Mişcarea, august 1910 (Anul 2, nr. 166-190)
1910-08-01 / nr. 166
ANUL II.—No. 166. BANI Redacţia şi Administraţia In ţară pe un an . . 20 lei Pe jumătate an ... 10 „ Pe trei luni .... 5 „ In străinătate pe un an 40 Iei Pe jumătate an . . Pe trei luni 10 Iaşi, Strada Săulescu 5. AROXAflEXTE Preoţii şi învăţătorii rurali 50%MIŞCAREA ZIAR NAŢIONAL - LIBERAL DUMINICA 1 AUGUST 1910 SUB DIRECŢIUNEA unui comitet APARE ZILNIC financiuri Comerciale Linia In pagina H-a ,/A leu Linia in pagina Ill-a 50 bani Linia în pagina IV-a?c 40 bani TELEFONiăî INTEHV1EVDL d-Ini GENERAL MANI) D. General Manu vorbeste rar , dar cînd vorbeşte, nu ezita de a aborda unele chestiuni cu destul curaj şi de a vorbi cu cea mai deplina libertate despre situaţia interna din partidul conservator. De asta dată insa d. general Manu se arata mai pesimist decit întotdeauna. D-sa nu vede nici o posibilitate de rezolvire a crizei din partidul conservator, pentru că acest partid se găseşte astăzi in complecta descompunere. Asta este diagnoza pe care o pune d. general Manu, situaţiei în care se gaseşte partidul conservator. D. general Manu nu vede „partid conservator“ nici în jurul d-lui P. P. Carp, nici în jurul d-lui Tache Ionescu, grupările pe care le au aceşti fruntaşi conservatori nefiind decit nişte simple clientele. Şi fără îndoială, ca constatarea d-lui general Manu, este în perfecta concordanţa cu realitatea. Grupările conservatoare de sub conducerea d-lor Carp şi Tache Ionescu nu pot fi considerate ca partide conservatoare şi cu alii mai puţin ca partide de guvernămînt. Cuvîntul „clientela“ e foarte bine plasat, atit pentru gruparea d-lui Tache Ionescu cit şi pentru gruparea d-lui Carp, care a caracterizat cu acelaşi cuvînt gruparea conservator-democrata... Amindoua aceste grupări sufăr de acelaşi pacat organic: sunt grupari prea personale si a căror existenţa politica este prea strîns legata de personalitatea şefului. Atlt In gruparea d-lui Carp, cit şi în gruparea d-lui Tache Ionescu nu se cunoaşte altă coheziune şi alt suport de existenţa, decît legătură personala pe care o stabilesc personalităţile politice sub a căror conducere se găsesc. Cu siguranţa că o aseminea grupare nu se poate clarifica decit ca simpla clientelă. In privinţa rezolvirei crizei politice din partidul conservator democrat, bătrînul pivot nu se arata mai puţin pesimist. D, General Manu a spus-o categoric : ffNu se poate forma un minister cu prospecte de succes, nici prin concentrare, nici prin coaliţiune, nici prin cooperare pe baza unui program anumit.“ Iată cum priveşte d. general Manu eventualităţile politice viitoare. Nici concentrarea pe care o voesc unii, nici coaliţiunea pe care o doresc alţii, nici cooperarea pe care o propovedueşte d-nul Badarau, nu sunt soluţiuni care ar pute corespunde necesităţilor politicei viitoare. Şi d. general Manu nu vede decît o singura soluţie care ar putea rezolva, In mod fericit, criza din partidul conservator. „După părerea mea —a spus d. general Manu— partidul conservator trebue format din nou“. Aici soluţiile d-lui general Manu cam încep să se urce în nouri, pentru că un partid nu se poate forma aşa de uşor cum s'ar forma o societate comerciala sau de binefacere. Partidul politic, mai mult se naşte din jocul şi necesităţile împrejurărilor,de cit se formează din voinţa şi calculul omului. Dar d. general Manu arată şi modul cum s’ar putea forma partidul conservator, căci d-sa spune : „Pentru aceasta trebue un bărbat apt, în orice privinţă şi acela „astăzi nu este, căci el trebue sa „aibă nu numai autoritate şi putere, dar şi timpul, pentru ca sa „poată îndeplini cu succes acest oficiu. El trebue sa fie încă tînăr, „pentru a putea transforma partindul prin alegerea celor mai bune „puncte din programul existent.