Mişcarea, iunie 1911 (Anul 3, nr. 116-138)

1911-06-01 / nr. 116

bru în consiliul Instrucţiei din Onor. Minister, însoţit de dl. medic Meculescu din Piteşti, cari venind la Seminar a constatat 3 băeţi pederaşti, pe cari i-a expulzat din şcoală, între cari cel mai grav compromis era Popescu George, de fel din T.-Jiu, fiul unei femei văduve care deşi sărac dar era bine îmbrăcat şi se nutrea cu din porţii suprabugetare. Era şi pedagog şi pentru aceasta se afla totdeauna în contact cu Directorul. Eu văzlnd că s’a pedepsit numai băeţii care de ar fi fost vegheaţi nu cădeau în acest păcat; văzînd că Directorul, dacă nu ca făptuitor, cel puţin ca tolerant, n’a fost pedepsit, am adunat faptele, le-am descris detaliat, le-am scris intr’o petiţie tipărită pe care am trimis-o d-lui Ministru Sturdza, care in seriozitatea şi severitatea ce l caracteriza a ras pe directorul Cherasim Safirin, fără apă şi fără săpun,l’a ras moraliceşte). 5. Episcopul de Roman din invidie, pentru faptul că I. P. S. S. Atanasie a fost ales Mitropolit din o setoasă patimă de răsbunare, a înscenat infamia împotriva I. P. S. Mitropolitului Primat, cu concursul râspopiţilor şi duşmanilor Bisericei, cu concursul catolicilor între cari Cati Varlam stă în prima linie căutînd să conrupă pănă şi pe preoţii ortodoxă în folosul murdarei sale cauze. Cu titlu de document, util a servi Sftului Sinod reproducem după ultimul număr al «Revistei Bisericeşti» următoarea declaraţie a preotului Petrescu din Comuna Chiajna, jud. Ilfov . DECLARAŢIE Prin luna Martie 1910, m’am pomenit pe la ora ljum., tocmai luam masa cu un militar descins din reg. 2 Artilerie „Cetate, Vam primit în casă, după mai multe vorbe a început a’mi spune că este licenţiat în teologie şi drept, eu i-am spus de ce nu se face preot, căci este o misiune foarte frumoasă, iată ce mi-a răspuns „că se face preot atunci cînd vor veni ai lor la putere, atunci eu i-am zis care ai lor ? el mi-a zis că Prea Sf. Episcop de Roman, mi-a promis mie că el poate a-mi face o leafă de 4300 lei numai să-l ascult pe el în toate. Apoi a început a vorbi fel de fel de vorbe rele la adresa I. P. S. Mitropolit Primat, atunci eu m’am iritat şi l'am dat afară, iar un creştin al meu anume Năstase l’a luat dîndu-i cîteva palme, el a eşit şi noi pînă azi nu lam mai văzut. Cînd s’a recomandat mi-a spus că’l cheamă Cernăeanu şi o să-mi arate el mie. De faţă era şi locuitorul Iordan Simirgiu din comn. Chiajna. Aduc aceasta la cunoştinţa tuturora spre a se cunoaşte mijloacele de care s’a încercat să se turbure biserica. (ss) Pr. I. Petrescu Com. Chiajna, Ilfov Lăsăm acum pe drept credincioşii după fapte şi acte, să judece dacă Episcopul de Roman potrivit canonului 21 din al IV Sinod ecumenic, este sau nu decăzut din dreptul său de acuzare ? d-nii Konya şi Rătianu; totuşi afirm cu tărie că dacă e vorba de spus ultimul cuvint deciziv în chestia de o înfiinţare de o farmacie nouă, ar fi putut fi şi alţii mult mai competinţi ca D-niile lor. Orice farmacist ce nu-şi exercită comerţul de farmacie in centrele bogate ale oraşului ar fi avut cuvinte puternice să demonstreze membrilor consiliului de igienă starea deficilă şi viaţa grea pe care o duce. Nu e de-ajuns să constaţi că populaţia Iaşului e de 73512 locuitori, ci treime să vezi în acelaş timp dacă aceşti locuitori sunt în o stare prosperă sau din contra. Şi