Lupta, septembrie 1925 (Anul 4, nr. 1119-1144)
1925-09-22 / nr. 1137
Anul IV, No. 1137 Director Politic CONST. MELLE ABONAMENTUL Pe 12 luni......................400 lei Pe 6 luni ..................200 lei Da 3 luni ...... TOO lei REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA Bucureşti, Str. Sărindar, 12 Calomniatorii! Ziarele liberale se pretind grozave în polemică ! Astfel ele zic : Sovietele şi presa maghiara, ne calomniază în străinătate pe tema lipsei spiritului democratic la noi. Râde dracul de porumbi negri. Pentru unguri ele reproduc ceea ce spune ziarul socialist ungur Népszava. „In momentul în care Ungaria se prezintă ca o victimă înaintea Societatei Naţiunilor, opinia publică mondială trebue să ştie că statul ungar este azi încă guvernat de legi şi ordonanţe speciale din timpul războiului. Ca trebue să mai ştie că toţi autorii ororilor teroarei albe, sunt azi liberi pe când martorii cari au depus contra lor sunt în puşcărie, cum e cazul fostului ministru Breniszky“. Acelaş lucru, — spun ziarele liberale, — se întâmplă cu regimul sovietelor, care se ştie că nu este decât regimul dictaurii proletariate lui, o dictatură care s’a inaugurat in sânge şi mai dăinueşte încă graţie crimelor de tot soiul. Care va să zică, închee presa liberală, iată cine acuză de lipsa spiritului democratic la noi!» Presa liberală are perfectă dreptate, în ceea ce priveşte Ungaria şi Sovietele, eram să zic, împărăţia ţaristă a Sovietelor ! Dar... dar, atunci când aceşti „duşmani ai ţării noastre“ acuză regimul liberal de lipsă de bun simţ şi de spirit democratic, nu au complectă dreptate ? Nu e oare în România ca şi în Ungaria ?. Şi la noi avem stare de asediu, şi la noi sunt criminali nepedepsiţi, şi la noi se plimbă liberi autorii asasinatelor de la Vadul lui Vodă, şi la noi libertatea presei este nesocotită, cum a fost, între alte multe, cazul recent de la Târgul-Mureşului, şi la noi se extrădează delicvenţi politici, cum a fost cazul de la Calafat, unde autorităţile poliţieneşti au predat Bulgariei pe un comunist refugiat la noi şi condamnat la spânzurătoare în ţara lui şi la noi autorităţile militare impietează asupra celor civile, cum este cazul avocatului şi publicistului Constantin Petrescu, şi la noi stau nepedepsiţi delicvenţii, de îndată ce sunt liberali cum este cazul ofiţerilor cari au bătut pe unii din şefii opoziţiei şi cum este cazul ofiţerului care a maltratat pe deputatul Pan Halipa ! Ar fi să scrim coloane întregi, pentru a documenta lipsa spiritului democratic a regimului familiei Brătianu. Dar să ne înţelegem. In străinătate cine vorbeşte de lipsa spiritului democratic la noi, vorbeşte în special de regimul nenorocit al Brătienilor, care nu are a face nimic cu democraţia şi cu ţara. Nu este vorba de ţară şi de popor, ci de acei cari le sunt conducătorii. Brătieniştii însă fac o confuziune voită. Ei confundă ţara cu dânşii şi pe acei cari îi combat, personal, îi numesc ,,calomniatorii ţării“. CONST. MILLE Foamea Din Basarabia ne vin ştiri sinistre. Populaţia suferă pur şi simplu de foam®. Şi pe când Parlamentul votează credite, par când se numesc comisiuni, pe când acestea numesc alte subcomisiuni, pe când in judeţele bântuite de foamete alte comisiuni se înfiinţează, cari la rândul lor se despart în alte subcomisiunii în Basarabia) populaţia aşteaptă şi în aşteptare moare literalmente de foame. Aşa este administraţia noastră, greoae şi formalistă. Până să ajungă grâul şi porumbul destinat ţăranilor înfometaţi, trecel timpul şi nimeni nu se gândeşte că acei cari nu au ce mânca azi nu pot să aştepte până