Magazin, iulie-decembrie 1978 (Anul 22, nr. 1082-1108)

1978-07-01 / nr. 1082

Pegino о 4-0 MAGAZIN Chirurgia reconstructivă Convorbire cu prof. univ. dr. docent VALERIAN POPESCU, președinte al Asociației stomatologice internaționale Ф Cele doua „flagele": caria și parodontopatiile • 30 de ani de istorie evolutivă a stomatologiei românești • Formele de debut și diagnosticul precoce in cancerul bucal • Metode originale românești sînt confirmate ca valoare și eficiență. Chirurgia reconstructivă oferă, cred, cea mai impresionantă imagine și, în același timp, măsura exactă a dezvoltării stomatologiei, cîndva atît de contestată în ce privește cercetarea științifică și care părea — de ce să n-o spunem — limitată la probleme de tehnică dentară... — Cred că ar merita să amintim — îmi spunea prof. Valerian Popescu — că am avut in țară o serie de personalități, la București Cluj și Iași (dr. D. Niculescu, dr. C. Dumitrescu, prof. Dan Theodorescu, prof. Bălașcu, prof. Aleman, prof. N. Duțescu, prof. V. Vasilescu, prof. C. Oprișiu) care au depus strădanii deosebite in primele decenii ale secolului pentru formarea specialiștilor, pentru cercetarea științifică, pentru organizarea unei rețele de asistență stomatologică în țara noastră. Se împlinesc anul acesta 60 de ani de cind a luat ființă prima clinică stomatologică la Cluj și 40 de ani de cind s-a înființat Societatea română de stomatologie prin străduința prof. Dan Theodorescu. Cu toate acestea, in 1946 nu erau in toată țara decit 140 de cabinete stomatologice ale Asigurărilor sociale și Ministerului Sănătății, iar numărul medicilor stomatologi nu depășea 600. Un moment de cotitură a fost inscris prin crearea facultăților de stomatologie ca urmare a reformei invățămîntului din 1948. Și mi se pare elocvent că in prezent dispunem de peste 4 500 unități da lucru. Aproape de 30 de ori mai mult decit in 1946. In mediul rural nu existau. Astăzi sunt peste 1500 și se tinde ca fiecare circumscripție medicală, pe lingă medicul de medicină generală și cel de pediatrie, să aibă și un medic stomatolog. Se face azi o susținută profilaxie, creindu -se in afara serviciilor stomatologice din policlinicile pentru copii și peste 600 de cabinete in școli. Nu v-am dat aici decit citeva repere dar ele pot fi suficiente pentru comparație. (Cele 5 facultăți din București, Cluj, Iași, Timișoara, Tirgu Mureș au dat terenului peste 6 000 de medici stomatologi. S-au pregătit de asemenea peste 3 500 de tehnicieni dentari. S-ar mai putea adăuga la cele spuse de dv. și prestigiul de care se bucură astăzi in lume școala românească de stomatologie. Sunt desigur multe exemple care ar merita să le menționez. Mă voți opri la cel mai recent. Știu că de curând ați fost reales în funcția de președinte al Asociației stomatologice internaționale. Asociație interesată să stimuleze cercetările științifice, veghind asupra celor cu aplicabilitate, astfel ca ele să se înscrie sau să determine progresul stomatologiei. Care sînt direcțiile mai importante ale cercetării astăzi — Accentul rămîne pe combaterea celor două „flagele“ cum se caracterizează O.M.S.-ul : caria și parodontopatiile. Sint incă aici o serie de necunoscute in ce privește factorii lor cauzali. Se pare că sunt exacerbați de viața modernă. Prof. Dan Theodorescu, studiind felul de alimentație al țăranului nostru la epoca respectivă, ajunsese la concluzia că masticația pe care o efectua in timpul mesei, dura timp de o jumătate de oră — realizîndu-se o stimulare a funcțiilor maxilo-dentare cu rol determinant in procesele metabolice ale țesuturilor parodontale, avind drept rezultat o morbiditate redusă a parodontopatiilor marginale. Or, cum observa foarte bine, astăzi omul nu mai mănincă mestecind, ci mănincă înghițind. Și, una dintre cauzele parodontopatiilor