Magazin, ianuarie-iunie 1977 (Anul 21, nr. 1004-1029)

1977-01-01 / nr. 1004

Pagina a 2-a rig­ada știi 1977 — ASTRONOMIC IONUȚ ENESCU, Cluj-Napoca : Ar dori sa aflu ce eveni­mente astronomice spectaculoase ne rezervă anul 1977. ION CORVIN SINGEOR­­ZAN, membru al Comitetului național român de astronomie al Academiei : „Anul 1977 nu va fi prea bogat în evenimen­te astronomice deosebite: în­ceputul anului astronomic, denumit de specialiști anul tropic, nu va avea loc odată cu începutul anului calenda­ristic, adică la miezul nopții de Revelion, ci mai devreme cu mai mult de o jumătate de zi, și anume la 31 decembrie, orele 11 și 6 minute. Diferen­ța se datorește unor cauze strict astronomice și mai ales faptului că în vreme ce anul calendaristic trebuie să­­ aibă un număr întreg de zile, anul tropic — adică perioada exac­tă de translație a Pământului in jurul Soarelui — conține un număr fracționar de zile. La 3 ianuarie, orele 11 și 43 de minute, Pămîntul se va găsi la periheliu, adică la cea mai apropiată distanță de Soare. Primăvara astronomică a anului 1977 va începe la 20 martie orele 19 și 43 de minute. Din țara noastră va putea fi văzută o singură eclipsă și anume eclipsa parțială de Lună de la 4 aprilie dar și aceasta va fi neprielnică ob­servațiilor deoarece de la noi se va vedea numai începutul eclipsei. Planetele pe bolta ce­rească vor avea un curs nor­mal, fiind vizibile în anumite perioade ale anului. Mercur, de pildă, va putea fi văzut la orizontul vestic în crepuscul in jurul datelor de 10 aprilie, 8 august și 3 decembrie. Venus va apare la începutul anului ca luceafăr de seară pînă în aprilie, iar într-a doua parte a anului, se va vedea luceafăr de dimineață. Marte in prima jumătate a anului va fi vizibil înainte de răsăritul Soarelui, apoi trep­tat va răsări din ce în ce mai devreme ajungînd să răsară seara. Jupiter, pînă în luna iunie, va fi vizibil în prima jumăta­te a nopții, apoi, în vară și în toamnă, va fi vizibil înainte de răsăritul Soarelui, ca odată cu începutul iernii să fie vizibil toată noaptea. Saturn la începutul anului va fi vizibil din ce in ce mai bine, astfel că in februarie se va vedea toată noaptea, apoi va apune din ce in ce mai devreme, astfel că Pe la sfir­­șitul primăverii va deveni nefavorabil observațiilor, fă­­cînd doar o pauză pentru că la sfirșitul anului va răsări din nou in prima jumătate a nopții. Ca de obicei, in 1977 vor fi activi curenții meteorici. In jurul datei de 3 ianuarie se vor observa stelele căzătoare din curentul Quadrantidelor, apoi în aprilie Lyridele, în august cunoscutele Perseide, în octombrie Orionidele, in noiembrie Leonidele, iar In decembrie Gemini­dele”. ANIMALE CARE DISPAR CRISTIAN GEORGESCU, elev. Craiova. Ce specii de ani­male — mamifere, păsări, reptile — au dispărut in secolul nostru ? Conferențiar iniv. dr. ION CEAUȘESCU : „Există multe animale care au dispărut in ul­timul veac, sau se află pe cale de dispariție. Cauzele sînt di­verse : modificări ale climatu­lui, extinderea agriculturii, defrișări întinse, vinătoare ne­stăvilită, poluarea apelor și multe altele. Să ne referim, in­tîi de toate, la mamifere. In­­cepînd din 1925, cînd a fost semnalat ultimul exemplar, a dispărut zimbrul caucazian ; cel european mai există — cîteva zeci de perechi — în Polonia și cîteva perechi la noi, în rezervația de la Hațeg. Capra alpină este, de aseme­nea, pe cale de dispariție; cele MAGAZIN cîteva care mai trăiesc prin Ita­lia sînt puse sub protecție. în deceniul patru a dispărut com­plet din Europa o anumită specie de urs, pe numele său științific Ursus aripe primosus, răminînd doar 15—20 exem­plare in R.P. Mongolă. Tot aici se mai găsesc ultimele exem­plare de cămilă sălbatică (Ca­­melus forus), protejate cu mare grijă. Ca de altfel și strămoșul calului (Regus pre­­zevalski) calul sălbatic, deve­nit extrem de rar, prezent doar în Mongolia. De altfel, toate animalele din rezerva­țiile naturale asiatice sau afri­cane (din Kenya, îndeosebi), intr-o măsură mai mare ori mai mică, s-au rărit simțitor — tigrul, leul etc. Chiar lupul se află pe cale de dispariție, în Franță din 1938. La noi în țară mai găsim doar foarte rar castorul, vînat altădată intens pentru blană, dar și pentru o substanță secretată de el — castoreum — utilă în industria parfumului. Cifra speciilor de păsări pe care nu le mai găsim în na­tură