Mişcarea, aprilie 1910 (Anul 2, nr. 72-93)
1910-04-01 / nr. 72
— “A fi sărit peste zaplaz, zice Beldiceanu, şi s’ar fi ascuns undeva!... —„Să-l lăsăm dracului! zic eu lehămetuit. — „Oare să nu-l mai cătăm prin ograda cealaltă ? !...“ —„I...i da el amu ar fi ajuns la dracul tocmai!...“ După ce am mai discutat cum şi ce a fost, noi din săliţă şi cucoanele din odăi, ne-am despărţit tot nedumeriţi în privinţa pricinei izbiturilor. Cam greu am adormit şi somnul ne-a fost tulburat de visuri rele !... De multe ori ne-am trezit tresărind !... Izbiturile nu s’au mai repetat. A doua zi m’am sculat dimineaţă, m'am îmbrăcat în grabă şi am eşit în coridor, să văd dacă nu voi găsi vre-o urmă, care să-mi lămurească cele petrecute noaptea. Beldiceanu mă întrecuse !... Cum ies in coridor, dau cu ochii de dânsul !... Şedea cu o căpcană de şoareci in mână 11 '■’* *,:na încet, se uita la mine şi d din cap... am priceput şi ieu şi am înde !... era spartă într’o parte... totul a!... iă se prinsese un şoarec în coridorul fiind deschis, o miţă ...uoluuiu pe acolo, dăduse de şoarec !... O mâţă să dee de un şoarec şi să nu-l mânânce?!... Uşor de zis să-l mănânce... dar cum ? !... Dă mâţa cu laba... împinge căpcana... degeaba!.. O apucă cu amîndouă labele şi o restoarnă... coridorul bositur sub duşumele, resună ca o casă pustie!... La cel întâi vuiet, Beldiceanu îi în picoare... Mâţa trânteşte a doua oară căpcana... Beldiceanu iesă în săliţă şi începe a răcni!... Mâţa spărieată fuge oleacă dar nu departe... carnea de şoareci delicioasă pentru neamul mâţesc!... nici nimic, mâţa se apropie lai izbeşte căpcana... Beldi... Mâţa visă cu toată frica, scoată şoarecul mai de gracăpcana din ce în ce mai des!... eschis noi uşa, atunci mîţa iargă căpcana şi să scoată care fugea să-l ospăteze în-un loc mai retras. Atunci d-na Beldiceanu. Mîţa fiind şi pricina că a mai căzut o năpaste, ca şi multe altele, pe bieţii ţigani!... Noroc că îşi isprăvise mîţa întreprinderea, căci aîtmintruea ne ar mai fi trezit de cîteva ori pînă în ziuă şi poate am c ~ 1 ‘ 1 ‘ publice!.. Şi ne... ucide. 11 , frorţei. Rareori în viaţă se întîmplă să încerci nişte emoţii aşa de puternice, încît să-ţi sgudue sufletul pănă la lacrimi. Uneori simţi emoţii destul de puternice, potolite prin lacrimi de fericire, cînd eşti pătruns de fiorii dragostei, alte ori storci lacrimi de bucurie în faţa unui prieten pe care nu l-ai revăzut de multă vreme, dar emoţilie cele mai zguduitoare fără îndoială că le simţi în faţa unui mormînt, în faţa morţii, acel vistiernic de vieţi cum zice poetul. O astfel de emoţie am încercat şi eu ori în faţa unei asemenea mormînt, care închide pentru veşnicie pe una din cele mai bune directoare, nu numai din oraşul nostru, dar chiar din întreaga ţară, care prin nobleţă caracterului şi bunătatea sufletului îşi atrăsese dragostea tuturor celor ce au cunoscut-o şi au avut prilejul să apeleze la serviciile ei. Tristeţa ce se observa pe feţele şi in sufletul tuturor elevelor, care au ţinut să conducă ultimile rămăşiţi ale acelia care le-a fost ca şi o mamă, dacă nu mai mult, îţi impunea un pios sentiment de respect, iar cînd elevele au ridicat pe umere coşciugul ce conţinea rămăşiţele care au întreţinut un suflet atît de ales, de piatră să-ţi fost inima şi n’ar fi putut să nu se meae la o asemenea