Mişcarea, august 1911 (Anul 3, nr. 167-189)
1911-08-02 / nr. 167
nilor de cură.... E tipul celor cari şi-au făcut datoria, prin cursul vreunei şi care nu mai au alt nimic de făcut de ei să-şi prelungească vegetaţia... Alături de el intilneşti tipul neurastenicului, pentru care cei 20—25 de ani ce-i poartă In spate, au greutatea cel puţin egală cu maximul vristei ce o poartă mulţi alţii.. Şi cată mereu în pămînt, el care s’a chinuit clipe nesfirşite să se îndepărteze cit mai mult de el... Ar câta sus, dar marginile atit de îndepărtate altă dată, astăzi s’au apropiat nu pentru a fi revăzute mai bine, dar pentru a nu’l lăsa să mai vadă nimic... 11 chinueşte o problemă pe care insă nu o poate înfiripa niciodată, fiindcă nu mai poate gindi niciodată... se strecoară aşa Încet, cu frica parcă de a nu se cutremura, ta tocmai ca o maşină îşi face cursa în fiecare zi şi intră, pentru a eşi cu cunoştinţa împăcată că şi-a făcut datoria... Şi poate pe această umbră, muţi, mulţi incă îşi au sprijinită tot nădejdea unor zări de fericire, fie şi cit de îndepărtate... Toate acolo departe, doi ochi dragostoşi de mamă îl urmăresc necontenit, cu grija sânătăţei lui şi cu mindria eruditei lui... Poate... Pentru mine el e oglinda fidelă a generaţiei de astăzi... Nu ştiu care ar fi adevăratul rost al omului şi de aceia nu mă răzvrătesc contra nimănui. Şi vin mulţi de tot la hydroteranjer, căci dacă evoluţia vremei a subţiat totul, a subţiat şi nervii noştri... Aceasta aş lua-o drept lege, dacă în drumul de reîntoarcere de la bae înspre oraş, n'aş fi intilnit pe un lanoş, zdravăn ca un munte, a cărui paşi păreau că vor să sdruncene caldăramul... Avea o pipa’n gară, a cărei miros le trăznea la cap la 100 de metri, scotea fum pe nări ca o maşină de tren ungurească, care de la Predeal şi pînă la Braşov mai mult îşi împrăştie fumul negru şi nesuferit, de cit merge şi... scuipă intr’un mod naţional de tot, din înălţimea Intregei lui staturi de doi metri... Iată unul care cu siguranţa că n’a auzit nici odată ce e senzibilitate, iată unul a cărui nervi, curat vorba ceia, ar trebui să-i tai cu toporul ca sa simte şi ei ceva... D)e altfel, nu ştiu cum în general Ungurii îmi fac impresia unor oameni foarte tari de inimi ; in vorba lorin chipul lor, in muzica lor, găseşti o lipsă de mlădiere totală... Muzica, muzica ungurească, cel puţin aşa cum o aud cîntata in fie-cart seară la cafenea, mă exasperează... E un tumult asurzitor, aşa parcă o hoardă ar da năvală, fie«care ţipind, scoţind strigăte deosebite.. Zică cine o vrea, dar iu orchestra ungurească — ţigănească care cintă la cafeneaua Transilvania, fie-care ţigan cînta altceva... Nu sunt un cunoscător în muzică, tot nreauna însă o melodie frumoasă mă îmbată... Şi ce contrast izbitor, mai ales atunci cînd eşti sosit aici de citeva zile, după o şedere Îndelungată, într’un sat departe, departe de tot de oraş, acolo in ţara Oltului romînesc, unde o doină prinsă din fluer, îţi scorneşte şi cele mai petrificate adineimi sufleteşti, te inmoae, te face atit de bun, cum numai o doină nominească poate să te facă... ... Şi cindva, în copilăria mea, îmi aduc aminte aşa ca din poveşti, că bunica îmi vorbea de oară a birsei, de nişte ciobani