“ Concluzia celor mai de sus ar fi următoarea : partidul conservator este condamnat sa dispară, pentru că astăzi nu exista nici omul de autoritate, nici de putere nici de tinereţă, care sa poată transforma partidul conservator. Şi d. general Manu pune punct interviewului său fără a desvalui şi alte perspective pe care le-ar putea Întrevedea prin prizma experienţei sale politice. D-sa lasă lumea politică sub dureroasa impresie că cele două grupări conservatoare sunt simple clientele, că partidul conservator e în descompunere şi ca nu exista nici speranţa ca acest partid sa se mai poată reconstitui. Asta este realitatea şi d. general Manu a descris-o cu o francheţă care nu sufere nici o critică. Vom vedea ce vor răspunde „clientele“ la justele constatări ale batrînului pivot, Manfred. Comisiunile d-nului Tache Ionescu Nu ştim dacă careva din cetăţenii noştri—ca să nu mai vorbim de cei din alte oraşe—mai ştiu că in comemorabila zi de 7 Iunie a. c. d. Tache Ionescu a insituit o serie de comisiuni compuse numai din partizanii d-sale cei mai devotaţi—cari să studieze diferite „puncte“ cari la toamnă vor fi prevăzute pentru programul partidului, in cazul cînd acesta va fi modificat. Nu ne-am fi amintit nici noi de aceste comisiuni, dacă „Opinia" de aseară—prin măiastră pană a d-nului Chibănescu—nu ne-ar fi amintit aceasta, cu un titlu foarte sugestiv şi foarte puţin.... pretenţios: „Al doilea principiu“. Comisiunile instituite de d. Tache Ionescu la congresul tachist au avut zice- le misiunea de a studia diferite... „pune te“-d-l Chibănescu le numeşte „principii“. Această misiune a fost prin presa d-lui Tache Ionescu—şi atâta tot. Membrii comisiunelor instituite, cari trebuiau să se ocupe de aceste „puncte» ca pănă la toamnă ele să fie complect studiate—, membrii acestor comisiuni s’au inprăştiat de mult prin ţară sau streinătate, unde ’şi petrec mai bine şi mai în linişte vacanţa, de cit cum ar fi petrecut-o dacă într’adevăr ar fi încercat să’şi îndepliniască misiunele. Devotat însă, foarte devotat, a ramas numai d. Ghibănescu care a luat ca serios gestul d-lui Tache Ionescu—„gestul comisiunelor“—şi care cu toată seriozitatea discută acum prin «Opinia»—, discuţie şi continuare,—„al doilea principiu“. Formula acestui al doilea principiu aşa cum o indică „ Opinia"—e următoarea : „nu orice nouă alcătuire electorală trebue căutat un lucru mai ales, o mai mare—cum să zic ?—nesubordonare a organelor administrative ale statului la interesele pur electorale“. Primind de la această formulă, d-l Chibănescu face reflecţii—fiecare reflecţie e însoţită de câte o... ilustraţie—asupra chestiunei electorale, fără însă a discuta tocmai ceia ce ar trebui să discute, sau a ataca aeastă problemă aşa cum a fost predată pentru studiare „comisiunei electorale“. Lipsa de seriozitate a acestor comisiuni a d-lui Take Ionescu apare şi mai clară atuncea când presa d-sale încearcă să ieie în discuţii „punctele“ şi „principiile“ viitorului program tachist! Afirmaţiunea noastră o confirmă aseară ziarul local al d-lui Bădărău, portstindardul „ conservator-derocraţiei" române. Comisiunile d-lui Tac.m existat o singură dată- iau fost alcătuite, la congistări trîmbiţate de întreaga presa ta. :stă , de fapt ele n’au existat şi nu vor exista niciodată. Ceia ce face deci „ Opinia“ —sau alte ziare lachiste—nu este decât o mare imprudentă, ca să nu zicem farsă. Și aceasta din toate „punctele“ de vedere. Fanat. şaua d lui Bădărău