Mişcarea, august 1910 (Anul 2, nr. 166-190)

1910-08-01 / nr. 166

ANUL II.—No. 166. BANI Redacţia şi Administraţia In ţară pe un an . . 20 lei Pe jumătate an ... 10 „ Pe trei luni .... 5 „ In străinătate pe un an 40 Iei Pe jumătate an . . Pe trei luni 10 Iaşi, Strada Săulescu 5. AROXAflEXTE Preoţii şi învăţătorii rurali 50%MIŞCAREA ZIAR NAŢIONAL - LIBERAL DUMINICA 1 AUGUST 1910 SUB DIRECŢIUNEA unui comitet APARE ZILNIC financiuri Comerciale Linia In pagina H-a ,/A leu Linia in pagina Ill-a 50 bani Linia în pagina IV-a?c 40 bani TELEFONiăî INTEHV1EVDL d-Ini GENERAL MANI) D. General Manu vorbeste rar , dar cînd vorbeşte, nu ezita de a a­­borda unele chestiuni cu destul cu­raj şi de a vorbi cu cea mai de­plina libertate despre situaţia inter­na din partidul conservator. De asta dată insa d. general Ma­nu se arata mai pesimist de­cit în­totdeauna. D-sa nu vede nici o po­sibilitate de rezolvire a crizei din partidul conservator, pentru că a­­cest partid se găseşte astăzi in complecta descompunere. Asta este diagnoza pe care o pune d. gene­ral Manu, situaţiei în care se ga­seşte partidul conservator. D. general Manu nu vede „par­tid conservator“ nici în jurul d-lui P. P. Carp, nici în jurul d-lui Ta­­che Ionescu, grupările pe care le au aceşti fruntaşi conservato­ri ne­­fiind de­cit nişte simple clientele. Şi fără îndoială, ca constatarea d-lui general Manu, este în perfecta con­cordanţa cu realitatea. Grupările conservatoare de sub conducerea d-lor Carp şi Tache Ionescu nu pot fi considerate ca partide conserva­toare şi cu alii mai puţin ca par­tide de guvernămînt. Cuvîntul „clientela“ e foarte bine plasat, atit pentru gruparea d-lui Tache Ionescu cit şi pentru grupa­rea d-lui Carp, care a caracterizat cu acelaşi cuvînt gruparea conser­vator-democrata... Amindoua aceste grupări sufăr de acelaşi pacat organic: sunt gru­pari prea personale si a căror existenţa politica este prea strîns legata de personalitatea şefului. A­­tlt In gruparea d-lui Carp, cit şi în gruparea d-lui Tache Ionescu nu se cunoaşte altă coheziune şi alt su­port de existenţa, de­cît legătură personala pe care o stabilesc per­sonalităţile politice sub a căror con­ducere se găsesc. Cu siguranţa că o aseminea gru­pare nu se poate clarifica de­cit ca simpla clientelă. In privinţa rezolvirei crizei poli­tice din partidul conservator demo­crat, bătrînul pivot nu se arata mai puţin pesimist.­­ D, General Manu a spus-o cate­goric : ffNu se poate forma un mi­nister cu prospecte de succes, nici prin concentrare, nici prin coaliţi­­une, nici prin cooperare pe baza unui program anumit.“ Iată cum priveşte d. general Ma­nu eventualităţile politice viitoare. Nici concentrarea pe care o voesc unii, nici coaliţiunea pe care o do­resc alţii, nici cooperarea pe care o propovedueşte d-nul Badarau, nu sunt soluţiuni care ar pute cores­punde necesităţilor politicei viitoare. Şi d. general Manu nu vede de­cît o singura soluţie care ar putea rezolva, In mod fericit, criza din partidul conservator. „După părerea mea —a spus d. general Manu— partidul conservator trebue format din nou“. Aici soluţiile d-lui general Manu cam încep să se urce în nouri, pentru că un partid nu se poate forma aşa de uşor cum s'ar forma o societate comerciala sau de binefacere. Par­tidul politic, mai mult se naşte din jocul şi necesităţile împrejurărilor,­­de cit se formează din voinţa şi calculul omului. Dar d. general Manu arată şi modul cum s’ar putea forma par­tidul conservator, căci d-sa spune :­­ „Pentru aceasta trebue un băr­bat apt, în orice privinţă şi acela „astăzi nu este, căci el trebue sa „aibă nu numai autoritate şi pu­­­tere, dar şi timpul, pentru ca sa „poată îndeplini cu succes acest o­­­ficiu. El trebue sa fie încă tînăr, „pentru a putea transforma parti­ndul prin alegerea celor mai bune „puncte din programul existent.