Mişcarea, aprilie 1910 (Anul 2, nr. 72-93)

1910-04-01 / nr. 72

— “A fi sărit peste zaplaz, zice Bel­­diceanu, şi s’ar fi ascuns unde­va!... —„Să-l lăsăm dracului! zic eu lehă­­metuit. — „Oare să nu-l mai cătăm prin ograda cealaltă ? !...“ —„I...i da el amu ar fi ajuns la dra­cul tocmai!...“ După ce am mai discutat cum şi ce a fost, noi din săliţă şi cucoanele din odăi, ne-am despărţit tot nedumeriţi în privinţa pricinei izbiturilor. Cam greu am adormit şi somnul ne-a fost tulburat de visuri rele !... De multe ori ne-am trezit tresărind !... Izbiturile nu s’au mai repetat. A doua zi m’am sculat dimineaţă, m'am îmbrăcat în grabă şi am eşit în coridor, să văd dacă nu voi găsi vre-o urmă, care să-mi lămurească cele petrecute noaptea. Beldiceanu mă întrecuse !... Cum ies in coridor, dau cu ochii de dânsul !... Şedea cu o căpcană de şoareci in mână 11­­ '■’* *,:na încet, se uita la mine şi d din cap... am priceput şi ieu şi am în­de !... era spartă într’o parte... totul a!... i­ă se prinsese un şoarec în coridorul fiind deschis, o miţă ...uoluuiu pe acolo, dăduse de şoarec !... O mâţă să dee de un şoarec şi să nu-l mânânce?!... Uşor de zis să-l mănânce... dar cum ? !... Dă mâţa cu laba... împinge căpcana... degeaba!.. O apucă cu amîn­­două labele şi o restoarnă... coridorul bositur sub duşumele, resună ca o casă pustie!... La cel întâi vuiet, Beldiceanu îi în picoare... Mâţa trânteşte a doua oară căpcana... Beldiceanu iesă în săliţă şi începe a răcni!... Mâţa spărieată fuge oleacă dar nu departe... carnea de şoarec­­i delicioasă pentru neamul mâţesc!... nici nimic, mâţa se apropie lai izbeşte căpcana... Beldi­­... Mâţa visă cu toată frica, scoată şoarecul mai de gra­­căpcana din ce în ce mai des!... eschis noi uşa, atunci mîţa iargă căpcana şi să scoată care fugea să-l ospăteze în­­-un loc mai retras. Atunci d-na Beldiceanu. Mîţa fiind şi pricina că a mai căzut o năpaste, ca şi multe altele, pe bieţii ţigani!... Noroc că îşi isprăvise mîţa întreprin­derea, căci aîtmintruea ne ar mai fi tre­zit de cîte­va ori pînă în ziuă şi poate am c ~ 1 ‘ 1 ‘ publice!.. Şi n­e... ucide. 11 , fr­orţei. Rare­ori în viaţă se întîmplă să în­cerci nişte emoţii aşa de puternice, în­cît să-ţi sgudue sufletul pănă la lacrimi. Une­ori simţi emoţii destul de puter­nice, potolite prin lacrimi de fericire, cînd eşti pătruns de fiorii dragostei, alte ori storci lacrimi de bucurie în faţa u­­nui prieten pe care nu l-ai revăzut de multă vreme, dar emoţilie cele mai zgu­duitoare fără îndoială că le simţi în faţa unui mormînt, în faţa morţii, acel vis­tiernic de vieţi cum zice poetul. O ast­fel de emoţie am încercat şi eu ori în faţa unei asemenea mormînt, care închide pentru veşnicie pe una din cele mai bune directoare, nu numai din ora­şul nostru, dar chiar din întreaga ţară, care prin nobleţă caracterului şi bună­tatea sufletului îşi atrăsese dragostea tuturor celor ce au cunoscut-o şi au a­­vut prilejul să apeleze la serviciile ei. Tristeţa ce se observa pe feţele şi in sufletul tuturor elevelor, care au ţinut să conducă ultimile rămăşiţi ale acelia care le-a fost ca şi o mamă, dacă nu mai mult, îţi impunea un pios senti­ment de respect, iar cînd elevele au ri­dicat pe umere coşciugul ce conţinea ră­măşiţele care au întreţinut un suflet a­­tît de ales, de piatră să-ţi fost inima şi n’ar fi putut să nu se meae la o ase­menea