Mişcarea, noiembrie 1909 (Anul 1, nr. 50-73)
1909-11-01 / nr. 50
* ANUL I.—No. 50, Redacţia şi Administraţia Iaşi, Strada Săulescu 5. ARO»A«EXT.S In ţară pe un an . . 20 lei Pe jumătate an . . . 10*„ Pe trei luni .... 5 „ In străinătate pe un an 40 lei Pe jumătate an ... 20 „ Pe trei luni . . . . 10 „ Preoţii şi învăţatorii 50% homma misteula Pentru complectarea celor Ini ministere—ministerul afacerilor si reine, ministeriul de rasboi si ministeriul agriculurei si domeniilor ramase vacante în urma demisiunelor d-lor Dim. A. Sturdza, general Averescu si d. Anton Carp, d. prim-ministru I. I. Bratianu a supus 4 M. S. Regelui spre semnare decretele următoare : D. Mihai G. Orleanu, ministru secretar de stat la departamentul industriei şi comerțului. * D. General Crăiniceanu, ministru secretar de stat la departamentul răsboiului. D. Al. Constantinescu, ministru secretar de stat la departamentul domeniilor şi agrculturei. D. Al. Djuvara, ministru secretar de stat la departamentul afacerilor streine. Probabil ce inline, Duminica, nouii «liniştii vor depune legiuitul juramînt şi decretele lor de numire vor apărea în „Monitorul Oficial. “ In chipul acesta, la momentul oportuni, al cărui suprem judecător nu putea fi alt cineva de cât numai şeful guvernului d. I. Bralianu, s’a pus capat framîntarilor opoziţiunei conservatoare şi opoziţiunei sindicaliste, care făceau din chestiunea remanierei ministeriale o preocupare zilnica cu tot soiul de conjecturi, cu tot soiul de propuneri, cu tot soiul de concluziuni în ce priveşte situaţiunea interna a partidului national-liberal. Nu ne interesează cîtuşi de puţin care este avizul opoziţiunei asupra complectarei cabinetului, care este impresiunea ce-i produce intrarea în minister a d-lor Mihai Orleanu, General Crainiceanu și Al. Constăntinescu. Remanierele ministeriale, de altminteri ca și compunerea miniserelor, n’au a se judeca după alte norme decit acele ce trebue sa rezulte din raporturile nouilor ministri cu majorităţile parlamentare, cu opiniunea publica a cărei expresiune sunt acele majorităţi, cu miniştri ceilalţi din punctul de privire al solidaritatei ce trebue sa domneasca într’un Cabinet. Fara a mai vorbi de d. Al. Djuvara, ale cărui raporturi cu opiniunea publică şi cu majoritatea parlamentara sunt in deajuns de cunoscute, nu vom contesta ca d.- prim-ministru I. Bratianu a făcut o fericită alegere, în primulând, în persoana d-lui Mihai Orleanu, căruia i-a încredinţat portofoliul industriei şi comerţului. In adevăr, d. Mihai Orleanu, care s’a relevat in mai multe cuvînturi de a calda elocinţa şi de o netăgăduită erudiţie ca un harnic cercetător şi serios cunoscător al chestiilor sociale, este unul din liberalii care răspunde mai bine spiritului mediu al majorităţei parlamentare, care ţine un just echilibru între curentele extreme. Prezenţa d-lui M. Orleanu la noul minister al industriei şi comerţului, e plina de nădejde pentru majorităţile parlamentare, care aşteaptă de la D-sa, de la energia sa, de la puterea sa de munca, de la serioasele sale cunoştinţi economice şi sociale, o îndrumare sănătoasa a noului minister prin realizarea reformelor cele mai nimerite pentru ridicarea comerţului şi industriei, pentru ridicarea morală şi materială a muncitorilor industriaşi. Nu ne Îndoim că aci d. M. Orleanu, va urma ideia predecesorului sau, d. Al. Djuvara, care tocmai la un banchet în Galaţi—oraşul care a onorat pe d. M. Orleanu în mod constant cu încrederea sa -şi-a făcut profesiunea de credinţa tra sau linia sa de conduita pe principiul primordial al naţionalizărei industriei şi comerţului. Intrarea în minister a d-lui general Crăiniceanu, dacă are din puntul de privire politic o mai puţina importanţa, fără