“ Concluzia celor mai de sus ar fi următoarea : partidul conservator este condamnat sa dispară, pentru că astăzi nu exista nici omul de autoritate, nici de putere nici de ti­­nereţă, care sa poată transforma partidul conservator. Şi d. general Manu pune punct interviewului său fără a desvalui şi alte perspective pe care le-ar pu­tea Întrevedea prin prizma expe­rienţei sale politice. D-sa lasă lumea politică sub du­reroasa impresie că cele două gru­pări conservatoare sunt simple cli­entele, că partidul conservator e în descompunere şi ca nu exista nici speranţa ca acest partid sa se mai poată reconstitui. Asta este realitatea şi d. gene­ral Manu a descris-o cu o fran­­cheţă care nu sufere nici o critică. Vom vedea ce vor răspunde „cli­entele“ la justele constatări ale ba­­trînului pivot, Manfred. Comisiunile d-nului Tache Ionescu Nu ştim dacă care­va din cetăţenii noştri—ca să nu mai vorbim de cei din alte oraşe—mai ştiu că in comemora­­bila zi de 7 Iunie a. c. d. Tache Io­­nescu a insituit o serie de comisiuni compuse numai din partizanii d-sale cei mai devotaţi—cari să studieze diferite „puncte“ cari la toamnă vor fi prevă­zute pentru programul partidului, in cazul cînd acesta va fi modificat. Nu ne-am fi amintit nici noi de a­­ceste comisiuni, dacă „Opinia" de a­­seară—prin măiastră pană a d-nului Chibănescu—nu ne-ar fi amintit aceasta, cu un titlu foarte sugestiv şi foarte pu­ţin.... pretenţios: „Al doilea principiu“. Comisiunile instituite de d. Tache Io­nescu la congresul tachist au avut zice- le misiunea de a studia diferite... „pune te“-d-l Chibănescu le numeşte „prin­cipii“. Această misiune a fost prin presa d-lui­ Tache Ionescu—şi atâta tot. Mem­brii comisiunelor instituite, cari trebu­iau să se ocupe de aceste „puncte» ca pănă la toamnă ele să fie complect stu­diate—, membrii acestor comisiuni s’au inprăştiat de mult prin ţară sau strei­­nătate, unde ’şi petrec mai bine şi mai în linişte vacanţa, de cit cum ar fi pe­­trecut-o dacă într’adevăr ar fi încercat să’şi îndepliniască misiunele. Devotat însă, foarte devotat, a ramas numai d. Ghibănescu care a luat ca serios gestul d-lui Tache Ionescu—„ges­tul comisiunelor“—şi care cu toată seri­ozitatea discută acum prin «Opinia»—, discuţie şi continuare,—„al doilea prin­cipiu“. Formula acestui al doilea principiu aşa cum o indică „ Opinia"—e urmă­toarea : „nu ori­ce nouă alcătuire elec­torală trebue căutat un lucru mai ales, o mai mare—cum să zic ?—nesubordo­­nare a organelor administrative ale sta­tului la interesele pur electorale“. Primind de la această formulă, d-l Chibănescu face reflecţii—fiecare reflec­ţie e însoţită de câte o... ilustraţie—a­­supra chestiunei electorale, fără însă a discuta tocmai ceia ce ar trebui să dis­cute, sau a ataca a­eastă problemă aşa cum a fost predată pentru studiare „co­­misiunei electorale“. Lipsa de seriozitate a acestor comisi­uni a d-lui Take Ionescu apare şi mai clară atuncea când presa d-sale încear­că să ieie în discuţii „punctele“ şi „prin­cipiile“ viitorului program tachist! Afirmaţiunea noastră o confirmă a­­seară ziarul local al d-lui Bădărău, port­­stindardul „ conservator-der­ocraţiei" ro­mâne. Comisiunile d-lui Tac.