Magazin, iulie-decembrie 1981 (Anul 25, nr. 1239-1264)

1981-07-04 / nr. 1239

Pagina a 2-a MAGAZIN ISTORIA ȘI LUMEA CONTEMPORANĂ Noi mărturii din trecutul pămintului pe care trăim PERSONALITĂȚI ANTICE GETO-DACICE vii] • Burebista și regatul său • Evenimente istorice dramatice • Diplomația geto-dacilor • Ipoteze privind locul în care se afla reședința lui Burebista • Caesar în impas. Deceneu a coborît din sihăstria lui de pe „Kogaionon“, indreptindu-se spre șefurile getice și, după cum atestă Dion Chrysostomos, a venit la acest războinic de frunte spre a-i oferi ajutorul întru oțelirea morală a oastei sale și pentru a-i lumina, cu sfaturi, căile ce avea de urmat. Dar cum unitatea generală dorită și întemeierea „marii domnii“ s-au săvîrșit apoi foarte repede, după cum ține Strabon să precizeze, se impune să deducem că au existat încă de mai înainte factori prielnici care le-au înlesnit. Avem în vedere evoluția triburilor geto-dace, obișnuite de veacuri să se alieze pentru a-și spori forțele in anumite împrejurări, formînd grupări regionale mari, care în acel moment se aflau doar in număr de patru. Pentru a le aduce la o unire totală nu era nevoie, prin urmare, să fie înduplecat fiecare mic șef de trib in parte, ci era de ajuns să se obțină adeziunea căpeteniilor celor patru uniuni de triburi. La acest rezultat s-a ajuns în scurtă vreme, mai mult prin persuasiune, decît prin manifestări de fa tă, mulțumită prestigiului spiritual al lui Deceneu, care a izbutit să-i convingă pe toți șefii triburilor de iminența primejdiei comune venite din partea romanilor și de necesitatea de a-i face față prin coalizarea tuturora. Dar n-a fost numai atît, ci însuși Deceneu a dat, cel dinții, exemplu unirii, căci, „venind“ la Burebista, el i-a oferit acestuia nu numai asistentă morală și sfaturi, ci mult mai mult , adeziunea formației sale politice duce la comannda militară a regelui get, el rămînînd în subordine, ca adjunct regal. Exemplul unirii odată creat, a putut fi ușor urmat de șefii celorlalte două uniuni tribale, cărora ideea le apărea acum, in mod concret, ca expresie a unei hotăriri divine. Deși aparent situat pe al doilea plan, marele preot își păstra ascendentul spiritual chiar față de regele Burebista, care ii asculta fidel îndemnurile. Cel dinții sfat i-a fost dat acestuia de Deceneu în favoarea formației dace, poate chiar ca o condiție de bază a unirii cu geții, și anume ca regele get, cu oastea sa neînvinsă, avînd ca forță principală o neîntrecută cavalerie, să libereze de sub stările, celților șesurile Tisei și ale Dunării panonice, care cu secole mai Înainte, după cum aflăm de la Strabon aparținuseă dacilor săi. A fost o condiție de care Ruebista s-a achitat în chipul cel mai stălucit, extinzînd departe, spre apus, hotarele domniei Întemeiate prin unirea tuturor geto-dacilor. Consolidată prin acest răsunător succes, precum și prin altele care aveau să-i întindă autoritatea pînă la Balcani și pînă la Pontul Sting (coasta de vest a Pontului Euxfol), această vastă unire intertribală, pentru a dobîndi o eficacitate trainică, trebuia să facă loc unui Stat monolitic, centralizat sub mina de fier a genialului său șef militar. Dar cum aveau să se desfășoare evenimentele în această direcție a vieții sociale a triburilor coalizate sub autoritatea sa. Exemplul unității de organizare a puterii romane și mai ales acela al centralismului monarhiilor elenistice îi indicau calea ce trebuia să urmeze. Sunt semne că și începuse a-și manifesta tendințele în această direcție. Inscripția pentru Acornioei arată cum pe acest cetățean din Dionysopolis, devenit diplomatul său in tratativele cu triumvirul roman Pompeius, Burebista l-a ținut „în cea dinții și cea mai mare prietenie“, o formulă oficială obișnuită la curțile regilor elenistici pentru principalii lor demnitari. Se înțelege că regele get dispunea de asemenea slujbași specializați și în alte diferite domenii, trimițîndu-i în toate colțurile spațiului guvernat de el. De asemenea, chiar presupunind că avea mai multe reședințe, în funcție de desele sale expediții militare in diferite direcții, tot trebuie să admitem că una din ele era permanentă, gradul trimițîndu-ne, în această privință, spre o localitate centrală, cu o situație strategică favorabilă, într-o poziție de prestigiu și bine adăpostită, pe care logic n-am