care odată cu primii fulgi de zăpadă îşi coborau turmele nesfirşite din creerii munţilor, îmi aduc aminte că a cetit undeva o pagină plină de poazte despre aceşti ciobani, despre viaţa, doina şi portul lor... Parcă erau descrişi aşa ca nişte apostoli păstrători ai obiceiurilor, sufletului ardeleanului şi nu ştiu dacă această reminiscenţă o am din poveşti, sau din o descriere aiodoma. Braşovul romînesc, astăzi îmi face impresia că nu mai trăeşte decit în mahalalele fără de sfirşit de la marginea oraşului. Pe Tocile, sub coastele sălbatece ale munţilor, care îngroapă ca într’un fund da caldare noianul de care îngrămădite şi cocoţate una peste alta, gata parcă să se prăbuşească toate, prăbuşindu-se una... Toate clădirile au împrumutat stilul Unguresc, cu vîrful ţuguiat şi acoperit de olane roşii, singure doar părţile mari şi sculptate în lemn, îţi mai amintesc de părţile culelor romîneşti, care de altfel şi la noi, te mai găseşti doar prin muzee şi expoziţiuni ocazionale. Centrul tîrgului are parcă ceva oriental într’insul..., ceva occidental..., are însă mult de tot unguresc... Magazine occidentale, aşezate pe străzi orientale prin murdăria lor, populaţie caracteristică prin o lipsă totală de politeţă, ca să nu zic mai mult, populaţie ungurească... Dar limba, o amestecătură infernală, nobilime romîneascâ, care mi s’a spus că nu vorbeşte derât nemţeşte fiindcă aşa e nobil, romînii cari vorbesc bine ungureşte şi unguri cari vorbesc tot pe atît de prost romîneşte... La un restaurant, cel mai de seamă de pildă, pe o listă de bucate scrisă în ungureşte, nemţeşte şi romîneşte, se poate ceti :—muşte de porc, costică de porcei... şi câte, oile altele... Ghera. CARNETUL UNUI SIHASTRU „Părintele Daniel“ Iată un nume care este stilul legat de cel al M-rei Neamţ. Cine a visitat vreodată această M-re şi n’a avut prilejul să vadă acea figură blajină, o icoană a vremurilor de odinioară, pe Părintele Daniel ? L’am revăzut după două ani. O boală grea începuse să tulbure şi să neliniştească zilele acestui venerabil bătrîn care timp de o jumătate secol a fost casierul M-rei Neamţ, strajă neadormită fără a cărui ştire nu se mişca de pai în conducerea acestui mare aşezămint bisericesc. Împrejurarea aceasta l’a îndemnat să se retragă din importanta funcţiune ce ocupa, spre marea părere de rău a superiorilor săi. Astăzi însă părintele Daniel m’a intimpinat cu aceiaşi voioşie, cu aceiaşi bună dispoziţie, cu care eram deprins să o văd în Sfinţia sa cu zece ani in urma. Complect restabilit, figura venerabilului batron, a luat înfăţişarea ei senină, simpatică, din care se desprinde bunătatea unui suflet cu totul deosebit. Părintele Daniel Tomescu, deşi retras ca turmă din administraţia DJ-vei pentru a’şi odihni batrîneţele, a ramas cu toate aceste bunul şi apreciatul sfătuitor al celor ce conduc astăzi destinele acestui aşezămint. II vezi pretutindeni, il intilneşti la fiecare pas. Aceeaşi ţinută maestoasă, aceiaşi privire dulce radiază din ochii lui, oglinda unui sufet ce nu are nimic ascuns La fiecare pas eoprit de un visitator, pentru fiecare găseşte o vorbă bună, de soarta fiecăruia se îngrijeşte şi toţi ii iubesc de o potrivă. Astuali şi foşti consilieri ai Tronului, înalţi