Mişcarea, septembrie 1912 (Anul 4, nr. 193-216)
1912-09-01 / nr. 193
Prima fabrică mecanică, Română, de Tâmplarie cu maşini sistematice Leon Hodan — — JASSY, ŞOSEAUA ARCE 7—, ClASA PROPRIE, FONDATA In ANUL 1886. Specialităţi în uşi, fereşti, duşamele cu uluc şi lambă, pervazuri, scînduri speciale pentru plafoane, parchete de stejar, mobile fine masive, tavanuri, lambriuri, lucrări bisericeşti şi orice articole în această branşă. Deviza fabricei: lucru conştiincios, prompt şi preţuri moderate. .......... REFERINŢE DE PRIMUL RANG --------— Telefon No 11, fldr. Telegr. , Fabrica HODAN, Iaşi. N. B. Asemenea se închiriază cu ceasul mașini pentru croit, geluit, tăet, găurit, frezuit, profilat etc. tuală găsește că d. Maiorescu e critic adevărat. Sunt insă scriitori care se conformează împrejurărilor, punăndu-se în concordantă cu schimbările „mediului“. Aceasta însă nu contrazice teoria expusă mai sus, căci scriitorii care «evoluiază» in chipul acesta, nu sunt aceia care se caracterizează printr’o facultate dominantă, cum a fost Eminescu. Scriitorii care se conformează schimbărilor întîmplate în atmosfera morală, sunt aceia care au mai multe însuşiri sufleteşti în stare de echilibru. Şi dacă o sumă de ani, «mediul selectează» mai ales o însuşire, pe aceia care li convine, peste o bucată de vreme poate selecta o alta. Aceasta însă nu însemnează că însuşirile apar absolut pe tind. Ele apar în tot cursul evoluţiei unui scriitor, numai cu Intr’un moment, apar mai ales şi mai puternic unele, iar în alt moment —altele. (D. Vlahuţă e adesea obiectiv in prima fază, şi de multe ori subiectiv în faza-i ultimă). Bineînţeles, că nu aceştia vor fi scriitorii care să reprezinte cu cea mai mare putere sufletul contemporanilor,—aceasta rămânînd apanajul celorlalţi. * Dar sa revenim la problema noastră. Selecţia, înţeleasă In chipul cum am arătat mai sus, ne va înlesni să pricepem şi alte fenomene. De pildă soarta genurilor literare. Se ştie că nu toate genurile înfloresc în acelaşi timp. In veacul al XVII-lea, în Franţa, înfloreşte în primul rînd genul dramatic şi in al doilea, elocvenţa d in prima jumătate a veacului al XlX-lea, în toată Europa, mai ales poezia lirică şi romanul, la noi, Intre 1880 — 1900, mai ales poezia lirică ori proza subiectivă,din anii din urmă, mai ales nuvela obiectivă. Brunetiere, aplicind şi la această problemă selecţia darwiniană, cade uneori in plină metafizică. Concepînd genul ca un organism, criticul francez vorbeşte de transformarea unui gen în altul, ori de naşterea unui gen din resturile decompoziţiei altor genuri. Aşa, poezia lirică din veacul al XlX-lea* din Franţa ar fi transformarea elocvenţii sacre din veacul al XVII-lea. Musset ar fi «evoluţia» lui Bourdaloue! Că orice scriitor se foloseşte de achiziţiile literaturii ce-l precede, e sigur, dar aceasta e cu totul altă chestiune. Brunetiere însă uneori părăseşte această concepţie pur biologică. Scriitorul, care a explicat succesul lui Malherbb prin psicologia publicului, datorită structurii sociale, nu putea să nu explice prin aceiaşi cauză şi tragedia lui Racine. Publicul care cerea obiectivitate pănă şi de la un autor de «poezii», desigur că era şi mai mulţămit, cînd i se serveau genuri literare curat obiective. Aceasta e cauza înfloririi teatrului în Franţa veacului al XVII-lea. Aşadar, după cum o epocă sau o categorie socială ori intelectuală selectează pe scriitor, tot aşa selectează şi genurile. Şi lucrul trebue să fie aşa, căci un gen se defineşte ca şi un scriitor. Ce sunt genurile literare ?