putea-o mai bine închipui decît în munții Daciei, pe însăși culmea de la Grădiștea Muncelului, lingă sanctuarele acestui „Kogaionon“ al lui Deceneu, în apropierea căreia tocmai în acea vreme începuse să se construiască cetatea Sarmizei“tusa, corespunzînd excelent unei reședințe de rege. O capitală de Stat centralizat în acest loc ar fi prezentat și folosul ca cei doi mari conducători să fi rămas mai tot timpul împreună, pentru a colabora efectiv in scopul urmărit. Deși larg impărtășită, această concluzie nu reprezintă decît o pură ipoteză, pentru care nici un izvor nu ne oferă vreo știre, dar nici nu prezintă vreun indiciu care s-o contrazică, în orice caz, reședința inițială a lui Burebista, din șesul getic, cu situața sa marginală, intr-un loc deschis, n-ar fi putut să rămină tot timpul centrul întinsului Stat geto-dac, în politica față de romani. Burebista s-a manifestat cu deosebire prin amestecul său în războiul civil dintre triumvirii Caesar și Pompeius. Acesta din urmă, retrăgîndu-se cu trupele sale din Italia peste Adriatica, în anul 48 î.e.n., se întărise pe înălțimea numită Petra de lângă Dyrrhachium (Durazzo sau Durrës de pe țărmul Albaniei de azi), de unde reușise să respingă atacurile lui Caesar, care il urmărise. Entuziasmați de acest succes, ostașii lui Pompeius s-au grăbit să-și proclame șeful imperator, iar acesta, considerindu-se biruitor de-a binelea, mai ales că avea superioritatea numerică a forțelor, a răspîndit vestea pe la toți regii din vecinătatea teatrului de război, cerîndu-le să i se alăture. Socotind că dintre cei doi beligeranți mai apropiat de interesele sale era recentul biruitor Pompeius, dealtfel stăpîn pe provinciile bogate ale Orientului cu care geții aveau vechi legături economice. Burebista s-a hotărit să răspundă favorabil la apelul acestuia, oferindu-i, prin Acornion, un important ajutor militar, în schimbul recunoașterii cuceririlor sale din Europa centrală și de Pontul Sting. Numai că în acel moment, nimeni nu putea să prevadă că doar peste o lună inainte ca oastea getică să fi ajuns pe cîmpul de luptă, geniul lui Caesar avea să răstoarne soarta războiului, zdrobind armata pompeiană la Pharsalos, în Tesalia. Biruitorul acestei bătălii decisive putea să se felicite că, printre adversarii săi, n-a înțâlnit și temuta cavalerie getică, dar cu atît mai mult era hotărit să pornească o expediție împotriva lui Burebista pentru a suprima puternicul Stat geto-dac, pe care acesta îl organizase. Prof. univ. dr. docent RADU VULPE membru al Academiei de științe sociale și politice Tezaur descoperit in Moldova, intr-o cetate geto-dacică rămasă necunoscută pînă nu de mult, care s-a dovedit a fi un centru politic și militar important în statul dac. Odată realizată marea unire a tuturor triburilor geto-dace sub comanda militară a getului Burebista și cu ascendentul spiritual al dacului Deceneu, ambii conducători, urmărind în perfectă înțelegere același scop de a spori forța de rezistență a neamului lor împotriva amenințării romane, se impunea desăvîrșirea marii lor .,domnii“ în formele unui Stat monolitic, centralizat. Cu deosebire războinicul Burebista nici nu putea să prevadă un destin trainic acestei uriașe formații politice, decît prin extinderea unității de comandă și a disciplinei de Stat la toate domeniile Prezentul socialist al Iașului Își găsește împletiadinei reverberații în trecut, în lașul înfăptuirii Unirii, al deschiderii de drumuri în cultura națională, al receptivității la marile efluvii ale mișcării de idei progresiste, în orașul in care au învățat, la academie și universitate, generații prestigioase de oameni de știință și cultură, in lașul molcom, și totodată, efervescent cu tradiție intelectuală și militant-civică și care, în ultimele decenii ale secolului al XIX-lea, era dominat de mișcarea socialistă. In acel sfîrșit de secol, intr-o atmosferă de romantism, îmbinat cu concepții marxiste și materialiste, un grup de entuziaști cărturari și publiciști militanți au fondat și au contribuit efectiv la apariția revistei „Contemporanul“, timp de aproape zece ani. Aceștia au făcut din ridicarea nivelului de cultură al poporului, din răspîndirea largă in mase a ideilor materialiste, din făurirea unei arte și culturi inspirate din necesitățile dezvoltării progresiste a societății românești țelul suprem al creației și