Lupta, octombrie 1928 (Anul 7, nr. 2062-2087)
1928-10-20 / nr. 2078
1 Ni»-' V x ANUL VII. No. 2078 CONST. MILLE Fost director politic: Decembrie 1921—Februarie 1927 ABONAMENTE Pe 12 luni...........................................Soore « » ...................................... . 4oo 3 fi • •*••••»’• 4? O O IN STRĂINĂTATE DUBLU Redacţia şi Administraţi« BUCUREȘTI STR. SĂRINDAR, 12 4 PACNNK 3 LEI Direcția 358-75. -Secretariatul 356-74-Administrația 358-73 Automobilele ministerelor In comisia bugetară s’a ridicat un glas împotriva risipei care se face cu automobilele Statului. S’a cerut şi anul trecut reducerea acestor maşini oficiale. Nu s’a redus decât un singur automobil Ia ministerul instrucţiunea Se reduce bugetul Statului. Se va tăia din salariile funcţionarilor sau poate din hrana soldaţilor. Domnii directori generali cari şi-au făcut palate din economiile lor... bugetare, nu se pot da jos din automobilele Statului. Nu pentru prima oară semnalăm acest scandal. Toată vara trecută, staţiunile de vilegiatură erau cutreerate de aceste vechicule administrative, încărcate cu nevasta, neiMai, soacra şi şi servanta d-tipUrector sau d-lul inspector. întreţinerea linei astfel de maşini costă, sute de mii de lei. Un alt capitol dela care s’ar putea face mari reduceri, este capitolul v.".Toanelor speciale pentru generali şi tot felul de persoane simandicoase. Aceste privilegii scandaloase, sunt o ruşine a administraţiei noastre, un lux neobrăzat câtă vreme foametea bântui satele şi bugetul trebue mereu redus. Un singur automobil suprimat într’un an, când se cheltuesc miloane cu toate maşînele ministerelor! Garajele şi casele streine de automobile au devenit un fel de parazite ale administraţiei româneşti. Samsarii lor stăruesc în ministere pentru plasarea maşinelor de mare lux.,, , ■ , D. Vintilă Brătianu a cerut „reduceri pe toată linia”. Să aibă d-sa tăria de a începe cu aceste automobile, trecând peste toate stăruinţele înalţilor funcţionari. Va desfiinţa astfel un mare capitol bugetar de revolta sufletească a publicului. W. Y. O operă edilitară Bulevardul Braheriu în sfârşit s’a dat circulaţiei încă o porţiune, care prelungeşte frumosul bulevard Brătianu, unica arteră a Capitalei noastre, mai occidentală, în orice caz o cale de circulaţie modernă. Bulevardul nu e terminat. Celălalt capăt va fi în dealul Filaretului unde se proectează înălţarea monumentului regelui Carol care va domina întreg bulevardul. Fără îndoială că d. dr. Costinescu face mari sforţări, să ridice nivelul edilitar al acestui oraş croit fără nici un plan, al cărui subsol a devenit o harababură, o Capitală menită să adăpostească în câțiva ani poate 2 milioane locuitori. Ideia mutărei Capitale intrând în domeniul himerelor,—nu ne-am americanizat încă astfel încât să ne încumetăm a clădi la termen fix Capitale pentru câteva milioane de locuitori,— edilii noștrii trebuie să prefacă treptat acest vechiu oraş, cu construcţiuni primitive şi cu o retea de străzi fără nici o perspectivă, trebuie să-l transforme astfel încât tiu numai să poată adăposti o mare populaţie dar să-i asigure respiraţia, higiena, confortul, liniştea, etc. etc. De ani de zile, insă, administraţia comunală a Capitalei se chinueşte să realizeze această operă prin expediente. Aceste expediente, însă, ne costă mai mult de cât daca toate acele mari lucrări edilitare s’ar executa in totalitatea lor, cu cele mai moderne mijloace şi cu un aparat technic special. Nu e de vină d-rul Costinescu că n’a găsit împrumutul necesar pentru refacerea Capitalei. Dacă nu l’a găsit până a, cum guvernul partidului din care face parte primarul Capitalei, e foarte, explicabil pentru ce nîci comuna n’a reuşit să găsească bani. Totuşi d. dr. Costinescu a