Lupta, octombrie 1928 (Anul 7, nr. 2062-2087)

1928-10-20 / nr. 2078

1 Ni»-' V x ANUL VII. No. 2078 CONST. MILLE Fost director politic: Decembrie 1921—Februarie 1927 ABONAMENTE Pe 12 luni...........................................Soo­re « » ...................................... . 4oo 3 fi • •*••••»’• 4? O O IN STRĂINĂTATE DUBLU Redacţia şi Administraţi« BUCUREȘTI STR. SĂRINDAR, 12 4 PACNNK 3 LEI Direcția 358-75. -Secretariatul 356-74-Administrația 358-73 Automobilele ministerelor In comisia bugetară s’a ridi­cat un glas împotriva risipei care se face cu automobilele Statului. S’a cerut şi anul trecut reducerea acestor maşini oficia­le. Nu s’a redus decât un singur automobil Ia ministerul instruc­ţiunea Se reduce bugetul Statului. Se va tăia din salariile funcţiona­rilor sau poate din hrana solda­ţilor. Domnii directori generali cari şi-au făcut palate din eco­nomiile lor...­ bugetare, nu se pot da jos din automobilele Sta­tului. Nu pentru prima oară semna­lăm acest scandal. Toată vara trecută, staţiunile de vilegiatură erau cutreerate de aceste ve­­chicule administrative, încărcate cu nevasta, neiMai, soacra şi şi servanta d-ti­pUrector sau d-lul inspector. întreţinerea li­nei astfel de maşini costă, sute de mii de lei. Un alt capitol dela care s’ar putea face mari reduceri, este capitolul v.".Toanelor speciale pen­tru generali şi tot felul de per­soane simandicoase. Aceste pri­vilegii scandaloase, sunt o ru­şine a administraţiei noastre, un lux neobrăzat câtă vreme foa­metea bântui satele şi bugetul trebue mereu redus. Un singur automobil suprimat într’un­ an, când se cheltuesc miloane cu toate maşînele mi­nisterelor! Garajele şi casele streine de automobile au deve­nit un fel de parazite ale admi­nistraţiei româneşti. Samsarii lor stăruesc în ministere pentru plasarea maşinelor de mare lux.,, , ■ , D. Vintilă Brătianu a cerut „reduceri pe toată linia”. Să ai­bă d-sa tăria de a începe cu a­­ceste automobile, trecând peste toate stăruinţele înalţilor func­ţionari. Va desfiinţa astfel un mare capitol bugetar de revolta sufletească a publicului. W. Y. O operă edilitară Bulevardul Brah­eriu în sfârşit s’a dat circulaţiei încă o porţiune, care prelungeş­te frumosul bulevard Brătianu, unica arteră a Capitalei noastre, mai occidentală, în ori­ce caz o cale de circulaţie modernă. Bulevardul nu e terminat. Celă­lalt capăt va fi în dealul Filare­­tului unde se proectează înăl­ţarea monumentului regelui Ca­rol care va domina întreg bu­levardul. Fără îndoială că d. dr. Costi­­nescu face mari sforţări, să ri­dice nivelul edilitar al acestui oraş croit fără nici un plan, al cărui subsol a devenit o hara­babură, o Capitală menită să adăpostească în câți­va ani poate 2 milioane locuitori. Ideia mutărei Capitale­ in­trând în domeniul himerelor,—nu ne-am americanizat încă astfel încât să ne încumetăm a clădi la termen fix Capitale pentru câteva milioane de locuitori,— e­­dilii noștrii trebuie să prefacă treptat acest vechiu oraş, cu con­­strucţiuni primitive şi cu o re­­­tea de străzi fără nici o pers­pectivă, trebuie să-l transforme astfel în­cât tiu numai să poată adăposti o mare populaţie dar să-i asigure respiraţia, higiena, confortul, liniştea, etc. etc. De ani de zile, insă, admini­straţia comunală a Capitalei