Magazin, ianuarie-iunie 2021 (Anul 64, nr. 1-25)
2021-04-08 / nr. 14
SERIE NOUĂ - 1543 • ANUL LXIV • 8 APRILIE 2021 •16 PAGINI LEI 14 (3293)3 E-mail: redactia.revistamagazin@yatioo.com • redactia.revistamagazin@gmail.com WhatsApp: 0722.625.622 SAPTAMANAL CULTURAL - ȘTIINȚIFIC INDEPENDENT Continuăm prezentarea altor câtorva erori științifice, culese dintr-o selecție realizată de publicația The Guardian. Știința se poate mândri cu realizări majore, dar gafele demonstrează slăbiciunile ei, atunci când se îndepărtează de la dezideratul ei major, aflarea adevărului. Mein fus te coperta numărului din 25 aprilie 1983 săptămânalul german Stern anunța știrea exclusivă: „S-a descoperit jurnalul lui Hitler. Erau reproduse 10 pasaje scrise de mână, aparent de către führer. Senzaționalul material provenea din 62 de carnete legate în imitație de piele neagră, un jurnal personal scris de mână pe care Hitler l-ar fi ținut de la mijlocul lui 1932 până cu două săptămâni înainte de sinuciderea lui din aprilie 1945. Publicarea paginilor a făcut vâlvă, tirajul revistei s-a mărit cu 30 la sută, dar gafa nu a fost a conducerii editoriale, ci a istoricului britanic Hugh Trevor-Roper și a cercetătorului Gerhard L. Weinberg de la Universitatea Carolina de Nord din SUA, care examinaseră sumar jurnalele și decretaseră că paginile erau autentice. Asta pentru că ulterior, la o analiză mai atentă și mai puțin părtinitoare, s-a dovedit că de fapt erau un fals. Fuziunea la rece în 1989 chimiștii Stanley Pons și Martin Fleischman, de la Universitatea din Utah, SUA, au declanșat nebunia pe planetă atunci când au anunțat că au rezolvat problemele energetice ale lumii, descoperind fuziunea la rece, sau Reacție Nucleară de Joasă Energie” (LENR, în abreviere engleză). Cu toate acestea, de atunci nimeni nu a reușit să reproducă rezultatele fuziunii nucleare în apa grea. Asta nu înseamnă că nu există rezultate pozitive, la nivel limitat, de obținere a energiei electrice prin metoda LENR cum e cazul inventatorului italian Andrea Rossi, care anunța, în 2011, realizarea dispozitivului E-Cat, (de la Energy Catalyser- catalizator de energie), considerat capabil să producă câțiva zeci de kilowați. Cu toate acestea, dispozitivul nu a fost prezentat fizic public, ci prin intermediul unui raport de testare efectuata în Italia, emis în august 2012. Salvarea energetică a planetei se amână deocamdată. Telescopul spațial Hubble este primul telescop care a fost plasat pe orbita terestră, și cel mai mare, o reușită a cercetătorilor de la NASA, cu ajutorul căruia astronomii au făcut numeroase observații, care au dus la importante descoperiri în astrofizica. Camera fotografică cu câmp foarte larg de pe Hubble furnizează cele mai detaliate imagini în lumina vizibilă realizate vreodată. De la lansarea lui în 1990, Hubble a devenit unul dintre cele mai importante instrumente din istoria astronomiei. Dar, deși poartă numele lui Edwin Powell Hubble, astronom și cosmolog american, fondatorul astronomiei extragalactice, cel care a demonstrat teoretic existența și altor galaxii, în afara galaxiei noastre, imediat după lansare a fost descoperită o gravă eroare de proiectare a oglinzii principale a telescopului Hubble, practic o aberație de sfericitate, aberație care compromitea grav capacitățile telescopului. Au fost necesare sute de milioane de dolari pentru repararea oglinzii și o misiune de întreținere, în 1993, moment în care telescopul a atins calitățile preconizate în proiect, devenind un instrument vital atât pentru astronomie, cât și pentru publicul larg. Razele . La scurt timp după descoperirea razelor X în 1895, a existat o explozie de activități de cercetare în acest domeniu fascinant, mulți oameni de știință așteptând mai multe descoperiri similare. Deci, când un alt tip nou