—Genul liric, epic descriptiv, didactic, dramatic ? — Sunt expresia literară a unor anumite temperamente intelectuale şi afective. Poetul liric este un subiectiv, un om in care lumea produce mai ales sentimente. Poetul epic şi cel dramatic este un temperament obiectiv, in care lumea se oglindeşte mai ales ca un şir de imagini succesive in timpul trecut sau prezent. Poetul descriptiv e tot un temperament obiectiv, în care lumea se oglindeşte însă mai ales ca un şir de imagini simultane, în spaţiu. Iar poetul didactic e un om, în care lumea externă provoacă mai mult consideraţii intelectuale decit emoţii şi imagini, sau, în orice caz, un om în opera căruia consideraţiile intelectuale sunt într’o proporţie mai mare decit în alte genuri. (Comp. şi Viehoff, Die Poetik, 1888, p 461). Toate aceste feluri de temperamente există desigur în orice vreme. Dar societatea selectează pe acele cărei trebuesc. Deci ea selectează anumite genuri. Aşadar, selectarea scriitorilor şi selectarea genurilor e acelaşi lucru. Tot aşa se ntîmplă şi cu şcolile literare. Slnt trei mari şcoli literare, la care se reduc toate : clasicismul, romantismul, naturalismul. Ce insamna un scriitor, clasic ? Un echilibrat, un obiectiv, un mulţumit cu prezentul, etc.—Un romantic ? Un dezechilibrat (predominarea sensibilităţii şi a imaginaţiei), un subiectiv, un nemulţumit cu realitatea, şi care-şi caută refugiu in trecut ori in fantazie. —Un naturalist ?... Mai greu de definit. Să zicem : Un dezechilibrat (predominarea imaginaţiei), un obiectiv, un mizantrop ori un progresist, etc.1)... Aşadar, şi şcolile se reduc la temperamente. Şi ’n adevăr, apariţia, triumful lor, se explică tot prin selecţie. Clasicismul e şcoala veacului al XVII-lea; romantismul,—a primei jumătăţi a veacului al XIX-lea, etc.—La noi : romantism până la 1900, realism (cu rămăşiţi romantice) de atunci încoace. Prin urmare aceiaşi lege a selecţiei explica şi triumful scriitorilor, şi al genurilor, şi al şcolilor. In fond, şi scriitorii, şi genurile, şi şcolile "sunt "acelaşi lucru, forme ale temperamentului. Genul şi şcoala sunt suma scriitorilor înrudiţi. Iar suma scriitorilor sau a genurilor, sau a şcolilor dintr’un timp dat, este epoca literară. Dar se poate întîmpla ca, în două vremi deosebite, să fie selectate aceleaşi feluri de temperamente, să domine, cu alte cuvinte, aceleaşi genuri 1) Neexactitatea acestor definiţii nu poate infirma adevărul temei noastre. MIŞCAREA şi şcoli, şi totuşi epocile literare se vor deosebi. Se vor deosebi prin ideile deosebite şi prin viaţa deosebită a celor două epoci deosebite. Tragedie şi clasicism în Grecia veche ca şi în Franţa veacului XVII-lea, dar scriitorul grec are alt mod de a concepe lumea şi zugrăveşte altă lume decit cel francez (deşi, în privinţa lumii zugrăvite, cel francez îşi închipue, cînd ia subiecte vechi, că zugrăveşte lumea veche). Lirism, fantazie şi pesimism şi la romanticii germani şi la romanticul Eminescu, dar Eminescu gîndeşte ca un Român şi împrumută elementele poeziei sale din viața națională. (la urma). A APARUT. ASPECTE DIN Civilizaţia Engleză de I. BOTEZ CUPRINDE: Educaţia şi viaţa publică. Intervenţia statului şi iniţiativa privată şi organizarea educaţiunei publice. Ramurile de învăţămînt. Religiositatea şi individualismul. Libertăţile cetăţeneşti şi instituţiile publice. Caracteristice naţionale din limbi şi literatură. Relaţiuni între literatura engleză şi literaturile continentale. Bernand Shaw. Observaţiuni asupra raporturilor dintre ştiinţă, artă şi cultură. De vînzare la toate librăriile. 