se chinueşte să realizeze această operă prin expediente. Aceste expediente, însă, ne costă mai mult de cât daca toate acele mari lucrări edilitare s’ar exe­cuta in totalitatea lor, cu cele mai moderne mijloace şi cu un aparat technic special. Nu e de vină d-rul Costi­­nescu că n’a găsit împrumutul necesar pentru refacerea Capi­talei. Dacă nu l’a găsit până a­, cum guvernul partidului din care face parte primarul Capitalei, e foarte, explicabil pentru ce nîci comuna n’a reuşit să găsească bani. Totuşi d. dr. Costinescu a desfăşurat o lăudabilă activi­tate. ■ E desigur unul dintre cei mai buni edili pe cari i-a avut Bucu­­reştiul, înzestrat cu o viguroa­să putere de muncă, inteligent, întreprinzător şi cutezător, fi­re artistică, stăpânit şi de pa­siunea de-a transforma acea­stă urâtă Capitală, d-rul Costi­nescu a încercat, cu mijloace mici, lucrări mari. A reuşit în câte­va puncte să desfunde o­­raşul acesta înbâcsit, i-a dat mai mult aer. Vegetaţia e mai îngrijită. Avem mai multe pieţe. Intrarea in Bureşti, prin gara de Nord, e ceva mai civilizată. Să sperăm că vom mai avea şi alte gări pentru a decongestio­­na cele două artere cari ne lea­gă cu Gara de Nord. Vom avea credem o gară de plecare şi o gară de sosire. Dar­ aceasta nu mai priveşte edilitatea. In fine d-rul Costinescu e un primar muncitor şi cu expedien­tele la cari a fost silit să re­curgă, am putea să realizeze mai mult. Dar la infinit nu se poate lu­cra cut.­ expediente. Pentru re­facerea­ Capitalei, trebuesc mi­liarde. Şi, cu cât întârzie refa­cerea, cu atât mai mult ne va costa. Sunt apoi unele îmbună­tăţiri, cu caracter higienic şi de salubritate publică, cari nu mai pot întârzia. Scurt: numai cu un mare împrumut se va putea occidentaliza şi civiliza Bucu­­reştiul. In afară de aceasta trebuie examinată mai serios chestiu­nea dacă pentru comună lucră­rile in regie sunt mai avanta­joase şi mai ales dacă sunt mai bune. De pildă Viena nu lucrea­ză nimic în regie. Comuna Vie­­na n’are, în regie, de­cât ser­viciul curaţivei stradelor. Res­tul se concesionează şi Viena este un model de oraş modern. Mai ales pavajul Vienei este cel mai frumos şi mai practic din Europa. De altfel primăria noastră nici n­’are aparatul necesar spre a întreprinde lucrări în stil mare. Aparatul de care dispune este risipit în 20 de puncte ale ora­şului, aşa că toate lucrările, ori­cât de urgente ar fi merg încet, durează cu săptămânile, în loc să se execute,în câte­va zile.­­ La primăria din Viena ni s’a spus că lucrările în regie au fost definitiv abandonate. Dar d. dr. Costinescu s’a ex­primat în diferite rânduri și contra planului de a se­para toată Capitala în mod definitiv. Aceasta nu s’ar putea deoarece în stradele vechi în fiecare săp­tămână se repară o casă veche sau se clădește una nouă, —­­deci în fiecare săptămână se­­sparg trotuoarele şi strada. E adevărat. Am văzut în faţa lo­cuinţei mele spărgându-se asfal­tul de trei ori, in acelaşi loc, un interval de două luni! Ei bine, tocmai această sălbă­ticie şi risipă trebuie să înce­teze printr’o mai metodică exe­cutare a lucrărilor edilitare care nu pot fi supuse capriciilor par­ticularilor. Deocamdată nu poate fi încă vorba de acea refacere în stil mare a Capitalei. Pentru moment d, dr. Costinescu va