e destul de ridicată. De exemplu, porumbelul migrator, care trăia in secolul trecut în proporție de circa 20 milioane în America de Nord, nu mai există astăzi ; prin 1914 a dis­părut ultimul exemplar. Ca și cocoșul de preerie (tot din A­­merica) aproape inexistent din 1963 (astăzi nemaifiind decit vreo 30 de indivizi), ca și ma­rele pinguin. Sau perușii din Insulele Caroline, ce nu mai pot fi găsiți decit in captivi­tate. Intilnim de asemenea tot mai rar unele păsări ca egreta și călifarul. Dintre reptile, semnalăm unele specii de cro­codil ce tind să dispară, iar dintre reptile­ sosile broasca țestoasă cu carapacea galbenă și solzi mari (Testudo testudo), animal aflat de asemenea pe cale de dispariție. Firește, am amintit aici numai cîteva din acele specii aparținind grupe­lor mari de animale care, din motive extrem de variate, sînt tot mai rar întîlnite în natură, ori tind să dispară cu desăvâr­șire. Ibișii tineri (Nipponia nipon) Acum 15 ani, in insulele ja­poneze se mai aflau doar zece exemplare. ^ INJECȚII CU­ ULTRASUNETE DORIN POP, București . M-ar Interesa să aflu una din­tre cele mai noi metode folosite de specialiști pentru in­vestigarea creierului omului, acest organ a cărui cunoaș­tere mai prezintă încă nenumărate „necunoscute”. Recent oamenii de știință sovietici au propus utilizarea „injecțiilor cu impulsuri de ultrasunete” pentru studierea sistemului nervos și diagnos­ticarea maladiilor acestuia. In acest scop a fost construit un aparat, un emițător puternic de impulsuri de ultrasunete, care poate atinge o intensitate de trei milioane oscilații pe secundă. O instalație adecvată permite fixarea punctului a­­custic nu numai la suprafață, ci și in profunzimea țesuturi­lor nervoase și în celule, fără a exercita asupra acestora o acțiune distructivă. O aseme­nea infecție, care durează de la una pînă la 100 de micro­seconde provoacă la pacient reacții care permit „localiza­rea“ porțiunilor afectate. Limnogeologia sau stiinta conservării lacurilor Interviu cu ing. geolog VALENTIN BULGAREANU de la Întreprinderea geologică de prospecțiuni pentru substanțe minerale solide, București . Denumirea profesiunii dv. este mai puțin pătrunsă in limbajul cotidian. Să presupunem că are in vedere o nouă știin­ță de graniță interferind geologia clasică și limnologia ? — Limnogeologia, in accepția colectivului în care lucrez, are în vedere o analiză și o studiere complexă a așa numitului eco­sistem Lacustru — termen deja intrat in literatura de specialitate și care în con­textul mai larg al limnologiei semnifică corelația între apa unui lac și sedimen­tele actuale și subactuale depuse pe fun­dul lacului, flora și fauna lacustră, inclu­siv roca versanților lacului. Toți acești factori sînt priviți ca determinanți în evo­luția diagenetică — adică totalitatea trans­formărilor fizico-chimice care au loc in masa sedimentelor — a depozitelor sub­merse (acoperite de ape). Dacă sedimen­­tologia realizează o precizare a multitu­dinii parametrilor procesului de sedimen­tare, limnogeologia accentuează asupra modificărilor și transformărilor de natură geologică la care se adaugă și influența factorilor biologici și microbiologici... — Care sînt, in țara noastră, proble­mele particulare ale acestui domeniu ?... — Țara noastră dispune de un număr relativ ridicat de lacuri — fără a le in­clude și pe cele artificiale —, care pre­zintă o diversitate tipologică și genetică remarcabile. Intilnim lacuri de luncă și totodată lagune sau chiar lacuri de tip chott — specifice regiunilor sahariene din Algeria ; avem lacuri alpine, precum și lacuri situate pe roci mai mult sau mai puțin solubile : sare, gips. Avem deci pro­bleme de ordin genetic și probleme de or­din practic, utilitar. Dacă lacurile cu ape dulci sau salmastre — slab sărate —, pot fi utilizate fie ca fond piscicol sau pentru irigații, cele cu salinități comparativ mai mari — care deseori prezintă depuneri de nămol sapropelic, pot fi utilizate atit ca sursă de nămol terapeutic, cit și ca sursă de apă salină în diverse afecțiuni. — Ce mutații survin în timp în evolu­ția geologică a lacurilor, de ce natură țint­ele și cu ce consecințe ?... — Pornind de la premiza condiționării reciproce a elementelor constituente ale ecosistemului lacustru — apă, sedimente, floră, faună și roca versanților — este evi­dent rolul hotărîtor al apei care suferă