350 pagini, 1dei 3. DE PESTE MUNŢI Şedinţa comitetului naţional-romîn Comunicatul oficios despre activitatea partidului Comitetul central al partidului naţional romin s-a întrunit în Orăştie la 7 şi 8 Septembrie s. n. la şedinţă plenară, fiind preşedinte d. Gheorghe Pop de Băseşti. Comitetul a constatat cu durere, că sistemul politic duşmănos intereselor neamului romînesc continuă domnirea sa în aceasta ţară şi că, prin urmare, partidul naţional român se află necesitat a duce şi mai departe lupta politică în contra actualului guvern, care cu o violenţă necruţătoare continuă acest sistem de guvernare. Comitetul a condamnat actele de violenţă sâvîrşite în parlamentul din Budapesta in contra libertăţii cuvintului şi în contra partidelor opoziţioniste, şi aprobă atitudinea de până acum a deputaţilor naţionalişti. Faţă de faptul înfiinţărei episcopiei gr. cat. maghiare din Hajdú-Dorog, şi-a exprimat adinca sa indignaţiune şi a constatat, că această episcopie s’a făcut cu menirea să servească scopurilor de maghiarizare ale sistemului actual politic şi prici urmare este un mijloc de persecutare politică, în contra poporului românesc. In consecinţă constată, că o acţiune de apărare faţă de acest atac este o datorie şi o necesitate naţională, îşi trimite cuvintul său de încurajare fraţilor primejduiţi prin această biserică şi exprimă mulţumită tuturor, cari In această mare chestiune, lucrează pentru salvarea credinţei şi limbei româneşti— şi sunt rugaţi să continue a aduce jertfa luptei grele pe altarul naţiunei. Comisiunea însărcinată cu elaborarea proiectului de lege privitor la reforma electorală, a reprezintat elaboratul său, care conţine atît partea dispozitivă, cit şi motivarea ei. Comitetul a primit principiile sale acest elaborat, şi-a exprimat mulţumită comisiunei pentru lucrarea sa temeinică şi potrivită intereselor neamului romînesc şi principiilor democratice, şi-a constituit o comisiune pentru a-i da proiectului ultima formă acomodată pentru a fi prezintată, în caz de lipsă, de deputaţii romîni ai parlamentului din Budapesta. Comitetul a hotărit ţinerea unei serii de adunări poporale, în deosebi şi în mod sistematic in comitatele nordice locuite de romîni, precum şi în celelalte comitate romîneşti unde necesitatea va indica să se ţie. Pe urmă comitetul a deliberat asupra mai multor afaceri aparţinitoare conducerei interne a partidului. -------------------------------------------------------------------------------------------- Exportul în Iulie 1912 Patru articole din produsele noastre, fac in mod constant exportul nostru cu străinătatea: cerealele, petrolul, lemnăria și făinurile. In cursul lunei Iulie, cerealele exportate au fost de 159,331 tone pe cînd în aceeași lună din anul trecut se exportase o cantitate 312,876 tone. * Petrolul a fost mai căutat, în luna Iulie s-a exportat : P644,498 