privelişte. Rugăciunile obicinuite s’au terminat prin acel dureros „Veşnica pomenire“, care mi-a vibrat încă mult timp în aur, chiar după ce am părăsit acel locaş pentru odihna cea veşnică. La sfîrşit, una dintre eleve, deşi cam emoţionată la început, prin cuvinte bine simţite a stors ultimile lacrimi de la cei ce-o ascultau, întristarea era aşa de mare, încît un hohot de plîns se încinsese mai ales între eleve, de-ţi era aproape imposibil să mai suporţi o asemenea atmosferă de mîhnire şi durere. Emoţia aceasta a fost aşa de puternică, incît m’a stăpînit încă multă vreme, deşi mă întorceam acasă în tovărăşia unuia din cei mai veseli prieteni pe care i-am cunoscut. Deşi veselia e caracteristica vieţei lui, după asemenea emoţii pare că şi sufletul lui se îngreuiase şi l-am auzit pentru prima oară filosofind asupra nimicniciei vieţei. Căci după cum zice şi poetul : 4? Tot alte unde sună aceluiaş pîrău,— La ce statornicia părerilor de rău, Cînd prin această lume să trecem ne e scris Că visul unei umbre şi umbra unui vis ? Aceste reflecţii triste m’au stăpînit şi după ce ajunsesem acasă, cu toate că veselia prietenului meu, care intîrziase prea mult i-a revenit, întonînd o romanţă din repertorul său, care-mi amintea alte emoţii, din alte vremi. Nemo. ------- işcarea literară şi artistica Academia franceză a primit în si■ anul ei ca membru pe cunoscutul critic literar şi dramatic René Doumb. Noul academician a fost primit de Jules Lemaitre care a înlocuit pe Emile Faguet reţinut din cauza boalei. Comisia istorică. D. I. Bogdan, profesor universitar şi membru al Academiei a fost numit preşedinte al comisiei istorice a Romîniei. D-nii dr. Onciul şi I. Bianu, profesori universitari şi membri ai Academiei şi C. Giurescu şi D. Rusu, doctori în litere şi filosofie au fost numiţi membri în aceastăă comisie, pe timp de 7 ani, cu începere de la 1 Aprilie .a. c. Secretar al comisiei a fost numit d. Al. Lepădatu. Convocarea autorilor dramatici din Capitală. Direcţiunea Teatrului Naţional a convocat pentru Duminică 4 Aprilie, la ora 10 jum. dim. pe toţi autorii dramatici, pentru a-şi alege reprezentantul în comitetul de lectură, conform articolului 3 al nouei legi de organizare a teatrelor. Lista autorilor cari întrunesc condiţiile legale “a fost întocmită după cele mai stricte cercetări făcute în registrele Teatrului Naţional. Ea se compune din următorii dramaturgi : Alexandrescu-Dorna, Em. Antonescu, I. Bacalbaşa, căp. Bacaloglu, Z. Brissan, Bengescu-Dabija, L. Carageale, Ludovic Dauş, Al. Davila, Barbu Delavrancea, Mircea Demetriade, Duţu Duţescu, Alex. Gh. Florescu, C. Crigoriu, Constanţa Hodoş, H. Lecca, V. Leonescu, Alex. Macedonski, P. Maori, I. Mafia, C. Mărculescu, I. Miclescu, I. Negruţi, Polizu-Micşuneşti, N. D. Popescu, Rădulescu-Niger, G. Ranetti, D. R. Rosetti, Rosetti Max, Iuliu Roşea, N. Ţincu, V. Toneanu şi maior Ursaky. MIŞCAREA Dacă totuşi sunt persoane cari cred că pot revendica dreptul de a vota conform legei, sunt rugate să se prezinte la direcţia generală a teatrelor în orice zi a acestei săptămîni la ora 12 ziua. T revista „Cumpăna“, care apărea pănă acum săptămînal, scrisă de d-nii St. O. Iosif, D.Anghel, N. Chendi şi M. Sadoveanu, reorganizîndu-se, de aci înainte va apare odată pe lună, cu un număr mai mare de pagini şi de colaboratori. Numărul viitor