de radiații a fost anunțat în 1903, acest fapt a generat o emoție generală. Emoție care s-a stins la nici doi ani după anunț, când în septembrie 1904, s-a demonstrat că Razele N sunt un fals. Ce erau razele N și de unde vine inițiala N? Primul anunț al descoperirii pretinselor raze N, noul tip de radiație, a fost făcut de René Prosper Blondlot, fizician la Universitatea din Nancy din Franța. Blondlot, un om de știință respectat și membru al Academiei Franceze de Științe, experimentase polarizarea razelor X când a descoperit ceea ce credea că este un alt tip de radiații. în primăvara anului 1903, Blondlot a publicat primul său studiu despre noile raze în publicația Proceedings of the French Academy (Comptes Rendus). El a numit noile raze, Raze N, iar N venea de la Nancy, orașul său natal. Descoperirea cu raze N a fost o chestiune de mândrie națională pentru francezi, deoarece radiografiile fuseseră descoperite de Wilhelm Conrad Roentgen, un german. Rivalitatea națională creează, uneori, astfel de gafe, și acesta nu este singurul exemplu. La câteva luni de la primul anunț al lui Blondlot, mulți oameni de știință - în special oameni de știință francezi, dar și alți câțiva - au pretins că au văzut razele. Sute de lucrări au fost publicate în curând pe această temă, inclusiv 26 de lucrări de Blondlot însuși. Ulterior au fost „descoperite” diferite proprietăți ale razelor N. De exemplu, s-a constatat că razele trec prin lemn și metale, dar au fost blocate de apă. Au fost emise de soare, arzătoare de gaz și metale, dar nu de lemn. Alți oameni de știință au propus aplicații ale misterioasei radiații. De exemplu, Augustin Charpentier, profesor de fizică medicală la Universitatea din Nancy, a raportat că razele sunt emise de iepuri și broaște, precum și de creierul uman, mușchi și nervi. El a prezis că razele N, la fel ca razele X, ar putea fi utile pentru imagistica medicală, pentru a vedea conturul organelor interne; în mijlocul entuziasmului național, un om nu reușea să vadă razele în propriul laborator. Este vorba despre fizicianul american Robert Wood, de la Universitatea Johns Hopkins. In vara anului 1904, Wood a fost trimis în Franța pentru a observa experimentele lui Blondlot, în speranța de a clarifica problema. Blondlot și asistenții săi au organizat mai multe demonstrații pentru Wood; în cea mai cunoscută demonstrație, Blondlot a arătat cum razele N pot fi emise printr-o prismă de aluminiu. Și cum experimentele trebuiau făcute într-o cameră întunecată, Wood a profitat de situație și a scos prisma crucială. Apoi i-a cerut lui Blondlot să repete observațiile spectrului de raze N. Neștiind că prisma a fost înlăturată, Blondlot a continuat să insiste că a văzut același tipar pe care pretinsese să-l vadă când prisma fusese la locul ei. După mai multe demonstrații similare, Wood a fost complet convins că Blondlot și alții își imaginează un fenomen inexistent. Pe 22 septembrie 1904, Wood a trimis o scrisoare către revista Nature descriind vizita sa la Laboratorul lui Blondlot și concluzia sa că razele N nu existau. „După ce am petrecut trei ore sau mai mult asistând la diferite experimente, nu sunt în stare să relatez o singură observație care să indice existența razelor”, a scris el în scrisoarea sa către Nature. Deși Wood nu a menționat Blondlot pe nume în articol, oricine l-ar fi citit ar fi știut la ale cărui experimente s-a referit. Raportul lui Wood a fost publicat în numărul din 29 septembrie 1904 al revistei, iar după câteva luni, aproape nimeni nu mai credea în raze X. Cât despre Blondlot, el a refuzat să admită eroarea și a continuat să lucreze la razele mulți ani după ce alții au renunțat la ele. GEORGE CUȘNARENCU Capcana mâncatului emoțional гл' Dosarele frumuseții Fermitatea tenului Femina club Lecții de nutriție ■