activității lor. Factorul insufletitor și spiritul rector al revistei ce apărea, la 1 iulie 1881, in Tipografia Buciumului Român din Iași — avînd ca editor pe bătrînul Codrescu — l-au constituit Ioan și Sofia Nădejde apoi și Vasile Gh. Morțun, care au reușit să grupeze în jurul revistei „Contemporanul“ personalități proeminente ale științei și culturii românești din acea vreme, între care Vasile Conta, C. Dobrogeanu- Gherea, C. Mille, I. Păun-Pincio, D.A. Teodoru, St. Bassarabeanu. Omul cu paltonul ros, aruncat pe umeri, adîncit mereu în lecturi cum îl descrie Jean Bart pe Ioan Nădejde, împreună cu alți militanți socialiști, incepînd din deceniul al șaptelea al secolului al XIX- lea a făcut din orașul Iași un centru puternic al mișcării socialiste, la care a contribuit timp de un deceniu revista „Contemporanii]“. Căsuța din strada Sărăriei, locuința soților Nădejde, au transformat-o intr-un „CONTEMPORANUL“ - 100 de ani de la apariție cel de sediu al mișcării socialiste și al revistei „Contemporanul“. în articolele publicate în „Contemporanul", Ioan și Sofia Nădejde au adus în țara noastră discuția asupra marilor teorii științifice la ordinea zilei în gîndirea social-politică și filozofică a timpului — au contribuit la râspîndirea cunoștințelor despre lume și societate, la propagarea marxismului, încercind să aplice tezele socialismului științific la analiza problemelor vieții sociale, politice și culturale din România. Studiile lui Ioan Nădejde, „Despre darwinism“. ..Socialismul și radicalismul“, răspindirea cunoștințelor medicale și a culturii, lupta pentru emanciparea temeinică, dezvăluirea pericolului alcoolismului și al altor vicii sociale, proza socială militantă a Sofiei Nădejde, ii situează pe soții Nădejde in primele rînduri ale răspindirii în România a ideilor avansate ale epocii. Prin afirmarea cărturarilor progresiști, a scriitorilor și publiciștilor strins legați de mase, a militanților socialiști, alături de celelalte publicații socialiste — „Emanciparea“, „Revista socială“, „Drepturile omului“, „Muncitorul“, „Clăcașul“, „Revolta“, „Munca“. „Contemporanul“ este expresia înaltă a publicațiilor socialiste din a doua jumătate a secolului al XIX- lea, care prin obiectivele ce și le-a propus, prin traducerea unor texte din operele lui Engels și propagarea marxismului, constituie unul dintre factorii care au înlesnit formarea partidului politic al clasei muncitoare din România. La 4 ianuarie 1888, de la Londra, Fr. Engels adresa o scrisoare revistei „Contemporanul“ și redactorului său, Ioan Nădejde, în care arăta că „Prietenul meu, K. Kautsky, redactorul revistei „Die Neue Zeit“ mi-a dat mai multe numere din „Revista socială“ și din „Contemporanul“, care numere cuprind, între alte materii, traducerile cîtorva din scrierile mele și anume „Originea familiei“ etc. Dați-mi voie să vă mulțumesc pentru osteneala ce ați avut pentru a face înțelese de cititorii români aceste scrieri“. Ca pretutindeni pe cuprinsul patriei, în loșul primei mișcări socialiste și al „Contemporanului", ritmurile înalte ale dezvoltării au produs adinei transformări structurale pe planul vieții economicosociale, în condițiile vieții materiale și spirituale, in modul de a gindi și a acționa al oamenilor, în deceniile ce s-au scurs de la victoria revoluției de eliberare socială și națională, ca rezultat al politicii Partidului Comunist, tradițiile revoluționare și progresiste ale înaintașilor au fost continuate și dezvoltate la cote superioare. Intr-o societate lipsită de exploatare, așa cum au visat-o cărturarii și militanții socialiști de la „Contemporanul“, in acest ev aprins de adinci prefaceri revoluționare, de sub conducerea Partidului Comunist Român, generația spirituală a zilelor noastre oferă înaintașilor deschizători de drumuri toată gratitudinea sa. Din raza luminoasă a viitorului, care le-a călăuzit activitatea și speranța intr-o lume mai dreaptă, fără umilință și asuprire, este continuată peste timpuri măreața tradiție de un secol, pentru înfăptuirea celor mai inaintate idei ale epocii — ideile socialismului și comunismului. Conf. univ. dr. IOAN CAPREANU Nr. 1239 din 4 iulie 1981 AGENDĂ • O manifestare științifică de Înaltă ținută, organizată la Tîrgoviște a luat in discuție amenajarea și optimizarea spațiului agrar in țara noastră • Remarcabilă descoperire arheologică