demnitari ai statului, daca ar poposi numai pentru o jumătate de ceas in Aldea Neamţ, au un fir de obligaţiune naturală sau vada şi să-i stringă mina acestui distins monahi. Ca monah, căci părintele Daniel este un simplu monah. El care avea şi meritul şi posibilitatea să urce cele mai înalte trepte ale erarhiei bisericeşti, a refuzat cu indîrjire onorurile ce i se ofereau ca răsplata a virtuţilor lui şi serviciilor imense ce le-a adus M-rei, mulţumindu-se a râmîne simplu călugăr. Şi tocmai de aceia această modestie a bătrinului l-a făcut să devină atit de respectat. Părintele Daniel este şi va rămîne figura cea mai luminoasă care acopere cu maestatea ei trecutul gloris al celei mai mari mănăstiri din Moldova, care întrupează pilda presentului şi nădejdea viitorului. Sfatul înțelept al respectabilului bătrln este și va fi încă de mult folos cîrmuitorilor de astăzi. Chesarie. T MIŞCAREA ACLALE Artistele Parîsulnl Cu prilejul accidentului nenorocit, care a pus capăt zileîor drăgălaşei artiste Lautelme, s’a scris In toate ziarele străine şi chiar în cele romîneşti articole lungi, cu multe amănunte din viaţa acestei.- „jalie poupee de Paris". In timpul din urmă ziarele, caricaturiştii, au făcut-o cunoscută pe artista Lauterme peste hotarele Franţei. Şi, după ce a distrat Parisul fiind apreciată de toată lumea, acum, cânt moare, ne face să ne gîndim la ceea ce poate lasa după moarte un artistic dramatic. Se stînge încet, din memoria contemporanilor şi în a doua generaţie desigur nu se va mai şti nimic despre el. Artistele au avantajul că, de sunt simpatizate de vreun poet genial, pot trece şi ele la nemurire strecurindu-se printre versurile lui. Lantelme iute va fi înlocuită şi uitată fiindcă n’a avut norocul unei Malibrau să fie reîntată pe vre-un Musset în stanţe nemuritoare. Nu va rămînea decât câteva portrete ofilite şi câteva anecdote, care chiar de pe acuma ni se par mai puţin hazlii. Cine o va înlocui pe Lautelme ? Căci Parisul are nevoe de astfel de păpuşe de aceste efembre, cari o seară roiesc în jurul flacărei lui orbitoare. Dansatoare Un ziar ilustrat publică fotografia a doua picioare — Sunt ale vreunui om politic ! veţi întreba. Nu, acestea sunt picioare, adevărate picioare... şi ele aparţin d-rei Alexandra Balanskova, prima dansatoare de la Opera imperiala din Moscova. D ra Balauskova se zice că are cele mai frumoase picioare din lume. întotdeauna s'a zis că dansatoarele au picioare oribile : toate defectele fac ca picioarele lor să n’aibâ nici un pic de fumuseță. Celebra dansatoare franceză R... însărcinată de guvernămîntul lui Napoleon III, în 1867, să petreacă o noapte în tovărășia unui august oaspe, n’a vrut să scoată ciorapii în timpul îndepliniri misiunei... diplomatice. — Hai, zicea Majestatea Sa, scoate-i. De altfel Napoleon mi-a zis că n’ai să r fi refuz nimic. — Sire, nu inzista.. Iți arăt tot ce vrei numai picioarele nu. Nu izbuti, farul, căci el era, trebui să renunţe. Dar spre a se răzbuna păstră cizmele toată noaptea. informaţiimi “ Ministerul de răsboi a dat un comunicat prin care anunţă că manevrele regale ale corpului 4 de armată nu pot fi contramandate. Ceiace e interesant e că în acest comunicat se spune că