Da cite va timp, pare, că steaua d-lui Bădin?Nu a inceput să meargă repede spre asfinţit. Fratele şefului, d. Victor Ionescu duce o luptă ermeenă pentru a dobori pe Vulturul Moldovei şi’n această luptă, pănă ’n prezent triumful nu se poate Încă şti din partea cui va fi. D. Bădărău vrea să acapareze toate cluburile tachiste, căutlnd prin aceasta să-şi clădească un pedestal puternic, pentru ca, la un moment dat să dispue un partid după bunul său plac, după cum dispune astăzi in cluburile din Iaşi, Galaţi, Huşi, Brăila şi Calaraşi. Această atitudine nu convine de Ioc multor fruntaşi tachişti, şi’n primul loc d-lui Victor Ionescu, cam prin ziarul seu „Acţiunea“, nu se sileşte a desaproba in totul declaraţiile ce le face d. Bădărău pe la diferitele Întruniri din provincie. Se ştie că la Întrunirea de la Huşi, d-l Bădărău, a declarat formal şi oarecum in mod oficial, că la toamnă va avea loc o concentrare sau o colaborare a celor două fracţiuni conservatoare, pentru a resturna guvernul. Declaraţia aceasta, făcută fără asentimentul d-lui Tache Ionescu şi a fruntaşilor partidului conservator-democrat, a fost imediat dezminţită de d. Vicor Ionescu, fratele şefului. De altfel nu e de mirare că in partidul tachist se petrec asemenea lucruri; ne mirăm, insă, că aceste neînţelegeri n’au fost date la iveală mai demult. Aierele pe care şi le ba Vulturul Moldovei nu convin fruntaşilor fachişti, care văd In d. Bădărău un maniac ce caută să-şi facă partizani personali, căci d. Bădărău nu se glndeşte la partid ci numai la sine. Dovada e, că In cluburile conservatoaredemocrate unde D-sa e preşedinte, cum e la Iaşi, Huşi şi In alte localităţi, d. Bădărău nu face altceva decit să-şi mărească numărul partizanilor, Indiferent dacă aceşti partizani sunt sau nu oameni cari să inspire vre-o garanţie morală. Dezavuarea d-lui Bădărău de cătră ziarele tachiste, şi nncă de către cele malte chiste, e simptomul cel mai bun că Vulturului Moldovei i s’au tăiat aripele și’ncepe a se cobori. O înregeta senzaţionala Se comentează în toate felurile o veste sosită din Aix-les-Bains. D-nii Take Ionescu şi Al. Marghiloman au avut o întâlnire la Aix-les-Bains, conferind timp îndelungat asupra mai multor chestiuni politice. Nu se spune ce anume au vorbit şi dacă au ajuns la o înţelegere. Tot ce se spune este, că prima întâlnire a durat aproape trei ore şi de atunci au mai urmat a doua zi şi alte două întâlniri, după aparenţă foarte cordiale. Poate peste câteva zile se va şti mai mult, căci d. Take Ionescu este aşteptat la Sinaia între joia August. Faptul, în sine, prezintă însă o oarecare importanţă şi dă loc la numeroase combinaţii. Pentru acei cari nu cunosc bine raporturile dintre aceşti doui fruntaşi bărbaţi politici, poate ca întâlnirea lor nu prezintă vrun interes deosebit. In fond însă, această întâlnire nu poate fi trecută cu vederea. Căci de trei ani până şi raporturile personale dintre dânşii au fost rupte. Acum trei ani dânşii au avut dese întrevederi misterioase şi era cât pe aci ca întreaga situaţie politică a conservatorilor de cele trei nuanţe să se schimbe cu totul altfel, dacă în ultimul moment nu in tervenea d. N. Filipescu spre a zădărnici un acord între d-nii Take Ionescu şi Marghiloman. De atunci între dânşii numai există nici un fel de raport politic sau personal. Se poate dar ca deocamdată întâlnirile de la Aix-les Bains să n’aibă altă importanţă decât reluarea vechilor raporturi personale. Dacă întâlnirile celor doi fruntaşi din opoziţie n'ar avea altă semnificaţie decât reluarea raporturilor personale dintre dânşii ele tot rămân destul de importante ca să