Mişcarea, septembrie 1909 (Anul 1, nr. 1-24)

1909-09-01 / nr. 1

faţă de bolnav, dr. Bottez făcea o chirurgie conservatoare. In cazurile cele mai grave, în cazurile de chirurgie militantă, d-rul C. Bottez îşi alegea, îşi combina procedeele după cazul bolnavului pentru a nu-i periclita viaţa. D-rul Bottez n’a căutat niciodată in modul lui de a opera să fie „brillant“, să fie „la modă“ cu riscul vieţei bolnavului Clinica terapeutică care o facea de mulţi ani nu o făcea n nimene. Chiar acum 12 ani în urmă modul lui de operaţie era neasămânător chirurgiei ce se făcea în acelaş timp. Chirurgia d-rului C. Bottez însemna o adevărată evoluţie chirurgicală in ce priveşte simplicitatea procedeelor; prin economia organelor de extirpat în total sau in parte in cazuri de tumori; prin abţinerea de la amputaţiuni în total sau parte în cazuri de accidente. Nu odată, noi elevii lui, l’am auzit repetind fraza : „mai bine pansez un an in picior pentru a-1 vindeca de amputez şi să eliberez bolna- 5 zile*. Azi, dacă d-rul Botteziaţâ ar avea mulţumirea suflevadă şi să audă cum precepdceiurile lui, cari să păreau cuntru mulţi, sunt cu sfinţenie nrnumai de elevii lui, dar de toţi le lucruri noui, de lucruri ce fi fost ieşite pînă astăzi la la-Medicina internă o posedă tot atît de bine ca şi chirurgia. D-rul C. Bottez era un preţios consultant în toate cazurile grave, în care cu statul şi tratamentul lui obţiunea succese, ce puteau fi considerate ca adevărate miracole. Ca dermatolog urmase studiile sale la Paris in serviciul lui Hardy, de unde se înarmase cu un bagaj de valoare cu care ervea bolnavii şi elevii lui ca şi un dermatolog de specialitate. Singurele specialităţi din medicină, cari nu-i plăceau, erau oculistica şi dentistica. Aceste specialităţi îi erau desgreabile; la acuistica renunţase de mult, iar dentistica chirurgicală nu o făcea de citând avea mina silită. Pierderea d-rului C. Bottez este o pierdere ireparabilă în genere pentru lumea medicală şi în special pentru Spitalul Sf. Spiridon şi facultatea de medicruâ din Iaşi. Pentru noi elevii lui, acei cari ne-am bucurat într’un mod particular de increderea şi afecţiunea lui, pierderea d-rului C. Bottez e ceva pentru de a pururea, rupt din viaţa noastră. Koman, August 1909. Dr. C. MArzamu. MIŞCAREA ♦ Prima e că am fost multă vreme printre lucrători şi oameni din popor. Aceştia sunt profesorii noştri de limbistică. Ei vorbesc natural. Societatea, din contra, şi profesorii vorbesc o limbă artistică şi falsă. Ceia ce mai contribuie ca să nu scriu rea, e că pe cit a fost cu putinţă, am căutat să nu-mi împodobesc limba şi că întotdeauna m’am silit să-mi exprim clar ideile. Am fost funcţionar la biblioteca senatului. Aceasta pentru mine n’a fost vreme pierdută, căci am cunoscut politica şi am făcut, acolo observaţiuni cari mai tirziu mi-au permis să tratez în felul meu multe chestiuni sociale. Pe atuncea Victor Hugo era senator. L’am observat de aproape. Fiecare îmi atrăgea atenţiunea asupra faptului că avea multă mîndrie şi vanitate. Dar curînd am constatat că toţi colegii mei, funcţionarii senatului, aprozii şi servitorii, manifestau tot atita mîndrie şi mai multă vanitate in fie-ce zi. Aveam in palatul Luxemburgului o mică slujbă retribuită cu două sute iei pe lună. Ori cit s’ar părea de ciudat, din cauza acestei