manevrele, nu se vor contramanda cu toate că s’a constatat lipsa furajului, acesta nu fiind insă un motiv serios. Asupra acestui fapt vom reveni. ® Corul metropolitan va începe pe ziua de 15 August repetiţia bucăţilor musicale ce vor fi cîntate cu ocazia serbărilor jubiliare la Teatrul Naţional. ® La Primărie s’au tras la sorţi astăzi dimineaţă 151 obligaţiuni comunale 4 jum. la sută emisiunea 1906 şi 20 obligaţîuni, 4 jum. la sută, emisiunea 1910. ® Expoziţia şcoalei de sericicultură din localitate se va deschide în ziua de 15 Septembrie, cînd se va da şi rezultatul anului şcolar 1910 — 1911. ® Dl. M. Alexandrescu registratorul serv. administrativ a obținut un concediu de o lună. Feritivă de imitaţiuni şi reclamaţii — Fabrica de sobe de terracotte şi ornamente — JUC VASIL.10 Furnizorul Ministerului de Culte, Ministerului de Răsboi, Ministerului de interne, Căilor lerate Române şi a Băncei Naţionale a României. Fondată in anul 1878. DEPOSITE : Iaşi, Gir. Fâftuneanu Mo.ti 11 trataţi. Am onoare a aduce la cunoştinţa onor, public, că nu toate pămînturile sunt, bune pentru fabricarea de cărămida şi mai ales pentru sobe de teracotă , aşa de exemplu pămînturile din Piatra-N., Iaşi şi Galaţi, unde sunt pline de var, calciu şi magneziu, este absolut impropriu pentru sobe, căci păpiîntul din care fabric sobe la Botoşani este cel mai superior şi trecut prin laboratorul şcoalei de poduri şi şosele şi constatat ca propriu pentru fabricarea teracotei. Mulţi s’au încercat a fabrica sobe de teracotă dar n’au ajuns la rezultat satisfăcător. Pentru campania acestui sezon am expus în depozitul meu sobe de o calitate superioară şi culori plăcute aduse din marea fabrică Europeană „Meissen* precum şi toate sobele fabricate de mine sunt din pămînt alb şi străin pe care le pun la dispoziţia onor. public cu prețuri reduse. Vă rog a mă onora cu comenzile D-voastră. Sobe fără smaltz începe de la 50 lei în sus și cu smaltz de la 75 lei în sus. Și ca probă că sobel, din fabrica mea sunt superioare este că sunt luate la toate clădirile Statului. .11. VĂMI.li Proprietarul Fabricei de sobe de teracotă din Botoşani şi unicul care a introdus în ţară sobele de tiracotă încă din anul 1877 până astăzi ♦ La Seminarul „Veniamin Costache" sunt vacante 8 locuri de bursieri şi 26 de solvenţi. Concursul se va ţine la 1 Septembrie, în localul seminarului. ♦ Slimcidere. Parchetul a fost înştiinţat că astă noapte şi-a pus capăt zilelor locuitorul Gheorghe Mazilu din satul Valea Oilor, com. Balţaţi. Numitul suferea de mai mult timp de o boală incurabilă. * P-nii Const. Duca şi Gh. Florescu, au fost confirmaţi, primul ca primar iar al doilea ca ajutor de primar ai comunei Bucium. * Funcţionarii comerciali, vor fi invitaţi la Camera de Comerţ pentru a discuta asupra modificărilor legei repaosului duminical, Duminica viitoare. Pe cit aflăm toţi aceştia, contrar dorinţei cîtorva comersanţi, vor susţine ca actuala lege a repaosului să fie respectată nu totul, fără a i se mai aduce vre-o modificare. * Pe ziua de astăzi s’au constatat în oraş 2 cazuri noi de febră tifoidă. Astăzi dimineaţă noii sublocotenenţi din garnizoană locală, s’au presentat d-lui general Lambrino comandantul corp. 4 de