privelişte. Rugăciunile obicinuite s’au terminat prin acel dureros „Veşnica pomenire“, care mi-a vibrat încă mult timp în aur­, chiar după­ ce am părăsit acel locaş pentru odihna cea veşnică. La sfîrşit, una din­tre eleve, deşi cam emoţionată la înce­put, prin cuvinte bine simţite a stors ultimile lacrimi de la cei ce-o ascultau, întristarea era aşa de mare, în­cît un hohot de plîns se încinsese mai ales în­tre eleve, de-ţi era aproape imposibil să mai suporţi o asemenea atmosferă de mîhnire şi durere. Emoţia aceasta a fost aşa de puternică, in­­cît m’a stăpînit încă multă vreme, de­şi mă întorceam acasă în tovărăşia unuia din cei mai veseli prieteni pe care i-am cunoscut. De­şi veselia e caracteristica vieţei lui, după asemenea emoţii pare că şi sufle­tul lui se îngreuiase şi l-am auzit pen­tru prima oară filosofind asupra nimic­niciei vieţei. Căci după­ cum zice şi po­etul : 4? Tot alte unde­­ sună aceluiaş pîrău,— La ce statornicia părerilor de rău, Cînd prin această lume să trecem ne e scris Că visul unei umbre şi umbra unui vis ? Aceste reflecţii triste m’au stăpînit şi după ce ajunsesem acasă, cu toate că veselia prietenului meu, care intîrziase prea mult i-a revenit, întonînd o ro­manţă din repertorul său, care-mi amin­tea alte emoţii, din alte vremi. Nemo. -------­ işcarea literară şi artistica­ A­cademia franceză a primit în si­­■ a­­nul ei ca membru pe cunoscutul critic literar şi dramatic René Doumb­. Noul academician a fost primit de Jules Lemaitre care a înlocuit pe Emile Faguet reţinut din cauza boalei. Comisia istorică. D. I. Bogdan, pro­fesor universitar şi membru al A­­cademiei a fost numit preşedinte al co­misiei istorice a Romîniei. D-nii dr. Onciul şi I. Bianu, profesori universitari şi membri ai Academiei şi C. Giurescu şi D. Rusu, doctori în litere şi filosofie au fost numiţi membri în a­ceastăă comisie, pe timp de 7 ani, cu în­cepere de la 1 Aprilie .a. c. Secretar al comisiei a fost numit d. Al. Lepădatu. Convocarea autorilor dramatici din Capitală. Direcţiunea Teatrului Na­ţional a convocat pentru Duminică 4 Aprilie, la ora 10 jum. dim. pe toţi au­torii dramatici, pentru a-şi alege repre­zentantul în comitetul de lectură, con­form articolului 3 al nouei legi de or­ganizare a teatrelor. Lista autorilor cari întrunesc condi­ţiile legale “a fost întocmită după cele mai stricte cercetări făcute în registrele Teatrului Naţional. Ea se compune din următorii dramaturgi : Alexandrescu-Dorna, Em. Antonescu, I. Bacalbaşa, căp. Bacaloglu, Z. Brissan, Bengescu-Dabija, L. Carageale, Ludovic Dauş, Al. Davila, Barbu Delavrancea, Mircea Demetriade, Duţu Duţescu, Alex. Gh. Florescu, C. Crigoriu, Constanţa Ho­­doş, H. Lecca, V. Leonescu, Alex. Ma­­cedonski, P. Maori, I. Mafia, C. Mărcu­­lescu, I. Miclescu, I. Negruţi, Polizu-Mic­­şuneşti, N. D. Popescu, Rădulescu-Niger, G. Ranetti, D. R. Rosetti, Rosetti Max, Iuliu Roşea, N. Ţincu, V. Toneanu şi maior Ursaky. MIŞCAREA Dacă totuşi sunt persoane cari cred că pot revendica dreptul de a vota con­form legei, sunt rugate să se prezinte la direcţia generală a teatrelor în ori­ce zi a acestei săptămîni la ora 12 ziua. T revista „Cumpăna“, care apărea pănă acum săptămînal, scrisă de d-nii St. O. Iosif, D.