Mişcarea, aprilie 1911 (Anul 3, nr. 72-93)

1911-04-01 / nr. 72

ANUL III.­No. 72 VINERI 1 APRILIE 1911 Redacţia şi administratia laşi, Strada I’ăcurari 3.­­Saloaneii ('.lutului Liberali ABW'V'SKIt In ţară Pe un an . . 20 lei Pe jumătate an . . . 10 „ Pe trei luni ... 5 „ In străinătate pe un an 40 iei Pe jumătate an ... 20 „ Pe trei luni . . . . 10 „ Preoţii şi tnvăţătorii rurali 508/» SI ii I ți. Et J li. ț.* X unui comitet ttnunciuri Comerciale Linia Ia pagina Il-a 1. lettr. , ’ ■ Linia în pagina Ill-a 50 bani" —' Linia Ih pagina lV-a 40 bani TELEFON 121—— — y ZIAR RAȚIONAI* - LIBERAI* Atmosferă Încărcată --------HN-s------- Guvernul a păşit spre realizarea programului făgăduit. Ce cuprinde acest program se ştie. Este un program de simple paliative, menite a acoperi cu un un văl străveziu problemele mari ale organizaţiunei noastre de stat, dar care nu vor putea rezolvi nici una din aceste probleme. Programul guvernului a atins în primul loc chestiunea eftem­rei tra­iului. Ploaia de proecte ce s’au de­pus pentru rezolvirea acestei ches­tiuni, a stîrnit un puternic curent de protestare în chiar rîndurile ma­jorităţilor parlamentare. Dl. lonaş Grădişteanu a criticat aceste procese, atît din punctul de vedere al economiei lor, cît şi din punctul de vedere al doctrinei con­servatoare­, şi glasul d-lui Gră­dişteanu a avut ecoul cuvenit. Majorităţile parlamentare au ra­­mas impresionate de critica d-lui lonaş Grădişteanu şi de­sigur că guvernul va avea de întimpinat serioase dificultăţi în realizarea pro­­ectelor depuse. La Senat, un alt fruntaş al ma­­jorităţei, dl. Matei Cantacuzino, a făcut procesul violenţelor săvîrşite de guvern în timpul alegerilor, a­­tingind problema cea mare a re­formei electorale, singura care va putea scoate viaţa politică a aces­tei ţâri din mocirla imoralitatei şi a conrupţiunei. Dl. Matei Cantacuzino a formu­lat necesitatea acestei reforme, cu o putere de argumentare şi de con­vingere, care a pus pe gînduri pe cei mai ireductibili adversari ai acestei reforme. Sub impresia acestor manifestări pornite din mijlocul majorităţilor, s-a simţit nevoia unei vieţi noui pentru partidul conservator şi a încolţit credinţa că actualul guvern nu va putea corespunde la nici una din necesităţile la care a fost chemat. Guvernul a înţeles psichologia dubioasă a majorităţilor şi a voit să forţeze nota. Guvernul voeşte să treacă prin surprindere proectele de legi în jurul cărora s’a format o atmosfera de neîncredere şi ne­siguranţă. Guvernul a hotărît să se ţină şe­­dinţi de noapte în fiecare zi, pen­tru ca să se poată trece proectele de legi care sunt în legătură cu bugetul. Tactica guvernului e foarte sim­plă. Presimţind că votarea acestor legi îi va crea grele încurcături, guvernul a recurs la soluţia şedin­ţelor nocturne, care îi vor putea asigura liniştea de care are nevoie şi pe care e sigur că nu o va găsi în mijlocul majorităţilor parla­mentare. Reprezentanţii opoziţiei au pro­testat împotriva acestui sistem şi atunci s’a provocat un scandal care nu are precedent în analele noas­tre parlamentare. S’au aruncat injurii grave repre­zentanţilor opoziţiei, dar guvernul a impus surugiului parlamentar să-şi retragă cuvintele adresate membrilor opoziţiei. Din toate faptele petrecute până acum în sinul celor două corpuri legiuitoare, se precizează următoa­rea constatare: în parlament gu­vernul are de luptat cu o atmo­sferă încărcată. Puţinii mameluci de care dispune guvernul, nu au nici tactul nece­sar, nici cuviinţa elementară, pen­tru a putea contrabalansa acţiunea acelora cari nu fac cor în jurul băncei ministeriale. Cu o asemenea atmosferă în par­lament, situaţiunea unui guvern este mai mult de­cît periclitata. .