iarăşi nu e deajuns să zici că la 73512 locuitori sunt numai 14 farmacii şi că ar mai putea fi încă una, când trebue să ţii socoteală în acelaşi timp că pe lîngâ farmaciile publice mai sînt: farmacia Centrală a Sf. Spiridon de la care numai cine nu vrea nu se aprovizionează cu medicamente, farmacia spitalului Israilit care serveşte o bună parte din populaţiunea israelită săracă cu medicamente, şi farmacia militară de unde prin ordin ministerial se pun la dispoziţia tuturor oficerilor şi a familiilor lor pentru o infimă plată ce reprezintă aproape costul medicamentelor de care eventual au nevoe. In condiţiunile acestea s’ar putea da o altă socoteală laşului; s’ar putea cu drept cuvint zice că Iaşul la o populaţie de 73312 locuitori are nu 14 ci cel puţin 17 farmacii şi atunci binevoiască onorata administraţie comunală să motiveze unde şi cum ar mai putea încăpea o nouă farmacie. Să nu ni se vorbească că n’ar fi nevoe de o farmacie de lux, luxul în chestie de medicamente nu există; o farmacie ca să existe legalmente trebue să îndeplinească toate cerinţele legei; nu e vorba a se înfiinţa dispensării cu medicamente, aceasta nu e nici suficient şi nici legal. Dacă nevoe este de o farmacie să se demonstreze această necesitate şi ea să se deschidă pe baza legilor existente, dar numai satisfăcînd o nevoe socială nu individuală. Din gazetele locale aflu că d-nul farmacist Răteanu s’ar fi pronunţat în acea şedinţă a consiliului de Igienă că unii farmacişti dau materiale inferioare în locul medicamentelor prescrise şi că d. Konya ar fi adăugat şi d-sa cîteva amănunte la această părere. Cuvîntul e grav şi aduce o atingere prestigiului farmaciştilor ieşeni. Protestez cu toată energia şi invit pe colegii mei mai sus numiţi să binevoiască a cita cazuri şi a da nume, cum iarăşi rog pe d-nul medic primar al oraşului să Înregistreze cazurile pe care le vor preciza colegii mei d-nii Konya şi Răteanu dînd în judecată pe vinovaţi pentru că nu e admisibil a se trece cu uşurinţă asupra unor astfel de fapte fără ca autoritatea superioară sanitară să nu între în lege. Aşi considera drept o calomnie adusă corpului farmaceutic din Iaşi dacă colegii mei d-nii Konya şi Răteanu s’ar limita numai la cele spuse în mod vag în şedinţa consiliului de igienă, fără să precizeze cazurile şi fără să numească vinovaţii. Socotesc farmacistul cu mult mai sus de nivelul neguţătorului obicinuit şi nu-l cred capabil de falsificări şi substituiri; dacă însă domniile lor cunosc vreunul să-l numească şi legea să-şi ia locul. Th. Jelien. Farmacista medicală începe să fie pe zi ce trece tot mai puţin surîzătoare. Oricum ar sta însă lucrurile, trebue să recunoaştem că tot rămîne o distanţă colosală între cîştigul pe care-l poate realiza un medic de astăzi, faţă cu mulţi medici din veacul de mijloc. Sunt, din acest punct, de vedere, curioase documente. Aşa, un medic care s’a stabilit pe atunci în orăşelul Ragnit (Prusia), ca să poată trăi se ruga de feudalul de acolo să-i dea locuinţă gratis şi să-i permită să deschidă o circiumă, precum şi ca vitele lui să pască împreună cu ale ducelui. Feudalul îi dărui o căsuţă, obligîndu-1 însă a plăti pe an o chirie numai de o marcă. Nu i se permise însă să deschiză circiuma, nici pășunatul vitelor, deşi medicul se oferise în schimb să caute pe bolnavii din castelul ducal. Medicului i s’a mai impus să nu