desfăşurat o lăudabilă activitate. ■ E desigur unul dintre cei mai buni edili pe cari i-a avut Bucureştiul, înzestrat cu o viguroasă putere de muncă, inteligent, întreprinzător şi cutezător, fire artistică, stăpânit şi de pasiunea de-a transforma această urâtă Capitală, d-rul Costinescu a încercat, cu mijloace mici, lucrări mari. A reuşit în câteva puncte să desfunde oraşul acesta înbâcsit, i-a dat mai mult aer. Vegetaţia e mai îngrijită. Avem mai multe pieţe. Intrarea in Bureşti, prin gara de Nord, e ceva mai civilizată. Să sperăm că vom mai avea şi alte gări pentru a decongestiona cele două artere cari ne leagă cu Gara de Nord. Vom avea credem o gară de plecare şi o gară de sosire. Dar aceasta nu mai priveşte edilitatea. In fine d-rul Costinescu e un primar muncitor şi cu expedientele la cari a fost silit să recurgă, am putea să realizeze mai mult. Dar la infinit nu se poate lucra cut. expediente. Pentru refacerea Capitalei, trebuesc miliarde. Şi, cu cât întârzie refacerea, cu atât mai mult ne va costa. Sunt apoi unele îmbunătăţiri, cu caracter higienic şi de salubritate publică, cari nu mai pot întârzia. Scurt: numai cu un mare împrumut se va putea occidentaliza şi civiliza Bucureştiul. In afară de aceasta trebuie examinată mai serios chestiunea dacă pentru comună lucrările in regie sunt mai avantajoase şi mai ales dacă sunt mai bune. De pildă Viena nu lucrează nimic în regie. Comuna Viena n’are, în regie, decât serviciul curaţivei stradelor. Restul se concesionează şi Viena este un model de oraş modern. Mai ales pavajul Vienei este cel mai frumos şi mai practic din Europa. De altfel primăria noastră nici n’are aparatul necesar spre a întreprinde lucrări în stil mare. Aparatul de care dispune este risipit în 20 de puncte ale oraşului, aşa că toate lucrările, oricât de urgente ar fi merg încet, durează cu săptămânile, în loc să se execute,în câteva zile. La primăria din Viena ni s’a spus că lucrările în regie au fost definitiv abandonate. Dar d. dr. Costinescu s’a exprimat în diferite rânduri și contra planului de a separa toată Capitala în mod definitiv. Aceasta nu s’ar putea deoarece în stradele vechi în fiecare săptămână se repară o casă veche sau se clădește una nouă, —deci în fiecare săptămână sesparg trotuoarele şi strada. E adevărat. Am văzut în faţa locuinţei mele spărgându-se asfaltul de trei ori, in acelaşi loc, un interval de două luni! Ei bine, tocmai această sălbăticie şi risipă trebuie să înceteze printr’o mai metodică executare a lucrărilor edilitare care nu pot fi supuse capriciilor particularilor. Deocamdată nu poate fi încă vorba de acea refacere în stil mare a Capitalei. Pentru moment d, dr. Costinescu va trebui să recurgă tot la expediente. De aceia şi lumea care cunoaşte situaţia reală nu-l critică pe primar, dar cere schimbarea guvernului vinovat de prelungirea crizei generale, aparaliziei generale care a cuprins toate ramurile de activitate, . \ ■ A* H* Securest -Sofia Prin inaugurarea liniei telefonice Bucureşti-Sofia facem, incontestabil , încă un pas pe calea progresului. Nevoia unei asemenea legaturi a fost unanim recunoscută. Dar, aşa cum se întâmplă la noi cu toate necesităţile reale, îndeplinirea ei a întârziat. In fine, mai bine târziu decât niciodată, -- vorba poporului.... Intre cele două capitale verie se vor stabili, gratie telefonului, raporturi mai apropiate, în primul rând de ordin economic. Si, precum bine a absenat ministrul de comunicaţii bulgar, aceste raporturi vor ,,garanta pacea politică in această parte a Europei". Am avea de adăugat un singur cuvânt: telefonul București-Sofia să nu slujească numai scopurilor comerciale si, eventual, politice. Am dori ca progresul acesta al telefoniei care unește două capitale să stabilească