este slăbirea, prin lipsa stimulilor funcționali, ai parodonțului marginal și la care se adaugă expunerea la diverși factori agresivi. Toate școlile, institutele de cercetare încearcă să pună în evidență, prin studii experimentale, factorii care ar putea să genereze aceste boli — factori alimentari, metabolici, microbieni, placa dentară. Pe lângă aceste două probleme, importante prin extrem de marea lor răspindire și prin consecințele care decurg pentru sănătatea întregului organism, domeniul specialității s-a extins in ultimele decenii, cuprinzînd și alte aspecte de patologie. Cancerul bucal, este acum una dintre preocupările constante. Se fac eforturi pentru a se identifica elemente mai caracteristice în vederea unei diagnosticări precoce, a unor metode mai adecvate și mai concrete in acest scop, in paralel se urmărește combaterea factorilor recunoscuți drept cancerigeni — de la probleme de poluare și de respectare a igienei la nocivitatea pe care o prezintă fumatul și alcoolul... De altfel, la începutul lui octombrie va avea loc cea de a IV-a ediție a Zilelor franco-romăne (ce se organizează alternativ in țară la noi și in Franța), de astă dată la Toulouse, și care are ca primă temă formele de debut și diagnosticul precoce în cancerul bucal. O altă mare problemă care s-a impus în atenția Asociației in ultimii ani e cea a anomaliilor maxilo-faciale — anomalii instalate și malformații congenitale — care pun probleme foarte delicate, atit in ce privește momentul chirurgical operator cit și tratamentul propedic care trebuie să stimuleze și să dirijeze funcțiile maxilarului. — La recenta sesiune a Academiei de științe medicale au prezentat două metode originale. După cum mi-am notat, au fost publicate relativ de curind în „Revue de stomatologie" de la Paris, una, și cealaltă, în „Journal of Maxillofacial Surgery“, vol. 5, 1977, Stuttgart. — Sînt metode pe care le-am pus la punct în urmă cu peste 20 de ani. Este vorba de alveoplastia reconstructivă, respectiv de refacerea chirurgicală a reliefului crestei alveolare cu autotransplante cartilaginoase. Cealaltă este artoplastia temporo-mandibulară prin interpoziție de piele în anchiloză. Le-am prezentat acum in lumina rezultatelor obținute in timp. Sunt cazuri pe care le-am urmărit și controlat împreună cu colaboratorul meu Dan Vasiliu pe o perioadă intre 2 și 20 de ani, constatind că rezultatele obținute se mențin in timp, fapt care ne-a convins de valoarea și eficiența acestor metode. De aceea am considerat util să comunic indicațiile lor, condițiile locale și generale indispensabile de aplicare și desigur perfecționările de tehnică pe care le-am adus intre timp. — 30 de ani... un răstimp în care se reflectă aproape întreaga istorie evolutivă a stomatologiei românești. CATINCA MUSCAN FORTIFICAREA ADAPTATIVA A APARATULUI CIRCULATOR • Principiul activității necesare: menținerea sănătății și fortificarea acesteia • Efectele adaptative, de antrenament, asupra inimii • Activitățile sportive și aparatul circulator, sau ce relevă experiențele de laborator. Mașinile și instalațiile tehnice create de om, operează cu substanțe, cu energie și informații. Organismele vii operează și ele cu transformări de substanțe, de energie și cu prelucrări de informații. O mașină este construită cu un scop anume , prin funcționare, se uzează, iar uzura se acumulează. Și la „mașina vie“ funcționarea, însăși viața, implică uzură. Cind este vorba, însă, de organisme vii, intervine așa-numita funcție trofică, asociată metabolismului, care le asigură și fortificarea naturală. Datorită funcției trofice, funcționarea organismului determină și regenerarea sa, cu menținerea structurii și capacității funcționale normale. Prin ideile notate mai sus, dr. ALEXANDRU PARTHENIU sugerează