­m e­xistat o singură dată- iau fost alcătuite, la congi­stă­ri trîmbiţate de întreaga presa ta. :stă , de fapt ele n’au existat şi nu vor exista nici­odată. Ceia ce face deci „ Opinia“ —sau alte ziare lachiste—nu este de­cât o mare imprudentă, ca să nu zicem farsă. Și aceasta din toate „punctele“ de vedere. Fanat. şaua d lui Bădărău Da cite­ va timp, pare, că steaua d-lui Bă­­din­?Nu a inceput să meargă repede spre asfinţit. Fratele şefului, d. Victor Ionescu duce o luptă erm­eenă pentru a dobori pe Vulturul Moldovei şi’n această luptă, pănă ’n pre­zent triumful nu se poate Încă şti din par­tea cui va fi. D. Bădărău vrea să acapareze toate clu­burile tachiste, căutlnd prin aceasta să-şi clădească un pedestal puternic, pentru ca, la un moment dat să dispue un partid după bunul său plac, după cum dispune astăzi in cluburile din Iaşi, Galaţi, Huşi, Brăila şi Calaraşi. Această atitudine nu convine de Ioc mul­tor fruntaşi tachişti, şi’n primul loc d-lui Victor Ionescu, cam­ prin ziarul seu „Acţiu­nea“, nu se sileşte a desaproba in totul dec­laraţiile ce le face d. Bădărău pe la dife­ritele Întruniri din provincie. Se ştie că la Întrunirea de la Huşi, d-l Bădărău, a declarat formal şi oare­cum in mod oficial, că la toamnă va avea loc o concentrare sau o colaborare a celor două fracţiuni conservatoare, pentru a resturna guvernul. Declaraţia aceasta, făcută fără asenti­mentul d-lui Tache Ionescu şi a fruntaşilor partidului conservator-democrat, a fost ime­diat dezminţită de d. Vico­­r Ionescu, fra­tele şefului. De altfel nu e de mirare că in partidul tachist se petrec asemenea lucruri; ne mi­răm, insă, că aceste neînţelegeri n’au fost date la iveală mai demult. Aierele pe care şi le b­a Vulturul Moldo­vei nu convin fruntaşilor fachişti, care văd In d. Bădărău un maniac ce caută să-şi facă partizani personali, căci d. Bădărău nu se glndeşte la partid ci numai la sine. Dovada e, că In cluburile conservatoare­­democrate unde D-sa e preşedinte, cum e la Iaşi, Huşi şi In alte localităţi, d. Bădă­rău nu face altceva decit să-şi mărească numărul partizanilor, Indiferent dacă a­ceşti partizani sunt sau nu oameni cari să inspire vre-o garanţie morală. Dezavuarea d-lui Bădărău de cătră zia­rele tachiste, şi nncă de către cele mal­­te chiste, e simptomul cel mai bun că Vultu­rului Moldovei i s’au tăiat aripele și’ncepe a se cobori. O înregeta senzaţionala Se comentează în toate felurile o veste sosită din Aix-les-Bains. D-nii Take Ionescu şi Al. Mar­ghiloman au avut o întâlnire la Aix-les-Bains, conferind timp în­delungat asupra mai multor chesti­uni politice. Nu se spune ce anume au vorbit şi dacă au ajuns la o înţelegere. Tot ce se spune este, că prima în­tâlnire a durat aproape trei ore şi de atunci au mai urmat a doua zi şi alte două întâlniri, după apa­renţă foarte cordiale. Poate peste câteva zile se va şti mai mult, căci d. Take Ionescu este aşteptat la Sinaia între joia Au­gust. Faptul, în sine, prezintă însă o oare­care importanţă şi dă loc la numeroase combinaţii. Pentru acei cari nu cunosc bine raporturile dintre aceşti doui frun­taşi bărbaţi politici, poate ca întâl­nirea lor nu prezintă vr­un interes deosebit. In fond însă, această întâlnire nu poate fi trecută cu vederea. Căci de trei ani până şi raporturile perso­nale dintre dânşii au fost rupte. Acum trei ani dânşii au avut dese întrevederi misterioase şi era cât pe aci ca întreaga situaţie poli­tică a conservatorilor de cele trei nuanţe să se schimbe cu totul alt­fel, dacă în ultimul moment nu in­ tervenea d. N. Filipescu spre a ză­dărnici un acord între d-nii Take Ionescu şi Marghiloman. De atunci între dânşii nu­­mai există nici un fel de raport politic sau personal. Se poate dar ca deocamdată în­tâlnirile de la Aix-les Bains să n’ai­bă altă importanţă de­cât reluarea vechilor raporturi personale. Dacă întâlnirile celor doi frun­taşi din opoziţie n'ar avea altă sem­nificaţie de­cât reluarea raporturi­lor personale dintre dânşii ele tot rămân