ia decit taxa fixată și la castelsă nu cutarisească pe nimeni fără știrea comandantului. Pentru a i se permite libera practică, medicul a mai trebuit să se oblige, ca’n mai multe zile de peste an să ajute lavînturatul griului în castel, pentru care i se da mîncare şi băutură ca celorlalţi lucrători. Contractul e autentic şi figurează într’o colecţie de multe alte asemenea contracte, referitoare la profesiunea artei medicale în evul mediu. O nouă farmacie in Iaşi Cu prilejul propunerei făcută de administraţia comunală în ultima şedinţă a consiliului de igienă prin care cerea ca consiliul să-şi dea avizul relativ la înfiinţarea unei noui farmacii în suburbia Tataraşi, s-a născut o vie discuţie la care au luat parte d-nii doctori Tudor şi Mezicescu şi d-nii farmacişti Konya şi Răteanu. Era natural ca discuţia să fie cit mai înierbîntată, intru cît era chestia de o farmacie nouă într’un oraş ca Iaşul unde şi cele existente sunt prea multe. Nimeni nu e mai în măsură de a cunoaşte îndeaproape chestia farmaciei în Iaşi decît oamenii de specialitate. Şi dintre cei prezenţi la consiliul de igienă cei competenţi nu puteau fi decît DIN SBORUL VREMII jiedicii de altădată. Nu în toate timpurile profesiunea medicală a fost tot aşa de rentabilă cum este astăzi, cu toate că dată fiind colosala înmulţire din timpul modern, a celor care profesează arta bătrînului Esculap, concurenţa a devenit aşa de mare încît profesioniştii medicali sunt siliţi să renunţe la pretenţii exagerate în ceia ce priveşte onorarul. Adăugaţi la aceasta şi neîncrederea pe care timpul modern începe să o arăte medicinei, şi veţi înţelege uşor de ce cariera MIŞCAREA nMMHMMMBMf —-««Mj Bijmimin» - Cele două congrese Sosirea congresiştilor.—Indiferenţa autorităţilor.—Cum au fost primiţi medicii—Ce spune un medic ?—Unde-i dl. Greceanu ? -Găzduirea oaspeţilor.—In piaţă şi grădini publice.—Congresiştii şi autorităţile.—Dezbaterile congreselor. Iaşii au avut prilejul la ultimile trei zile să găzduiască vre-o citeva mii de oaspeţi aduşi aci de cele două congrese ţinute în aceleaşi zile, congresul asociaţiei generale a medicilor şi congresul cercurilor comerciale şi industriale. Medicii au sosit în total vre-o sută, în schimb cei trei de mii reprezentanţi ai cercurilor comerciale dintre care aproape 2000 de circiumari, transformase Iaşul într’un adevarat furnicar de lume. Trebue să recunoaştem că dacă ieşenii au primit cu dragoste fie oaspeţii veniţi din toate unghiurile ţarei, în schimb nepriceperea pe de o parte, indiferenţa pe de altă a autorităţilor locale, au făcut ca aceşti oaspeţi să pe nu numai nemulţumiţi, dar să ducă cu ei cele mai proaste ipresii din Iaşi. In primul loc medicii au a se plinge de supararea autorităţilor locale. Aceşti representanţi ai ştiinţei au sosit cu acelaşi tren care aducea cele cîteva mii de cîrciumari. Nu li s’a făcut nici o primire, nu s’a rostit nici un singur cuvînt de bună venire, din partea representanţilor Comunei. De alt-fel d. dr. Botescu în toastul ridica la banchetul oferit de Comună, a relevat în termenii următori această indelicabţi : „Cei 3000 de reprezentanţi ai comerţului de băuturi spirtoase au fost întîmpinaţi cu surle şi fanfare, cu urare şi entusiasm, pe cînd sosirea celor 80 reprezentanţi ai ştiinţei medicale a trecut neobservată“* In urma acestei juste observaţia d-lui dr Botescu, reprezentantul