trebui să recurgă tot la expediente. De aceia şi lumea care cunoaşte si­tuaţia reală nu-l critică pe pri­mar, dar cere schimbarea gu­vernului vinovat de prelungirea crizei generale, a­­paraliziei ge­nerale care a cuprins toate ra­murile de activitate, . \ ■ A* H* Securest -Sofia Prin inaugurarea liniei telefo­nice Bucureşti-Sofia facem, in­contestabil , încă un pas pe calea progresului. Nevoia unei aseme­nea legaturi a fost unanim recu­noscută. Dar, aşa cum se întâm­plă la noi cu toate necesităţile reale, îndeplinirea ei a întârziat. In fine, mai bine târziu decât nici­odată, -- vorba poporului.... Intre cele două capitale ver­ie se vor stabili, gratie telefo­nului, raporturi mai apropiate,­­ în primul rând de ordin econo­mic. Si, precum bine a absen­at ministrul de comunicaţii bulgar, aceste raporturi vor ,,garanta pacea politică in această parte a Europei". Am avea de adăugat un sin­gur cuvânt: telefonul București-­­Sofia să nu slujească numai sco­purilor comerciale si, eventual, politice. Am dori ca progresul acesta al telefoniei care unește două capitale să stabilească si armonia atât de necesară intre două popoare vecine. Noi, bulga­rilor le-am dovedit toată solici­tudinea: bulgarii au trăit si trăesc în tara românească ca si în tara lor, iar şcolile simt li­bere. Am dori reciprocitatea — cel puţin aceasta — din partea veci­nilor noştri. Şi, în­ primul rând, extermina­rea comitagiilor. Inaugurarea liniei telefonice București,­Sofia ar putea fi, în acest caz, cu adevărat ger­mina­toare de progres.... RIx. CONTELE WESTARP șeful partidului național german, care a hotărît, să se retragă de la șefia acestui partid » »" De unde se vor reduce cele 8 miliarde După prima şedinţă a comisiei bugetare In prima şedinţă a comisiei bugetare d. Vintilă Brătianu a declarat că va fi nevoe să se reducă In bugetul pe 1929, două­zeci Ia sută din cheltueli faţă de cheltuelile prevăzute în bugetul pe 1928. Aceasta înseamnă o reduce­re de aproape opt miliarde. Cum se va putea face o atât de mare reducere a cheltueli­­lor ? Căci d. Vintilă Brătianu a specificat că la sănătatea pu­blică și la război, nu se va pu­tea reduce aproape nimic. Iar la alte ministere nu se putea reduce d­ecât cinci la sută. Pe de altă parte oficiosul guvernului asigură din nou că nu se vor face reduceri de sa­larii şi nici suprimări de func­ţionari. Pentru mai multă pre­cizie, cităm : ....Luând drept pretext o şedin­ţa a comisiunii financiare si bu­getare. Dreptatea reia această campanie şi în numaru-i de azi dimineaţă, spune că „pe ziua de 1 ianuarie mii de slujbaşi ai Sta­tului vor fi lăsaţi de drumuri". Suntem, deci, siliţi din nou să dăm cea mai categorică des­­mintire informaţiilor tendenţioa­se şi inexacte menite a creia o atmosferă de nelinişte şi nesigu­ranţă în corpul funcţionarilor Statului. Nu este adevărat că se intenţionează suprimarea de func­ţionari ai Statului. Nimeni nu a spus aceasta, şi nu este vorba de luarea unei asemenea măsuri grave. Dacă, deci, la unele departa­mente nu se poate face nici o reducere de cheltueli, iar la al­tele nu se poate reduce de­cât cinci la sută; şi dacă nu se vor reduce salariile şi nici nu se vor suprima funcţionari,­­ de unde se vor face reducerile de 20 la sută ? Căci pentru a se ajunge la