destul de importante ca să merite atenţia lumei politice şi să provoace comentarii mult sau mai puţin fantastice. Este foarte probabil că d-nul Al. Marghiloman a urmat pe d. N. Fi­lipescu, fie din gelozie, fie din cal­cul politic, când s- a hotărât la re­luarea raporturilor personale cu d. Take Ionescu. Şi aşa fiind, efectul acestor în­tâlniri nu va întârzia să se arate poate chiar în Septembrie. CINEMATOGRAFUL MEU Un duel care era să aibă loc zilele a­­ceste, a adus iarăşi în discuţiune felul cum se poate «repara» onoarea jicnită. Sunt şi astăzi oameni cari susţin că numai duelul e în stare să facă această «reparaţie». Obiceiurile vechi ale pămîntului nos­tru ignorează duelul. După întinse şi serioase cercetări, subsemnatul a reuşit să facă următorul cod asupra duelului naţional românesc : Art. 1. Dacă cine­va te-a jignit, cel mai bun lucru e să-i dai o palmă. Art. 2. Dacă cel ce te-a jignit e mai tare de­cît tine, atunci e foarte prudent să-ţi cauţi de treabă. Art. 3. Dacă cineva ţi-a dat o palmă, atunci dă-i două înapoi, dacă eşti mai tare de­cît acel cineva Art. 4. Dacă cineva ţi-a dat o palmă şi e mai tare de cit tine, atunci mulţu­­meşte-te numai cu o palmă, ca să nu mai capeţi altele. Art. 5 şi cel din urmă. Românii cari, în cele mai vechi timpuri, n’au ştiut ce este duelul, sunt rugaţi cu inzistenţă să observe cu religiozitate acest cod al due­lului naţional romînesc. Este drept că, din cele mai îndepăr­tate timpuri, romînii au avut une­ori drept armă pentru orice duel,flotta sau bastonul. Astfel de duel este mult mai avantajos, pentru că ambii combatanţi işi pot da cea mai deplină şi mai du­reroasă satisfacţie, unul altuia. Clon­ii revolverelor pot să sboare de multe ori în vînt, fără să-şi îndeplinească meni­rea, pe cînd bilele sau bastoanele, chiar dacă vîjîe prin aer, cînd sunt repezite cu putere, ajung totuşi la destinaţie cu o preciziune curprinzătoare. Beligeranţii cu bila sau bastonul sunt siguri că şi-au luat fiecare partea de... satisfacţie, şi o­­noarea, onoarea care, dacă e «stricată», nu poate fi reparată nici­odată şi sub nici­ un motiv, are, cu acest prilej, sin­gura şansă, absolut excepţională, de a fi reîntregită, după un stagiu de cîteva săptămîni în spital. Românul, şi în obiceiurile romîneşti nu se găseşte alt cod­ al dueului de­cît acela pe care am avut onoarea să-l legiferez mai sus. Ori­ce altfel de duel, sau cod al duelului, nu este de origină romînească, şi prin urmare nu este a­­plicabil. RADAMES. ţi-a fost pururea aproape. Om bun, de nu atinge viaţa unui fluture. Blajin şi sentimen­tal, tăcut şi demn. Polemica n’o cunoaşte de­cit în ora tirzie a nopţii, cînd localul (nu cel de redacţie) e deşert de ascultători. Cînd 11 vezi lingă tine, te socoţi propteaua pe care el îşi razimă toată greutatea lui şi te simţi mulţumit de asta. Dar pleacă. Vîntul ţi-1 ia, căci nu ştii cine altul ţi l’a putut lua. Şi’l vezi deodată fu­rios, ca furtuna din senin. El ţipă şi cuvin­­tul lui n’are cumpăt. El blestemă şi bleste­mul lui n’are şir. Eşirea lui te surprinde mai iuu­iu, apoi te desgustă. Poţi să-i răspunzi ? Poţi răspunde la vorbe cari te desgustă ? Iar colo al treilea. Un om fericit. Cind e cu tine, eşti bun, eşti tare şi altul nu-i a­­fără de tine şi toţi ceilalţi sunt pigmei, pe care ii acopere cu hohote de glume. Cînd îl goneşti cu o vorbă, cu un gest, cel mic de adineaori îţi ia locul şi tu eşti pigmeul. El se ridică aşa de sus şi e atît de împă­cat în conştiinţa sa. Mai poţi să-l cobori de la acea Înălţime ? Poţi să schimbi culorile fireşti ale cameleo­nului ? Dar clovnului ce să-i faci ? El scoate limba şi da din mini. In jurul lul cîteva rude de cafenea şi