funcţiuni am capătat duşmani. Ca de obicei, duşmanii aceştia erau pentru mine de cel mai mare folos. Ei m’au silit să-mi dau demisia. Şi imediat mi-am găsit libertatea şi independenţa în literatură. Duşmanii noştri sunt întotdeauna cele mai bune instrumente pentru fericirea noastră. După ce mi-am dobîndit libertatea, am călătorit mult, mai cu seamă prin Italia. Am gustat nemărginitele plăceri la vederea oraşelor, a satelor, a tablourilor şi statuelor. Am văzut Egiptul şi ţara Greciei. Ochii mei au sorbit frumuseţa pin’ la beatitudine. Cred că posed un spirit oarecum limpede. Sunt un descedent al bătrinului Condillac. Şi când mi se spune că el nu mai are descendenţi atuncea respund ca şi Martin in „Candida“: — „Şi eu sunt unul!“ Nu m’am lăsat un singur moment a fi condus de marele stat major care îngrămădise falsuri peste falsuri cind era vorba să sedistrugă un om inocent. Din acest punct de vedere am fost alăturea de acea mare fracţiune a socialiştilor francezi care era convinsa că din chestiunea unui neînsemnat căpitan evreu, ar putea rezulta o mare mişcare socială. Am iubit întotdeauna pe cei sărmani şi am stimat munca. Urmăresc cu un viu interes sforţările ce le face proletariatul din toate ţările pentru emanciparea sa. Ştiu că această emancipare va fi opera însăşi a proletariatului şi repet cu bucurie strigatul din adîncul sufletului : — „Unirea muncitorilor va fi pacea universala!“ ! MIŞCAREA ŞTIINŢIFICA SI LITERARA x r » * tr-TTi j-. i - ■ «ii — -»• - ■ — iterare ei“,Înşişi.—Cumnatele France’revost.—Serii orvegieni. Laugen din ___—..........- --^ate operile celebre ale scriitorilor moderni la cerut autorilor pe cari îi editează cite-o autobiografie, pentru un album artistic-literar al acestei librării editoare. Toate aceste autobiografii, însoţite de cite o admirabilă caricatură, datorită celebrului caricaturist Olaf Gulbransson, caricatura lui «Simplicissimus“ au caracterul unei adevărate anchete critice,—şi mai cu seamă a criticei impresioniste moderne. Reproducem din acest album unele din aceste interesante autobiografii, luind consecutiv pe scriitorii francezi, germani, norvegieni şi danezi. Anatole France, cunoscutul romancier francez, adresează următoarea schiţă biografică editorului münchenez: «Iubite domnule Langen M’ai rugat să-ți procur o scurtă dar concisă autobiografie. Dacă doctorului Zeb--precum Iii—i-a fost cu putință să facă pentru egele Persiei istoria perşilor într’o singură frază, de sigur că trebuia să fiu un om nedibaciu dacă nu ’mi pot scrie propria istorie în douăzeci de rinduri. Născut sunt la cheiul Malaquais, în faţa Louvrului, în mijlocul comorilor ştiinţifice şi artistice. Tatăl meu era librar. Pentru această profesiune necitirea cărţilor era un adevăr inevitabil. Tatăl meu însă cetia mult El nu s’a imbat. parte purind se trezi in mine dorința de a afla multe. Doriam să știu totul. Aceasta e poate cauza că n’am devenit savant. Un savant trebuie să înceapă din timp a ignora totul în lume. Intr’o zi, in muzeu! gradinei zoologice, am întrebat pe un mare geolog despre dintele unei maimuţe. — «Aceasta n’aparţine vitrinei mele» a fost respunsul acestui savant. Eu însă n’am putut rezista niciodată plăcerei de a privi în vitrinele altor oameni. Nu’ţi spun nimic despre studiile mele. După părerea mea exista o singură şcoală