cifra de opt miliarde, vor tre­bui să se facă la unele depar­tamente reduceri până la 40 la sută. Şi dacă acest lucru este po­sibil, este clar că până azi S-A RISIPIT, Vistiernicul Vintilă Brătianu n’a fost nici pe de­parte omul economiilor pe care ÎI înfăţişau cu zgomot a­­numite legende. Ci dimpotrivă. Era o punere la punct necesară, pe care o vom sublinia cu prilejul alcă­tuirii definitive a bugetelor ministeriale. D. Scandalul continuă Cititorii îşi amintesc, desi­gur, că ne-am făcut adesea, e­coul plângerilor obşteşti ce­rând curmarea scandalului permanent pe care îl constitue actualul sistem de taxare uzi­tat de maşinile de piaţă. Am arătat că nicăeri în Eu­ropa nu fiinţează un tarif mai exagerat,­că, necatri, în lume şofe­rii nu sunt mai puţin a­tenţi faţă de clienţi şi faţă de pietoni; Că starea sanitară a autobuzelor şi maşinelor de piaţă lasă mult de dorit ca să nu zicem altfel şi, în sfârşit, că autorităţile nu intervin. A trecut suficient timp ca autorităţile în drept să­ inter­vie. A trecut timp, — dar nimeni nu s’a sesizat. Automobilele de piaţă conti­nuă a fi într’un hal de murdă­rie indescriptibilă : priviţi aşa botezatele autobuze şi vă veţ convinge de adevărul afirma­ţieî. Iar tariful a rămas acelaş extraordinar de încărcat. Nu putem înţelege cine anume are interesul ca acest scanda să dăinuiască. Micul burghez, funcţionam mijlociu, — într’un cuvânt ca­tegoria obicinuită a oraşelor utilizează ca mijloc de locomo­­ţiune tramvaiul sau trăsura. In nici un caz, nici chiar atunci când nevoi urgente şi imperi­­oase îi dictează omului cu venituri modeste nu-i dă mâ­na să întrebuinţeze maşina Or, în străinătate circulaţia cu automobilele de piaţă e cu­rentă. Dacă s’ar occidentaliza şi la noi sistemul de tarifare dacă el ar fi, cu alte cuvinte eftenii, chiar şofe­rii — în pri­mul rând — ar beneficia. De­verul ar fi mai mare, circu­laţia mai animată. In starea de lucruri de azi, autobuzele şi maşinile de piaţă nu prea fac afaceri strălucite tocmai din cauza tarifului exagerat azi in fiinţă. Scandalul, prin urmare, e în interesul şi al publicului şi al şofeurilor să fie grabnic curmat. Cine­­ repetăm are interesul să-l permanentizeze ? L. Granate D. Vintilă Brătianu nu peacă Ziarul „Viitorul" a săvârşit acum doua zile „o crimă, hidoasă, de ne­­scuzat. Oficiosul liberal a publicat in extenso declaraţiile făcute de d. Vintilă Brătianu la consfătuirea majorităţilor. Reporterii celorlalte ziare, spre a nu provoca o­ catastro­fală scădere­­ a, ■ leului, un exod al populaţiei, o panică mai teribilă Ca la un incendiu, au cocoloşit declara­ţiile, le-au, mai atenuat, le-au, mai ascuns. „Viitorul" insă, crud, fero­ce, publică exact declăraţ­ie, primu­lui ministru care, in­ miezul lor, sună astfel: — „Până ce ţara va ieşi din toate greutăţile şi vor veni iarăşi vre­muri liniştite, noi trebue să rămâ­nem la guvern". Or, ce înseamnă o asemenea de­claraţie? Dacă d. Vintilă Brătianu e la Putere, poate avea vreodată ţara, vremuri liniştite şi lipsite de greutăţi? Evident, nu! Dar dacă nu le poate avea atunci nici d. Vintilă Brătianu nu­­pleacă de la Putere, căci dumnealui trebue să rămână, până le vom avea. Şi dacă rămâne nu le avem, şi dacă nu te avem, ră­mâne şi dacă rămâne nu le a­vem­ şi aşa mai departe