incetățenirea termenului de fortificare adaptativă a aparatului circulator, oferindu-ne următoarele argumente t — Ca realitate verificată obiectiv, orice parte a organismului viu, care este sănătoasă, dar împiedicată să funcționeze normal sau este nesoliciată funcțional, se atrofiază. Mușchii, spre exemplu, inclusiv cel cardiac, și glandele, fiind subsolicitate își reduc repede volumul și pierd din capacitatea funcțională. La aceasta pot duce Șederea la pat prelungită și chiar sedentarismul, insuficienta activitate corporală sistematică. Și invers, dacă aceleași organe sunt solicitate, puse la un efort repetat de dificultate mai mare decât cel cu care corpul este obișnuit, dar care să nu-i depășească posibilitățile fiziologice, se obține efectul pozitiv de adaptare, cu hipertrofie funcțională a mușchilor și glandelor și cu ameliorarea capacității lor fiziologice. Dacă, insă, solicitarea nervoasă și fizică depășește capacitatea de adaptare, se produc dezorganizări, la început doar funcționale — acesta fiind stadiul de suprasolicitare funcțională — apoi chiar dezorganizări cu leziuni, adică stări de boală. — V-aș ruga să aveți in vedere faptul că nu toți știm să identificăm la timp stările de suprasolicitare funcțională, și nici să mărim in timp util capacitatea de efort fizic și nervos a organismului, printr-un antrenament corporal, sistematic și adecvat... — înțelepciunea cere să respecți natura. Iar natura organismului nostru corespunde în primul rînd unui principiu care ar putea fi numit principiul activității necesare, și care are două nivele : de menținere a sănătății, și de fortificare a acestuia. Menținerea sănătății necesită o activitate cel puțin minimă a întregului organism, iar fortificarea sănătății, o activitate a Întregului organism tinzînd spre optim. Un antrenament fizic de fortificare, judicios individualizat și condus, duce la creșterea economicității funcționale, pentru toate componentele mașinii organismului nostru, inclusiv pentru aparatul circulator. In ceea ce privește Inima, un atare antrenament fizic, sportiv, coregrafic, de ordin profesional și altele, adecvat individualizate, hipertrofiază fiziologic miocardul, îngroșind pereții inimii, mărindu-se forța de contracție cu Creșterea debitului sistolic. Debitul cardiac pe minut crește și el, ajungînd la unele probe sportive pînă la 40 litri pe minut, dar nu atît pe seama creșterii frecvenței cardiace, cit pe seama creșterii debitului sistolic. Or, se știe, cu cit frecvența cardiacă este mai mică, cu atit inima are mai mult timp disponibil pentru a se reface In cursul diastolelor. Deci creșterea debitului cardiac pe minut pe seama debitului sistolic și nu al frecvenței, ca efect adaptativ de antrenament, este mai economică pentru inimă. — Ce relevă in acest sens practica medicală, cu alte cuvinte ce rezultate puteți comunica in sprijinul argumentelor de pînă acum ? — In laboratorul de cercetări științifice al Institutului de Educație Fizică și Sport am studiat pe numeroși sportivi, comparativ cu persoane sănătoase, cu activități habituale, reglajul nervos cardiac printr-o metodă obiectivă și exactă, originală, inregistrînd reflexul ciio-ortostatic, deci variația frecvenței cardiace la ridicarea din poziția culcat, In poziția în picioare, păstrată timp de un minut, cu analiza frecvenței pe intervale de cite 5 secunde. La nesportivi, de ambele sexe, media in repaus culcat a fost de 71 pulsații pe minut, iar la sportivi, valorile respective au fost de 61 pulsații pe minut, tot în repaus culcat. Am notat doar un singur aspect dintre multe altele. Azi creșterea elasticității funcționale la nivelul vaselor sanguine se poate măsura obiectiv prin mai multe metode, dintre care deosebit de practică este cea a oscilometriei arteriale. Valori inalte ale