Magazin, ianuarie-iunie 2021 (Anul 64, nr. 1-25)

2021-04-08 / nr. 14

SERIE NOUĂ - 1543 • ANUL LXIV • 8 APRILIE 2021 •16 PAGINI LEI 14 (3293)3 E-mail: redactia.revistamagazin@yatioo.com • redactia.revistamagazin@gmail.com WhatsApp: 0722.625.622 SAPTAMANAL CULTURAL - ȘTIINȚIFIC INDEPENDENT Continuăm prezentarea altor câtorva erori științifice, culese dintr-o selecție realizată de publicația The Guardian. Știința se poate mândri cu realizări majore, dar gafele demonstrează slăbiciunile ei, atunci când se îndepărtează de la dezideratul ei major, aflarea adevărului. Mein fus­ te coperta numărului din 25 aprilie 1983 săptămânalul ger­man Stern anunța știrea exclusi­vă: „S-a descoperit jurnalul lui Hitler. Erau reproduse 10 pasaje scrise de mână, aparent de către führer. Senzaționalul material provenea din 62 de carnete lega­te în imitație de piele neagră, un jurnal personal scris de mână pe care Hitler l-ar fi ținut de la mij­locul lui 1932 până cu două săp­tămâni înainte de sinuciderea lui din aprilie 1945. Publicarea paginilor a făcut vâlvă, tirajul revistei s-a mărit cu 30 la sută, dar gafa nu a fost a conducerii editoriale, ci a istori­cului britanic Hugh Trevor-Roper și a cercetătorului Gerhard L. Weinberg de la Universitatea Carolina de Nord din SU­A, care examinaseră sumar jurnalele și decretaseră că paginile erau au­tentice. Asta pentru că ulterior, la o analiză mai atentă și mai puțin părtinitoare, s-a dovedit că de fapt erau un fals. Fuziunea la rece în 1989 chimiștii Stanley Pons și Martin Fleischman, de la Universitatea din Utah, SUA, au declanșat nebunia pe planetă atunci când au anunțat că au re­zolvat problemele energetice ale lumii, descoperind fuziunea la rece, sau Reacție Nucleară de Joasă Energie” (LENR, în abre­viere engleză). Cu toate acestea, de atunci nimeni nu a reușit să reproducă rezultatele fuziunii nucleare în apa grea. Asta nu înseamnă că nu exis­tă rezultate pozitive, la nivel li­mitat, de obținere a energiei elec­trice prin metoda LENR cum e cazul inventatorului italian Andrea Rossi, care anunța, în 2011, rea­lizarea dispozitivului E-Cat, (de la Energy Catalyser- catalizator de energie), considerat capabil să producă câțiva zeci de kilo­wați. Cu toate acestea, dispoziti­vul nu a fost prezentat fizic pu­blic, ci prin intermediul unui ra­port de testare efectuata în Italia, emis în august 2012. Salvarea energetică a planetei se amână deocamdată. Telescopul spațial Hubble este primul telescop care a fost plasat pe orbita terestră, și cel mai mare, o reușită a cerce­tătorilor de la NASA, cu ajutorul căruia astronomii au făcut nume­roase observații, care au dus la im­portante descoperiri în astrofizica. Camera fotografică cu câmp foarte larg de pe Hubble furnizează cele mai detaliate imagini în lumina vizibilă realizate vreodată. De la lansarea lui în 1990, Hubble a devenit unul dintre cele mai im­portante instrumente din istoria astronomiei. Dar, deși poartă numele lui Edwin Powell Hubble, astronom și cosmolog american, fondatorul astronomiei extragalactice, cel care a demonstrat teoretic existen­ța și altor galaxii, în afara galaxiei noastre, imediat după lansare a fost descoperită o gravă eroare de proiectare a oglinzii principa­le a telescopului Hubble, practic o aberație de sfericitate, aberație care compromitea grav capaci­tățile telescopului. Au fost necesare sute de mi­lioane de dolari pentru repararea oglinzii și o misiune de întreține­re, în 1993, moment în care te­lescopul a atins calitățile preconi­zate în proiect, devenind un ins­trument vital atât pentru astrono­mie, cât și pentru publicul larg. Razele . La scurt timp după descope­rirea razelor X în 1895, a existat o explozie de activități de cerce­tare în acest domeniu fascinant, mulți oameni de știință așteptând mai multe descoperiri similare. Deci, când un alt tip nou de