până in vecii vecilor. Amin! —­ Dragi cetăţeni, noi, aceştia mei bătrânii, suntem definitiv pierduţi, pentru noi nu, mai există scăpare­, noi trebue să trăim in acest cerc vicios impus nouă de d. Vintilă Brătianu. Dar baram să ne salvăm, copilaşii care avem­ să-i trimitem în lume, căci d. Vintilă Brătianu e, în stare să ceară să-i guverneze si pe ei, ca unul care „nu şi-a, terminat misiu­nea şi mai sânt greutăţi în ţară"!! DEŞCA 6. Sâmbătă 20 Octombrie 1928 " ‘ -EMIL D. FAGURE PUBLICITATE Se primește direct In administra» statului șl la toate agrertfiile de publicitate 3 Lei numărul In tară 6 Lei In străinătate Director Creionul actualități! Alegerea birourilor Camerelor .........................................................................................■im iun ■■«■MM..............—II——urmii Ulii..... I -•! ..."III.......—a——mm DEPUTATUL. — E­stea nilulus, colega, să nu pofi vota altfel de cum vrea. stăpânirea ! JANDARMUL. — Casă, cucoane, că nici la alege­rea matale n’a fost altfel! Scrisorile lui Mozart — să fie mort când scrie Don Juan pentru ca scrisorile să fie mute asupra compoziţiei acestor cape d’opere. In caracterul lui Mozart regă­sim tot ce ne farmecă în muzi­ca lui: e veselia, nobleţă, spiritul şi tandreţa sa Mozart a fost un mare iluzio­nist şi un caracter optimist prin excelenţă: ....„Sunt preparat pen­tru orice eveniment, ceea ce-mi permite să aştept şi să suport to­tul cu răbdare.... numai să nu sufere fericirea­ mea şi numele meu fără pată“.... Lăsând la o parte corespon­dentele cari constitue o operă veritabilă, ca aceea a lui Marne de Sévigné şi care se alătură unui gen literar, precum şi pe acele ale literaţilor cari pun în scriso­­rile lor aceeaşi îngrijire pe care o pun îi­ celelalte lucrări, putem suţune că, pentru artişti, cores­pondenţa e totdeauna ceva în a­­fara operii lor. Scrisorile artiştilor n’au pen­tru ei decât un interes imediat, omenesc, care îi fereşte de orice e un exemplu de natural şi nai­vitate. Pentru Mozart, constatarea de mai sus e cu atât mai adevărată: e o consecinţă a caracterului său sincer, a modestiei şi a spiritu­­lui său spontan. Tatăl lui Mozart temându-se ca opera la care lucra fiul său să nu fie reprezentată în urma alteia ce i-ar putea întuneca suc­cesul, acesta îl linişti prin urmă­torul răspuns: „Muzica mea se odihneşte şi doarme în pace.... Dintre toate operele ce s’ar putea reprezenta înaintea uneia din ale mele, nici una nu conţine o ideie asemă­nătoare: sunt liniştit în această privinţa“. Mozart avea totdeauna con­ştiinţa clară a geniului, îi plăcea mult să muncească şi­­găsea la muncă un puternic reconfor­tant: „Am uitat totul: frigul, du­rerea de cap..­., şi în ciuda acestui piano mizerabil, cânt, cânt me­reu.... Continui­ să cânt pentru că a­ artificialitate. Corespondenţariu-aceasta mă oboseşte mai puţin de­­zid­arilor, a poeţilor, a*­ pictorilor , cât repausul“. E o greşală a crede că viaţa unui artist explică opera sa, că diferitele documente omeneşti şi scrisorile sale, (afară de cele con­cepute de la început în acest scop) contribue la explicarea u­­nei opere de artă. Adevărul este, am putea spune —■ contrariul. Scrisorile lui Mozart, de cu­rând publicate adaugă însă mult la ceea ce ştim noi despre opera şi destinul