Armată. Audienţa a durat o jumătate de oră. După audienţă, tinerii sublocotenenţi, s au presentat d-ior comencianţi ai corturilor de trupă"la care "au fost reparizaţi. * Şedinţa consiliului comunal ce trebuia să aibă loc Simbătă seara, s’a aminat pentru Simbâta viitoare, din cauză că nu s’a întrunit numărul suficient de membri. V. I. ♦ Despre modul cum a reuşit dl. Cerchez să adune pe comercianţi la întrunirea de eri de la Camera de Comerţ, e de ajuns să menţionăm faptul că la sfârşitul întrunirei de teamă ca să nu se zică că nici la consfătuirea de eri nu s’a întrunit o majoritate, s’a făcut un proces-verbjal în care au fost obligaţi să iscălească toţi cei presenţi. Cum însă unii comercianţi se grăbeau să iasă, dl. Cerchez a dat ordinul ca pe scări şi la uşa de intrare, să se facă un control şi să nu se lase să iasă nici un comersant fără ca mai înainte să fi semnat în Procesul-Verbal. De aşa tactică n’am fi crezut capabil pe actualul preşedinte al Camerei. * Revizoratul şcolar a primit din partea Casei şcoalelor ordonanţarea sumei de29.000 lei pentru reparaţiunile şi combustibilul şcoalelor rurale din Taş’i . Ieri s’a ţinut la consulatul rusesc licitaţie pentru repararea complectă a localului consulatului. Lucrarea a fost licitată asupra d-lui Ornstein antreprenor. Examenele de magistraţi.—Examenul de capacitate pentru funcţiunile de judecător de tribunal, judecător de ocol, procuror şi magistrat-stagiar, se va ţine in Bucureşti, in localul universităţii, cu începere de la 1 octombrie Candidaţii vor adresa cererile lor ministerului justiţiei cel mult pănă la 10 Septembrie. Cei ce au ocupat funcţiuni judecătoreşti sau au exercitat profesiunea de avocat, vor alătura şi certificatele cari să constate aceasta. Preşedintele comisiunii examinatoare două primirea listelor întocmite (je nţjtjişter,de candidaţii admişi la exagiări, vor afişa la timp, pe uşa cancelariei decanatului facultăţii de drept, ziua, ora şi sălile unde se va ţine examenul fiecărei categorii de candidaţi. Administraţia Casei şcoalelor a acordat suma de 500 lei învăţătorului Corlat, spre a face o gospodărie model în corn. Borş (Iaşi). S* Degulamentul pepru copcrisinjg posturilor medicale a apărut erf in iMo*nitorul Oficial? No. 96, ■' ® In seara zilei de 6 August va avea loc în sala Circului Sidoli o mare Serata Dansantă organizată de societatea „Unirea“ a lucrătorilor tipografi din localitate. Este știut că această societate când organizază asemenea serate se petrece bine. Doritorii de a petrece o seară plăcută nu vor lipsi de la această serată, care va fi bogată în surprize. Muzica comunală sub conducerea d-lui Cirilo va delecta publicul cu ariile cele mai nouă, ‘ ' ”■■■'' *' ,v . D,r- 1. Brener mniUQ|, care a practicat mai mult timp ca asistent al celor mai renumite clinice germane, s’a stabilit în orașul nostru, strada Metropoliei No. 12. D-sa se ocupă excel naiv cu boahi de femei §i faceri. SVEN LANGE ii: Simson și Delila — O Tragicomedie In trei acte — Traducere de Armand Dagmar.Ce să facă directorul ? E un om bogat și afară de aceasta e cam bolnav. Petru.—Așa mai merge ! Dagmar. — (Imitind voacea directorului, glasul unui bătrîn). „Las’ c’o să fie bine, zice el. Multe am văzut eu în vieaţa mea !" Petru.