radiații a fost anunțat în 1903, acest fapt a generat o emoție ge­nerală. Emoție care s-a stins la nici doi ani după anunț, când în septembrie 1904, s-a demonstrat că Razele N sunt un fals. Ce erau razele N și de un­de vine inițiala N? Primul anunț al descoperirii pretinselor raze N, noul tip de ra­diație, a fost făcut de René Prosper Blondlot, fizician la Universitatea din Nancy din Franța. Blondlot, un om de știință respectat și mem­bru al Academiei Franceze de Științe, experimentase polarizarea razelor X când a des­coperit ceea ce credea că este un alt tip de radiații. în primăvara anului 1903, Blondlot a publicat primul său studiu despre noile raze în publicația Proceedings of the French Academy (Comptes Rendus). El a numit noile raze, Raze N, iar N venea de la Nancy, orașul său natal. Descoperirea cu raze N a fost o chestiune de mândrie naționa­lă pentru francezi, deoarece ra­diografiile fuseseră descoperite de Wilhelm Conrad Roentgen, un german. Rivalitatea națională creează, uneori, astfel de gafe, și acesta nu este singurul exemplu. La câteva luni de la primul anunț al lui Blondlot, mulți oa­meni de știință - în special oa­meni de știință francezi, dar și alți câțiva - au pretins că au vă­zut razele. Sute de lucrări au fost publicate în curând pe această temă, inclusiv 26 de lucrări de Blondlot însuși. Ulterior au fost „descoperite” diferite proprietăți ale razelor N. De exemplu, s-a constatat că razele trec prin lemn și metale, dar au fost blo­cate de apă. Au fost emise de soare, arzătoare de gaz și metale, dar nu de lemn. Alți oameni de știință au pro­pus aplicații ale misterioasei ra­diații. De exem­plu, Augustin Charpentier, profesor de fizică medicală la Universitatea din Nancy, a ra­portat că razele sunt emise de ie­puri și broaște, precum și de creierul uman, mușchi și nervi. El a prezis că razele N, la fel ca razele X, ar putea fi utile pentru imagistica medicală, pentru a ve­dea conturul organelor interne; în mijlocul entuziasmului național, un om nu reușea să va­dă razele­­ în propriul labora­tor. Este vorba despre fizicianul american Robert Wood, de la Universitatea Johns Hopkins. In vara anului 1904, Wood a fost trimis în Franța pentru a observa experimentele lui Blondlot, în speranța de a clarifica problema. Blondlot și asistenții săi au organizat mai multe demonstra­ții pentru Wood; în cea mai cu­noscută demonstrație, Blondlot a arătat cum razele N pot fi emi­se printr-o prismă de aluminiu. Și cum experimentele trebuiau făcute într-o cameră întunecată, Wood a profitat de situație și a scos prisma crucială. Apoi i-a cerut lui Blondlot să repete ob­servațiile spectrului de raze N. Neștiind că prisma a fost în­lăturată, Blondlot a continuat să insiste că a văzut același tipar pe care pretinsese să-l vadă când prisma fusese la locul ei. După mai multe demonstrații similare, Wood a fost complet convins că Blondlot și alții își imaginează un fenomen inexistent. Pe 22 septembrie 1904, Wood a trimis o scrisoare către revista Nature descriind vizita sa la La­boratorul lui Blondlot și conclu­zia sa că razele N nu existau. „După ce am petrecut trei ore sau mai mult asistând la diferite experimente, nu sunt în stare să relatez o singură observație care să indice existența razelor”, a scris el în scrisoarea sa către Nature. Deși Wood nu a menționat Blondlot pe nume în articol, oricine l-ar fi citit ar fi știut la ale cărui expe­rimente s-a referit. Raportul lui Wood a fost pu­blicat în numărul din 29 septem­brie 1904 al revistei, iar după câteva luni, aproape nimeni nu mai credea în raze X. Cât despre Blondlot, el a refuzat să admită eroarea și a continuat să lucreze la razele­­ mulți ani după ce al­ții au renunțat la ele. GEORGE CUȘNARENCU Capcana mâncatului emoțional гл' Dosarele frumuseții Fermitatea tenului Femina club Lecții de nutriție ■

Next