ce aceste comisiuni vor discuta şi cerceta. Până ce vor face toate aceste cercetări, foamea a bătut la uşe şi omul flămând se uită în toate părţile şi nu vede nicăeri un ajutor. Se culcă flămând se scoală flămând şi guvernul se crede satisfăcut că a hotărât măsuri şi că aceste măsuri sunt puse in practică-, pe hârtie. Nu voi să zic că grâul şi porumbul destinate ţărănimii înfometate, au ajuns în cine ştie ce hambare, cari nu sunt ţărăneşti. Nu voiu să zic aceasta, dar se poate întâmpla! căci le-am mai văzut. Sunt mizerabili cari trăesc din dezastrul public, cum simt mizerabilii cari despoae pe morţi şi răniţi după în practică... pe hârtie- Nu aduc deci nici o acuzare pentru că nu am nici o probă- Mă ridic cu indignare contra guvernului care nu a putut până acum să ajute pe cei înfometaţi şi să le dea o bucată de mămăligă, care să-i salveze de topeire. . , Mă gândesc ce trebue să cugete ţăranul basarabean. Dreptate în ţara lui nu are, libertate nici atât. E maltratat de jandarmi, de primari şi de toate autorităţile, el care nu era maltratat nici sub ruşi şi pe lângă aceasta, când pământul, din cauza secetei, nu i-a dat hrana zilnică, autoritatea, stăpânirea, e aşa de greoae la plânsetele sale amare, plânsete pe cari altădată Necra sol, poetul suferinţelor ruseşti le-a cântat astfel : w v Trec prin codrii, urlă fiara Prin păduri -Călătorule mLe foame MLe foame O, prietene, mLe foame Foame, Foamei. . .1 . 1 SFINX • i, - »•»■* XXOXX' ■- .!■«■ r '■* -»‘-i - - tt D. Goldiş cere fuziunea cu ţărăniştii ARAD 19. — Partidul naţional a avut acoi o consfătuire, la care au luat parte numeroşi fruntaşi, ca d-niii Goldiş, Mihail Popovici, Aurel Vlad, etc. I D. Goldiş şi alţi fruntaşi au cerut şi s’a hotărât să se facă un demers pe lângă d. Iuliu Maniu, prin care să se ceară înfăptuirea fuziunei cu partidul țărănist . " Cazul domnului C Petrescu înalta Curte de Casaţie a sfărâmat, fără trimetere, hotărârea Consiliului de război, prin care cunoscutul advocat şi publicist, Const Petrescu a fost osândit la un an de închisoare şi 10.000 lei amendă. Foarte bine a făcut Casaţia şi sentinţa dată este spre cinstea ei- Astfel ea singură mai apără drepturile cetăţenilor contra samavolniciilor de tot solid şi in special contra samavolniciilor militarilor. Numai, se pune Întrebarea : D. Petrescu in urma acestei condamnări arbitrare a tribunalelor militare, a fost încarcerat şi a stat aproape trei luni de zile privat de libertate. Cine ii va despăgubi de toate acestea ? Zadarnic s-au făcut intervenţii la ministerul de război şi la comandantul corpului II de armată ca să fie pus în libertate provizorie. Ministrul de războiu şi-a spălat mâinile, pretinzând că această eliberare este numai de competenta comandantului corpului II de armată. Acesta insă, cu Încăpățânare, a refuzat să ordone punerea in libertate a celui arestat, sub motive pe cari l’a timp le-am arătat cât sunt de ridicole- Acum d. Petrescu n’are oare dreptul să ceară socoteală pentru menţinerea sa in arest ? D- general Helban ştia aproape sigur că, sentinţa militară dată, din ordin superior, va fi casată. Atunci nu-i o simplă răzbunare meschină contra d-lui Petrescu care a publicat un articol vehement in ziarul „Socialismul”, contra unor apucături arbitrare din lumea militară ? încă odată, se pune chestiunea, faţă de samavolniciile organelor militare, ce este de făcut ca acestea să nu mai impieteze asupra justiţiei civile, şi ca mâine, pe mine sau pe d-ta cetăţean, să te aresteze şi să te fie Închis până când se va pronunţa Casaţia civilă ? E o chestiune care trebue să dea de gândit