in județul Arad: tezaurul monetar dacic de la Feniș • „Adevărata față a sectelor religioase“ a constituit tema unei interesante dezbateri organizate la Casa de cultură din Hunedoara • A fost deschisă, la Craiova, expoziția județeană de creație tehnico-științifică a pionierilor și școlarilor — „Start spre viitor“ • 130 de ani de activitate teatrală la Focșani au fost omagiați printr-o serie de comunicări științifice, evocări, spectacole etc. • Intre plantele toxice care ar putea ajunge la îndemîna copiilor, Laboratorul județean Vrancea de educație sanitară atrage atenția asupra mătrăgunii, cucutei, degețelului, castanelor sălbatice precum și a miezului sîmburelui de prune, caise și migdale amare • O nouă stațiune balneo-climaterică prinde contur pe harta județului Vîlcea: Voineasa-Vidra (în prezent, peste 100 de locuri de confort superior, la sfîrșitul cincinalului — peste 2 300) • în stațiunea Călimănești-Căciulata se efectuează, într-o singură zi, circa 20 000 de proceduri terapeutice • „Fagurele de aur“, tradiționala sărbătoare a apicultorilor a aniversat cea de-a 5-a ediție în comuna Tomșani • Observatorul și planetariul Complexului astronomic din Baia Mare au fost vizitați, în acest an, de peste 5 500 de persoane • Concursul de biologie „Emil Racoviță“ s-a Încheiat la Vaslui • Un laborator de dendrologie și arhitectură peisagistică a fost înființat la Stațiunea de cercetare și producție pomicolă din Cluj-Napoca • Vizionarea abuzivă a programelor TV conduce la modificări ale tensiunii arteriale, constatîndu-se că, în unele cazuri nici după trei zile nu se revine la normal; s-a mai aflat că bărbații sînt mult mai vulnerabili — anunță „Făclia“ • O convingătoare acțiune de educație ateistă a avut loc la Casa de cultură din Timișoara prin intermediul dialogului despre „anacronisme in epoca revoluției tehnicoștiințifice , sectele religioase“. • Simpozionul „30 de ani de medicină a omului sănătos“ a fost organizat de filiala Timiș a U.S.S.M. • Singele fără globule albe și trombocite este un preparat terapeutic unic, realizat la Timișoara • „Religia — oglindire fantastică, denaturată a realității obiective“, este tema unei expuneridezbatere ce a avut loc la Liceul industrial din Sînnicolaul Mare. • In premieră, la întreprinderea „Rulmentul“ din Brașov s-a realizat prin autoutilaje, o mașină de rectificat bile de rulmenți • La Institutul de mine din Petroșani a avut loc o consfătuire ce a reliefat rolul mereu crescind al matematicii și informaticii la studiul fenomenelor geologice • Soarele la indemina noastră — o excelentă inițiativă ialomițeană de valorificare (și popularizare) a experiențelor de utilizare casnică și industrială a energiei solare anunță primele rezultate . In lume sunt vorbite 5 651 de limbi. N. COZLA Cărți noi in colecția „Știința pentru toți« UNITATEA LUMII VII Intr-o excelentă sinteză a cunoștințelor actuale despre viață, privite prin prisma a ceea ce este fundamental comun, dincolo de aparențe, în intimitatea materiei, academicianul Eugen Ро [UNK]а se dovedește incă o dată prin noua sa carte .Unitatea lumii vii" un cercetător atent dublat de un abil și întotdeauna fermecător pedagog. „Viata este un atribut al materiei universale, care s-a organizat însă intru-un fel complex și specific și ea este prezentă de la amibă pînă la mamifer în circa 2 000 000 specii (...). Dacă urmărim o amibă și o privim, comparativ cu omul, ajungem la concluzia că acesta este structurat mai complicat și este mai mare, dar are aceleași atribute biologice ca și amiba. Deosebirea esențială față de regnul animal este că omul este un produs social înzestrat cu conștiință, gindire, inteligentă“. Aceasta este de fapt tema pe care o dezvoltă și o explică, urmărind in cele unsprezece capitole unitatea structurală, biochimică, ideea de diversitate și poziția omului in natură. Și este fără îndoială meritul ..Editurii științifice și enciclopedice, de a fi oferit îndeosebi tinerilor posibilitatea de a avea o imagine clară despre complexitatea și unitatea universului viu înscrisă in Colecția știința pentru toti — editată sub egida Consiliului National al Frontului democrației și unitătii socialiste — cartea se constituie într-o admirabilă „lecție“ de educare a omului, singura ființă care, pe măsură ce descoperă și înțelege lumea, se descoperă pe sine, creindu-sa. 0. M.