Magazin, ianuarie-iunie 1999 (Anul 42, nr. 1-25)

1999-01-07 / nr. 1

Un calculator de lumină MIHAELA DOROBANȚII în liniștea adîncă a nopții, mii de fascicule laser fac să strălucească intermitent terasele zgîrie­­norilor. O spectaculoasă imagine a New York-ului de peste o mie de ani? Nicidecum! Un simplu „portret” al unei adevărate performanțe a științei și tehnologiei. Pe cît un telefon! Cip-urile sau microprocesoarele sînt micile, infimele piese de siliciu care constituie creierul calculatoarelor. De la o lună la alta, ele devin mai mici și mai ieftine! Dar cercetătorii nu par să se mul­țumească cu atît. Dorința lor este să ajun­gă să realizeze cipul care să funcționeze la viteza luminii. Cum? Eliminînd din ele orice legătură electrică sau tranzistor și înlocuindu-le cu microemițătoare laser și cu nenumărate microoglinzi. Care ar fi avantajele? Eliminînd tim­pii morți datorați rezistenței electrice a celor 300-400 m de microcircuite cît conține un pc astăzi, rezistență care creș­te cu atît mai mult cu cît firele electrice devin mai subțiri. Astfel, după cum afir­mă viitorologul american George Gilder, pc-urile vor deveni în curînd nu mai mari decît... un telefon! Primii pași îi vor reprezenta însă, aproape sigur, nu cip-urile cu adevărat optice, ci inter­conectarea laser a cip-urilor tradiționale­­, ale unui aceluiași calculator.­­Și ca să ne dăm seama că acesta reprezintă fără urmă de îndoială un prim rezultat de-a dreptul revoluționar, să nu uităm că, de exemplu, binecunoscutul astăzi Pentium II, cel mai recent microprocesor al Intel, rămne totuși inactiv în 80 la sută din timpul său de funcționare, și aceasta în așteptarea informațiilor provenite de la diversele cip­uri de memorie!). După părerea lui Ernest Hoffmann, cercetător în IBM, acest pas, ca și posibi­litatea de a lega între ele pe această cale mai multe calculatoare tradiționale, vor permite realizări la care în momentul de față nici nu ne putem gîndi, cum ar fi de pildă „inventarul” genelor implicate în formarea și dezvoltarea unor tumori, dar și progrese ale calculatoarelor specializa­te în jocul de șah care să le facă invinci­bile în fața oricărei ființe omenești. „Deep Blue”, calculatorul învingător al campionului mondial Gerry Kasparov, va fi o... piesă de muzeu pe lîngă nepoții Evident că pentru început lumina va trebui să „învețe” limbajul binar al calcula­torului, făcut din succesiunea a numai două cifre, zero și unu. Nu va fi foarte complicat, dacă ne aducem aminte că orice cip optic va putea folosi întrerupă­toare care să-l exprime pe unu lăsînd să treacă lumina și pe zero­­ oprind-o. Cum se poate face aceasta? Laboratoarele americane Bell au reușit deja o asemenea performanță folo­sind arseniura de galiu, un ma­terial care în condiții normale este transparent dar devine o adevărată oglindă atunci cînd asupra sa se aplică un cîmp electric. Mai mult, pentru a o putea folosi la conservarea informațiilor, LENS (Laboratorul european de spec­troscopie neliniara din Florența) a reușit să... „congeleze” lumina în grăunțe de ar­seniura de galiu nu mai mari de o miime de milimetru. Nu absorbită, ci „vie” gata oricînd să evadeze din capcana în care a fost închisă și să-și urmeze drumul în cal­culatorul optic, sau, altfel spus, calcula­torul fotonic. Visul viitorului „Lumina este ideala pentru a lansa semnale de la un punct la altul fără nici o legătură fizică” - afirmă Andrew Kirk de­ la Universitatea McGill din Montreal. Totuși, fizicienii și-au spus cuvîntul - acum este rîndul inginerilor. Lor le revine rolul de a face ca într-un viitor nu prea îndepărtat să se treacă de la stadiul de prototip de laborator, la cel al pro­ducției industriale. Va fi posibil, în anii 1970, 99 la sută din piața cal­culatoarelor se datora „elaboratorilor”, inventatorilor, inovatorilor­­ astăzi, aceș­tia reprezintă doar 1 la sută. Restul este industrie. Un lucru la care cu greu s-ar fi gîndit lumea de acum cîteva zeci de ani. Poate la fel de greu cum ne vine nouă astăzi să ne gîndim la calculatoarele de lumină... lui, care vor fi de peste o mie de ori mai rapizi decît strămo­șul lor. Lumina congelată Cercetătorii sînt de părere că într-o bună zi vor putea să stocheze toate textele din Biblioteca Congresului American pe o suprafață de mărimea unei particule de praf. în prima fază, moleculele de ADN vor fi lăsate să construiască circuite electronice. Implicațiile sînt atît de mari pe cît de microscopică este proporția su­prafeței de stocare. Un microcip am­plasat cu ADN ar putea ajuta la construi­rea de calculatoare și produse electro­nice mai rapide, mai ieftine și cu mult mai complexe. Un computer construit cu microcipuri pe bază de ADN ar putea stoca de 100000 de ori mai multă infor­mație decît unul existent la ora actuală. Nr. 1 (2148) din 7 ianuarie 1999 GEORGE CUȘNARENCU_______________ Stocarea microscopică are implicații uriașe Pînâ nu demult, cele mai avansate dispozitive de stocare a datelor aveau cu puțin peste 1000 de mega­­biți, echivalentul a un terra­bit. La ora actuală aceas­tă cifră a fost depășită de un cercetător român. Nici dublată, nici