tuturor cetăţenilor şi in special nouă ziariştilor, cari suntem mai mult ca alţii la discreţia acestor samavolnicii. —----XXCXX—-----C. M. Granate Au votat! Un pas spre progres ! Eri au votat şi votat — pentru prima oară in ţara noastră — şi femeile Nu la Cameră, nici la Comună lan judeţ, ci la Cameriie de comerţ, adică intr’o chestiune serioasă temeinică. Şi nu s’a făcut gaură in cer, cum susţin cei cari vor să menţie femeia numai in funcţiunea de prăjitoare de cartofi şi de biberon cu lapte sterilizat ! Toate începuturile sânt grele şi nădăjduim să vedem in cărând pe d-nii Brătianu, Iorga, Maniu şi Averescu înghiontindu-se la uşa coanei Mariţa, ca să-i solicite votul la alegerile generala DEŞCA ............................... I «filW PHI» äSlÄLlOTEOA ÜNiVERS'TÄTII4 Pagini 2 Lei ! M| fv. , Monarhia germană definitiv înlăturată DECLARAŢIILE D-RULUI WIRTH LA NEW-YORK Fostul cancelar al Germaniei, d. Wirth, sosind zilele trecute la New york, a declarat ziariştilor americani, că a fost înlăturat pentru totdeauna pericolul comunist in Germania. Tot ca si comunismul, monarhia nu va mai reveni niciodată in Germania. El a mai spus, că, Germania e in preajma unei refaceri economice $i politice, si că aproape toate partidele politice sunt unite in același gând: formarea celei mai ideale republici in Germania, Dr. WIRTH -XXOXX- Tulburări sângeroase In Ungaria BUDAPESTA 21. — In regiunea dela Nagyzsakacsi a isbucnit o violentă ceartă religioasă. Acum câtăva vrem o tânără fată, păzind niște gâște in apropiere de un pod, a povestit că a văzut apărând pe Sf. Fecioară sub pod. După o anchetă întreprinsă acolo, episcopul regionei a comunicat presei că „Miracolul de la Nagyszakacsi nu e decât o înşelătorie, tânăra fată tind victima unei halucinaţii”. Ţăranii însă, au jurat toţi, că ducându-se la podul cu pricina, au văzut şi ei apariţia Sf. Fecioare, organizând apoi, zilele trecute, o procesiune de vreo 2000 persoane. Informat despre toate acestea, episcopul a dat ordin poliţiei să se opună acestei procesiuni. Pelerinii au găsit la sosirea lor podul ocupat de jandarmi. Mulţimea furioasă, s-a aruncat asupra lor, încercând să-i linşeze. Patru jandarmi au fost omorâţi. Ceilalţi au făcut uz de arme omorând o femee şi rănind grav mai multe alte persoane. ul Iugoslavia declaraţiile d-lui Duca Un comunicat al ministerului de externe sârb BELGRAD 21 (Rador). — Biroul presei din ministerul de externe publică comunicatul următor: „Unele ziare din Belgradi au publicat o dare de seamă din partea corespondenţilor lor din Geneva, care comentând propunerea d-lui Duca, ministrul de externe al României asupra pactului de neagresiune, făceau unele aluzii din care reieşea că propunerea tinde la izolarea regatului sârbo-croato-sloven. Suntem autorizaţi a declara că o asemenea concluzie este în întregime inexactă şi imposibilă, dat fiind că discursurile fiecărui ministru de externe din Mica Antantă la Liga Naţiunilor, este considerat în principiu sa rezultatul unui punct de veddere comun al tuturor reprezentanţilor Micei Antante“. Noui descoperiri la mormântul lui Tutankamen — UN SECRET DE FRUMUSEŢE DE ACUM 3000 DE ANI Howard Carter, cel care conduce săpăturile arheologice din Valea regilor, a ţinut o conferinţă la „New-Oxford Theatre” despre ultimile descoperiri făcute la groapa lui Tutankamen. Intre altele a spus şi despre un borcănaş cu un fel de unsoare, care supuse unei analize chimice, s’a dovedit a fi o cremă de obraz, întrebuinţatăde frumoasele Egiptului acum trei mii de ani. , S’ar părea chiar că e superioară tuturor produselor similare moderne. Doamnele