îndoiala din puntul de vedere militarest, are o însemnătate capitală, d. general Crainiceanu fiind unul din cei mai străluciţi ofiţeri ai armatei noastre, care se distinge prin o profunda erudiţie şi o înalta automate morala îndeobşte recunoscuta în lumea militară. In chipul acesta complectat ministerul, aşa cum d. prin ministru I. Bratianu a crezut ca se poate complecta mai bine in împrejurările actuale, credem ca guvernul prezintă serioase chezăşii ca va continua sa stea în semnul muncii mari şi patriotice şi va duce mai departe opera de realizare şi întărire a aşezămintelor ţarii pe temelii puternice. Multa paucis Citim în ziare: „întreaga disidenţă liberală din Ploeşti. Împreună cu d. lumină, a intrat in partidul takist“. Asta însamnă că şi d. Ismană s’a.. primenit. Din garderoba tachistă: a) Şapte Pantaloni b) Ismană ci Ciorapoiu d) Camăşărescu,— precum şi el Foarte multe... muşamale. Deputatului tachist N. C. De aur dac’ar fi tăcerea Mare ţi-ar mai fi averea... Cric-Crac Demisia d-lui Maiorescu Necontestat că d. Titu Maiorescu este o figură impunătoare în această fără. D-sa e şi o ilustraţiune a Universităţei de bucureşti, e însă şi un om obosit in munca grea depusă în serviciul patriei. Toate acestea contribuesc ca să asigure o glorie mulţumitoare pentru d. Maiorescu și o retragere fericită in vrîsta în care orice muncitor spornic are drept să se odihnească. De aceia cînd d. Maiorescu a dimisionat de la Universitate, toată tara a avut o tresărire de regret pentru profesorul, care vrea să treacă în galeria sacră a figurilor istorice, era însă un regret ce trebuia să aibă loc. Chiar de ar fi avut ceva personal cu d. ministru al Instrucţiei, d. Maiorescu n’avea dreptul ca intelectual priceput să se răzbune pe ştiinţa românească. De aceia spre satisfacţia bătrinului nostru critic şi filozof am eliminat această ipoteză. Dl Maiorescu trebue să aibă şi motive sincere, trebuia crezut cel puţin pe jumătate în privinţa înaintărei de vrîstă de care se plînge. Ziarele conservatoare au făcut mai mult, au făcut chiar un rău domnului Maiorescu. L’au prezentat ca pe o victimă a d-lui Hard. Sistemul e şi urit şi ingrat.. E urit fiindcă nu e cinstit a face o chestie de intrigă politică, în care să figureze personaje de valoarea domnilor Maiorescu şi Hard şi în care să se urască în noroiul infamiilor chestiuni de cultură şi muncă intelectuală serioasă. E ingrat fiind că d. Maiorescu sufere, singur din toate complicaţiile ticluite de presa conservatoare, deoarece ne apare ca un ambiţios care e în stare să-şi părăsească datoriile sale de apostol al culturei, pentru ambiţiile personale. De aceea să primim afacerea aşacum ne-a propus d o d. Maiorescu. Suntem datori să o primim astfel... ----------—. éjgfjg. sff ggzssar**** -— NOTE POLITICE De citeva zile se anunţă cu mare emfază banchetul, sau mai bine zis praznicul cumetriei de la Ploeşti, care urma să aibă loc mine. Ziarele tachiste anunţă insa astazi că banchetul a fost contramandat din cauza unei „indisposiţiuni subite“ a d-lui Ismană secretarul comitetului executiv. D t Ismană pe cît am putut afla suferă de o indigestie cu crampe stomahale extrem de dureroase şi alte.... nimicuri. O indigestie cu anticipaţie. * * * „Ordinea* îşi permite să însceneze infamii pe socoteala directorului nostru pentru faptul că am publicat o notiţă spirituală la adresa tuchiştilor cu privire la acţiunea tot din vagoane. Acea notiţă, am spus-o încă de la publicarea ei, nu ni se valoreşte nouă, ci unui fost bădarănist, unui bun amic al d-lui Al. Catargiu. Noi, însă, ne-o însuşim, chiar dacă „Ordinea“ s ar pune să mai ticluiască în numele d-lui Feliea Alexandrescu multe arapte, care nici într’un caz nu pot privi