merite atenţia lumei politice şi să provoace comentarii mult sau mai puţin fantastice. Este foarte probabil că d-nul Al. Marghiloman a urmat pe d. N. Filipescu, fie din gelozie, fie din calcul politic, când s- a hotărât la reluarea raporturilor personale cu d. Take Ionescu. Şi aşa fiind, efectul acestor întâlniri nu va întârzia să se arate poate chiar în Septembrie. CINEMATOGRAFUL MEU Un duel care era să aibă loc zilele aceste, a adus iarăşi în discuţiune felul cum se poate «repara» onoarea jicnită. Sunt şi astăzi oameni cari susţin că numai duelul e în stare să facă această «reparaţie». Obiceiurile vechi ale pămîntului nostru ignorează duelul. După întinse şi serioase cercetări, subsemnatul a reuşit să facă următorul cod asupra duelului naţional românesc : Art. 1. Dacă cineva te-a jignit, cel mai bun lucru e să-i dai o palmă. Art. 2. Dacă cel ce te-a jignit e mai tare decît tine, atunci e foarte prudent să-ţi cauţi de treabă. Art. 3. Dacă cineva ţi-a dat o palmă, atunci dă-i două înapoi, dacă eşti mai tare decît acel cineva Art. 4. Dacă cineva ţi-a dat o palmă şi e mai tare de cit tine, atunci mulţumeşte-te numai cu o palmă, ca să nu mai capeţi altele. Art. 5 şi cel din urmă. Românii cari, în cele mai vechi timpuri, n’au ştiut ce este duelul, sunt rugaţi cu inzistenţă să observe cu religiozitate acest cod al duelului naţional romînesc. Este drept că, din cele mai îndepărtate timpuri, romînii au avut uneori drept armă pentru orice duel,flotta sau bastonul. Astfel de duel este mult mai avantajos, pentru că ambii combatanţi işi pot da cea mai deplină şi mai dureroasă satisfacţie, unul altuia. Clonii revolverelor pot să sboare de multe ori în vînt, fără să-şi îndeplinească menirea, pe cînd bilele sau bastoanele, chiar dacă vîjîe prin aer, cînd sunt repezite cu putere, ajung totuşi la destinaţie cu o preciziune curprinzătoare. Beligeranţii cu bila sau bastonul sunt siguri că şi-au luat fiecare partea de... satisfacţie, şi onoarea, onoarea care, dacă e «stricată», nu poate fi reparată niciodată şi sub nici un motiv, are, cu acest prilej, singura şansă, absolut excepţională, de a fi reîntregită, după un stagiu de cîteva săptămîni în spital. Românul, şi în obiceiurile romîneşti nu se găseşte alt cod al dueului decît acela pe care am avut onoarea să-l legiferez mai sus. Orice altfel de duel, sau cod al duelului, nu este de origină romînească, şi prin urmare nu este aplicabil. RADAMES. ţi-a fost pururea aproape. Om bun, de nu atinge viaţa unui fluture. Blajin şi sentimental, tăcut şi demn. Polemica n’o cunoaşte decit în ora tirzie a nopţii, cînd localul (nu cel de redacţie) e deşert de ascultători. Cînd 11 vezi lingă tine, te socoţi propteaua pe care el îşi razimă toată greutatea lui şi te simţi mulţumit de asta. Dar pleacă. Vîntul ţi-1 ia, căci nu ştii cine altul ţi l’a putut lua. Şi’l vezi deodată furios, ca furtuna din senin. El ţipă şi cuvintul lui n’are cumpăt. El blestemă şi blestemul lui n’are şir. Eşirea lui te surprinde mai iuuiu, apoi te desgustă. Poţi să-i răspunzi ? Poţi răspunde la vorbe cari te desgustă ? Iar colo al treilea. Un om fericit. Cind e cu tine, eşti bun, eşti tare şi altul nu-i afără de tine şi toţi ceilalţi sunt pigmei, pe care ii acopere cu hohote de glume. Cînd îl goneşti cu o vorbă, cu un gest, cel mic de adineaori îţi ia locul şi tu eşti pigmeul. El se ridică aşa de sus şi e atît de împăcat în conştiinţa sa. Mai poţi să-l cobori de la acea Înălţime ? Poţi să schimbi culorile fireşti ale cameleonului ? Dar clovnului ce să-i faci ? El scoate limba şi da din mini. In jurul lul cîteva rude de cafenea şi de berărie. II