din generaţia noastră nu pot decât să se bucure Alt doilea obiect despre care a vorbit Carter este o splendidă lampă în albastri, perfect conservată. Numai în ultimii o sută de ani, arheologii au putut dovedi modul, cu care vechii egipteni îşi iluminau casele. De atunci s’au găsit mai multe exemplare de lămpi. Cea de acum întrece însă în frumuseţe pe toate celelalte-E lucrată în cel mai fin alabastru translucid purtând desene în Migram. Are trei picioare care susţin în centrul lor o cupă largă, în care se arde grăsimea pentru iluminat-Numai când este aprinsă, această lampă, lasă să se vadă desenele splendide, reprezentând pe tânărul rege şi soţia sa. In industria modernă a lămpilor abia de foarte curând s’a început întrebuinţarea alabastrului material atât de fragil. In Egipt, insa cu 1350 ani înainte de Christos, se descoperise acest secret şi lămpii de atunci sunt mai frumoase decât orice a făcut până acum industria modernă. Drept e că: „Nimic nou sub soare”! Succesele României la Geneva COMENTARIILE PRESEI ELVEŢIENE GENEVA, 21 (Rador). Presa elveţiană ocupânduse de lucrările Ligei Naţiunilor arată că ultima săptămână poate fi numită săptămâna românească. Ziarele relevă rând pe rând discursurile strălucite pronunţate în faţa Adunării de către ministrul Duca in faţa comisiunilor de d-nii Petrescu Comnen, Djuvara şi d-ra Văcărescu şi în sfârşit acea minunată manifestaţie românească, care este expoziţia de arta religioasă şi populară. Ziarul „La Suisse” arată că această expoziţie, datorită prinţului Carol şi activităţii ministrului Petrescu, sub îngrijirea savanţilor Pittard, Drăghiceanu şi Tzigara Samurcaş este perfectă în toate privinţele. Ea desvălue o înaltă şcoală de artă veche, care a păstrat până astăzi o tradiţie vie. „Journal de Geneve”, „Tribune de Geneve”, „Genevois” „Gazette de Lausanne” publică deasemenea lungi şi elogioase articole felicitând pe iniţiatorii acestei frumoase idei, destinată să arate reprezentanţilor celor mai iluştri din 36 state sufletul şi Înaltele calităţi intelectuale ale poporului român. —-—xxxoxx*-------• Francezii înaintează In Maroc PARIS, 21. (Rador).— Se anunță din Fez că trupele franceze au atins punctul Zaunia din regiunea Oulad Kezar, la 10 km. Nord-Est de Tafrant. „ ----------XXOXX---------• Reîntoarcerea d-lui Skrzynski Varșovia. 21. (Rador). — Ministrul de externe Skrzynski a sosit la Varșovia venind din Geneva. ţei ungare din provinciile liberate de sub opresiunea habsburgica prostul serviciu al insistenţelor sale pe lângă Adunarea Naţiunilor. Oricât de frumos ar fi încă tat lentul octogenar al oratorului maghiar, trecutul acuză pe contele Appony cu mult mai puternic decât ar putea apăra elocvenţa sa cauza minoritară. Barba albă, statura sveltă, cuvântul facil, făcut ca să ascundă gândul adevărat, pot da o impresie de şedinţă, dar nu pot şterge un trecut politic de şeasezeci de ani. Atingând, cu o mare prudenţă de astădată, chestia minorităţilor, autorul legei naţionalităţilor şi al legei şcolare din fosta Ungarie habsburgică, a crezut că e foarte abil a nu învenina dezbaterile cu „cazuri particulare“, ci vorrbind de caracterul „tot atât de arzător“ al chestiunei minorităţilor, să se mărginească la deziderate de ordin general cam dacă s‘ar putea realiza, ar face în adevăr din această chestiune o cauză de înveninare între naţiunile cari alcătuesc Liga. *Căci, dacă, după dorinţa contelui Appony, consiliul ligei ar putea fi sesizat ,,fără examen ulterior“ de toate petiţiunile emanând de la organizaţiile bisericeşti maghiare — organizaţii cari fac cel puţin tot atâta