si armonia atât de necesară intre două popoare vecine. Noi, bulgarilor le-am dovedit toată solicitudinea: bulgarii au trăit si trăesc în tara românească ca si în tara lor, iar şcolile simt libere. Am dori reciprocitatea — cel puţin aceasta — din partea vecinilor noştri. Şi, în primul rând, exterminarea comitagiilor. Inaugurarea liniei telefonice București,Sofia ar putea fi, în acest caz, cu adevărat germinatoare de progres.... RIx. CONTELE WESTARP șeful partidului național german, care a hotărît, să se retragă de la șefia acestui partid » »" De unde se vor reduce cele 8 miliarde După prima şedinţă a comisiei bugetare In prima şedinţă a comisiei bugetare d. Vintilă Brătianu a declarat că va fi nevoe să se reducă In bugetul pe 1929, douăzeci Ia sută din cheltueli faţă de cheltuelile prevăzute în bugetul pe 1928. Aceasta înseamnă o reducere de aproape opt miliarde. Cum se va putea face o atât de mare reducere a cheltuelilor ? Căci d. Vintilă Brătianu a specificat că la sănătatea publică și la război, nu se va putea reduce aproape nimic. Iar la alte ministere nu se putea reduce decât cinci la sută. Pe de altă parte oficiosul guvernului asigură din nou că nu se vor face reduceri de salarii şi nici suprimări de funcţionari. Pentru mai multă precizie, cităm : ....Luând drept pretext o şedinţa a comisiunii financiare si bugetare. Dreptatea reia această campanie şi în numaru-i de azi dimineaţă, spune că „pe ziua de 1 ianuarie mii de slujbaşi ai Statului vor fi lăsaţi de drumuri". Suntem, deci, siliţi din nou să dăm cea mai categorică desmintire informaţiilor tendenţioase şi inexacte menite a creia o atmosferă de nelinişte şi nesiguranţă în corpul funcţionarilor Statului. Nu este adevărat că se intenţionează suprimarea de funcţionari ai Statului. Nimeni nu a spus aceasta, şi nu este vorba de luarea unei asemenea măsuri grave. Dacă, deci, la unele departamente nu se poate face nici o reducere de cheltueli, iar la altele nu se poate reduce decât cinci la sută; şi dacă nu se vor reduce salariile şi nici nu se vor suprima funcţionari, de unde se vor face reducerile de 20 la sută ? Căci pentru a se ajunge la cifra de opt miliarde, vor trebui să se facă la unele departamente reduceri până la 40 la sută. Şi dacă acest lucru este posibil, este clar că până azi S-A RISIPIT, Vistiernicul Vintilă Brătianu n’a fost nici pe departe omul economiilor pe care ÎI înfăţişau cu zgomot anumite legende. Ci dimpotrivă. Era o punere la punct necesară, pe care o vom sublinia cu prilejul alcătuirii definitive a bugetelor ministeriale. D. Scandalul continuă Cititorii îşi amintesc, desigur, că ne-am făcut adesea, ecoul plângerilor obşteşti cerând curmarea scandalului permanent pe care îl constitue actualul sistem de taxare uzitat de maşinile de piaţă. Am arătat că nicăeri în Europa nu fiinţează un tarif mai exagerat,că, necatri, în lume şoferii nu sunt mai puţin atenţi faţă de clienţi şi faţă de pietoni; Că starea sanitară a autobuzelor şi maşinelor de piaţă lasă mult de dorit ca să nu zicem altfel şi, în sfârşit, că autorităţile nu intervin. A trecut suficient timp ca autorităţile în drept să intervie. A trecut timp, — dar nimeni nu s’a sesizat. Automobilele de piaţă continuă a fi într’un hal de murdărie indescriptibilă : priviţi aşa botezatele autobuze şi vă veţ convinge de adevărul afirmaţieî. Iar tariful a rămas acelaş extraordinar de încărcat. Nu putem înţelege cine anume are interesul ca acest scanda să dăinuiască. Micul burghez, funcţionam mijlociu, — într’un cuvânt categoria obicinuită a oraşelor utilizează ca mijloc de locomoţiune tramvaiul sau trăsura. In nici un caz, nici chiar atunci când nevoi urgente şi imperioase îi dictează omului cu venituri modeste nu-i dă mâna să întrebuinţeze