pe directorul nostru-Ele se pot aplica mai cu succes unor domni tachiști, pe care îi vom putea numi la nevoe sub certificarea persoanelor cari au plătit pentru ei. A se citi la Ultima oară interesante telegrame din țară și din străinatate. DIN ZBORUL VREMII rlecunoscutii. Nici cine sint, nici cum îi chiamă, nici de unde sint; dar i-am văzut. Braţ de braţ, rea rezemindu-se leneş ; şi iei, chipeş, cu musteţile ascuţite in şfichiu unguresc, purtînd la cheutoare panglica unei decoraţii, şi pe dinsa ceva mai in urma. Veniseră la munţi cum vine toată lumea? sau purtînd in suflet amintirea unor focuri pline de mărturia primelor iluzii, le vizitau ca pe un mormăit iubit şi legănat in cintecul apelor clare ? Care poate deslrga din mersul imn iasat al unei femei, de injugăie o bucurie pierduta sau visul unei fericiri neatinse . Cu braţul leneş rezemat de braţul lui, cu rochia scurt taiată sa se zăreasca, fine şi nervoase, liimeie începătoare ale gleznelor, cu ovalul feţei lungăreţ, amintind portretele din veacul al XVlli, ar fi fost de-o frumusiţă gingaşă imecind pasul domol al unui menuet ntir'un saiou rococo; dar pe frunzişul potecei boltite de umbra șuncilor sure i se mntirzie impedecat piciorul, dind mersului întreg, aspectul caricatural al unei pa- Stri priponite. lei merge drept ca o putere, cu pasul întirziat dar apăsat, și purtind’o are aerul că se lasa dus. Din dud în cind se opresc. In ochi Ii-i toata vorba , şi numai gestul lui larg şi terminat ca o poruncă, se îndreaptă spre o apa care cade ca bogăţia unui pâr despletit, sau spre o prăpastie, întunecată de umbra umeda a frunzişului de brad. Şi merg, şi se opresc, şi iar pornesc, ca pe drumuri de multă vreme cunoscute, pe care’şi le arata cu ochii umezi, de dulci păreri de rău. Atras de necunoscutul vieţii acestei perechi fără pereche, am urmărit-o cu pasul domol şi sufletul tremurând de tremurătoarea rei simţire; şi cătind să prind din viaţa acestor oameni, nu pulberea neînsufleţită a apelor ce cad, în mirajul petelor de soare ce jucau pe verzişul umed şi moale al covorului de muşchi, restrângerea sufletului tor, i-am urmărit pretutindeni unde pasul iei domol şi legănat purta puterea lui nesimţitoare, şi am înţeles zădărnicia încercărei lor.... Din trecut nu învie decit părerile de ren, şi isvorite, cad valuri, valuri şi Îneacă neiertătoare, toată bucuria liniştitelor uitări, Marold UDMINICA 1 (14) NOEMVRIE 19011 DIRECTOR POLITIC G. G. MARZESCU APARE ZILNIC ttnunciuri Comerciale Linia în pagina II-a . 1 leu Linia în pagina IH-a 50 bani Linia în pagina IV-a 40 bani ===== TELEFON 121 — nd amurguri aurite de Vară, citul soarele începe să-şi Culeagă razele de printoate ascunzişurile şi cînd zefirul începe să adie mai dulce, mai răcoros, minunata grădina a Copoului, —taina anitor iubiri duioase—devine şi mai splendidă în tonul ce-i dă apusul... Cit timp soarele măreţ de Iulie işi mai împrăştie feeria prin bolţile verzi, Copoul pare adormit de arşiţă şi linişte*.Din amurg el se trezeşte din somnul seu de basm şi prin fundăturile pitoreşti se ivesc doritorii cari caută aier, umbră, răcoare şi senzaţii !... Şi sunt colţuri tainice încă. In care poţi sta in linişte, ca să meditezi şi să visezi —cel mai frumos poem de dragoste, cea mai senină poesie a inimei... Altă dată,pre vremuri de adolescenţă, de iluzii şi idealuri—,altă dată Copoui era mai des, mai misterios în aparenţa totală, căci arborii erau mai mulţi —şi umbliau în desişul lor idile amoroase, întîlniri fericite... Dere ori ma ’o fundam prin pădurea Copoului, în colţuri sublime şi sorbiam frumuseţa naturii şi tot focul tinereţei : „Cilin m’adinceşte ’n visuri lăuntrul teu feeric.