modificări de ordin chimic, fizic, biologic și microbiologic, atit datorită influenței factorilor hidrometeorologici, cât și schim­burilor complexe la contactul apei cu masa de sedimente. Majoritatea cercetă­torilor au ajuns astfel la concluzia că pro­cesele de îndulcire a apei lacurilor produc modificări calitative și cantitative ale în­tregului ecosistem, care, spre exemplu, în cazul lacurilor cu nămol terapeutic deter­mină deteriorarea uneori ireversibilă a calităților terapeutice, dar și procese de argilizare a acestor nămoluri. Totodată modificările biologice produse pot deter­mina schimbări în natura și biomasa lacu­lui, cu repercusiuni negative asupra tota­lității proceselor de formare a nămoluri­lor... — Există motive, in acest sens, să fim sceptici sau alarmați ? Sînt în pericol lacurile cu proprietăți terapeutice ?... — Pe fondul general al unor perioade cu precipitații mai abundente, care deter­mină o reducere a salinității multor lacuri sărate — fenomen de altfel necontrolabil­­ — o serie de măsuri funciare sau tehnice­­gospodărești aplicate fără discernămînt, nerespectînd normativele legale­ privind protecția și exploatarea rațională a apelor și nămolurilor terapeutice, pot afecta dacă nu pentru moment, atunci in viitorul apropiat, însăși peloridogeneza — adică totalitatea proceselor de formare a nămo­lurilor... Este, cred, nevoie de mai multă atenție in modificarea destinației unor unități lacustre, adică de o riguroasă res­pectare a legii în vigoare privind păstra­rea și conservarea acestor surse de sănă­tate. — Există o metodologie cu un sistem propriu disciplinei in investigarea limno­­geologică ?... — Metodologia limnogeologică a apărut strict legată și determinată de necesitățile practice ale studiilor efectuate pe teren și în laboratoare. Dacă considerăm cazul oarecum deosebit al lacurilor sărate tera­peutice, atenția noastră s-a concentrat în descifrarea structurii li­mnogeologice pro­prie fiecărui ecosistem lacustru, a factori­lor fizico-chimici și biologici care deter­mină transformările diagenetice amintite mai sus, reprezentate prin procesele de peloidizare — adică formarea nămolurilor — și argilizare — adică „distrugerea” nă­molurilor. Acestea se traduc printr-o eva­luare realistă a rezervelor exploatabile de nămol terapeutic, cât și apă salină, consi­­derînd că ipoteza de lucru, verificată de altfel, că depunerile de nămol prezintă o dinamică proprie — am spus proprie pentru că spre deosebire de alte zăcă­minte minerale — cărbuni, sulfuri polime­­talice etc., etc. — care prezintă ulterior formării lor modificări nesemnificative, în cazul dat, al nămolurilor, aceste modifi­cări calitative și cantitative, determinate de totalitatea elementelor componente ale ecosistemului lacustru studiile limnogeo­­logice se completează cu studii biologice, microbiologice,­ igienico-sanitare, hidro­­izotopice, hidrometeorologice, care în fond permit testarea terapeuticității apelor și nămolurilor de lac, precum și cele mai adecvate măsuri de protecție și exploa­tare rațională.... — Care sunt perspectivele și ipotezele mai importante ale domeniului acestuia in raport, de pildă, cu ecologia ?... — Perspectivele limnogeologiei sînt le­gate direct, in primul rînd, de utilizarea in scopuri terapeutice atit a nămolurilor brute cit și a extractelor de nămol. Dat fiind faptul că unele lacuri au suferit de­gradări ale potențialului lor terapeutic, din cauze naturale sau artificiale, se pune problema găsirii unor metode eficiente de activare a peloidogenezei și de inhibare a proceselor de argilizare, fie printr-o fer­tilizare convenabilă a apei de lac — lucru preconizat prin cercetările remarcabile ale biologului român Ion Țuculescu la lacul Techirghiol — fie prin utilizarea unor culturi bacteriene selectate cu atenție, a căror activitate ar fi similară proceselor naturale din nămolurile terapeutice în curs de formare. Toate acestea și însăși domeniul limnogeologiei vizează raporturi ecologice între componenții unității lacus­tre și mediul înconjurător. Tot ce s-a enunțat aici privește direct și implicit problemele ecologiei.» ION ȚUGUI Nr. 1004 din 1 ianuarie 1977 AGENDĂ • Arheologii suceveni și-au propus ca, în cursul anului viitor, să desfășoare să­pături la cetatea dacică de la Zvoriștea, sperînd să afle noi amănunte privind via­ța politică, economică și socială