Şi cînd la toate acestea, se mai adaugă şi totala lipsă de omogeni­tate dintre membrii guvernului, lipsa de înţelegere asupra puncte­lor esenţiale din program, este lesne de întrevăzut ce trista şi scurtă comedie joacă dl. Carp în melan­colicul apogeu al carierei sale po­litice. Regimul acesta stă sub imperiul condamnărei generale : condamnat de opinia publică, pentru banditis­mele făptuite în alegeri, regimul va sfirși sub condamnarea întregei suflări adevărat conservatoare, care îndură astăzi ultima dezamăgire ce­­ a fost rezervată de dl. P. P. Carp, cel mai mare duşman al partidului conservator,­noştinţelor sale temeinice in această ma­terie. D sa a împărţit politica financiară a Ro­­mâniei in două epoce: Prima pănă la 1900 şi a doua de la 1900 Încoace. In amlndouă aceste epoci, a pus în relief deosebirea din­tre politica financiară cumpănită şi pros­peră a partidului liberal şi aceea puţin prevăzătoare a partidului conservator. Distinsul orator a arătat că bugetele li­berale au dat mai In­totdeauna excedente, pe cind cele conservatoare lăsau aproape in mod constant deficite. De cite ori con­servatorii se găseau in faţa unui deficit, aveau o singură o soluţie : vinzarea dispo­nibilităţilor Statului. A trebuit atunci ener­gica intervenire a partidului liberal pentru ca să impiedice o lichidare generală a avu­ţiei ţarei. Mai ales, în teribila criză financiară de la 1901, partidul liberal a scăpat ţara de dezastru prin economiile de 25 milioane fă­cute in bugetul Statului. Fruntaşul nostru a arătat pe ce baze şu­breda este Întocmit noul buget şi ce pri­mejdie ne poate aştepta la cazul când vom avea un an agricol rău. Degrevările făcute de guvern sunt abso­lut ridicole, căei ele dacă nu vor contribui cu nimic la ieftenirea traiului, vor lăsa In schimb un gol Însemnat In buget. Dacă gu­vernul ţinea In adevăr la degradări, tre­buia să le facă pentru toţi deopotrivă şi să vie cu o reformă generală a impozitelor. D. Duca a mai aratat el d. Carp, pentru Întocmirea bugetului său, a stors toate fondurile spre a spori cheltuelile și a aco­peri un deficit eventual. Acesta este un bu­get de miluire şi risipă, pe cind cele libe­rale erau bugete de dreptate şi prevedere. Discuţia bugetului Camera discută de trei zile chestia bu­getului. Primul opozant care a luat cuvintul in această chestiune a fost amicul nostru d. I. G. Duca, care a rostit un discurs remar­cabil şi, documentat attt din punct de ve­dere al clarităţei in expunere, cit şi a cu­ Bandit!Sflit parlamentar Prinţ banditul Calimachi a debutat eri la Senat aşa cum l-am văzut debu­tând în tot timpul cît a făcut alegerile la Botoşani. Prinţ­ banditul Calimachi cresându-se în anturajul şi activitatea de la Boto­şani, şi-a permis cu aceiaşi cutezanţă ne mai­pomenită, să provoace eri un scandal în plin Senat,—un scandal ce nu s’a putut încă înregistra în analele noastre parlame dare. In şedinţa de eri a maturului corp, faimosul Calimachi,—în urma unei ob­­servaţiuni făcute de cătră d. Nicu Xe­­nopol care adresîndu se preşedintelui Se­natului, a spus că senatorii n’au avut timpul necesar să studieze proectele de legi puse­ la ordinea zilei,—s'a ridicat cu următoarea vociferate : — „Opoziţia este o bandă de nimer­­nicie. Această insultă a fost adusă de un bandit iresponsabil care deţine un man­dat de senator, dator­tă d-lui Marghi­loman. Fruntaşii opoziţiei cari au înscris pagini strălucite în istoria noastră po­litică, au fost