maşina Or, în străinătate circulaţia cu automobilele de piaţă e curentă. Dacă s’ar occidentaliza şi la noi sistemul de tarifare dacă el ar fi, cu alte cuvinte eftenii, chiar şoferii — în primul rând — ar beneficia. Deverul ar fi mai mare, circulaţia mai animată. In starea de lucruri de azi, autobuzele şi maşinile de piaţă nu prea fac afaceri strălucite tocmai din cauza tarifului exagerat azi in fiinţă. Scandalul, prin urmare, e în interesul şi al publicului şi al şofeurilor să fie grabnic curmat. Cine repetăm are interesul să-l permanentizeze ? L. Granate D. Vintilă Brătianu nu peacă Ziarul „Viitorul" a săvârşit acum doua zile „o crimă, hidoasă, de nescuzat. Oficiosul liberal a publicat in extenso declaraţiile făcute de d. Vintilă Brătianu la consfătuirea majorităţilor. Reporterii celorlalte ziare, spre a nu provoca o catastrofală scădere a, ■ leului, un exod al populaţiei, o panică mai teribilă Ca la un incendiu, au cocoloşit declaraţiile, le-au, mai atenuat, le-au, mai ascuns. „Viitorul" insă, crud, feroce, publică exact declăraţie, primului ministru care, in miezul lor, sună astfel: — „Până ce ţara va ieşi din toate greutăţile şi vor veni iarăşi vremuri liniştite, noi trebue să rămânem la guvern". Or, ce înseamnă o asemenea declaraţie? Dacă d. Vintilă Brătianu e la Putere, poate avea vreodată ţara, vremuri liniştite şi lipsite de greutăţi? Evident, nu! Dar dacă nu le poate avea atunci nici d. Vintilă Brătianu nupleacă de la Putere, căci dumnealui trebue să rămână, până le vom avea. Şi dacă rămâne nu le avem, şi dacă nu te avem, rămâne şi dacă rămâne nu le avem şi aşa mai departe până in vecii vecilor. Amin! — Dragi cetăţeni, noi, aceştia mei bătrânii, suntem definitiv pierduţi, pentru noi nu, mai există scăpare, noi trebue să trăim in acest cerc vicios impus nouă de d. Vintilă Brătianu. Dar baram să ne salvăm, copilaşii care avem să-i trimitem în lume, căci d. Vintilă Brătianu e, în stare să ceară să-i guverneze si pe ei, ca unul care „nu şi-a, terminat misiunea şi mai sânt greutăţi în ţară"!! DEŞCA 6. Sâmbătă 20 Octombrie 1928 " ‘ -EMIL D. FAGURE PUBLICITATE Se primește direct In administra» statului șl la toate agrertfiile de publicitate 3 Lei numărul In tară 6 Lei In străinătate Director Creionul actualități! Alegerea birourilor Camerelor .........................................................................................■im iun ■■«■MM..............—II——urmii Ulii..... I -•! ..."III.......—a——mm DEPUTATUL. — Estea nilulus, colega, să nu pofi vota altfel de cum vrea. stăpânirea ! JANDARMUL. — Casă, cucoane, că nici la alegerea matale n’a fost altfel! Scrisorile lui Mozart — să fie mort când scrie Don Juan pentru ca scrisorile să fie mute asupra compoziţiei acestor cape d’opere. In caracterul lui Mozart regăsim tot ce ne farmecă în muzica lui: e veselia, nobleţă, spiritul şi tandreţa sa Mozart a fost un mare iluzionist şi un caracter optimist prin excelenţă: ....„Sunt preparat pentru orice eveniment, ceea ce-mi permite să aştept şi să suport totul cu răbdare.... numai să nu sufere fericirea mea şi numele meu fără pată“.... Lăsând la o parte corespondentele cari constitue o operă veritabilă, ca aceea a lui Marne de Sévigné şi care se alătură unui gen literar, precum şi pe acele ale literaţilor cari pun în scrisorile lor aceeaşi îngrijire pe care o pun îi celelalte lucrări, putem suţune că, pentru artişti, corespondenţa e totdeauna ceva în afara operii lor. Scrisorile artiştilor n’au pentru ei decât un interes imediat, omenesc, care îi fereşte de orice e un exemplu de natural şi naivitate. Pentru Mozart, constatarea de mai sus e cu atât mai adevărată: e o consecinţă a caracterului său sincer, a modestiei şi a spiritului său spontan. Tatăl lui Mozart