Mişcarea, ianuarie 1910 (Anul 2, nr. 1-23)

1910-01-01 / nr. 1

Am mai multe uşi la casă, Insă nu au balamale, Patru uşi am, dragă vere, Patru puncte cardinale. Luminarea mea e luna, Soba mea e caldul soare, Iar trăsuri ca să mă primblu Două am : două picioare. Cred că’n lumea asta mare Bogătaşi ca mine nu-s ; Casa mea-i destul de bună, Dar tavanul e cam sus. N’am cirezi, nici mori cu aburi, Nici curcani de la moşie, Dar mîninc destul de bine Unde ’mi dă pe datorie. Bani cînd am, îi dau la crîşmă, Singura casierie Unde pot găsi de-a pururi Nu dobinzi, ci veselie. XIII Din sate mari, îndepărtate, Flăcăi cu inima ca focul, Pornesc şi vin pe cai năprasnici Să-şi afle* ’n satul meu norocul La noi sunt trupurile ’nalte Şi subţirele ca inelul. Sprîncenele sunt îmbinate Şi parcă ’s trase cu penelul. Tresar atîtea sînuri pline Cuprinse de înfiorare ; Obrajii sunt garoafe roşii Iar dinţii sunt mărgarintare. La noi sunt fetele frumoase, Iar ochii lor sunt hoţi vestiţi.... Flăcăi cu inima aprinsă, Veniţi în satul meu, veniţi ! XIV Eu ştiu în satul meu o casă, Nu tocmai mare, dar frumoasă. Un nu ştiu ce, un nu ştiu cum In dreptul ei mă ţine ’n drum... Doi ochi ca mura sunt de vină, Ori poate calul vrea pricină ?.... Hi ! cal de neam făr’ de noroc! Ce baţi pămîntul într’un loc ? Sărmanul roib nu are minte De nu mai merge înainte... I1 bat cu varga, dau din pinteni Să-şi mişte paşii lui cei sprinteni, Dar rabdă roibul cu un leu ... Ce naiba are calul meu ? XV Pe deal stau singuratici lupii Şi de la umbră mă gîndesc In care parte să pornesc : La crîşmă sau la casa popii ? Nevasta popii e frumoasă Şi are spor la treabă ’n casă ; Dar nu-s nici prost, nici nu-s nebun Ca să nu-mi placă vinul bun. Aşi vrea să plec la preoteasă Şi’ să-mi mai povestec amarul, Dar, bată-l Dumnezeu să-l bată !— Stă drept în calea mea crîșmarul. Iar dacă ’n crîșmă mă opresc, Măi vere, n’am* și n’am noroc . Mă vede coana preoteasă, Mă vede și^se face foc. Alexandru Gh. Dolnaru. NOTE ZILNICE In carnaval... Sunt două decenii şi mai bine, şi par’ c’a fost ieri, aşa de limpede îmi amintesc vremurile din copilărie, cînd, elev de şcoală primară, aşteptam cu drag vacanţa Crăciunului, nu pentru a mai lasa cartea, ci numai de dragul acelor pe-atuncea nespus de frumoase petreceri pe cari le aducea Carnavalul, îmi amintesc cu drag de primul dascăl, de moş Mardare—o mai fi oare în viaţă ?—care cu o săptămînă înainte de vacanţa Crăciunului, ne antrena în lecţiile primitive, —mai ales cu „aritmetica“ lui Mardarescu, al cărei format mic, voluminos, cu nenumărate probleme de rezolvat, la cari concuram să ne intrecem—şi cum ne vestia seria distracţiilor legendare, într’o blîndeţă cu drept cuvînt părintească, ca să ne farmece cu acele legende şi tradiţii creştineşti, cari aveau pentru noi, adolescenţii de atuncea, un farmec deosebit... N’aveam încă, pe-atuncea, noţiunea teatrului,—cel mult de Sf. Vasile, da.că îmi mai amintesc ce prin vis de anuala „Baba Hîrca“ care se juca la teatrul naţional de pe strada Carol—şi singurul teatru, pentru noi copii de şcoală, erau acele spectacole de stradă, cari formau deliciul vacanţei de Crăciun. Să fie oare dat de Dumnezeu ca anii de copilărie să însemne în viaţa noastră episodul cel mai fericit, sau poetizăm această copilărie, acuma [la matu E o problemă la care nu mă gîndesc acuma, în toni lului. Căci aşa se numea pe a aceasta în care mahalalele „ oraşului răsunau de melodii „steaua“ de chiotele şi ehe ţărăneşti“ de cintecele legerzilor" de sgomotul „pluguţele bicelor cari se auzi ai zilei lui Sântu Vasile.... Ce patriarhale vremuri , acum două