triplată, ci înzecită sau chiar însoțită. Eugen Pavel, român, specializat în fizica corpului solid, absolvent cu media generală 10 al Facultății de fizică, doctor în fizică, a brevetat Hyper-CD-ROMul (HCD), un disc cu o capacitate de stocare a datelor de 10 terra­biți, cu posibilitate de extensie de pînă la 100 de terra­biți, o invenție incredibilă. Astfel, pe un HDD pot încăpea aproximativ 10 milioane de cărți sau peste 3000 de filme cu durata de două ore fieca­re. Pe un astfel de disc se poate stoca practic toată in­formația din orice domeniu de specialitate: informa­tică, fizică, matematică, biologie etc. Astfel, într-un viitor foarte apropiat, orice om ar putea avea acasă o bibliotecă de cîteva zeci de astfel de hyper­ddromuri, cu toată informația omenirii. Nu va mai trebui să mergem în biblioteci să citim sau să împrumutăm cărți de la prieteni pe care apoi să uităm să le îna­poiem. Această imensă capacitate de stocare a datelor se datorează grosimii discului, 10 milimetri, diametrul fiind unul mai obișnuit. 120 de milimetri. înregis­trarea HDD-ului se face cu ajutorul unui sistem de lasere, stocarea informației fiind tridimensională iar citirea cu ajutorul unui dispozitiv de mărimea unui calculator de birou, însă în mod sigur dimensiunea va mai scădea în următorii ani. Citirea unui HDD se face la o viteză de 3 mega­biți pe secundă. Fără îndoială, HDD-ul este o invenție de excep­ție, care dacă ar fi mediatizată și folosită la scară mondială, nu numai că ar aduce milioane de dolari inventatorului și colegilor de proiect ci, lucru mult mai important, va aduce un imens beneficiu întregii omeniri. De ce? Eugen Pavel vede HCD-ul ca pe un „catalizator” al celui de al treilea val informațional, ca pe o „memorie socială a umanității”. Precum tipa­rul lui Gutemberg care a produs indirect o dezvoltare socio-economică la scară mondială, la fel și HDD-ul, prin posibilitatea sa de a oferi utilizatorului acces la vaste informații din absolut orice domeniu, va pro­duce o explozie informațională a societății. Acest fenomen se află în expansiune chiar și la ora actuală, un exemplu în acest sens fiind Internetul, o structură informațională care a cunoscut o dezvoltare extraor­dinară în ultimii 5 ani, deși începuturile sale au fost prin anii ’60. HDD-ul va mări tocmai puterea Inter­­netului, prin capacitatea extraordinară de stocare a informației. O dată cu mărirea suportului bazelor de date, automat se va mări și viteza transferului de date. Cei care vor dori sa cunoască mai mult vor apela la HDD-uri, căci după cum spunea Francis Bacon „a cunoaște înseamnă putere”. Viitorul înseamnă acces la informație. Dacă doctorii vor avea acces la ultimele tratate și descope­riri de specialitate, dacă inginerii vor putea prelua toate schemele publice din lume, alcătuindu-se încet baze de date pe HDD-uri, în varii domenii, atunci rezultatul nu este decît unul singur: progresul societății într-un timp foarte scurt, un progres mult mai rapid decît cel înregistrat în ultimii 100 de ani în care oricum omenirea a înregistrat cele mai mari realizări, după sute de generații. Toate acestea au fost posibile tocmai datorită îmbunătățirii procedeului de cuantificare a informației. Dacă acest proces va deveni mai eficient, ceea ce este de netăgăduit, atunci progresul va fi incredibil și vizibil de la an la an în toate structurile și mecanismele societății noastre. Iar intervenția lui Eugen Pavel are toate atuurile în acest sens: o invenție de Premiul Nobel, un pas mic pentru om, un salt uriaș pentru omenire, AUTOMOBILUL ZBURA Un cadou pentru 2010! MIHAELA DOROBANȚII Ideea a fost lansată de cărțile și filmele științifico-fantastice. Un inginer cu un minim simț al realității ar refuza pur și simplu să discute serios problema și cu atît mai puțin să facă pronosticuri. Nu și britanicul Sir Clive Sinclair! Un inventator care a surprins mereu lumea. El este de altfel cel care a creat primul calculator portabil, bine-cunoscutul ZX Spectrum, pe care l-a vîndut cu sub 200 de dolari, devenind miliardar. Și nu s-a oprit aici: a urmat un mini-radio de montat în ureche, o bicicletă de mare succes și, chiar dacă a înregistrat un fiasco cu tricicleta electrică ce urma să rezolve problema transportului urban, promite o adevărată revoluție cu auto­mobilul zburător. Acesta va fi un model ecologic, energia necesară motorului său electronic fiind furnizată de celule cu combustibil al căror unic gaz de eșa­pament va fi format din puțini vapori. Automobilul, Ce urmează să fie lan­sat în 2010, va avea caroseria confec­ționată din materiale compozite și va decola vertical datorită unui propulsor de tipul celor folosite la elicoptere; el va fi condus de un computer comandat prin satelit­­ în afară de cazurile de pericol, cînd va putea fi condus manual, atingînd o viteză de 320 km/h. Deși mulți consideră acest proiect o utopie, Sinclair este foarte convins de el și pregătit să investească cîteva sute de milioane de dolari într-o mașină care (consideră el) nu va depăși prețul de 30000 de dolari și, dacă va reuși, va deveni în mod categoric mașina secolului 21.

Next