Comunei dr. dr. Gosmovici care se afla la banchet, apărăsit imediat sala, în mijlocul ilarităţei generale. D. dr. Costaovici cu delegaţia consiliului Comunal, a intimpinat cu discursuri entusiaste toate cele trei trenuri cari au adus pe delegaţii Cercurilor comerciale şi n’au avut un singur cuvînt pentru representanţii corpului medical al tarei. Faptul a fost relevat de d. dr. Bardescu directorul general al serviciului sanitar, care a ramas foarte afectat. Apoi d. Greceanu primarul oraşului s’a dus la Mitropolie, unde a avut loc sfinţirea drapelului unui cerc comercial, a urat bună venire congresiştilor comercianţi, iar la congresul medicilor nici nu s’a aratat, trimiţînd pe d. dr. Cosmovici care a spus noutatea că ştiinţa medicală este cosmopolită... A fost o indelicateţă neertată din partea primarului oraşului, pe care medicii congresişti au relevat’o şi infierat’o. * Dar nici representanţii cercurilor comerciale n’au fost mai fericiţi în această privinţă. Dacă au avut mulţumirea de a asculta cuvîntările d-lui dr. Cosmovici, în schimb au fost supuşi unui adevarat supliciu. Cu toate că se ştia cu o lună în urmă că la acest congres vor veni cîteva mii de delegaţi, primăria şi poliţia n au luat nici o măsură pentru găzduirea acelor oaspeţi. Mulţii din ei au petrecut nopţile prin piaţă şi grădinile publice, iar atelierii i-au exploatat în mod scandalos, luînd cîte 10—15 lei pe noapte pentru o cameră şi aceasta la otelurile de mina a doua. Numai după ce congresiştii au început să protesteze în mod energic pentru această barbară procedare, a atelierilor şi nu mai puţin barbară a autorităţilor, deşteptul prefect de poliţiei a întocmit un tarif de preţul mîncărilor. Aceasta a doua zi, cînd nimeni nu mai putea lua cunoştinţă de aceste tarife. Persoane sosite de prin toate unghiurile ţării şi cari au mai asistat la astfel de solemnităţi, erau indignate de incapacitatea autorităţii comunale şi a poliţiei din a doua Capitală a ţării. De aceia în plin congres d-nii Tancu Marinescu şi Mişu Filipescu au înfierat incapacitatea administraţiei Iaşului. Chiar d. Ştefăniu preşedintele congresului şi consilier comunal a veştejit în mod public şi cu destulă asprime indolenţa administraţiei comunale. Iată dlar că faima aceastei adminstraţiei va străbate pănă în unghiurile cele mai îndepărtate ale ţării. D l Greceanu în special se poate felicita. * In ceia ce priveşte desbaterile cele două congrese, vorbim în rezumat in altă parte a ziarului. Ţinem însă să relevăm cîteva fapte importante. Congresul cercurilor comerciale s’a redus la un congres al cîrciumarilor, caracterisat numai prin incidente, unele mai violente de cît altele. Cu toate că în programul congresului erau prevăzute o sumă de chestiuni privitoare la diferitele bresle şi nevoi ale comercianţilor şi industriaşilor, aproape toate desbaterile au fost ocupate cu discuţiunea legei monopolului cîrciumilor. Ne-a fost dat cu această ocaziune să auzim protestări violente, îndemnări la luptă cu preţul vieţii, dar nici un argument serios care să pledeze în favoarea desfiinţărei monopolului. Ca fapt extraordinar, am auzit protestîndu-se în potriva „pericolului cooperativelor ţărăneşti“ şi în potriva otrăvitorilor ţăranilor cari sunt... preoţii şi învăţători!... Ţi se părea că circiuma este idealul propăşirei noastre economice şi numai în tăria alcolului