pentru educaţia spiritului şi anume să nu urmez nici o şcoală. Când am fost destul de vrîstnic ca să-mi decid viaţa, am încercat să mă ocup cu alte lucruri cu totul streine de literatură şi m’am ambalat să scriu numai atuncea după ce am văzut că aceasta e unica profesie de care eram capabil. S’a zis că scriu bine. Dacă aceasta e adevărat, atuncea găsesc două cauze. Deoarece chestiunea febrei tifoide continuă a fi de o tristă actualitate pentru ieşeni şi deoarece în această importantă chestiune nu s’a spus ultimul cuvânt al oamenilor de ştiinţă--mai cu samă ieşeni—asupra căuşelor cari au provocat isbucnirea ei de astădată sub o formă atît de violetă, precum şi asupra mijloacelor de profilaxie, am crezut nemerit a ne adresa unuia dintre cei mai autorizaţi representanţi ai ştiinţei ieşene, d. profesor dr. Manicatide, care cu multă bună voinţă s’a pus la disposiţiunea noastră. Cum a iubit cilit epidemia. — Deschizînd discuţiunea întrebării pe d. prof. dr. Manicatide ce crede^d sa asupra împrejurărilor in cari a isbuncnit de astă dată epidemia şi cum explică d-sa acest lucru. In Iaşi ca in cele mai multe oraşe mai mari —spune d.dr. Manicatide, febra tifoidă există in permanenţă, în mod sporadic, cu o mică creştere a numărului caşurilor către începutul toamnei. Şi anul acesta au fost cite 6-7 casuri pe lună din Ianuarie până in prima jumătate a lunei Iunie. In ultimele zece zile din Iunie au fost 35 caşuri şi în luna Iulie 223, numai din oraş bine înţeles. In cursul lunei August s’au anuţat 81 caşuri 46 în primele 10 zile şi către sfirşit de La 21—28 iar 43 caşuri. Am avut prin urmare a face cu o isbucnire brusc, explosivă a epidemiei la o dată neobicinuită. In asemenea caşuri microbul febrei tifoide trebue să fi găsit o cale prin care a infectat într’un timp scurt o mare parte din populaţiunea oraşului. Se impunea clar o cercetare în această direcţiune. Infecţiunea tifică nu se face decît prin introducerea microbului în faringe şi de aci fie că pătrunde în stomac şi intestine, fie că trece de-a dreptul în sînge. In gură bacilul poate ajunge prin alimente, băuturi, prin obiecte, sau se introduce cu minele murdărite într’un fel oarecare de bacilul respectiv. Ar fi fost greu de admis ,ca alimentele să fi fost infectate deodată pentru un număr așa de mare de oameni din diferite cartiere şi deosebite stări sociale. Tot aşa contagiunea care în unele epidemii mai restrinse joacă un rol de căpetenie, nu putea explica cum din 5— 6 caşuri s’a ajuns de odată la cîte-va sute. Apa e pricina. — Aşa fiind lucrurile, cărei cause atribuiţi d-tră d-le profesor isbucnirea atit de violentă a epidemiei ? — Nu râmine decît infecţiunea apei care poate să explice această exploziune. Şi într’adevăr, din cercetările mele reesă că infecţiunea apei şi In special a apei din conducta principală a fost causa isbucnirei epidemice a boalei. Dacă privim pe un plan al oraşului distribuţiunea coşurilor de febră tifoidă înainte de 20 iunie şi după această dată pănă la sfirşitul lui Iulie, suntem isbiţi de difuziunea nereregulată a celor dintăi şi celor al doilea cu trancipale şi aşezarea conducte. Chit repartate, cum fost copel, din şcoala mită prin faptul că aci îducea apa cu sacaleaua conductei ada Armeană Cernă pe care am facut’o destul de tirziu şi numai la 6 haznale de pe conducta