mînglie şi-l scuipa să nu-l deoache şi nici de glumele lui. Pentru o bere se dă peste cap, te vinde, te insultă. Au clovnit dreptul la răspuns, la polemici ? Aş ! Moarte polemicelor, căci, de nu,’ murim noi. Murim, căci ne coborim adine, tot mai adine în noroi. Vremea cea scumpă şi viaţa cea frumoasă le ucidem cu lucruri sterpe. Şi epoca noastră rămîne de pomină celor ce vor veni in urmă să ne măsoare. DIN SBORUL VREMII polemici Moarte polemicelor, căci dinpotrivă, murim noi! Ai un adversar. Ii urmărești gindul, îi cintărești cuvintele. Vii în conflict de convingeri. Exprimi convingerea ta cu toată realitatea şi bine înarmat pentru dovedirea fiecărui cuvînt, pentru dezvoltarea fiecărei idei. Deodată însă, in loc de răspuns, auzi un glas: — De nu încetezi te omoară ! Ba bine că n’oi Înceta. Moară polemicele, moară convingerile, moară adevărul,—căci sunt lucruri neînsemnate,—dar eu, de ce să mor eu ? se 'ntrebă polemistul. Și iată altul. L’ai cunoscut din școală și La fleur Meralise Piesă in patru acts în versuri de MIGUEL ZAMACOIS * * * „Francezul iubeşte versurile“, o repetă neîncetat eminentul critic al ziarului „Le Temps, d. Adolphe Brisson. Cât de fericit trebue să fie dinsul de succesul ce-l obţine pe lingă publicul Parisian, piese ca „Le Bon Roi Dagobert“, „Chanlecler“ şi In fine „La Fleur Merveilleuse“, pentru a nu cita decât ultima producţie din aceşti doi ani din urmă. E adevărat, spectatorul parisian, iubeşte vâltoarea ameţitoare a fantasiei poetice, urechia lui se incintă la ritmul cadenţat al versurilor, ochiul lui se odihneşte pe piuzele romantice cari fac decorurile acestor piese; toată firea lui e mulţumită, aplaudată din toată inima acest soiu de piese care ’i merg direct la inimă şi cari’l fac să mai trăiască In trecut epoca glorioasă a Romantismului. Ast-fel se explică succesul enorm al uneia din cele mai drăgălaşe producţii de genul acesta din ultimul timp succesul piesei lui Zamacois—„La Fieur Merveilleuse“. In această piesă calităţile autorului deja recunoscute in prima sa lucrare «Les Bouffous», apar In toată plenitudinea lor, facilitatea de a face versuri se subordona ideei ce are de tradus și fiecare scenă, fiecare tiradă, este un mic cap d’operă, face deliciul spectatorului care poate gusta rînd pe rind cupletul de bravură al unui cavaler francez atacat de briganzi, in versuri sonore și puternice In ritmul glorios necesar situaţiei ; cupletul ţigincei Speranza, la care’şi istoriseşte viaţa ei sbuciumată de durere şi amar, cuplet ln care lirismul şi duioşia sentimentelor sunt aşişderea exprimate cu cel mai desăvirşit brio. Şi în fine tot astfel cuplele de dragoste, de patriotism, de admiraţie pentru artă, unul mai admirabil ca celalt. Şi toate aceste cuplete recitate de eroii unor tablouri al căror colorit ne fac să ne gindim la îmbinarea celor două talente ale autorului, pictura cu poesia. In adevăr cele patru acte ale piesei i-au dat d-lui Zamacois ocazia să ne schiţeze patru tablouri admirabile, al căror colorit variat şi a căror exactitate satisfac ochiul în timp ce urechea e legănată de ritmul armonios al versului său fin şi bogat. „La Fleur Merveilleuse“ este o simplă poveste de dragoste, istorisită de un mare poet şi colorit, de de un pictor de talent. In primul act, avem primul tablou, o cârciumă mică şi dosnică, perdutâ la răspântia unei păduri pe drumul către Arras, şi în care la ridicarea cortinei, se adăpostesc de furtuna, care urlă şi alungă tot ce in cale’i intilneşte, o bandă de bandiţi. Un zgomot in apropiere, tropotul unui cal, cărciumarul ese intru Întâmpinarea visitatorului, care spe bucuria lui