de berărie. II mînglie şi-l scuipa să nu-l deoache şi nici de glu­mele lui. Pentru o bere se dă peste cap, te vinde, te insultă. Au clovnit dreptul la răspuns, la pole­mici ? Aş ! Moarte polemicelor, căci, de nu,’ mu­rim noi. Murim, căci ne coborim adine, tot mai adine în noroi. Vremea cea scumpă şi viaţa cea frumoasă le ucidem cu lucruri sterpe. Şi epoca noastră rămîne de pomină celor ce vor veni in urmă să ne măsoare. DIN SBORUL VREMII polemici Moarte polemicelor, căci dinpotrivă, mu­rim noi! Ai un adversar. Ii urmărești gindul, îi cintărești cuvintele. Vii în conflict de con­vingeri. Exprimi convingerea ta cu toată realitatea şi bine înarmat pentru dovedirea fie­cărui cuvînt, pentru dezvoltarea fiecărei idei. Deodată însă, in loc de răspuns, auzi un glas: — De nu încetezi te omoară ! Ba bine că n’oi Înceta. Moară polemicele, moară convingerile, moară adevărul,—căci sunt lucruri neînsemnate,—dar eu, de ce să mor eu ? se 'ntrebă polemistul. Și iată altul. L’ai cunoscut din școală și La fleu­r Meralise Piesă in patru acts în ver­suri de MIGUEL ZAMACOIS * * * „Francezul iubeşte versurile“, o re­petă neîncetat eminentul critic al zia­rului „Le Temps, d. Adolphe Brisson. Cât de fericit trebue să fie dinsul de succesul ce-l obţine pe lingă publicul Parisian, piese ca „Le Bon Roi Dago­bert“, „Chanlecler“ şi In fine „La Fleur Merveilleuse“, pentru a nu cita de­cât ultima producţie din aceşti doi ani din ur­m­ă. E adevărat, spectatorul parisian, iubeşte vâltoarea ameţitoare a fantasiei poetice, urechia lui se incintă la ritmul cadenţat al versurilor, ochiul lui se o­­­dihneşte pe piuzele romantice cari fac decorurile acestor piese; toată firea lui e mulţumită, aplaudată din toată inima acest soiu de piese care ’i merg direct la inimă şi cari­’l fac să mai trăiască In trecut epoca glorioasă a Romantis­mului. Ast-fel se explică succesul enorm al uneia din cele mai drăgălaşe pro­ducţii de genul acesta din ultimul timp succesul piesei lui Zamacois—„La Fieur Merveilleuse“. In această piesă calităţile autorului deja recunoscute in prima sa lucrare «Les Bouffous», apar In toată plenitudi­nea lor, facilitatea de a face versuri se subordona ideei ce are de tradus și fie­care scenă, fiecare tiradă, este un mic cap d’operă, face deliciul spectatorului care poate gusta rînd pe rind cupletul de bravură al unui cavaler francez a­­tacat de briganzi, in versuri sonore și puternice In ritmul glorios necesar si­tuaţiei ; cupletul ţigincei Speranza, la care’şi istoriseşte viaţa ei sbuciumată de durere şi amar, cuplet ln care lirismul şi duioşia sentimentelor sunt aşişderea exprimate cu cel mai desăvirşit brio. Şi în fine tot astfel cuplele de dra­goste, de patriotism, de admiraţie pen­tru artă, unul mai admirabil ca celalt. Şi toate aceste cuplete recitate de eroii unor tablouri al căror colorit ne fac să ne gindim la îmbinarea celor două talente ale autorului, pictura cu poesia. In adevăr cele patru acte ale piesei i-au dat d-lui Zamacois ocazia să ne schiţeze patru tablouri admirabile, al căror colorit variat şi a căror exactitate satisfac ochiul în timp ce urechea e le­gănată de ritmul armonios al versului său fin şi bogat. „La Fleur Merveilleuse“ este o simplă poveste de dragoste, is­torisită de un mare poet şi colorit, de de un pictor de talent. In primul act, avem primul tablou, o cârciumă mică şi dosnică, perdutâ la răspântia unei păduri pe drumul către Arras, şi în care la ridicarea cortinei, se adăpostesc de furtuna, care urlă şi alungă tot ce in cale’i intilneşte, o bandă de bandiţi. Un zgomot in apropiere, tropotul u­­nui cal, cărciumarul ese intru Întâmpi­narea visitatorului, care spe bucuria lui

Next