in anti­chitate . La inițiativa Frontului Unității Socialiste, în județul Cluj au fost efec­tuate anul acesta, cu contribuția cetățe­nilor, importante lucrări de îmbunătățiri funciare, mai multe asemenea obiective, printre care cele de la Tureni și Ме [UNK]а fiind încheiate zilele acestea . A apărut tomul 1/1976 al revistei „Ocrotirea naturii și a mediului înconjurător”, editată de Academia Republicii Socialiste România, în cuprinsul căreia se află comunicări științifice semnate de cunoscuți cercetă­tori din țara noastră • A fost dată in funcțiune păstrăvăria de la Gudea (Mu­reș), care dispune de instalații destinate producerii de puiet pentru popularea ape­lor de munte • Semnalăm o interesantă acțiune inițiată de Consiliul județean al Frontului Unității Socialiste și Comisia județeană de răspîndire a cunoștințelor științifice și tehnice Maramureș . „Alma­nahul cultural“ — dialog direct între spe­­cialiști și săteni desfășurat pe teme po­litice și științifice • In localitățile rurale ale județului Bacău au luat ființă 40 de universități cultural-științifice, frecven­tate de cîteva mii de cursanți. • A fost finalizat proiectul de amenajare turistică a „Peșterii Urșilor” de la Chișcău (Bihor), care suscită o deosebită atracție prin spec­taculozitatea ei și amprentele împietrite ale unor străvechi animale care au lo­cuit-o . Un firman al sultanului Abdul Hamid al II-lea, Kiamil Pașa, document de importanță istorică, a intrat în posesia Arhivelor Statului din Cluj-Napoca , Bi­blioteca „V. A. Urechia“ din Galați a pregătit, in întâmpinarea împlinirii a 100 de ani de la proclamarea Independenței de stat a României, mai multe lucrări cu caracter bibliografic, precum și o colecție de extrase din presa vremii cu privire la acest eveniment istoric . Studenții clu­jeni au acum posibilitatea să contribuie la aprofundarea cunoașterii spațiului cos­mic, efectuînd cercetări în cadrul Obser­vatorului astronomic al Universității „Ba­­beș-Bolyai“, inaugurat recent . La în­treprinderea chimică din Mărișești se fa­brică ulei de cetină, cu utilizări în indus­tria farmaceutică și cosmetică, produs care valorifică superior darurile pădurii. N. COZLA CĂRȚI NOI Documente privind istoria Dobrogei de TUDOR MATEESCU Volumul „Documen­te privind istoria Do­brogei“ întocmit de Tudor Mateescu cu­prinde rapoarte, jalbe, interogatorii, cereri, telegrame, scrisori etc., datină din perioada anilor 1830—1877. Con­ținutul documentelor ne relevează fapte și stări de lucruri impor­tante pentru înțelegerea istoriei Dobrogei din vremurile respective. Astfel, aflăm că românii dobrogeni dintre 1830 și 1877 de­țineau un rol deosebit in viața economică a provinciei, ca agricultori, crescători de vite, meșteșugari și negustori. Un interes aparte îl prezintă documentele referitoare la preocuparea românilor dobrogeni de a înființa școli de limbă română în care se cultivau conștiința de neam și sentimen­tul mindriei naționale. De menționat că legăturile strinse din­tre românii din Dobrogea și românii din stingă Dunării se reflectă, fără excepție, in fiecare dintre cele 278 de documente publicate. Volumul „Documente privind istoria Dobrogei“ se înscrie ca o reușită în practica publicării unor astfel de iz­voare literare. Dr. PETRE DIACONU cercetător principal la Institutul de arheologie GLOSAR CA VITA­ȚIE î producerea unor bule­­ de vapori sau a unor gaze in masa unui cu­rent de lichid, în regiunile de presiune su­perioară ale lichidului, aceste bule sau gaze producind vibrație și coroziune me­canică în stare să distrugă de pildă pale­tele turbinelor hidraulice, elicele sau pe­reții unor conducte. DISTORSIUNE : noțiune fizică, indicînd, în tehnică, modificarea repartiției cîmpului magnetic de sub polii de excitație ai unei mașini cu curent continuu, iar în telecomu­nicații, abatere supărătoare a unei unde, a unui semnal ori a unei imagini de la forma inițială adevărată, din cauza unor defecte tehnice. FONEM (grec. „phonema* «* eunet) : u­­nitatea sonoră cea mai mică a unei limbi și care se caracterizează prin funcția de a deosebi cuvintele între ele, dar și formele gramaticale aparținind aceluiași cuvînt. YTERBIU : element chimic din grupa pâ­­mînturilor rare (lantanide), descoperit în 1878 de Gallisard de Marignac , notat pe ta­bla sistemului periodic cu simbolul Yb, are ur­ atomic 70 și greutatea atomică 173,01.

Next