­­Anghel, N­. Chendi şi M. Sadoveanu, reorganizîndu-se, de aci înainte va apare odată pe lună, cu un număr mai mare de pagini şi de co­laboratori. Numărul viitor al revistei va apare la 9 Aprilie 1910. Trir frohe Kreisel Iubitorii de mu­­zică, şi mai ales aceia cari cîntă la clavir, îşi pot procura de la magasi­nul de muzică A. Halpern, un elegant album muzical de peste două sute de pagini, în care se cuprind potpuriuri din cele mai mari operete: „Fata păduraru­lui“, „Ţăranul voios“, „Curse-Gratare“, „Modelul“, „Regele vînătorilor“, „Far­mecul unui vals“ ș. a. precum şi cele mai frumoase valsuri şi romanțe din re­pertoriul modern. Cutia cu scrisori *­ Domnule Director, Ştiind că ziarul „Mişcarea“ este me­nit de a lua apararea numai a chestiu­­nelor drepte, am onoare a vă ruga să bine­voiţi a da ospitalitate următoarelor rânduri. In ziua de 25 Martie a. c., după con­sultul d-lor medici prof. dr. Negel, An­­ghel şi Popor, am internat în secţia d-lui prof. dr. Negel pe cumnata mea Elena Munteanu care după cum i se pusese di­agnoza era bolnavă de Perylonită. Rezultatul consultului celor 3 medici era că o intervenţie a unui medic chi­rurg este necesară de cea mai mare ur­genţă şi de­oare­ce în ziua aceia era Mercuri, trebuia ca bolnava să fie ope­rată la secţia chirurgicală a d-lui prof. dr. Juvara. Pe la orele 10 a. m. soseşte d. Juva­ra şi este invitat în secţia d-lui dr. Ne­gel pentru a examina pe bolnavă.* De­şi bolnava era cât se poate de conştientă căci pănă atunci ne vorbise mie şi mamei sale care era la căpătâ­iul ei, zicând că aşteaptă cu nerăbdare operaţia pentru a scăpa de grozavele du­reri ce o chinuia, totuşi d. dr. Juvara care număra pulsul cu un aer şi o pur­tare de cioclu zise tare: „Fata asta are 150 de pulsaţii pe* minut şi mă miră ce operaţie 0.2*1 unui cndavru . Altă­dată nu mai fac operaţie la astfel de cazuri care mor imediat după operaţie şi apoi se zice că au murit din cauza operaţiei făcute greşit de mine“. Vă rog să vă închipuiţi D-le Director ce impresie teribilă a făcut aceste vor­be asupra unei copile de 19 ani, perfect conştientă care peste 10 minute a fost dusă la masa de operaţie, ce efect de­­zastros au avut cuvintele acestui emi­nent chirurg asupra acelei mame neno­rocite copile care acum ştia rezultatul operaţiei ce se va face iubitei sale fiice! Mie ce eram de faţă mi-a făcut impre­sia că d. prof. dr. Juvara s’ar afla în sala de autopsie a spitalului, şi că pre­gătea un curs de disecţie cu studenţii săi ! Pe când se pregătea bolnava pentru a fi operată un student în medicină din cei ce erau în grevă, intră în sala de o­­peraţie cu pălăria în cap şi pe când a­­juta la pregătitul bolnavei pentru ope­raţie, fluera un vals din opereta Walzer­­traum. Nu mă îndoiesc că și acest stu­dent era elevul d-lui profesor şi eminen­tului chirurg d-tor Juvara. *) Redacția nu răspunde de cele cuprinse sub această rubrică. Pe când groparii de la cimitirul Eter­nitatea aruncau pământul peste coşciu­gul în care era corpul tinerei fete Elena Munteanu, privind la aceşti gropari ne­păsători din cauza meseriei lor, prin a­­sociaţie de idei, mi-am amintit atunci de atitudinea d-lui prof. dr. Juvara şi de studentul său înainte de a opera pe a­­ceastă nenorocită copilă ! Toate aceste vă rog să le aduceţi la cunoştinţa publicului pentru a şti că dacă d. prof. doctor Juvara este necontestat eminent chirurg, totuşi din faptele de mai sus reesă că nu s’a purtat ca un om cu sentimente mai înalte, ci ca un simplu sub chirurg. Primiți, vă rog, D-le Director, asigu­rarea perfectei mele stime. G. Dimitriu-Păuşești Avocat. Ca director al teatrelor şi director al Teatrului Naţional din Bucureşti, a fost numit d. Pompiliu Eliade. Dl. I. Procopiu deputat a fost numit în consiliul de administraţie al teatrului din Bucureşti, ca reprezentat al minis­terului în acest consiliu. D. I. Brătescu-Voineşti, deputat, om de litere, ca membru în comitetul de lectură al Teatrului din Bucureşti, numit de minister.