilfov care răspun­zând că un hotărât nu­ la întreba­rea dacă alarma ce s-a dat în pri­vinţa „conrupţiunii în magistratu­ră“ este fundată sau nu, se ocupă de aportul pe care avocaţii îl a­­duc moralităţii şi probităţii în Pa­­latul de justiţie şi prestigiului magistraturei. D-sa spune următoarele: FORŢAREA TRANZACŢIILOR Unii dintre noi furnică pe cu­loarele parchetului şi instrucţiei pentru a tenta corecţionalizarea civilului şi comercialului, în sco­pul bine determinat ca, sub pre­siunea unei eventuale arestări, să forţăm o transacţie în folosul clientului nostru. Pentru atinge­rea acestui ţel, ne eternizăm prin cabinetele magistraţilor şi utili­zăm toate mijloacele: clevetirea, minciuna, prestigiul nostru, stă­ruinţa plictisitoare, prietenia de care ne bucurăm pe lângă magis­traţi; profităm de slăbiciunea uno­ra, de delicateţa altora, de eroa­rea în care am izbutit­ să-l indu­cem. Avem, mă rog, spiritul „a­­facerilor“, în aceiaşi măsură ca negustorul bancrutar simplu sau fradulos. Cei cari nu-l au să ple­ce .Ce ne pasă de bieţii confraţi care nu pot face la fel cu noi, de tot acel tineret pur, plin de oneste aspiraţii, care n’are accesul pe ca­­re-l avem noi, şi care, chiar de l-ar avea n’ar fi în stare să facă uz de el! PANDIREA MAGISTRAŢILOR Alţii, — in vreme ce clienţii noş­­tri trag cu ochiul, — pândim in­­trarea magistraţilor in Palatul de Justiţie, pentru a le da in bună ziua plin de afabilitate, pentru a le strânge călduros mâna, sau ne pos­tăm la usa camerilor de chibzuire, si nu sfiim chiar de a pătrunde înăuntru, fără nici un rost, sau si­­mulând unul, de a ne instala de­ a. binelea, profitând de amabilitatea, stima si prietenia pe care o au ju­­decătorii pentru unii dintre noi. Si,acolo, aducem vorba pe şoptite. Şi despre procesul nostru, str­ecu­­râm câte o insinuaţii, şi, când se poate, câte o vorbă bună. Şi „afa­cerea“ ie pledează ocult in cam­ere de chibzuire, pe când confraţii noş* tri, cari nu cunosc decât bara, aş* teaptă să pledeze „procesul“, iu vă* zul şi auzul tutulor. Mă rog, facem­ „afaceri", avem spiritul „afaceri* lor"! Ce importă dacă, prin acest procedeu incorect, pregătim fali* mentul profesiunei, ce interesează dacă, prin manoperile noastre ne* loiale, _ ce constituesc uneori ai veritabilă speculație a unei perie* tenii, _ compromitem pe unii ma* gistraţi, fără ca aceştia să bănu* ească măcar! Ne-am făcut noi tre* burile? Suntem noi avocaţii perpe­­tuei noastre cauze: câştigul de bani cu orice preţ? DE CE TREBUIE SA SE FE­REASCĂ MAGISTRATUL Cât de departe suntem de pre­ceptele formulate de Appleton, în­ tratatul său asupra profesiunei de avocat (ed. 1923, No. 198, pag. 357): „Datoriile pe cari le are avoca­tul către magistraţi îi obligă să­ se abţie de aceştia dela orice fa­miliaritate nelalocul ei. Când ua avocat se găseşte în relaţii perso­nale şi de prietenie cu un magis­trat, trebue să se ferească de a a­­­răta acest lucru în raporturile sa­­le oficiale. Această atitudine stin­ghereşte pe magistrat; ea poate atinge susceptibilitatea confraţi­lor săi. Avocatul trebuie să se fă­­rească cu­ o şi mai mare grije da a vorbi despre proces cu magistra­tul, în afară de sala de şedinţă şi’n absenţa confratelui său“. Iată însă pe clientul fără scru­pule, care vrea să câştige proce­sul cu orice chip, chiar când n’a­­re dreptate. Corupţia şi-a făcut a­pariţia în carne şi’n oase. Ea însă, cu tot cinismu-i caracteristic, are timidităţile ei. N’are totdeauna se­cretul pontajului. N’are ocazii prielnice. Avocatul îi poate servi de mijlocitor. Pactul infami se în­chee. Folosindu-ne, acolo unde se poate, de starea favorabilă co­­rupţiunei, stare pe care o pregă­tim uneori cu dibăcie, o creiă şi chiar, ne transformăm în agenți de legătură ai adevăratei corup­­ţiuni, devenim fariseii purtători de arginţi, ispititorii, ravageurii, ce surpă, pe ici pe colo, încetul cu încetul, altarele Themis­ei, măci­­nate de simonie. In schimb tara­ba noastră prosperează, clientela sporeşte văzând cu ochii, căci re­putaţia noastră e făcută, suntem avocaţi mari, cu trecere d emuli ju­diciari ai lui Simon Vrăjitorul, avem cheia misterelor, bagheta magică datorită căreia facem din alb, negru, şi vici-versa, câştigăm toate pricinile. Jurisprudenţa, doc­trina, fleacuri! Să le utilizeze im­becilii, naivii, călăuziţi de tradi­ţionala deviză a barourilor: pro­bitate, ştiinţă, independenţă! Noi preferim ştiinţa „afacerilor” şi mănosul jug al corupţiunei! 1

Next