al revistei va apare la 9 Aprilie 1910. Trir frohe Kreisel Iubitorii de muzică, şi mai ales aceia cari cîntă la clavir, îşi pot procura de la magasinul de muzică A. Halpern, un elegant album muzical de peste două sute de pagini, în care se cuprind potpuriuri din cele mai mari operete: „Fata pădurarului“, „Ţăranul voios“, „Curse-Gratare“, „Modelul“, „Regele vînătorilor“, „Farmecul unui vals“ ș. a. precum şi cele mai frumoase valsuri şi romanțe din repertoriul modern. Cutia cu scrisori * Domnule Director, Ştiind că ziarul „Mişcarea“ este menit de a lua apararea numai a chestiunelor drepte, am onoare a vă ruga să binevoiţi a da ospitalitate următoarelor rânduri. In ziua de 25 Martie a. c., după consultul d-lor medici prof. dr. Negel, Anghel şi Popor, am internat în secţia d-lui prof. dr. Negel pe cumnata mea Elena Munteanu care după cum i se pusese diagnoza era bolnavă de Perylonită. Rezultatul consultului celor 3 medici era că o intervenţie a unui medic chirurg este necesară de cea mai mare urgenţă şi deoarece în ziua aceia era Mercuri, trebuia ca bolnava să fie operată la secţia chirurgicală a d-lui prof. dr. Juvara. Pe la orele 10 a. m. soseşte d. Juvara şi este invitat în secţia d-lui dr. Negel pentru a examina pe bolnavă.* Deşi bolnava era cât se poate de conştientă căci pănă atunci ne vorbise mie şi mamei sale care era la căpătâiul ei, zicând că aşteaptă cu nerăbdare operaţia pentru a scăpa de grozavele dureri ce o chinuia, totuşi d. dr. Juvara care număra pulsul cu un aer şi o purtare de cioclu zise tare: „Fata asta are 150 de pulsaţii pe* minut şi mă miră ce operaţie 0.2*1 unui cndavru . Altădată nu mai fac operaţie la astfel de cazuri care mor imediat după operaţie şi apoi se zice că au murit din cauza operaţiei făcute greşit de mine“. Vă rog să vă închipuiţi D-le Director ce impresie teribilă a făcut aceste vorbe asupra unei copile de 19 ani, perfect conştientă care peste 10 minute a fost dusă la masa de operaţie, ce efect dezastros au avut cuvintele acestui eminent chirurg asupra acelei mame nenorocite copile care acum ştia rezultatul operaţiei ce se va face iubitei sale fiice! Mie ce eram de faţă mi-a făcut impresia că d. prof. dr. Juvara s’ar afla în sala de autopsie a spitalului, şi că pregătea un curs de disecţie cu studenţii săi ! Pe când se pregătea bolnava pentru a fi operată un student în medicină din cei ce erau în grevă, intră în sala de operaţie cu pălăria în cap şi pe când ajuta la pregătitul bolnavei pentru operaţie, fluera un vals din opereta Walzertraum. Nu mă îndoiesc că și acest student era elevul d-lui profesor şi eminentului chirurg d-tor Juvara. *) Redacția nu răspunde de cele cuprinse sub această rubrică. Pe când groparii de la cimitirul Eternitatea aruncau pământul peste coşciugul în care era corpul tinerei fete Elena Munteanu, privind la aceşti gropari nepăsători din cauza meseriei lor, prin asociaţie de idei, mi-am amintit atunci de atitudinea d-lui prof. dr. Juvara şi de studentul său înainte de a opera pe această nenorocită copilă ! Toate aceste vă rog să le aduceţi la cunoştinţa publicului pentru a şti că dacă d. prof. doctor Juvara este necontestat eminent chirurg, totuşi din faptele de mai sus reesă că nu s’a purtat ca un om cu sentimente mai înalte, ci ca un simplu sub chirurg. Primiți, vă rog, D-le Director, asigurarea perfectei mele stime. G. Dimitriu-Păuşești Avocat. Ca director al teatrelor şi director al Teatrului Naţional din Bucureşti, a fost numit d. Pompiliu Eliade. Dl. I. Procopiu deputat a fost numit în consiliul de administraţie al teatrului din Bucureşti, ca reprezentat al ministerului în acest consiliu. D. I. Brătescu-Voineşti, deputat, om de litere, ca membru în comitetul de lectură al Teatrului din Bucureşti, numit de minister.