temându-se ca opera la care lucra fiul său să nu fie reprezentată în urma alteia ce i-ar putea întuneca succesul, acesta îl linişti prin următorul răspuns: „Muzica mea se odihneşte şi doarme în pace.... Dintre toate operele ce s’ar putea reprezenta înaintea uneia din ale mele, nici una nu conţine o ideie asemănătoare: sunt liniştit în această privinţa“. Mozart avea totdeauna conştiinţa clară a geniului, îi plăcea mult să muncească şigăsea la muncă un puternic reconfortant: „Am uitat totul: frigul, durerea de cap..., şi în ciuda acestui piano mizerabil, cânt, cânt mereu.... Continui să cânt pentru că a artificialitate. Corespondenţariu-aceasta mă oboseşte mai puţin dezidarilor, a poeţilor, a* pictorilor , cât repausul“. E o greşală a crede că viaţa unui artist explică opera sa, că diferitele documente omeneşti şi scrisorile sale, (afară de cele concepute de la început în acest scop) contribue la explicarea unei opere de artă. Adevărul este, am putea spune —■ contrariul. Scrisorile lui Mozart, de curând publicate adaugă însă mult la ceea ce ştim noi despre opera şi destinul său. Desigur, faptele materiale ale vieţii sale nu urmează curba elegantă a muzicei lui Mozart: copilăria care se scurge în mod strălucit, prin succese şi călătorii, nu e urmată de adolescenta pe care pare a o anunţa; viaţa lui Mozart, din ce în ce mai închisă, mediocră, e departe de a fi paralelă cu muzica sa din ce în ce mai înaltă şi mai frumoasă. Dacă viaţa, aci, contrastează cu arta, nu tot aşa se petrece în scrisorile care o relatează. Ele o descriu neîncetat cu cea mai mare simplicitate şi aparţin mai mult muzicei lui Mozart decât vieţii sale. Remarcabil e faptul că muzica are în seria de scrisori ecou cu atât mai mare cu cât Mozart pare a nu vorbi de ea. Acest ecou se traduce printr’o simplă înfăţişare a ideilor mozartiene asupra vieţii şi a morţii, prin evocarea aventurilor amoroase şi a concepţiilor de estetică muzicală. Oricât de preţioase ar fi aceste amănunte, ele sunt însă incompiecte: hazardul își are aci un rol deosebit de important. E de ajuns ca Mozart să se găsească în familie în timp ce se gândește la Figaro, sau tatăl său — principalulcorespondent și veselia, seninătatea lui Mozart, muzica o exprimă in mod sublim, cu o distinctă certitudine: „Nu pot scrie versuri, lui sunt poet. Nu pot distribui frazele atât de artistic încât să produc umbre şi lumini. Nu sunt pictor. Nu pot exprima nici prin linii, nici prin pantomimă sentimentele şi gândurile mele nu sunt dansator. Dar se pot exprima prin muzică, sunt muzician — se înţelege că o conştiinţă atât de puternică a geniului său îl va face să aspire la rolurile cele mai înalte. Mozart consimte să scrie la comandă pentru prinţi şi elevi. Această ideie absurdă nu-l îngrozeşte. Căci mai presus de toate are convingerea superiorităţii sale.De la prima până la ultima, scrisorile lui Mozart dovedesc demnitatea, simplitatea şi fantezia autorului lui Don Juan. E sub aspectul familiar şi naiv, forma pământească a unui suflet a cărui nobleţe şi poezie ne-au fost împărtăşite de muzica sa. Grija de sănătatea generaţiilor viitoare Ce s’a staut in alte ţări Am arătat zilele trecute ce s’a încercat să se facă la noi pentru combaterea bolilor venerice si introducerea certificatului medical la căsătorie, si ce s’a făcut în alte părţi in aceiaşi chestie. Vom enumera mai jos, tot după documentatul studiu al d-lui dr. Răutu şi alte state în care datoria morală a conducătorilor faţă de familie şi generaţiile viitoare a invins orice obstacole, orice prejudecăţi. BELGIA Chestiunea certificatului medical, a fost pusa in discuţiunea „societăţii belgiene de Eugenie”. Şi-au spus cuvântul, cu această ocaziune, profesorii Brachet, rectorul Universităţii libere din