* La Craiova s’au făcut următoarele nu­miri : Al. Olteanu ca director al teatrului din Craiova ; N. Cantuniari şi I. Florescu ca mem­bri, întâiul în consiliul de administraţie ca reprezentant al ministerului și al doi­lea ca membru în comitetul de lectură. ♦ Banchetele militare. Dl. Gene­ral Crăiniceanu a dat zilele trecute un ordin circular tuturor comandamentelor prin care se interzic banchetele militare. Se vor permite numai banchetele ce va fi nevoie să se dea în onoarea mem­brilor familiei regale, de pildă când A. S. R. Principele Ferdinand face inspec­­ţiuni, sau A. S. R. Principesa Maria vi­zitează regimentul de roşiori pe care îl comandă în mod onorific. Măsura aceasta a d-nului ministru de război a fost primită cu multă satisfacţie de către ofiţeri. ♦ În fântâna viei preotului Stamate din com. Copou, s’a găsit cadavrul co­pilei Maria Paraschiva Marcu în etate de 4 ani. Se crede că această copilă jucându-se pe lângă fântână, a căzut înăuntru unde s’a înecat. ♦ La conferinţele culturale a cercului Sineşti cari au avut loc la şcoala din com. Lungani a vorbit în şedinţă intimă învăţătorul C. Dimitriu despre jocurile şcolare şi importanţa lor în educaţie. In şedinţa publică au vorbit d. C. Dimitriu despre importanţa şcoalei şi V. Alexan­­drescu despre războiul economic. ♦ Pe ziua de 1 Aprilie vor fi scoşi la pensie următorii învăţători din jude­ţul nostru : D-na Eliza Conta din Iaşi, C. Grigoriu de la şcoala din com. Voroveşti şi E. Do­­brea din Ţigana şi Probota. Informaţiuni Iurniri la teatrele d­in ţară. Noua lege a teatrelor fiind promulgată prin „Monitorul Oficial“, s-au făcut urmă­toarele numiri la Teatrul Naţional din Iaşi: Dl. Gr. Buicliu senator, a fost nu­mit membru în consiliul de administra­ţie al teatrului, ca reprezentant al mi­nisterului, d. N. Gane membru al Aca­demiei Române, a fost numit din par­tea ministerului. Dl. Anton Naum a fost numit mem­bru în comitetul de lectură, iar d. Ha­­ralamb G. Leca a fost numit director al teatrului.* ♦ Doamnele române din tale au luat hotărîrea să leze un protest identic cu o doamnelor din Bucureşti, pr sa vestejească atitudinea o­noasă a canonicului Baud Protestul acesta, doamne Iaşi îl vor înmina 1. P. S. tropolitului Moldovei şi al­­ ♦ In urma ploilor ,cazute în zile, solul dintre întretăerea Anastasie Panu şi Cismăriei s’a şit pe o întindere de trei metri" . Consiliul superior al armat întruni mini, spre a fixa în mo­­tiv numirile ce sunt de făcut li­namentele superioare create de Şedinţa va fi prezidată de­­ Principele Ferdinand. Mutările în armată, în vedere ţărilor şi în interes de servicii face po ziua de 1­5 Aprilie, înaintările la gradul de gene, gradele de ofiţeri superiori se pe ziua de 8 Aprilie. Cele în gradele inferioare se pe ziua de 10 Mai. Decretele referitoare la nu­miri şi la seria primelor în aint publicate pe ziua de Sîmbătă 3 . Comitetul executiv al­­ naţional-liberal din