* La Craiova s’au făcut următoarele numiri : Al. Olteanu ca director al teatrului din Craiova ; N. Cantuniari şi I. Florescu ca membri, întâiul în consiliul de administraţie ca reprezentant al ministerului și al doilea ca membru în comitetul de lectură. ♦ Banchetele militare. Dl. General Crăiniceanu a dat zilele trecute un ordin circular tuturor comandamentelor prin care se interzic banchetele militare. Se vor permite numai banchetele ce va fi nevoie să se dea în onoarea membrilor familiei regale, de pildă când A. S. R. Principele Ferdinand face inspecţiuni, sau A. S. R. Principesa Maria vizitează regimentul de roşiori pe care îl comandă în mod onorific. Măsura aceasta a d-nului ministru de război a fost primită cu multă satisfacţie de către ofiţeri. ♦ În fântâna viei preotului Stamate din com. Copou, s’a găsit cadavrul copilei Maria Paraschiva Marcu în etate de 4 ani. Se crede că această copilă jucându-se pe lângă fântână, a căzut înăuntru unde s’a înecat. ♦ La conferinţele culturale a cercului Sineşti cari au avut loc la şcoala din com. Lungani a vorbit în şedinţă intimă învăţătorul C. Dimitriu despre jocurile şcolare şi importanţa lor în educaţie. In şedinţa publică au vorbit d. C. Dimitriu despre importanţa şcoalei şi V. Alexandrescu despre războiul economic. ♦ Pe ziua de 1 Aprilie vor fi scoşi la pensie următorii învăţători din judeţul nostru : D-na Eliza Conta din Iaşi, C. Grigoriu de la şcoala din com. Voroveşti şi E. Dobrea din Ţigana şi Probota. Informaţiuni Iurniri la teatrele din ţară. Noua lege a teatrelor fiind promulgată prin „Monitorul Oficial“, s-au făcut următoarele numiri la Teatrul Naţional din Iaşi: Dl. Gr. Buicliu senator, a fost numit membru în consiliul de administraţie al teatrului, ca reprezentant al ministerului, d. N. Gane membru al Academiei Române, a fost numit din partea ministerului. Dl. Anton Naum a fost numit membru în comitetul de lectură, iar d. Haralamb G. Leca a fost numit director al teatrului.* ♦ Doamnele române din tale au luat hotărîrea să leze un protest identic cu o doamnelor din Bucureşti, pr sa vestejească atitudinea onoasă a canonicului Baud Protestul acesta, doamne Iaşi îl vor înmina 1. P. S. tropolitului Moldovei şi al ♦ In urma ploilor ,cazute în zile, solul dintre întretăerea Anastasie Panu şi Cismăriei s’a şit pe o întindere de trei metri" . Consiliul superior al armat întruni mini, spre a fixa în motiv numirile ce sunt de făcut linamentele superioare create de Şedinţa va fi prezidată de Principele Ferdinand. Mutările în armată, în vedere ţărilor şi în interes de servicii face po ziua de 15 Aprilie, înaintările la gradul de gene, gradele de ofiţeri superiori se pe ziua de 8 Aprilie. Cele în gradele inferioare se pe ziua de 10 Mai. Decretele referitoare la numiri şi la seria primelor în aint publicate pe ziua de Sîmbătă 3 . Comitetul executiv al naţional-liberal din