calificaţi de „nemernicie de cătră un descreierat ca prinţul Cali­machi. Noi nu înfierăm purtarea acestui ne­vropat care nu-şi dă seamă de rolul în care a fost pus de cătră ministrul de interne, o asemenea purtare neputând fi de­cît opera unui nebun. Datoria majorităţei parlamentare este ca să deie o lecţie bine meritată aces­tui prinţ iresponsabil care constitue o adevărată ruşine pentru parlament şi ţară. Alegerile au trecut şi banditismele nu pot să mai continue şi în parlament. Banditul Calimache şi-a îndeplinit ro­lul pe deplin la Botoşani­ şi poate fi dis­pensat de orice activitate... parlamentară. Ori d. Marghiloman mai are nevoie de asemenea banditisme ! Economiile guvernului Se ştie că Facultatea de Medicină su­fere mult prin faptul ca ap are catedrele cerute de nevoi ştiinţifice şi că diferitele laboratorii sunt sarace. Studenţii in medicină ieşeni sunt puşi astfel pe o treaptă inferioară celor de la Universitatea din Bucureşti. Cum studenţii au menirea de a se ins­trui ca să ajungă folositori societăţii, care face atîtea jerfe pentru instituţiile de cultură,­ne pare bine cind ii vedem străduindu-se, nu pentru scopuri politice, ci pentru inbogăţirea laboratoriilor lor cu aparatele şi cu materialele trebui­toare. Prin actualul buget s’au redus la ju­mătate alocaţiile prevăzute pentru la­­boratoriile de medicină din localitate. Consiliul facultăţii de medicină a dis­cutat această chestiune şi a hotărît să se ducă la Bucureşti d. dr. Riegier pen­tru a stărui ca să nu se atingă guver­nul de insuficientele subvenţii acordate Universităţii. Guvernul reducînd taxe, care nu u­­şureazâ de loc traiul, cum e reducerea taxei pe instrumentele agricole, faină şi petrol, desigur este silit să reducă bu­­getele diferitelor instituţii pentru a e­chilibra bugetul general S-au redus de la serviciul sanitar 500.000 lei, —par’că acest serviciu era prea bine organizat şi par’că starea sa­nitară a ţării n’ar lasa nimic de dorit. Acum se reduc şi sumele rezervate laboratoriilor de medicină strijinindu-se cultura universitară. Aşa se întîmplă iu totdeauna, cînd un guvern n’are de scop a face un bine obştesc, ci se gîndește numai la satis­facerea partizanilor și la îndeplinirea făgăduelilor electorale. DIN SBORUL VREMII Viaţa cortjugală a lui Jókai. De curînd mi-a căzut In mină o broşură a publicistului ungur Fenyes Laszlo, cu tit­­lul „Ultimii ani ai lui Jókai", în care citează nume de persoane care au fost martori u­­nor scene din cele mai dureroase pentru octogenarul mare poet. Familia tinerei neveste a lui Jókai se fă­cuse stăpînă în casa poetului. Atît d-na Jókai, cit şi mama şi surorile ei, exercitau o adevarată tiranie asupra ne­norocitului bătrîn, care îşi desmoştenise fica, îşi îndepărtase rudele şi primise la sine o familie întreagă de evreice, ce hodorogeau toată ziua din capul lui. Nici mîncare nu-i dădeau la timp din ceia ce îi plăcea lui, iar dacă se întîmpla să ia el întăi din blid, se năpustiau asupra lui şi bătrîna şi tînăra. „Aşteaptă porcule ! Doar nu vom mînca noi după mînile tale mur­dare“. „Mişelule ! Măgar bătrân! Porcule ! Tică­­losule ! erau expresiunile de toate zilele la adresa lui Jókai. Nevastă-sa Îl strângea de gât să-l gătu­­iască, iar odată a aruncat după el un ca­dru, care s’a făcut țăndări. Noroc că­­nu l’a nimerit pe bătrânul poet, ci i-a atins numai tureatca cismei. Altă dată soacra l’a trântit pe canapea și l’a­ bătut bine. Jókai ajuns la disperare a Încercat în mai multe rânduri să se sinucidă ; odată i-a luat servitorul revolverul din mână, iar altă dată tot acest servitor deschizând uşa, Ta găsit aproape asfixiat cu gaz. Chiar și boala lui Jókai încă i s’a tras din cază că in trenul cu care a venit de la« Fiume la Budapest», n’a avut loc unde să­ doarmă, ci a stat toată noaptea ghemuit in­­tr’un colţ al comportamentului, pe când ju­­păneasa 13 ? 