Roman,­­ susţinerea candidaturei d-lui A farmacist, la scaunul vacant dl colegiului al 11-lea din acest ju ♦ Pe ziua de 1 Aprilie c. s’î cut următoarea mişcare prinţii veterinari din ţară : D. Ion Teodorescu, medic definitiv al oraşului Roman, şează cu serviciul, pănă la noi ţii, la oraşul Galaţi, în locui­t d­e veterinar Florin Begnescu, f D. Nic. Leca, medic veterin­­oriu al circ. C. F. R. Piteşti sat la zona Sculeni, Iaşi, se pănă la noui dispoziţiuni la or­gan în locul d-lui medic ve Teodorescu, detaşat. D. D. Manoliu, actual medic al circ. 2 Filiaşi, jud. Dolj, se pănă la noui dispoziţii la­­ Sculeni, jud. Iaşi, în locul d-l Başote, detaşat. ♦ D. I. Peretz, profesor la tatea din Iaşi—care a tradi „Chantecter“ pentru trupa d-l Marinescu—cetind satira noai­tică «Chantecterul tachist“ , imediat în partidul conserva crat.­a In zilele­ Paştelui ieşi avea norocui să asiste la­­i­dios spectacol de ascenz balonul. Ascensiunea se va face toul de la Abator de că­ brut aeronat Deletang,cel elev a lui Blériot. Este vorba ca sa­se ac­ducem­ pe căile ferate din Moldovă. Făgăduim a ţine în c cetitorii noştri cu pregăti vor face pentru organiza­­tor serbări. a D. fRomulus Voinescu­­ poliţiei a plecat astăzi la. 12­­ pentru a inspecta poliţia civi litate. D-sa s’a reîntors la ora astă seară la 9 se reîntoarce tată. ♦ Consistorul spiritual al n. judecă astăzi procesul preotuli nescu din com. Boroaia jud. £ Pronunţarea sentinţei în prof­­ului Anastase Popovici, s’a­s Vineri. -A.. KUPRIH (ISTORIE AUTENTICA) Traducere din limba rusească de dr. I. Guţu Alţii au un adevărat talent de a des­chide cassele de bani; din copilărie încă ei sînt atraşi de tainele a fel de fel de mecanisme complicate: biciclete, ma­şini de cusut, jucării cu resorturi, cea­sornice. In sfîrşit, Domnilor Avocaţi, sunt oameni cari se nasc cu ura contra proprietaţei altora ! D-stre socotiţi aceste manifestări ca o degenerare,—cura poftiţi. Dar voiu spune că pe un adevărat tălhar, tâlhar prin chemare n’ai să-l ademeneşti cu nimic în lume să revie la banalitatea unei vieţi aşa zise cinstite, nici cu o slujbă bine plătită, nici cu bani, nici cu vr’o dragoste. In meşteşugul lor e farmecul riscului, e ademenitoarea prăpastie a pericolului, atracţia unei vieţi pline de emoţie, entuziasm ! D-stre sunteţi înar­maţi cu legi ocrotitoare, cu făcăţi, re­volvere, telefoane, poliţie, armată,—noi numai cu îndemânarea, şiretenia şi în­drăzneala. Noi—vulpile, iar societatea o găinărie aparată de cîni. Ştiţi oare D­stre, că la ţară naturele artistice, cele mai bine dotate, se fac hoţi de cai, contrabandişti şi branconieri ? Ce să le faci. Viaţa e aşa de monotonă, plictisi­toare pentru naturele mai pline de viaţă ? Dar să trec la inspiraţie. Fără în­doială, D-stre, Domnii mei, vi s’a în­­tîmplat să citiţi despre furturi făcute după o concepţie extraordinară şi exe­cutate într’un chip aproape supra­na­tural ? Aceste descrieri se găsesc în ga­zete la rubrica informaţiilor, întitulate : «Un furt miraculos» , «O escrocherie extraordinară» sau „un truc ingenios al aferiştilor». In astfel de împrejurări pacinicii părinţi de familie dau numai din mini strigînd : «Ce păcat“ !... Ce ar fi ca iscusinţa acestor derbedei, cunoaş­terea ce o au a sufletului omenesc, în­drăzneala, aptitudinele lor incomparabile de actori, —de ar fi, ca toate aceste ca­lităţi să le întrebuinţeze la