decenii, aşa cum retraesc acum în amintirea gîndului! Era chef şi voe bună, iar Carnavalul început din junul Crăciunului, creştea tot mai sgomotos pănă’n ajunul anului nou, şi se prelungea până pe la mijlocul lui Februarie. Aşa erau acele baluri costumate la cari participa întreaga boerime ieşană baluri cari ţineau regulat tot timpul cît ţinea Carnavalul. Alexandri, Caragiali, Millo, au reţinut interesante epizoade din timpurile Carnavalului, prin comediile lor, cari iarăşi antrena lumea de... altă dată. Unde sunt vremurile de odinioară ? Unde e „Coana g Chiriţa“, neuitată cucoană a laşului ? Cine mai ascultă astăzi jocul „Păpuşilor“ şi cîntecele purtătorilor căsuţei lor, cari se pierdeau noaptea tîrziu prin uliţele depărtate ale laşului, în sunetul ascuţit al unei lăute? Unde e copilăria cea senină şi voioasă, cu dragostea mamei, cu mîngîierea tatei? Unde-s toate acestea? Par’c’a fost poveste !... Şi de aceia, în amintirea duioasă a vremurilor de altă dată, salut cu plăcere ideia ce a avut’o comitetul organizator al „Societăţei de gimnastică“ care serbează revelionul cu tot fastul tradiţiilor creştineşti de odinioară... Armand -CAREA HU Hanna =====■=&___________— ^Mişcarea literară, şi artistică] Ion Creangă.—Comemorarea marelui povestitor şi poet din Humuleşti, de la moartea căruia au trecut două decenii, a fost un prilej pentru ziarele şi revistele noastre să publice o sumă de articole cu privire la viaţa şi opera lui Ion Creangă. Intre alte articole remarcabile relevăm pe acel al d-lui I. Slavici apărut în „Minerva“ de astăzi, din care ctitorul poate să-şi formeze o vie imagine a portretului marelui băsmuitor moldovai. Articolul d-lui Slavici este însoţit de o fotografie care reprezintă pe amicul intim al lui Eminescu în porul de diacon. „Noua Revistă Romînă“ de sub direcţiunea d-lui Motru, apare noi bine intr’un număr special, consacrat comemorărei de astăzi, Goethe contra Luther. In arhiva unei librării din Viena s’a găsit o scriere a cunoscutului romantic Adam Muller intitulată „Ceva despre care a spus Goethe“ tipărită în anul 1817 la Apsca. Cartea n’a fost pusă in circulate după cum indică autorul singur : „nu s’a pus in vinzare". Librăria „Konegen“ unde s’a găsit cartea o editează din nou şi anunţă cu această ocazie că intre albele, opera aceasta a lui Müller dovedeşte cu documente că Goethe s-a pronunţat contra reformei lutheriane. Sonata Kreuzer a fost dramatizată de scriitorii francezi, Kozière şi Savoir şi se joacă actualmente la teatrul „Femina“ din Paris. Ciumpăna No. 6 cuprinde următorul interesant sumar: M. Sadoveanu. —In amintirea lui loan Creangă, D. Angliei și St. O. Iosif.— Crepusculul zeilor (N. Chendi' — Presa d-lu Pătrășcanu, A. Mirea.—Doi directori: D. Angliei.—Ca apel‘către presă V* Efemeride V Note și reflexii. T^alanga, nouă revistă literară și ar- J- tistică apare la 10 Ianuarie, pusă sub conducerea d-lui Cincinat Pavelescu, Em. Gîrleanu, Eugen Lovinescu, Ion Minulescu, Corneliu Moldovan şi Zaharia Bîrsanu. Preţul unui exemplar va fi de 15 bani. Allex Halbe, autorul dramei „Puho- AL lui" a terminat o nouă dramă intitulată „Der Amerikafahrer" care se va juca în cursul lunei acesteia la Berlin. Anuarul Presei şi al lumei politice pe 1910 publică un foarte interesant şi documentat articol privitor la legea presei, cu texte şi comentarii, datorit d-lui Ionescu-Dolj, magistrat. De asemenea, pe lingă adresele cele mai exacte din Capitală şi provincie, pe lîngă notele biografice şi fotografiile tuturor oamenilor politici, mai publică şi un dicţionar al tuturor scriitorilor şi publiciştilor din ţară şi de peste