11 a s’a întins cât era de lungă pe canapea, ţinându-şi talpa picioarelor re­zemată de dânsul. La broşura lui Feynes se încercă să răs­pundă deputatul Vezi­ Weis, citând din scri­sori de ale lui Jókai însuşi, pasage din care mărturiseşte că e foarte fericit cu nevasta- sa. Dar e probabil că Jókai să le fi scris ca să acopere, din nobilă mândrie, mizeriile ce i se făceau­ \m\mUi profesional ISJ STREIINĂTATE La şcoală este anexată o exploataţi­­une destul de Întinsă, care este deri­­vatâ cu deosebire pentru profitul net, a­­farâ de cîmpul de experienţă şi de gră­dina economică botanică, unde se cul­tivă mai cu samă multe feluri de cere­ale, de plante alimentare, plante indus­triale, etc. Grajdurile conţin vite de rasă scoţiană şi din ţară. Lăptaria şi brânză­­rie sunt bine întreţinute şi are toate maşinele trebuitoare. Elevii au 2 ore de practică agricolă pe săptămână. Şcoala care colecţiu**i £tU înţîfSi*.£i foarte intere­sante şi complecte. La această şcoală, care are internat, este alipit un curs de fabricaţiunea berii, un curs­­ de lăptărie şi un curs de arboricultură. Academia agricolă din Hohenheim Această academie a fost înfiinţată in 1818, iar în 1865 a fost reorganizată. Această şcoală este instalată în un vechiu castel ducal şi este aşezată­­pe un deal la 140 de metri de­asupra­ o­­raşului Stuttgart. Cea mai mare parte din elevi locuesc In şcoală. Un domeniu mare de 315 hectare se află Împrejurul pastelului şi oferă toate înlesnirile pen­tru învăţământul agriculturei. Câmpurile de experienţe au o supra­faţă de 11 h. grădina botanică de 5­ h. grădinele regale pentru plante exotice 8 h. Şcoale de hoticulturâ şi de arbi­­cultură, aşexată la Academie, ocupă o suprafaţă de 7 hectare. Domeniul are o şi o moară. La acest stabiliment este anexată o şcoală primară agricolă (A­­cherbanschula), o parte din lucrările de cultură sunt executate de mici cheltuel de către elevi, creşterea vitelor a luat la Rohephaim o mare desvoltare. Grajdul are 12 cai în parte cumpăraţi, se cresc în fiecare an cei trei mânzi provenit din cele mai bune iepe. Sunt­ de ordi­nar și 20 de boi pentru muncă. Vacile GHEORGHE BRAN — Schiţe din viaţa ţărănească — (urmare). JLa juraţi Preşedintele.— Cum iţi era rău? Gheorghe Bran — (După răsuflare grea). Ni­ era rău... îmi vinisă... rău ceala a m­ea... Vorbele ieşau anevoios, ca scoase cu cleştele şi boabe mari de sudoare li înecau fruntea şi faţa. Sftrşi închipuie ori­cine e chinurile mor­­ţei pentru un ţeran, care crede că pe nebun îl chinuesc; dracii şi de aceia nu­mai de mare silă vorbeşte de suferinţa lui şi n’o numeşte nici­odată cu adevă­ratul nume. Preşedintele, (către un martor care a depus jurămîntul): — lea­mina du pe cruce... D-zeu să te pedepsească dacă nu vei spune adevărul şi legile noastre pedepsesc pe martorul minciunos cu în­chisoare. Ce ştii despre Gheorghe Bran ? Martorul.—O să ştiu?.. Noi suntem migieşi şi-n noaptea aceia... Preşedintele.—In care noapte ? Martorul.—In noaptea spre Duminica Mare... Președintele. — Așa... în noaptea după care a doua zi s’a sâvîrşit crima... Martorul. — Așa. — In noaptea ceia l’am­ auzit pe Gheorghe Bran multă vreme sfădindu-se a­casă... Președintele.— Sfădindu-se... da cu cine se sfădea ? Martorul.