—Noroc c’a dat de Ducker! Ha, ha ! Dagmar.—(Ride forţată). Faci glume, Patre ? Bravo ! Petru. —(O priveşte deodată cu atenţiune). Crezi? Mie mi se pare că nu-i nimic glumeţ! Dagmar. — Ba nu, o voi spune şi celor de la teatru, ca să ridă şi ei ! Petru. — (Observînd-o). Nici nu mi vine a crede că poţi fi de partea mea... Căci păn’acuma... Dagmar. — (II apucă de obraz). Doamne, ce comic ieşti, Petre ! Petru. — (Schimbindu-se la faţă, devine trist şi descurajat, încet). Ieşti astăzi aici de dună cu mine! ... Dagmar.—(Aiurită). Eu? Da... eu! ! Petru — (Se apropie de ea şi o observă puţintel). Vrei să scapi de mine, —de aceea ieşti aşa de prietenoasă cu minei Dagmar.—(Apucindu-l de braţ şi scuturindu-l uşor). Ce vorbeşti Petre ? Sunt veselă că ţi se joacă piesa şi mă bucur de rolul meu ! Asta-i tot! (Se depărtează şi se întoarce spre el). Știi ce Petre, am o ideie minunată ! Să pui tu singur piesa în scenă! Dracker nu se pricepe de loc la asemenea lucruri ! Petru.—Adică crezi că eu mă pricep? Dagmar.—Dumnezeule, dar piesa e scrisă de tine! Petru— Tocmai de aceea nu-i nevoie să pricep! Eu mă pricep numai la tine, da, s’o ştii! Dagmar.—Da, da, Petre / Petru.—(Mişcai). Eu mă pricep numai la tine. Alta nimic !" încolo totul e mort ! (Se aşază şi-şi pune capul în miini). Dagmar.—Petre, fii şi tu odată serios, prin excepţie,’ şi fă ceea ce-ţi spun eu. Ocupă-te de piesă ! Dacă vrei, vorbesc cu Dlîcker, căci am şi eu puţină trecere la teatru ! (Tace deodată, ca surprinsa de o ideie. Apoi repede). Mă voi duce chiar în astă seară să vorbesc cu el. (Aplecindu-se spre el). Ei, nu-s drăguţă, ce zici ? Petru.—(Ridicând capul încet. Murmurînd). In astă seară ? Nu joci azi ? Dagmar. — (Privindu-l. Nu cum n’ai știut aceasta ? Petru.—(Trecind cu mîna peste frunte). N'o știam... Dagmar.—(Privindu-1 o clipă.— foarte atentă). Cum, nu știi cînd joc și cînd nu joc ? Petru.—Nu te supăra, Dagmar, dar nu știu niciodată ! Am atit de multe pe capul meu ! (își pleacă capul între mîini). Dagmar.—(Observîndu-l, stinsă). Dar ce ai, Petre ? Petru.— (Fără a se mişca). Nu știu... mi-a venit deodată râu I transă. Dagmar îl observă ). Dagmar.—(Foarte încet). Din cauza mea ? Petru. — (Se ridică și stă nemişcat. Suspină, face un gest negativ cu mina și începe să se preumble de-a lungul odăiei). Ah, ferească Dumnezeu ! N’am nimica ! O uşoară indispoziție de o clipănu-i nimic ! Am simţit un fel de slăbăciune in suflet... dar trece ! Despre ce a fost vorba odinioară ? Dagmar. —Despre piesa ta. N’o sa ți se pară curios dacă o vei pune singur în scenă ? Petru — Asta n’ar fi așa de rău... Piesa e cu totul altfel decît piesele ce se joacă de obicei acolo și probabil câ n’o vor prea înțelege. Dar cine vrei s’o joace ? Dagmar. — Așa dar eu joc pe Delila ? Petru. Da. Și atuncea mai rămîne rolul lui Simson. Eu m'am gindit la Victor Clausen. Dagmar.^ (Făcînd ochii mari). Victor în rolul lui Siimon? Petru.—Da—de ce nu ? ! Dagmar.— Ei, știi una, Petre ? Mie îmi place Victor, e un om foarte așezat, dar nu Simson ? ! E slab și bicisnic, dragul meu, și afară de aceasta se mai spune că poartă un bandaj electric ! 1 Petru — Ce-are a face ? Dagmar.—Cum ce-are a face? In Simson (Va urma)