Roman, susţinerea candidaturei d-lui A farmacist, la scaunul vacant dl colegiului al 11-lea din acest ju ♦ Pe ziua de 1 Aprilie c. s’î cut următoarea mişcare prinţii veterinari din ţară : D. Ion Teodorescu, medic definitiv al oraşului Roman, şează cu serviciul, pănă la noi ţii, la oraşul Galaţi, în locuit de veterinar Florin Begnescu, f D. Nic. Leca, medic veterinoriu al circ. C. F. R. Piteşti sat la zona Sculeni, Iaşi, se pănă la noui dispoziţiuni la organ în locul d-lui medic ve Teodorescu, detaşat. D. D. Manoliu, actual medic al circ. 2 Filiaşi, jud. Dolj, se pănă la noui dispoziţii la Sculeni, jud. Iaşi, în locul d-l Başote, detaşat. ♦ D. I. Peretz, profesor la tatea din Iaşi—care a tradi „Chantecter“ pentru trupa d-l Marinescu—cetind satira noaitică «Chantecterul tachist“ , imediat în partidul conserva crat.a In zilele Paştelui ieşi avea norocui să asiste laidios spectacol de ascenz balonul. Ascensiunea se va face toul de la Abator de că brut aeronat Deletang,cel elev a lui Blériot. Este vorba ca sase acducem pe căile ferate din Moldovă. Făgăduim a ţine în c cetitorii noştri cu pregăti vor face pentru organizator serbări. a D. fRomulus Voinescu poliţiei a plecat astăzi la. 12 pentru a inspecta poliţia civi litate. D-sa s’a reîntors la ora astă seară la 9 se reîntoarce tată. ♦ Consistorul spiritual al n. judecă astăzi procesul preotuli nescu din com. Boroaia jud. £ Pronunţarea sentinţei în profului Anastase Popovici, s’as Vineri. -A.. KUPRIH (ISTORIE AUTENTICA) Traducere din limba rusească de dr. I. Guţu Alţii au un adevărat talent de a deschide cassele de bani; din copilărie încă ei sînt atraşi de tainele a fel de fel de mecanisme complicate: biciclete, maşini de cusut, jucării cu resorturi, ceasornice. In sfîrşit, Domnilor Avocaţi, sunt oameni cari se nasc cu ura contra proprietaţei altora ! D-stre socotiţi aceste manifestări ca o degenerare,—cura poftiţi. Dar voiu spune că pe un adevărat tălhar, tâlhar prin chemare n’ai să-l ademeneşti cu nimic în lume să revie la banalitatea unei vieţi aşa zise cinstite, nici cu o slujbă bine plătită, nici cu bani, nici cu vr’o dragoste. In meşteşugul lor e farmecul riscului, e ademenitoarea prăpastie a pericolului, atracţia unei vieţi pline de emoţie, entuziasm ! D-stre sunteţi înarmaţi cu legi ocrotitoare, cu făcăţi, revolvere, telefoane, poliţie, armată,—noi numai cu îndemânarea, şiretenia şi îndrăzneala. Noi—vulpile, iar societatea o găinărie aparată de cîni. Ştiţi oare Dstre, că la ţară naturele artistice, cele mai bine dotate, se fac hoţi de cai, contrabandişti şi branconieri ? Ce să le faci. Viaţa e aşa de monotonă, plictisitoare pentru naturele mai pline de viaţă ? Dar să trec la inspiraţie. Fără îndoială, D-stre, Domnii mei, vi s’a întîmplat să citiţi despre furturi făcute după o concepţie extraordinară şi executate într’un chip aproape supranatural ? Aceste descrieri se găsesc în gazete la rubrica informaţiilor, întitulate : «Un furt miraculos» , «O escrocherie extraordinară» sau „un truc ingenios al aferiştilor». In astfel de împrejurări pacinicii părinţi de familie dau numai din mini strigînd : «Ce păcat“ !... Ce ar fi ca iscusinţa acestor derbedei, cunoaşterea ce o au a sufletului omenesc, îndrăzneala, aptitudinele lor incomparabile de actori, —de ar fi, ca toate aceste calităţi să le întrebuinţeze la ceva