principală, ne-a aratat totusi presenta bacilului lific intr’una din ele. jj Pe traiectul conductei de la Valea Adincă (Galata) (str. Nicolina şi str. Socola) numărul caşurilor a fost foarte restrîns şi aproape egal atît înainte cit şi după 20 iunie. Captaţiunile particulare, ca a Sf. Spiridon, Liceului Internat şi Universităţei, n’au dat nici un caz de boală. Asemenea, din cercetarea coşurilor anunţate nu am aflat nici o epidemie mai mică în jurul vreunei fintîni. Cartierile mărginaşe care nu aveau apă din conducta principală, nu au dat decît foarte rari bolnavi de febră tifoidă şi aceia avusese ocupaţiuni mai în centru, aproape de haznalele conductei principale. Cum a fost infectivă conducta. — Cum vă explicaţi D-tra posibilitatea infecţiunei conductei principale ? — Daca să cercetează cuir, a putut fi infectată conducta principala, se poate vedea posibilitatea contagiunei si chiar probabilitatea ei in faptul că in satul Aroneanu, aşezat deasupra unora din galeriile de captare, au existat coşuri de febră tifoidă pe la sfirşitul lunei Martie şi mai tirziu. Primavara fusese destul de uscată, numai pe la sfirşitul lunei Mai, au fost ploi torenţiale cari au spalat murdăriile din sat şi le-a transportat în galeriile de captare. Dacă socotim vre-o 15 zile incubaţiunea şi vre-o 4 -5 zile pănă ce bolnavii se hotărîse să ceară ajutorul medical, apa contaminată trebue să fi ajuns întâi în consumaţiune în Iaşi, cam pe la începutul lunei iunie, epocă ce corespunde exact cu ploile torenţiale de la sfirşitul lui Mai. Rezultă fără nici o îndoială deci din cele expuse, că isbucnirea epidemiei de febră tifoidă la sfirşitul lunei Iunie şi începutul lui Iulie este datorită infecţiunei apei din conducta principală. Continuînd, distinsul nostru interlocutor adaugă că această părere a d-sale a comunicat’o indirect încă de la începutul epidemiei, d-lui dr. Cantacuzino Directorul general al serviciului Sanitar printr’un trimis al d-sale și la 19 Iulie d-lui inspector sanitar dr. Popescu care va fi verificat’o, judecind după măsurele ce a propus şi a luat în parte in timpul din urmă. După ce epidemia s’a întins aşa de mult în luna Iulie, celelalte cauze mai puţin importante capătă un rol însemnat. Alte câtime ale progreasrei. Continuînd, d. dr. Manicatide arată cum contagiunile în primul loc au contribuit la întinderea epidemiei şi într’adevăr—spune d-sa—contagiunile devin mai numeroase, prin faptul că sunt mai mulţi bolnavi, fîntînele pot fi infectate prin defecţiunile bolnavilor şi pot constitui focare noi, mai mici * de boală . 6—7 la sută din cei vindecaţi păstrează încă bacilul titic în defecţiuni şi pot infecta pe*mulţi împrejurul lor. Aceasta ne explică de ce epidemia continuă cu un caracter mai deosebit, prin faptul că la infecţiunea prin apa din conducta priocidală se adaugă şi celelalte. Măsuri d 1. combatere. O/.oul/.arei» — Ce credeţi că ar fi de făcut D-le profesor pentru combaterea epidemiei ? — Se înţelege că acum epidemia este mai greu de combătut de cît îndată după isbucnire. S’a făcut bine că s’a desinfectat conducta, dar munca şi cheltuiala au fost inutile din momentul ce s’a trimis prin ele tot apă injectată. ( Propunerea de a se aduce o altă apă s’a aratat nerealizabilă s’au prea costisitoare şi ar fi numit prea tirziu. Soluţiunea care se impunea şi care