politică cât se ocupă de cultura sufletească — când nu fac mai multă — am avea înaintea consiliului toate patimile şi polemicele politice. Contele Appony propune ca ori de câte ori „o chestie de drept“ e adusă de minoritari, apelul la avizul consultativ al Curţei Internaţionale de Justiţie de la Haga să fie obligator. Or, aproape nu există „chestie de drept“ minoritară care să nu fie, în esenţa ei superioară, o chestie politică şi de stat de competinţa specială a consiliului. Contele Appony ar voi s‘o’ sustragă acestei competinţe, trimiţând-o ca o simplă pricină de „drept“ înaintea Curţea de Justiţie care examinând-o sub unghiul simplist al caracterului juridic, ar înlătura caracterul ei politic şi de stat. Desigur că sunt probleme minoritare cari au îndoitul caracter — juridic şi politic. E evident că cel din urmă nu trebue să înăbuşe pe cel dintâiu, dar e tot atât de evident că cel dintâiu nu poate trece peste cel din urmă. Când contele Appony a vorbit de pericolul cel mare al tolerărei injustiţiei, întreg trecutul său politic s-a ridicat spre a-l acuza, căci injustiţia a fost fundamentul regnului habsburgic. Atitudinele de pastor metodist pe cari le adoptă azi reprezentantul sintetic al opresiunei maghiare de o mie de ani pot induse în eroare pe insularii şi trans-oceanicii cari ignoră realităţile antebelice și sunt gata a se entuziasma pentru ideea despoliticizărei problemelor. De aceea nu e nici decum de prisos de a crea un curs special de istorie politică asupra monarhiei austro-ungare pentru uzul lumei anglo-saxone, cu deosebire. D. Wiliam Stead, de exemplu, ar putea fi însărcinat în special cu predarea acestui curs. EMIL D. FAGURE Geneva, 15 Sept. 1925 LA CSÍNEVA Minoritățile politice Harţi 22 Septembrie 1925 Director EMIL D. FAGURE PUBLICITATEA Se primeşte direct la administraţia ziarului şi la toate agenţiile de publicitate 2 LEI NUMĂRUL IN TARA 4 LEI IN STRAINATATE Creionul Actualităţi Justiţia militară Casaţia a anulat sentinţa justiţiei militare. — Nu te-oiu prinde la concentrare?! (Citiţi continuarea in pag. 1a) Exista o corupţie a magistraturii? Păcatele avocaţilor faţă de prestigiul magistraţilor - Cum se aranjează afacerile în halatul de justiţie ? Chestiunea „corupţiei în magistratură“ s-a discutat adeseori prin ziare şi prin reviste de specialitate. - -• Celor cari au arătat că problema e foarte gravă, întrucât nu e vorba de câteva cazuri sporadic®, le-a răspuns în deosebi d. C. Romano, consilier la înalta Curte de Casaţie, arătând că la 2382 de magistraţi se pot întâmpla şi câteva excepţii, dar că „datorită câtorva burueni, nu se poate contesta splendoarea unei pajişti înflorite“. Acum, printrun articol publicat în ultimul număr al „Curierului Judiciar“, intervine în discuţiune d. avocat I. Gr. Perieţeanu, membru în consiliul de disciplină al baroului de Ilfov care răspunzând că un hotărât nu la întrebarea dacă alarma ce s-a dat în privinţa „conrupţiunii în magistratură“ este fundată sau nu, se ocupă de aportul pe care avocaţii îl aduc moralităţii şi probităţii în Palatul de justiţie şi prestigiului magistraturei. D-sa spune următoarele: FORŢAREA TRANZACŢIILOR Unii dintre noi furnică pe culoarele parchetului şi instrucţiei pentru a tenta corecţionalizarea civilului şi comercialului, în scopul bine determinat ca, sub presiunea unei eventuale arestări, să forţăm o transacţie în folosul clientului nostru. Pentru atingerea acestui ţel, ne eternizăm prin cabinetele magistraţilor şi utilizăm toate mijloacele: clevetirea, minciuna, prestigiul nostru, stăruinţa plictisitoare, prietenia de care ne bucurăm pe