oscilometriei arteriale la membrele inferioare, avind semnificația unui bun antrenament al elasticității vasculare, asociate unor curbe oscilometrice de bună regularitate, care exprimă un reglaj nervos adecvat, se intîlnesc sistematic la diferite sporturi atunci cind se realizează o „formă sportivă“. — Care sunt, așadar, sporturile adecvate ideii de fortificare adaptativi . — Asemenea efecte adaptative au o frecvență deosebită la cei ce practică mai ales natația, jocul de polo, turismul alpin, mărșăluitori și atleți. Se înțelege că ne referim la persoane sănătoase, în care caz asemenea activități sportive sînt Instrumente de prim rang pentru fortificarea aparatului circulator. Persoanele care nu dețin „garanții" precise asupra stării lor de sănătate, este recomandat să-și asume fortificarea adaptativă numai in urma consultării medicului specialist, singurul In măsură să alcătuiască un grafic de activități sportive adecvate de la caz la caz. ION ȚUGUI Nr. 1082 din 1 iulie 1978 Modelul matematic al Mării Baltice Un grup de oameni de știință estonieni au pus la punct un model matematic al Mării Baltice. El constă dintr-un grup de ecuații matematice, in cadrul cărora se ține seama de : gradul de desărare a apei in locurile de vărsare a fluviilor, relieful fundului mării, curenții subacvatici, repartizarea temperaturii, gradul de saturare cu săruri, circulația apei, transformarea substanțelor in mediul marin. Prin introducerea acestui grup de ecuații in calculator se pot obține modificările dintr-un anumit sezon și, de aici, toți parametrii necesari multor profesii legate de mare. Proteine din frunze și reziduuri vegetale Frunzele și reziduurile plantelor se pot transforma în proteine... Este părerea cercetătorilor englezi care au descoperit o metodă valoroasă pentru înfăptuirea acestei metamorfoze. Procesul tehnologic arată, pe scurt, cam așa , se extrage in primul rînd un suc din frunze care este preschimbat in praf, mai bogat in proteine decit soia. Din resturile vegetale se prepară furaje pentru vite si melasă, de asemenea cu conținut mare de proteine. De pildă, din frunzele a 9 tone lucernă, se obține un sfert de tonă proteine iar din resturi, 2,2 tone furaje și 113 tonă melasă. La ora actuală, toate aceste proteine uscate concentrate se folosesc pentru hrana animalelor. Se proiectează insă și utilizarea metodei respective pentru producerea de proteine necesare in hrana oamenilor. Al treilea virus al hepatitei Un purtător de cuvînt al Centrului american de control al bolilor a anunțat la Atlanta (Georgia) că a fost izolat alt virus al hepatitei — al treilea — fapt ce ar putea duce la perfecționarea vaccinului contra respectivei maladii. Cercetătorii care au lucrat la această descoperire arată că testele de detectare a noului virus vor face să se limiteze considerabil numărul de hepatite provocate prin transfuziile de singe. Precizind că vor mai fi totuși necesare experiențe suplimentare, oamenii de știință amintesc că până acum nu se cunoașteau decât doi viruși ai acestei boli : virusul ce se transmite prin hrana contaminată și virusul considerat până în prezent ca singurul răspunzător de hepatitele transmise prin transfuzii. Adaptarea plantelor Cunoscind marea putere de adaptare a regnului vegetal, cercetătorii de la Institutul pentru glaciologie din Landjou s-au ? indit să o utilizeze in folosul omului. n prezent, ei testează o serie de plante crescute in deșert (vezi foto) in vederea selecționării și popularizării acelor soiuri care sînt mai bine adaptate condițiilor locale de climă și care pot să fixeze dunele de nisip. O altă adaptare pe care specialiștii chinezi intenționează si o folosească in agricultură este intensitatea neobișnuită a procesului de fotosinteză intilnit la plantele crescute în deșert.