hotare. Aşa cum este alcătuit Anuarul Presei 1910, interesează deo potrivă pe scriitori, publicişti, advocaţi, magistraţi, ofiţeri, comercianţi, meseriaşi, ete. Preţul unui exemplar 5 lei. Pentru provincie a se adăuga portonifestului lansat omi de il studenţesc în care se . . .rinaj la mormântul lui Ion Creangă, un public puţin numeros compus mai mult din studenţi şi elevi de şcoală—, conştienţi de datoriile ce li se impun, de a sărbători pe acei care n’au trăit numai pentru ei, şi printre aceştia este şi neîntrecutul povestitor popular I. Creangă,—au ţinut—, ca azi când se împlinesc 20 ani in plin, de când acel care a încălzit şi încălzeşte atâtea generaţii prin farmecul cu care a ştiut să mânuiască pana, să îngenunchieze la mormântul lui ca un semn de dragoste şi vecinică recunoştinţă. Au fost puţini peste măsură, aceia care au ţinut să-şi arăte recunoştinţa faţă de I. Creangă. De ce ? Iată întrebarea ce şi-o punea unul altuia fiecare dintre cei prezenţi. Desigur dacă studenţii porneau din Piaţa Unirei cu muzici, ar fi avut I. Creangă mai mulţi pe lângă mormântul lui, dar aşa ? Pelerinajul i-a fost simplu după cum i-a fost şi viaţa. In micuţa bserică a cimitirului s’a oficiat un trisaghion, după care s'a făcut o panahidă la simplul mormînt a lui moş loa Creangă, înconjurat de tinerii pe care i-a însufleţit pacea sa. Pe crucea simplă de lemn ce se află la mormântul lui s’a depus o coroană, cu următoarea inscripţiune: „neîntrecului scriitor popular Ion Creangă. Prietenii şi Admiratorii. 31 Decembrie 1909“. Primul care ia cuvântul este d-l. S. Ionescu patronul Tipografiei Naţională, un vechiu prieten a lui Creangă. D-sa arată seninătatea şi puterea de muncă ce-l încălzea pe Creangă. Ca profesor Creangă de asemenea a lasat urme neşterse. Educator de primul rang. Multe serii de copii care au trecut prin mâna lui şi azi sunt oameni aşezaţi şi cu situaţii, sunt recunoscători lui Creangă, primul lor îndrumător. Vorbeşte apoi d. I. Bogrea sub directorul liceului Internat. D-sa scuzează pe d. A. C. Cuza, care fiind bolnav nu poate lua cuvîntul la acest pelerinaj. Spune mai departe că vorbeşte nu din partea generaţiei bărîne nici a celeia tinere, ci din partea unei generaţii intermediare, care s’a părut că l-a uitat; dar în realitate nu, căci azi prin glasul meu, zice D-sa, vine să-ţi spună moş Ion cremiga ca un tont uitat şi că nu va uita niciodată pe povestitorul cel mai mare al neamului nostru. Vorbeşte apoi studentul C. Ifrim din partea tineretului studios. D-sa arată indiferenţa oamenilor chemaţi să îndrumeze, dacă nu iau parte, tineretul penru sărbătorirea oamenilor mari. Relevează lipsa vreunui coleg a lui Creangă de la „Junimea“ care ar fi trebuit ca azi cînd se comemorează 20 ani de la moartea lui I. Creangă, să vină să-şi spună cuvîntul său pentru acela, care i-a încălzit şi înveselit multă vreme. Vorbeşte apoi de meritele mari a lui Creangă. Arată cum a contribuit prin pana lui veselă şi uşoară la pericolul influenţelor străine ce ameninţa graiul romînesc. Ultimul ia cuvîntul studentul Vasile Todirescu un sincer admirator a lui Creangă, care rosteşte următoarea cuvîntare, cam în genul lui Creangă . Astăzi după douăzeci de ani de la ducerea ta din lumea noastră—moşule onică Creangă, venim iacătă cu toţii — cîţi mai credem şi ne mai închinăm cu sfinţenie niamului nostru— venim aicea a groapa ta cea saracă să-i stricăm liniştea—să te chemăm deacolo din umbrele nnpătrunse ale morţii la lumina strălucită a soarelui —şi să mai stai măcar o clipă cu noi aeştia, vînturaţi fără cruţare, de suflările ucigătoare ale vieţii pămîntului. Trage