său. Desigur, faptele materiale ale vieţii sale nu urmează curba e­­legantă a muzicei lui Mozart: copilăria care se scurge în mod strălucit, prin succese şi călăto­rii, nu e urmată de adolescenta pe care pare a o anunţa; viaţa lui Mozart, din ce în ce mai în­chisă, mediocră, e departe de a fi paralelă cu muzica sa din ce în ce mai înaltă şi mai frumoasă. Dacă viaţa, aci, contrastează cu arta, nu tot aşa se petrece în scrisorile care o relatează. Ele o descriu neîncetat cu cea mai mare simplicitate şi aparţin mai mult muzicei lui Mozart de­cât vieţii sale. Remarcabil e fap­tul că muzica are în seria de scrisori ecou cu atât mai mare cu cât Mozart pare a nu vorbi de ea. Acest ecou se traduce printr’o simplă înfăţişare a ideilor mo­­zartiene asupra vieţii şi a morţii, prin evocarea aventurilor amo­roase şi a concepţiilor de esteti­că muzicală. Oricât de preţioase ar­ fi aces­te amănunte, ele sunt însă in­­compiecte: hazardul își are aci un rol deosebit de important. E de ajuns ca Mozart să se găsească în­ familie în timp ce se gândește la Figaro, sau tatăl său — principalul­­corespondent și veselia, seninătatea lui Mo­zart, muzica o exprimă in mod sublim, cu o distinctă certitudine: „Nu pot scrie versuri, lui sunt poet. Nu pot distribui fraze­le atât de artistic încât să pro­duc umbre şi lumini. Nu sunt pictor. Nu pot exprima nici prin linii, nici prin pantomimă senti­mentele şi gândurile m­ele­ nu sunt dansator. Dar se pot ex­prima prin muzică, sunt muzi­cian — se înţelege că o conştiin­ţă atât de puternică a geniului său îl va face să aspire la rolu­rile cele mai înalte. Mozart consimte să scrie la comandă pentru prinţi şi elevi. Această ideie absurdă nu-l îngro­zeşte. Căci mai presus de toate are convingerea superiorităţii sale.­­De la prima până la ultima, scrisorile lui Mozart dovedesc demnitatea, simplitatea şi fante­zia autorului lui Don Juan. E sub aspectul familiar şi naiv, forma pământească a unui suflet a cărui nobleţe şi poezie ne-au fost împărtăşite de muzica sa. Grija de sănătatea generaţiilor viitoare Ce s’a staut in alte ţări Am­ arătat zilele trecute ce s’a încercat să se facă la noi pentru combaterea bolilor venerice si in­troducerea certificatului medical la căsătorie, si ce s’a făcut în al­te părţi in aceiaşi chestie. Vom enumera mai jos, tot du­pă documentatul studiu al d-lui dr. Răutu şi alte state în care da­toria morală a conducătorilor faţă de familie şi generaţiile vii­toare a invins orice obstacole, orice prejudecăţi. BELGIA Chestiunea certificatului me­dical, a fost pusa in discuţ­iu­­nea „societăţii belgiene de Eu­genie”. Şi-au spus­ cuvântul, cu această ocaziune, profesorii Brachet, rectorul Universităţii libere d­in Bruxelles, dr. Schre­iber din Paris, M. Wels şi Fal­lon, profesor la universitatea din Louvain. Concluziunile la care s’a a­­juns, au fost aproape identice cu acele pe care „Societatea pentru propaganda examenu­lui medical înainte de căsăto­rie”, le formulase în Olanda. In principiu, necesitatea cer­tificatului comunal, este şi în Belgia admisă. Realizarea a­­cestei necesităţi însă, nu se poate face printr’o obligaţie legală, ci printr’o propagandă intensivă. De aceea „Soc. belgiană de E­­ugenie“ a convocat adunarea generală a membrilor săi şi im­preună cu şefii de