“ Astăzi iu.j.ji.i Copoului s’au rărit—ca şi iluziile, ca şi idealurile, iar grădina mai estetică şi mai elegantă, n’a mai rămas decît luxul de atracţie pentru mulţimea de toate clasele, de toate nuanţele... In seri albastre de vară, cînd muzica din parc răzbate văzduhul, aleia principală care şerpueşte dealungul grădinei e plină de viaţă. Promenări grăbite, conversaţii animate, salutări caracteristice, priviri cari se caută, obraji cari roşesc, feţe cari pălesc, tresariri, emoţii, surprize, senzaţii, surîsuri, — toate acestea se variază in jocul culorilor frapante cari învălue trupul femeilor frumoase, şi în defilarea nebună a acestor culori, în amestecul lor fantastic, pe care ochiul nu-l mai poate prinde, se agită însăşi viaţa în ţoată varietatea ei... Şi din toţi arborii Copoului, cel mai măreţ şi mai secular se înnalţâ clasicul ,cei al lui Eminescu, care a adăpostit in dimineţi superbe de vară, sau în amurguri duioase de toamnă pe marele şi nemuritorul nostru poet, în tovărăşia amicului seu intim, Ioan Creangă. Complectarea Cabinetului N O 172 MI NI ŞTRI D-l Mihai Orleanu, ministrul industriei şi comerţului. D-l General Crăiniceanu, ministru de război. D l Al. Constantinescu, ministrul domeniilor şi agricultural. D-l Mih. Orleanu. Născut la Focşani la 20 Noembe 1859. Doctor în drept de la facultatea juridica din Paris. Reîntors in ţară la anul 1882 a fost numit procuror la tribunalul Iaşi. In acelaş an fusese transferat la tribunalul Ilfov in aceiaşi calitate, iar mai tîrziu judecător de şedinţă la tribunalul Putna. In anul 1883 este avansat ca preşedinte al tribunalului Dorohoi, iar după un an transferat la tribunalul R.Sărat in aceiaşi capitate. In anul 1887 este înaintat procuror pe lingă Curtea de Apell din Galaţi unde rămâne pănă în anul 1889 când se retrage din magistratură şi intra în politică inscriindu-se în partidul naţional liberal. In luna Noembre a anului 1895 este ales pentru prima oară in Cameră ca reprezentant al colegiului I de Covurlui, In anul 1901 este reales în acelaş scaun. De asemenea şi in 1907 cînd ocupă scaunul de vice-preşedinte al Camerei deputaţilor. In sesiunea 1895—96 a desvoltat la parlament prima sa inerpelare asupra administraţiei ducurilor şi a transporturilor pe C. F. R. în care s’a relevat ca un adânc cunoscător al chestiunelor de ordin economic. A fost primar al oraşului Galaţi în două rânduri. Posedă mai multe ordine romineşti şi streine. D. general Crainiceanu născut la 9 Iulie, anul 1859. La 1 August 1871 a absolvit şcoala militară cînd a fost Înaintat la gadul de sublocotenent. Campania din 1877 a fâcut-o cu gradul de locotenent în care timp a condus lucrările de fortificaţie pasageră făcute în jurul cotaţilor Calahii, Vidin, Plevna şi Opanez. A trecut repede prin toate gradele oftiţereşti pină la acela de general de brigada pe care i-a obţinut în ziua de 1 Noembrie 1902. Anul acesta a fost numit general de divizie. Ca colonel a îndeplinit funcţia de secretar general al ministerului de război. A fost inspector general al geniului şi in cele din urmă şef al marelui stat major al armatei. D-sa este unul dintre cei mai apreciaţi militari şi scriitori militari ai noştri. Absolvent al şcoalei speciale de artilerie şi geniu din Bruxelles şi elev al generalului Brialmont, a ţinut, mult timp la şcoala de rasboi cursul de geografie militară şi fortificaţie pasagera. In anul acesta invitat fiind de A. S. I. şi R. Arhiducele Frantz Ferdinand şi mai In urmă de către M. S. împăratul Wilhelm, dl. general Crăiniceanu a reprezentat armata română ca trimis extraordinar al M. S. Regelui la marile manevre anuale ale armatelor austro ungare şi germane. D-sa posedă aproape toate ordinele româneşti şi o mulţime din cele streine. D-l A. Constantinescu. Născut la Bu-