zăvoarele grele a morţii —moşule Ionică—scoalăte şi te ridică din fundul mormântului şi vino acolo cu noi’mprejurul nostru şi ne învălue şi ne dă din duhul tău cel sfînt curaj mult şi dragoste şi bunătate şi vesălie curată cum numai tu ai fost simţit vreodată cu adevărat pe plaiurile Moldovei noastre. C’am ajuns vremuri grozave, ne chinuim cumplit în îndoeli zădarnice, în mâhniri şi întristări fără de sfîrşit, şi inima şi sufletul nostru începe a nu mai simţi bucuria şi vesălirea dreaptă, curată şi sfintă a strămoşilor şi părinţilor noştri—a sîngelui nostru cel românesc. Tu singur, moşule Ionică le-ai fost trăit acestea şi mi le-ai fost lasat spre fericire şi nouă urmaşilor ca pravilă nepreţuită, să ne mîngîe şi să umple şi să ne îndulcească sufletele atît de amărîte şi de cătrănite ş’aşa de rătăcite. Fii îndurător şi nu laşa pe aceia cari încunjură ţăria mormîntului tău, şi fă ca şi umbra ta să ne bîne-cuvinteze şi să ne călăuzească pe drumuri mai norocite, celui de sus pentru tine căci de asta nu suntem în stare şi iertare şi ispăşire şi milă nouă ne trebuesc, nu ţie care eşti un adevărat sfmt al firii şi simţirii şi gîndirii noastre, da noi cum am venit aicea la mormântul tău, la căsuţa veşniciei tale ale moşului Ionică, nui cu cuvinte oricît de meşteşugit sucite de care ăi fi fost sătul, să te fi pomenit şi chemat între noi, ci te-i fi aşteptat ca astăzi in ziua de ajunul , Sf. Vasile după datina noastra creştinească, sunetele de clopoţei şi de tâlărgi şi mugetele aprigi ale buhailor şi pocnirile harapnicilor şi critice de fluere şi glasuri puternice de urâturi să te trezească şi să te salte din adîncurile săcriului. Căci mult le-ai fost iubit pe lumea asta şi mult dor ţi-a mai fi de aceste ale noastre dumnezăeşti obiceiuride când ne-ai fost părăsit. Dară acestea noi nu le mai ştim şi nu le vom mai şti, se duc şi se prăpădesc şi doară colo departe, departe tare în zările cele ’n cari s’apleacă soarele în Humneştii cântării tale, ori în vre-un sătişor nepângărit încă de pârjolu înstrăinării, mai încep aşa când ziua bate în chindii, chiotele şi urările străbune. Iară noi ne plecăm acuma şi mai mult genunchele în faţa umbrei tale şi-ţi cerem ertare şi-ţi cerem însufleţire şi împuternicire şi încurajare şi revărsarea blândului şi nesfârşitului tău spirit asupra noastră, pentru prea slăvirea dragii sale Molpov şi intreg scumpului şi prealăudatului tău neam. După ţinerea discursurilor un grup de seminarişti intonează „veşnica pomenire“ şi „sfinte Dumnezeule“. La această panahidă a luat parte şi familia lui Creangă. La sfîrşit d. Octav Minor publicist a împărţit cărţi poştale cu fotografia lui Creangă şi purtind următoarele rînduri: Generaţiile viitoare trebue să afle că , nu în patimi şi în luptele omeneşti trăeşte gloria unui popor. Ea, se găseşte în paginile fermecătoare ale cugetătorilor, care refugiaţi în sferele sublime ale inspirărei, ne-au arătat drumul spre lumină. Azi tinprimea. (•nmotmiSi'înit 20 de ani u făce altă leparte mi- ' clipnic pe du-le spre AA JS..)'----UA* —__.... , n | m au vizitat ăricică No. 4, care se afla mir o stare foarte rea si in care locuește o soră de a lui Creangă. • ' * • ' -4 '• * * ijul la mopmîntul lui Iontaniâ .......--------------- . O nivel. — Manifistul ^ studenţilor.