rezidă viitorul acestui neam. O bună parte dintre congresişti au protestat cu vehemenţă în potriva extensiunei ce se dă acestei antipatice chestiuni, dar totuşi comercianţii de băuturi spirtoase cari erau într’o covârşitoare majoritate, au reuşit să înfrunte tumultul şi să continue a «debita» argumente in favoarea desfiinţărei monopolului. Legea repausului duminical a dat loc la puţine discuţiuuni şi congresul s’a încins printr’o formidabilă protestare a monopolului cîrciumilor. * Dl. Ştefăniu preşedintele congresului şi prieten politic al d-lui Greceanu a avut de îndurat momente penibile. Guvernul d-lui Carp a fost atacat cu vehemenţă de cîrciumari faţă de care nu şi-a îndeplinit angajamentele luate în timpul perioadei electorale. Clopoţelul d-lui Ştefăniu era prea mic pentru a potoli strigătele corpolenţilor cîrciumari. «Dacă aşi fi ştiut eu una ca asta— spunea desnădăjduit d. Ştefăniu—aşi fi zădărnicit ţinerea congresului“... Aceasta este impresia ce se desprinde din populatul congres al cercurilor comerciale şi industriale—al cîrciumarilor mai bine zis.* Congresul medicilor dacă s’a ilustrat prin discuţiuni de ordin general şi de o reală importanţă, n’a fost lipsit de cîteva incidente. In alegerea comitetului asociaţiei, guvernamentalii (?) cari propusese o listă în frunte cu d. dr. Andriescu au avut de îndurat o mare înfrîngere, fiind aleasă cu o mare majoritate listă în frunte cu savantul profesor d. dr. I. Cantacuzino. Dar asupra atmosferei în care s’a ţinut acest congres. Vom reveni. .. „Politică de nebuni şi vrednică de reprobat!“ Calificativul se referă la actualii conducători ai partidului conservator. Originalitatea acestui calificativ nu ne aparţine, ci el este consecinţa logică a părerei pe care un fruntaş conservator—d-l Paul Greceanu—o exprimă prin revista „Săptămîna politică şi culturală“. Făcînd panegiricul generalului Manu, d-1 Paul Greceanu găseşte prilejul de a constata că : „In chestiile de politică de partid, „Generalul Manu a practicat politica a„devărat cuminte şi vrednică de laudă „a unirii într’un singur mănunchiu al tuturor elementelor conservatore; el n’a „fost nici junimist, nici takist, nici can„tacminist“. Din această preţioasă constatare a fruntaşului guvernamental se stabilesc două lucruri: 1) In partidul conservator continuă distincţie bine definită între tachişti junimişti şi cantacuzinişti. Tachiştii şi junimiştii erau cunoscuţi ca grupări politice distincte. Cantacuziniştii însă, deşi erau o sectă, dar nu erau o sectă mărturisită. De aici încolo, vom şti, deci, că există o grupare conservatoare care poartă firma de cantacuzinistă. 2) Că generalul Manu a practicat politica cuminte și vrednică de laudă a unirei tuturor elementelor conservatoare. întrebăm însă: cum trebuie caracterizată politica pe care o face astăzi conducătorii partidului conservator ? Dacă acest astăzi nu este unit, politica acestor fruntaşi nu poate fi decît politică de nebuni și vrednică de reprobat. Asta o spune un fruntaş guvernamental. George Costandac, inginer hotarnic se oferă a face măsurători de moșii, hotărnicii, parcelări la locuitori și diviziuni de moșii etc. Adresa Str. Bărboi 8. DIN EPICA GERMANĂ MEDIEVALĂ 16) Ekkehard von St. Gallen Walthami poesis Cântecul lui Walter * (Poem eroic din veacul al X-Iea) (Tradus după originalul latin de VALENTIN BUDE). CÎXTIJI, XI. Cu vîrful