Bruxelles, dr. Schreiber din Paris, M. Wels şi Fallon, profesor la universitatea din Louvain. Concluziunile la care s’a ajuns, au fost aproape identice cu acele pe care „Societatea pentru propaganda examenului medical înainte de căsătorie”, le formulase în Olanda. In principiu, necesitatea certificatului comunal, este şi în Belgia admisă. Realizarea acestei necesităţi însă, nu se poate face printr’o obligaţie legală, ci printr’o propagandă intensivă. De aceea „Soc. belgiană de Eugenie“ a convocat adunarea generală a membrilor săi şi impreună cu şefii de serviciu de spitale şi de clinici, a căuta posibilitatea unei realizări practice a problemei. S’a hotărît ca examenul medical să fie încredinţat, fie medicului de familie, fie unui dispensar pentru consultaţii speciale în acest scop. S-a înfiinţat chiar, la policlinica Parcu- lui Leopold din Bruxelles, un dispensar pus sub direcţiunea d-rului A. Govaerts. Examenele medicale făcute aci, au în vedere, pe lângă starea sanitară actuală a individului care se prezintă, şi, chestiunile în legătură cu antecedentele ereditare, cu condiţiunile de: viaţa, de lucru, de locuinţă, de alimentare. In urma acestui examen, medicul dă sfaturile necesare şi prescrie măsurile impuse de împrejurări, fără a putea interzice contractarea unei căsătorii. GERMANIA In Germania, chestiunea a fost mult discutată, iar părerile au fost împărţite între diferitele asociaţiuni profesionale. Societatea berlineză pentru igiena rasei, încă din anul 1917, s’a pronunţat contra oricărei obligaţiuni a certificatului medical prenupţial. Apreciind insă utilitatea acestui certificat, societatea este de părere că trebue recomandat cu toată călura candidaţilor la căsătorie de a se supune unui examen medical şi a ţine seamă şi a executa indicaţiunile prescrise de medic. Legea votată la 11 iunie 1920 a ţinut socoteală de acest deziderat şi a prevăzut chiar un articol, după care condiţii la căsătorie trebue să fie îndemnaţi a-şi face un examen medical. Totuşi, consiliul superior de igienă se pronunţă pentru obligativitatea certificatului medical înainte de căsătorie. Acest consiliu recomandă chiar ca certificatul să fie eliberat cu mai puţin de o lună înainte de căsătorie şi să constitue un drept numai al medicilor experţi, care au o pregătire specială în acest sens. Certificatele vor fi puse la dispoziţia viitorilor soţi, care vor avea libertatea să ţină sau nu socoteală de ele, iar în cazul când se constată o boală în care căsătoria este contraindicată, certificatul va fi negativ, fără a face vreo precizare. O primă măsură de realizare în chestiunea certificatului medical, se obţine în Germania prin decretul ministerial din 10 Februarie 1926, în care se prevede crearea consultaţiimilor prenupţiate. Aceste consultaţiuni funcţionează la Drezda,a Hamburg, la Magdeburg, şi Linz, etc. Societatea medicală din Buhn, în urma acestui decret ministerial şi anume la 24 Martie 1926, se întruneşte pentru a examina chestiunea şi pentru a-şi da şi ea avizul. In urma discuţiunilor urmate, se iau următoarele hotărâri: a) Societatea consideră ca decretul ministerial din 19 Februarie 1926, prezintă un real progres în chestiunea certificatului medical pronupţia. b) Constată cu mulţumire că decretul nu aduce nici o interdicţie la celebrarea căsătoriilor. c) Crede că ar fi necesar să se voteze o lege prin care certificatul medical săi fie obligator pentru ambele sexe. d) Este de părere ca certificatele medicale să poată fi <-■liberate de orice medic şi nu numai de mediciiexperţi, după cum ceruse consiliul superior de igienă. e) Pentru pregătirea medicior în această direcţiune este necesar să se dea în facultate o atenţiune deosebită-' mvăţământului patologiei ereditare conjugale. şi