lângă magistraţi; profităm de slăbiciunea unora, de delicateţa altora, de eroarea în care am izbutit să-l inducem. Avem, mă rog, spiritul „afacerilor“, în aceiaşi măsură ca negustorul bancrutar simplu sau fradulos. Cei cari nu-l au să plece .Ce ne pasă de bieţii confraţi care nu pot face la fel cu noi, de tot acel tineret pur, plin de oneste aspiraţii, care n’are accesul pe care-l avem noi, şi care, chiar de l-ar avea n’ar fi în stare să facă uz de el! PANDIREA MAGISTRAŢILOR Alţii, — in vreme ce clienţii noştri trag cu ochiul, — pândim intrarea magistraţilor in Palatul de Justiţie, pentru a le da in bună ziua plin de afabilitate, pentru a le strânge călduros mâna, sau ne postăm la usa camerilor de chibzuire, si nu sfiim chiar de a pătrunde înăuntru, fără nici un rost, sau simulând unul, de a ne instala de a. binelea, profitând de amabilitatea, stima si prietenia pe care o au judecătorii pentru unii dintre noi. Si,acolo, aducem vorba pe şoptite. Şi despre procesul nostru, strecurâm câte o insinuaţii, şi, când se poate, câte o vorbă bună. Şi „afacerea“ ie pledează ocult in camere de chibzuire, pe când confraţii noş* tri, cari nu cunosc decât bara, aş* teaptă să pledeze „procesul“, iu vă* zul şi auzul tutulor. Mă rog, facem „afaceri", avem spiritul „afaceri* lor"! Ce importă dacă, prin acest procedeu incorect, pregătim fali* mentul profesiunei, ce interesează dacă, prin manoperile noastre ne* loiale, _ ce constituesc uneori ai veritabilă speculație a unei perie* tenii, _ compromitem pe unii ma* gistraţi, fără ca aceştia să bănu* ească măcar! Ne-am făcut noi tre* burile? Suntem noi avocaţii perpetuei noastre cauze: câştigul de bani cu orice preţ? DE CE TREBUIE SA SE FEREASCĂ MAGISTRATUL Cât de departe suntem de preceptele formulate de Appleton, în tratatul său asupra profesiunei de avocat (ed. 1923, No. 198, pag. 357): „Datoriile pe cari le are avocatul către magistraţi îi obligă să se abţie de aceştia dela orice familiaritate nelalocul ei. Când ua avocat se găseşte în relaţii personale şi de prietenie cu un magistrat, trebue să se ferească de a arăta acest lucru în raporturile sale oficiale. Această atitudine stinghereşte pe magistrat; ea poate atinge susceptibilitatea confraţilor săi. Avocatul trebuie să se fărească cu o şi mai mare grije da a vorbi despre proces cu magistratul, în afară de sala de şedinţă şi’n absenţa confratelui său“. Iată însă pe clientul fără scrupule, care vrea să câştige procesul cu orice chip, chiar când n’are dreptate. Corupţia şi-a făcut apariţia în carne şi’n oase. Ea însă, cu tot cinismu-i caracteristic, are timidităţile ei. N’are totdeauna secretul pontajului. N’are ocazii prielnice. Avocatul îi poate servi de mijlocitor. Pactul infami se închee. Folosindu-ne, acolo unde se poate, de starea favorabilă corupţiunei, stare pe care o pregătim uneori cu dibăcie, o creiă şi chiar, ne transformăm în agenți de legătură ai adevăratei corupţiuni, devenim fariseii purtători de arginţi, ispititorii, ravageurii, ce surpă, pe ici pe colo, încetul cu încetul, altarele Themisei, măcinate de simonie. In schimb taraba noastră prosperează, clientela sporeşte văzând cu ochii, căci reputaţia noastră e făcută, suntem avocaţi mari, cu trecere d emuli judiciari ai lui Simon Vrăjitorul, avem cheia misterelor, bagheta magică datorită căreia facem din alb, negru, şi vici-versa, câştigăm toate pricinile. Jurisprudenţa, doctrina, fleacuri! Să le utilizeze imbecilii, naivii, călăuziţi de tradiţionala deviză a barourilor: probitate, ştiinţă, independenţă! Noi preferim ştiinţa „afacerilor” şi mănosul jug al corupţiunei! 1