bun ! Cît folos ar aduce patriei aceşti oameni! Dar se ştie de mult, Domnilor, că pacinicii părinţi de familie sunt făcuţi de Creatorul ceresc anume pentru a spune banalităţi. Mie unuia mi se întîmplă uneori—ce să fac, mărturisesc,—noi tâlharii suntem oameni sentimentalimi se întîmplă zic, să stau undeva în parcul Alexandrovsc sau pe malul mărei admirînd un asfinţit superb. Sunt sigur, că numai de cit cineva pe aproape are să spue cu aplomb: ei, vezi, de ar zugrăvi acest tablou un pictor, nimene nu l-ar crede că poate fi realitate ! Atunci mă întorc şi, se ’nţelege, văd un tată de familie, bine hrănit, mulţumit de sine, care spunînd o prostie streină se bucură de a sa... Cit priveşte de patria iubită, pacinicul burghez, tată de familie, o preţueşte ca pe un curcan fript; şi alege o bucată mai dulce, mănincă intr’un colţişor nesupărat de nimene şi prea slăveşte pe Domnul. Insă, drept vorbind, nici nu ne priveşte viaţa lui. Ura contra tot ce e banal m’a abătut şi cer scuză pentru vorbele de prisos. Vorba e că geniul şi inspiraţia chiar de n’ar fi întrebuinţate pentru folosul, să zicem, a bisericei ortodoxe, totuşi rămîn lucruri rare şi frumoase. Totul merge spre progres şi în hoţie este şi acolo spiritul creator. In sfîrşit meşteşugul nostru nu-i de loc aşa de uşor şi vesel cum s’ar părea la prima vedere. Trebueşte experienţă îndelungată, exerciţii continue. Are în el sute de întorsături meşteşugite, precaute, de care nu ştie nici cel mai iscusit boscar. Ca să nu mi se iea aceste spuse ca nişte vorbe goale, voiu face în faţa D-stre Domnilor, cîteva demonstraţii. Vă rog să fiţi pe pace în privinţa celor, "cari vor face demonstraţiile. In prezent noi toţi ne bucurăm de libertate legală; vedeţi, deşi, de obicei, sîntem urmăriţi şi ne cunosc pe fiecare în faţă, iar fotografiile noastre ilustrează albumurile tuturor secţiilor de siguranţă, dar deocamdată n’avem a ne ascunde de nimene. Dacă insă mai în urmă veţi recunoaşte pe careva din noi în alte împrejurări, atunci vă rugăm cu insistenţă să vă conduceţi aşa cum vă va dicta cerinţele profesionale şi datoria de cetăţeni. Noi, din partea noastră ca mulţumire pentru atenţia ce ne-o daţi am hotărî! să nu ne atingem de proprietatea D-voastră, a o apăra printr’un tabu al hoţilor. Dar să trecem la fapte. Intorcîndu-se îndărăt oratorul porunci: — Sisoe Urieşul! poftim încoace. Eşi un strahon, adus puţin din spate, cu mînile pănă la genunchi, fără frunte şi fără gît, semănînd cu un atlet somnoros de bîlciu. Zîmbia proteste şi, vădit tulburat, îşi scărpina sprinceana stingă. — Apoi aici nu-i ce să lucrezi, zise el pe rutenește cu o voce răguşită. Dar în locul lui continuă Djeudlimenul în redingotă. — D-lor, în faţa D-voastr unul din respectabilii meni ganizaţiei noastre. Speciality să spargă cu fere, casse de obiecte destinate pentru păştii lor. Uneori în ocupaţiunile turne se foloseşte, pentru totalului, de curentul electric duete. Regret, că aici n’are cum ste cele mai bune bucăţi ale i; lui său. Orice uşă cu cea m cată lăcată o deschide cum nu mai bine. Apropos, uşa asi cuiatâ ? Toţi se înturnară cătră uş, se vedea atîrnînd o placard;cripţia: „Intrarea după cuib oprită pentru persoane streini — Da, uşa aceasta e încui firmă preşedintele. — Minunat!—Sisoe Urieşul — Ce mai treabă e asta, ştii a lene şi despreţuitor. (V