s ar impune încă, dacă s’ar mai găsi bacilul lific în apa din conducte este oeonizarea. Cu o mică cheltuială şi in scurt timp (10—12 zile) utilizîndu-se curentul electric de la stradă, s’ar face o instalaţiune care să asigure calitatea bună a apei din conducta principală şi atunci nemicşorîndu-se debitul acestei ape, s’ar putea închide fără supărare pentru populaţiune, fîntînele găsite infectate. Cheltuiala sterilizăm unui metru cub de apă nu trece peste un ban şi jumătate. După această măsură ar veni o alta de importanţă aproape tot atît de mare : căutarea tuturor cazurilor şi izolarea lor sau in spitale sau, unde se poate, la domiciliu sub controlul constant al serviciului sanitar comunal. Din cele expuse se vede că nici săpăturile pentru canalizare, nici legumele, nici pănea, nici laptele, nici murdăria aşa ditirambic descrisă, nu au fost cum s’a;is, causa isbucnirei epidemiei. Deci şi măsurile luate în această direcţiune—utile poate din alt punct de vedere—n’au putut împiedeca întinderea febrei tifoide și n’o vor împiedeca fără o schimbare naturală poate. Cea mai reușită din măsuri a fost desigur zugrăvirea cu var a pămîntului scos din săpături, sugerată mi se pare, de cineva cu totul strein de higiena. Facultatea de medicină jignită înainte de a termina d. dr. Manicatide adaugă următoarele: Aşi mai releva o campanie nedreaptă dusă de unele ziare în contra facultăţi de medicină din Iaşi. Cred că dacă persoanele cari se zice că s'ar fi prins, ar fi ştiut unde să se adreseze, ar fi găsit toate instalațiunile, toate necesariile, şi poate şi bune consilii în cercetarea acestei epidemii şi s'ar fi luat poate mai din timp măsuri potrivite cari ar fi fost mult, mai eficace decit cele luate pănă acum. Cu aceasta am terminat interesanta convorbire cu distinsul profesor universitar, mulțumindu-i pentru amabilitatea cm care ne-a acordat o. Rep. LA O R DINEA ZILE i Interview cu prof. dr. Manicatide w sksstîr nwn Trrâatex' Cuiu a iabucnit epidemia.—Apa e pricina Cum a a fost infectată conducta.—Alte cause ale progresărei.— Măsurile de combatere.—Ozonizarea.—Jignirea facultăţei de medicina. Cu începere de astăzi trup complectate prin întoarcerea din concendiu, au început exercitare obicinuite, în vederea rc regionale. Societatea muzicală din de sub presidenţia d-lui T. şi-a reluat activitatea incontrducerei studiat pentru serie dt ♦ D localita construi (salei d ce dup£ poziţiun inceperb ue la i septembrie tarii vor fi obligaţi a lua masa De asemeni d. Rusovici a m bolniţei (infermeriei) din acea aşternutul complect pentru n paturi. Consiliul M-rei a mulţumit d viei pentru această donaţiune. ■ Medicul primar al ospiciu a cerut prefecture! de judeţ schimbe zilele de tâere, pen Miercuri şi Vineri, pentru cs să pot**' ea astfel o oarne te arhiereul Nicodei nu sericei Sf. Spiri intat n detailat rapo împun reparaţiunile biserici 'tâ nevoe. D-nii au însărcinat tectul cailei cu alcătuirea unu în acelaş timp au promis că o vor dispune de mijloacele mai va face o reparaţiune radicală cei,iuărindu-se chiar interiori ♦ Deşi toate cursurile şcola amînate pînă la 1 Octomvrie, epidemiilor de fiebră tifoidă, scrierile şcolare s’au făcut în obicinuit, ca în toţi anii, înce 16 August a. c. Aceste înscrieri se vor terna Septembrie, după care direcţiilor secundare vor înainta M