—La „Eternitatea năutul lui Creangă. Cuvântările d-lor lonescu, Bogrea, Todirescu §i Ifrim. • ■»ai ■ -La Direcţia generală a căilor ferate a dat o circulară prin care invită pe şefii de servicii acelei instituţii să pue în vedere personalului respectiv legea privitoare la asociaţiuni şi următoarele dispoziţii: 1) Vor fi destituiţi din serviciu : a) acei funcţionari, lucrători meseriaşi şi lucrători nemeseriaşi cari vor fi dovediţi că fac propagandă printre personalul străin de administraţia c. f. r. pentru provocare de greve, pentru încercare de împiedecarea serviciului, pentru participare la întruniri sau societăţi, care tulbură ordinea publică, sau urmăresc zdruncinarea organizaţiei statului, precum şi pentru provocare de dezordine : b) acei cari după data de 8 (21) Ianuarie 1910, vor fi dovediţi că continuă a face parte ca membri ai asociaţiunilor sindicaliste sau altele de aceiaşi natură; c) acei cari deşi pînă la data de 8 (21) Ianuarie 1910, vor fi făcut declaraţie că s’au retras din asemenea asociaţiuni, vor fi dovediţi ulterior că au rămas totuşi membri participanţi. 2. Funcţionarii, lucrătorii meseriaşi şi lucrătorii meseriaşi cari la data de 19 Decembrie 1909 (1 Ianuarie 1910) se găseau membrii ai asociaţiunilor sindicaliste sunt obligaţi să declare în scris pînă la data de 8 .(21) Ianuarie 1110, că renunţă de a mai face parte din sindicate, în care caz îşi vor putea continua serviciul lor mai departe sau că , din contra, renunţă la serviciul căilor ferate, pentru a rămânea membrii in sindicat şi in acest din urmă caz, ei vor fi consideraţi ca eşiţi din serviciu de bună voe. 3. Personalul destituit pentru motivele arătate la punctul I, litera a, b, o, precum şi cel retras de bună voe conform punctului 2, nu vor mai putea fi reprimiţi în serviciul administrației C. F. R., iar reținerile ce li s’au s’au făcut din salariu la fondul cassei de ajutor, rămin conform statutelor, proprietatea acelei case. 4. Personalul care la data de 19 De-. cum soc, nică și îi din alte literar, m nu este tru cît ni 5. Pent tăzi în se de a nu : fel de ase întruniri aratatea să fi ceri să fi capi venită, su a fi depâi Pentru la îndepii, se vor di numele plute de d demisiile serviciu, î lara de la Listele Ianuarie. Circular pasaj: Direcţia Iul va int publică, d nispaţie ac naturi cială şi economică rate, trebue să dai galitate şi dreptate şi disciplina ce, fără de care sit i economice duitâ. Direcţiunea pe faţă de cei ascultă aspră faţă de răsi mei să creadă că înălţimea înţelepci trui ca să ntr aibă fi pusă în situaţia ră contra lui. înforn ♦ In numărul delica un interesant ţiei economice în datorit unui comp localitate... Zilele acestea mărie sub presiden răciide ajutor de pr sărcinată cu orga pompieri din Iaşi. Din această cornii Căpitan Sturza ac pompierilor, căpitan dant, căpitan Const ♦ Noua serie a the de la teatrul Si altele Machet, cea a genialului scolitor Aceasta piesă nu e de cele mai mari si vom vedea-o vntei Comediei Franceze Paul Mounet, d-ra I va acompania cu a jeth de Verdi Apoi : Marele or: păsărilor.—O parizi șicana.—Lampa, co ică situație, comei face cuceriri, comei distracțiile Indienile searpe cu un ichnei fi thai interesant d pănă astăzi cinemale In seara de an Teatrul Naţional „Ocolul pămîntului* ♦ Sătenii din colţul Fălciu au infiinţ rativă de credit şi i din Măldăreşti ju’dei ţa.ţ o societate de ♦ Toţi domnii an pania de lucru a ai să cultive gindaei d gaţi să înainteze ai mai tîrziu pănă la petiţiune -princare mînţe de gindaei di indice şi următoare 1) Numele şi pre trat al crescătorului 2) Comuna şi juliază.; 3) Numărul şi eu dispune ; 4) Cantitatea de stiva ; 5) Dacă în schim va da gratuit, se dl tumit ministerului,, pi colă die București care gram de sămîi cite 25 gugoşi din din cantitatea de gi Orice cerere prin Ianuarie 1910 nu se proba. ♦ D. Ath. Theod.servatorului din lec tira de a da anul i certe simfonice, cu tot d-ni profesori .