ceva bun ! Cît folos ar­ aduce patriei aceşti oameni! Dar se ştie de mult, Domnilor, că pa­cinicii părinţi de familie sunt făcuţi de Creatorul ceresc anume pentru a spune banalităţi. Mie unuia mi se întîmplă uneori—ce să fac, mărturisesc,—noi tâl­harii suntem oameni sentimentalimi se întîmplă zic, să stau undeva în par­cul Alexandrovsc sau pe malul mărei admirînd un asfinţit superb. Sunt sigur, că numai de cit cineva pe aproape are să spue cu aplomb: ei, vezi, de ar zu­grăvi acest tablou un pictor, nimene nu l-ar crede că poate fi realitate ! A­­tunci mă întorc şi, se ’nţelege, văd un tată de familie, bine hrănit, mulţumit de sine, care spunînd o prostie streină se bucură de a sa... Cit priveşte de pa­tria iubită, pacinicul burghez, tată de familie, o preţueşte ca pe un curcan fript; şi alege o bucată mai dulce, mănincă intr’un colţişor nesupărat de nimene şi prea slăveşte pe Domnul. Insă, drept vorbind, nici nu ne priveşte viaţa lui. Ura contra tot ce e banal m’a abă­tut şi cer scuză pentru vorbele de pri­sos. Vorba e că geniul şi inspiraţia chiar de n’ar fi întrebuinţate pentru folosul, să zicem, a bisericei ortodoxe, totuşi ră­­mîn lucruri rare şi frumoase. Totul mer­ge spre progres şi în hoţie este şi acolo spiritul creator. In sfîrşit meşteşugul nostru nu-i de loc aşa de uşor şi vesel cum s’ar pă­rea la prima vedere. Trebueşte experien­ţă îndelungată, exerciţii continue. Are în el sute de întorsături meşteşugite, precaute, de care nu ştie nici cel mai iscusit boscar. Ca să nu mi se iea a­­ceste spuse ca nişte vorbe goale, voiu face în faţa D-stre Domnilor, cîte­va demonstraţii. Vă rog să fiţi pe pace în privinţa celor, "cari vor face demon­straţiile. In prezent noi toţi ne bucurăm de libertate legală; vedeţi, deşi, de o­­bicei, sîntem urmăriţi şi ne cunosc pe fiecare în faţă, iar fotografiile noastre ilustrează albumurile tuturor secţiilor de siguranţă, dar deocamdată n’avem a ne ascunde de nimene. Dacă insă mai în urmă veţi recunoaşte pe careva din noi în alte împrejurări, atunci vă ru­găm cu insistenţă să vă conduceţi aşa cum vă va dicta cerinţele profesionale şi datoria de cetăţeni. Noi, din partea noastră ca mulţumire pentru atenţia ce ne-o daţi am hotărî! să nu ne atin­gem de proprietatea D-voastră, a o a­­păra printr’un tabu al hoţilor. Dar să trecem la fapte. Intorcîndu-se îndărăt oratorul porunci: — Sisoe Urieşul! poftim încoace. Eşi un strahon, adus puţin din spate, cu mînile pănă la genunchi, fără frunte şi fără gît, semănînd cu un atlet som­noros de bîlciu. Zîmbia proteste şi, vă­dit tulburat, îşi scărpina sprinceana stingă. — Apoi aici nu-i ce să lucrezi, zise el pe rutenește cu o voce răguşită. Dar în locul lui continuă Djeudlimenul în redingotă. — D-lor, în faţa D-voastr unul din respectabilii meni ganizaţiei noastre. Speciality să spargă cu fere, casse de­­ obiecte destinate pentru păştii lor. Uneori în ocupaţiunile turne se foloseşte, pentru to­talului, de curentul electric duete. Regret, că aici n’are cum s­te cele mai bune bucăţi ale i; lui său. Orice uşă cu cea m cată lăcată o deschide cum nu mai bine. Apropos, uşa asi cuiatâ ? Toţi se înturnară cătră uş, se vedea atîrnînd o placard;­cripţia: „Intrarea după cuib oprită pentru persoane streini — Da, uşa aceasta e încui firmă preşedintele. — Minunat!—Sisoe Urieşul — Ce mai treabă e asta, ştii a lene şi despreţuitor. (V

Next