—Apoi dă, cu cine ?! D-zău știe... Tot striga : ce vraţi di la mini? Ci căutaţi în casă ?.. Ieşiţi afară... ci vreţi di la mini!.. tot aşa striga şi um­bla cu un ciomag prin pregiuiu casei... Preşedintele—Da de ce crezi d-ta că striga el aşa ? Pe cine vedea ? Martorul — Apui da, Neavoastră ştiţi Că... ducă-se pi pustii... el îi saltat... Preşedintele.—Vra să zică se şlia asta in satul vostru ? Martorul.—D’apui cum nu... Cind il apuca, apui fugea... D-zău şlie pi undi şi lipsă cîte-o săptămlnă, două ş’apui iar vinea şi nu făcea nimic nimănui­.. Preşedintele.—Ei şi ce a mai făcut în noaptea aceia ? Martorul.—Apui o tot vinit pi la mini, di vo di trii ori... vinea pănî la poartă și mă tot striga : „Dumâtri Petrachi, vină cu mini si văd ci caută aciia în casi la mini... ci mă tem si întru singur... si nu mă omoari... ci vez cum muncesc... nici n’am­ undi mă odihni“... eu îi tot zicem ci nu-i nimi... sî sî liniştească... da de dus nu mă ducem... cî mă temem si nu i sî nâzară ceva şi şi-ai dei la cap... Preşedintele.­ Ei şi ce a mai făcut? Martorul.—Pe urmă, aşa după niezu nopţi, o intrat în ogradi şi o vinit la mini, undi dormem pi prispî... şi tari în­grijorat mă tot întreba ci sî facă sî scapi di­­n ci-i chinuesc şi-i tot chiamă... Eu nam tot îndemnat să sî liniştească ci nu-i munca, ci­­ să năzări... cî l’o intuu­­chinat* v’on vint râu... da el o stat o teacă şi iar o sărit ars şi s’o dus, o mai stri­gat iar, o izbit cu ciomagu prin păreţi, prin uşă... şi spre ziuă o vinit iar la mini... gifuea şi tremura... şi m’o rugăt sâ-l las si doarmă o­leacă lîngî mini cî tari-i osfinit... eu l’am lasat... ba încă i-am dat cojocu sî si învălească... ci eu m’oi invăli cu sumanu, zic... el n’o vrut, s’o culcat aşâ numa în cămeşă... s’o mai sucit, o mai oftat şi iar o sărit şi s’o dus.—Apoi nu ştiu ci-o mai făcut... pi­­sani s’o dus mai departi, cî nu l’am mai auzit şi am aţîchit şi eu o leacă... Pe cine vedea Gheorghe Bran ?Cine-l prigonea aşa de aprig, de nu-şi găsia o­­dihnă cită-i noaptea de mare ? Dacă ar fi iadul cu chinurile lui şi o mină nevăzută ar crăpa o clipă porţile îngroziţi am zări, ca la lumina fulgeru­lui, chinurile şi muncile fără de sfîrşit. Aşa a fost dat, se ve­de, să fulgere oile­odată, ca să zărim iadul neamului ţărănesc. Pe Gheorghe Bran îl ur­măresc şi-l chiamă prigonitorii şi chinuitorii nia­­m­ulu­i. El vede tătari sălbateci în apri­gă goană ducînd căpiţe înflte în suliţi, vede copii spintecaţi aninaţi în parii gardurilor, vede Turci Încruntaţi sburind cu iataganele căpiţe de ţărani şi le pri­veşte răstogolindu-se şi bolborosind răc­netele începute şi neisprăvite, vede Greci nesăţioşi sugînd vlaga neamului şi spîn­­zurînd pe ţărani cu capul în jos la fum pentru neplata birurilor fără de sfirşit, vede jidovi veniţi calici şi zdrenţuroşi, vînzători de covrigi şi prindiari, ajunşi mari arendaşi, cari iau pe ţărani în piep­tul cailor şi le necinstesc fetele nevras­­nice, vede —ertaţi că omul de amar nu mai ştie ce se cuvine de spus şi ce nu —boeri zişi de neamul nostru călcind în picioare ţărani ce au Îndrăznit să zică: „şi noi suntem oameni, cucoane" ! Preşedintele. Ascultă, tu eşti fata lui Gheorghe Bran ? Domnica. Da. Preşedintele. Spune ce ştii despre­ o­­morul mătuşă-ta ? Domnica. Eu am vinit di Duminica Mari la mătuşa, că eu-s măritată Înalt sat, am vinit cu o copchilă de doi ani. Duminică dimineaţă eu eram prin ogra­dă cu copchilă în braţe. El o trecut pi la poartă şi m’o chemat... Preşedintele. Da de ce n’ai mers pe la dinsu, că ţi-i tată ? Domnica. Apoi auzisem că i-o venit iar rău lui și m’am temut. (Va urma). «h.­­4h. Nădejde. « #

Next