serviciu de spitale şi de clinici, a căuta posibilitatea u­n­e­i realizări practice a problemei. S’a hotărît ca examenul me­dical să fie încredinţat, fie me­dicului de familie, fie unui dis­pensar pentru consultaţii spe­ciale în acest scop. S-a înfiin­ţat chiar, la policlinica Parcu- lui­ Leopold din Bruxelles, un dispensar pus sub direcţiunea d-rului A. Govaerts. Examenele medicale făcute aci, au în v­edere, pe lângă sta­rea sanitară actuală a in­divi­dului care se prezintă, şi, ches­tiunile în legătură cu antece­dentele ereditare, cu condiţiu­­nile de: viaţa, de lucru, de locu­inţă, de alimentare. In urma acestui examen, me­dicul dă sfaturile necesare şi prescrie măsurile impuse de împrejurări, fără a putea inter­zice contractarea unei căsă­torii. GERMANIA In Germania, chestiunea a fost mult discutată, iar păre­rile au fost împărţite între di­feritele asociaţiuni profesio­nale. Societatea berlineză pentru igiena rasei, încă din anul 1917, s’a pronunţat contra oricărei obligaţiuni a certificatului me­dical prenupţial. Apreciind in­să utilitatea acestui certificat, societatea este de părere că tre­bue recomandat cu toată căl­­­ura candidaţilor la căsătorie de a se supune unui examen medical şi a ţine seamă şi a e­­xecuta indicaţiunile prescrise de medic. Legea votată la 11 iunie 1920 a ţinut socoteală de acest dezi­derat şi a prevăzut chiar un ar­ticol, după care condiţii la că­sătorie trebue să fie îndem­naţi a-şi face un examen me­dical. Totuşi, consiliul superior de igienă se pronunţă pentru obli­gativitatea certificatului medi­cal înainte de căsătorie. Acest consiliu recomandă chiar ca certificatul să fie eliberat cu mai puţin de o lună înainte de căsătorie şi să constitue un drept numai al medicilor ex­perţi, care au o pregătire spe­cială în acest sens. Certificate­le vor fi puse la dispoziţia vi­itorilor soţi, care vor avea li­bertatea să ţină sau nu soco­teală de ele, iar în cazul când se constată o boală în care că­sătoria este contraindicată, cer­tificatul va­ fi negativ, fără a face vreo precizare. O primă măsură de realizare în chestiunea certificatului me­dical, se obţine în Germania prin decretul ministerial din 10 Februarie 1926, în ca­re se prevede crearea consultaţiimi­­lor prenupţiate. Aceste consul­­taţiuni funcţionează la Drezda­,­a Hamburg, la Magdeburg, şi Linz, etc. Societatea medicală din Buh­­n, în urma acestui decret mi­nisterial şi anume la 24 Martie 1926, se întruneşte pentru a e­­xamina­­ chestiunea şi pentru a-şi da şi ea avizul. In urma discuţiunilor urma­te, se iau următoarele hotă­râri: a) Societatea consideră ca decretul ministerial din 19 Fe­­bruarie 1926, prezintă un real progres în chestiunea certifica­tului medical pronupţia. b) Constată cu mulţumire că decretul nu aduce nici o inter­dicţie la celebrarea căsători­ilor. c) Crede că ar fi necesar să se voteze o lege prin care cer­tificatul medical săi fie obliga­tor pentru ambele sexe. d) Este de părere ca certifi­catele­ medicale să poată fi <-■­­liberate de orice medic şi nu numai de medicii­­experţi, du­pă cum ceruse consiliul supe­rior de igienă. e) Pentru pregătirea medici­­or în această direcţiune este necesar să se dea­ în facultate o atenţiune deosebită-' mvăţămân­tului patologiei ereditare conjugale. şi

Next