ei, dar rana e prea neînsemnată Spre a putea să-l scoată din luptă de astădată. Acum îi vine rindul lui Gunter. înspre el S’aruncă şi-l loveşte voinicul aşa fel Cu sabia tăioasă, *în cit îi desfăcu Din şold întreg piciorul. îndată jos căzu Sărmanul craiu. Pe Walter, pe cînd se pregăteşte, Să-i dea lovitura de graţie’l opreşte Viteazul Hagen, care se pleacă peste rege . Astfel de lovitura lui Walter 11 protege. Dar sabia’l isbeşte în coif, în cît ţîşnesc Scîntei nenumărate şi’n vînt se răspîndesc. In mii de bucăţele lui Walter i se sfarmă De coif izbită straşnic, a sa cumplită armă ; Din ea rămîne numai mîneru ’mpodobit, Pe care însă Walter, de ciudă l’a svîrlit, Deşi era de aur, departe’n iarba verde. Mult iscusitul Hagen nici un prilej nu pierde : Cu n salt uşor de tigru spre Walter se aruncă, In clipa cînd minerul şi-l asvîrlia pe luncă, Şi mina i-o retează, cum o ţinea întinsă : Căzu din umăr dreapta, în lupte neînvinsă! Durerea cărnii însă viteazul oţelit *) O birue, de pare statue de granit: Nu scoate nici un gemăt, din ochi nici nu clipeşte, Ci îndîrjit de Hagen, din nou se pregăteşte De luptă şi din teacă scoţînd o săbioară In forma unei seceri, precum odinioară Purtau la Huni ostaşii, la falcă îl trăzni Pe Hagen, cărui ochiul din dreapta li sări Departe, iar din gură vreo cîteva măsele Cu roşi bucăţi de carne de la gingii pe ele. *) Sanamente potens carnis saperare dolores. CÎISJUL XII. Acesta fu sfirşitu! bătăii ’nvierşunate, De arşiţa de soare puterile-s secate Şi rana dureroasă pe fiecare’l face A pune capăt luptei, a se gîndi la pace. Pe neteda poiană, aproape de-un picior Tăiat, zăcea o mină şi ochiul sclipitor : Sînt semne de bravură de tei, lăsate-aici Pe muşchiu şi iarbă verde de straşnicii voinici. Mai rău o duce Gunter : din rană un şuvoiu De singe curge ’ntr’una ; vitejii amîndoi Cu flori i-astupă rana, cu foi de burueni De leac, cum sînt destule pe’ntinsele poeni. Acum o chiamă Walter pe tînăra fecioară ; Ea cu fâşii de pînză îl leagă subsuoară, Ii leagă şi lui Hagen obrazul greu rănit, O iau fiori, cînd vede pe Gunter jos lungit. Şi zice Walter: „toarnă vin vechiu într’un pahar Şi-l dă întîi lui Hager», viteaz ca el mai rar! Apoi să-mi torni şi mie, că rau!te-am pătimit Intr’aste două zile ! Lui Gunter, la sfîrşit, Căci el mai mult cu vorba la lupte-a fost părtaş Şi mi-a părut şi astăzi şi ern slăbuţ vrăjmaş“. Ii lasă gura apă lui Hagen, cînd zări Paharul plin, şi totuşi Hildgunder îi vorbi : „Fecioară, dă’l lui Walter, în fapte vitejeşti, In tot cuprinsul lumii pereche nu-i găseşti!" Sînt frînţi de oboseală şi tot glumesc voioşi Voinicii şi din cupă, pe rînd sorb vinul roş. Prietenia veche acum o re’nnoesc, De vinul bun le pare că tot întineresc. Spinosul Hagen *) zice : „Cum eşti bun vînător De cerbi şi căprioare, să-ţi faci din pielea lor Mănuşa pin’ la umăr şi s’o înfunzi cu lună, Să nu te ştie lumea, că ai numai o mină ! Ce bine o să-ţi şadă, cînd le-i vedea încins Cu sabia la dreapta, cum nimeni nu-i deprins ; Cind talia de viespe, de pare că se fringe, A gingașei fecioare cu stingă o vei strînge !“ Iar Walter la acestea răspunde surîzlnd : Aşa voiu face, Hagen, cum spui, cit de curînd, Dar tu, de prinzi vr’odată prin codri vr’un mistreţ, Ce faci cu el ? răspunde, voinicule isteț ! *) Hagen, derivat de la Hag, spin, gard vin, măceș ; Hagedorn, „Hagano spinosus“.