Instrucţiunilor un tablou nume vilor înscrişi pe viitorul an şc ♦ Pînă în momentul acesta nici la Conservatorul de muzii clamaice nici la şcoala militar calitate vre-o dispoziţie ministe să facă cunoscut direcţiunic şi ele nu se vor redeschide decombrie după cum au fost averi lalte direcţiuni şcolare. ♦ D. Xenophon Eraclide, altor de primar s’a întors din reluindu-şi activitatea la princi ♦ Pictorul George Popovici, la şcoala noastră de bele-art petrecut tot timpul vacanţei turile Dobrogiei, de unde a cu pînză diferite piesagii şi tablou obide în toamna curentă la uu mic salon artistic, în care va iurnele sale creaţiuni artistice. Această primă expoziţie a ieşau, va avea loc într’una dirteneului din Bucureşti. ♦ Mâine 1 Septemvrie a. c. p. m. începe noul an judecătoronform nouei legi a magisti se va mai ţine nici un discur chidere, ci se va face numai rejudecătorilor de şedinţă la sectarului şi a consilierilor la seci de apel. ♦ Repetiţiile la Teatrul Naţiună cu multă activitate. Până’n prezent s’au repetat: soare“ de Delavrancea, „ Arapriză“ traducere de D. Anghel, „ ducere de Marian şi alte trei ! Săptămâna aceasta se va pun „Fără sprijin“ tradusă de d-na Bogdan, şi „Colibri“ tradusă Louisa Colonel Vrabie. Bibi La 10 Septemvrie va apare Librăriei Iliescu Eminescu [Cor Album festiv publicat cu ocaziei a 20 ani de la moartea ma Publicaţie de lux tipărită de hârtie chrome, ilustrat cu api clişee in mare parte inedite, o bogată materie literară datori noştri scriitori. III Din cărţile de şcoală aprob nisterul Instrucţiunii, la laşi , următoarele: T. A. Bădărău. -Zoologia pent „ „ „ —Botanica „ „ „ —Igiena, Anatomiologie p. I D Cădere & F. Popescu. - Chinalogie, p Oh. Gr. Gheorghiu.—Aritmetic PE. Meazetti.—Vi Coruri p. toal A. D. Xenopol.—Istoria Veche „ „ „ —Istoria Medie , „ ,, „ —Istoria Modern temporană. Toate au apărut în tipografia tura librăriei Iliescu. « I. P. S. S. Mitropolitul Mo sosit astăzi la M-rea Agapia vei P. Neamţ. înaltul prelat va pleca din nou Neamţ, iar in Iaşi se va reînnoi ziua de 4 Septembrie, principau S Informaţiuni ♦ Mline 1 Septembrie incepe la Galaţi concursul pentru ocuparea burselor vacante la Liceul Internat din Iaşi. ♦ Dl. Neculcea directorul general al vămilor care a fost Sîmbăta în oraşul nostru, s-a reîntors la capitală cu acceleratul de sara. ♦ Faţă cu epidemia de febră tifoidă care a bântuit la oraş ca şi la ţară, dl. maior dr. Gavrilescu medicul regimentului XIII, a inspectat din nou pe toţi soldaţii cari au fost duşi In concediu, pentru constatarea lor sanitară la încorporare. ♦ Dl. Inginer Tancred Constantinescu directorul lucrărilor pentru aducerea apei la Iaşi, a fost invitat de administraţia comunală din Huşi să studieze chestiunea alimentărei cu apă a acelui oraş. Dl. Tancred Constantinescu a şi făcut o primă descindere pe teren şi a constatat că din debitul de apă cu care se alimentează actualmente oraşul se pierde mai bine de trei sferturi din cauza defectuozitaţei conductelor. D sa a opinat pentru o captaţiune sistematică a isvoarelor şi schimbarea conductelor. ♦ In vederea înfiinţărei in localitate a unei societăţi de „Salvare“ identică cu cea din Bucureşti, Comitetul de iniţiativă va lansa adresele de aderare către persoanele care voiesc să se înscrie în numita societate, în cursul săptăminei viitoare.