kgr. ţiţei, 28,223,858 kgr reziduri, 39,779,309 kgr. petrol rafinat, 24,031,276 kgr. benzină, 33,500 kgr. parafină şi 348,733 kgr. uleiuri minerale. Cum se vede, din aceste date, rezidurile, petrolul rafinat şi benzina au făcut obiectul celor mai însemnate transacţiuni. Ţările cari au cumpărat mai mult sunt Anglia, Egipetul, Franţa şi Germania. * Exportul lemnelor a fost de asemenea foarte viu. In special scînduriie din esenţe reşinoase au fost cele mai căutate, căci s’a exportat o cantitate de 16 mii. 865,956 kgr. scinduri cele mai multe în Turcia, Olanda, Franţa, Egipet, Africa şi Austro-Ungaria. Afară de acestea s’au mai trimis 1.758,498 kgr. lemn de construcţie de stejar, 13,427 m. c. trunchiuri şi 50,100 kgr. lemn de construcţie din alte esenţe focoase. Lemnul de stejar a fost foarte mult căutat în Franţa, unde s’a expediat o cantitate de 1 mii. 622,905 kgr.* Făinurile au început să fie mult mai căutate pe pieţele străine şi în special pe pieţele din Egipet şi Turcia, in Egipet s’a exportat o cantitate de 1 mii. 291,863 kgr. iar în Turcia 1.525,598 kg. Afară de aceste două State, Austro-Ungaria a cumpărat făinuri românești in cantitate de 891,562 kgr., Belgia 90.100 kgr. și Germania 83,490 kgr. Hemeiul exportat a fost de 2,125,420 kgr. iar tăriţele de 1,687,045 kgr. Comparat cu cel din anul trecut la aceiași epocă, exportul de făină a fost mai mic anul acesta cu 321,507 kgr, în schimb exportul ermicului a fost mai mare cu 1.730,535 kgr. fio ifîn-7i2r*Q Casele din Strada Mu- Uc VlllZdluzelor No. 22 și 24, proprietatea d-lui avocat St. Mandrea. A se adresa la proprietar, strada Muzelor No. 24. Profesor Dr. D Mezincescu BOALE SIFILITICE Strada Sf. Sava No. 16 Consultaţiuni de la 4—6 INFORMAŢII Comisiunele examenelor particulare. Următoarea comisiune a fost numită la Iaşi pentru examinarea elevilor preparaţi în particular la cursul secundar: T. Nicolau preşedinte, G. Aramă religie, I. Popescu-Muşata romina, Pericle Popescu latina, V. Castano franca, R. Tufli germana, G. Setlacec engleza, R. Manoliu elena, A. Scriban drept, economie, politică, Val. Ulubei filozofie, V. Dumitrescu istoria curs superior, V. Botez istorie curs inferior, I. Tofescu geografia, E. Poclitarii naturale, igienă, P. Urziceanu fizică, chimie, merceologie, dr. A. Müller igienă, M. Nestor matematică, M. Borcea ştiinţe comerciale, V. Dobreanu gimnastică, G. Scorpan desemn. „ Casa meseriilor a făcut cunoscut prin corporaţiuni meseriaşilor bolnavi, că nu înţelege ca ei să urmeze tratamentul mai multor medici şi mai ales tratamentul locuitoarelor care se obicinueşte de unii muncitori. Din pricina acestei stări de lucruri unii muncitori se adresează Casei centrale tocmai în ultimul moment când boala s’a agravat prea mult şi orice intervenţie medicală e de prisos. Muncitorii bolnavi nu trebue să urmeze în cura mai multor medici sau a spitalelor ci să se adreseze Casei centrale încă din primul moment. încasări pe spirtoase.—Ministerul de finanţe a încasat in Iulie 1912 următoarele sume, din taxa de spirt și bere. încasările din spirt pe luna Iulie 1912 —913 au fost de lei 1.610.233.50 iar in 1911 — 912 s’a încasat suma de lei 1.004.775.30 deci cu un plus de lei 605.459.20, față de luna corespunzătoare a anului trecut. Din taxa de bere s’a încasat în 1912 — 913 suma de 608.879 25, iar în 1911 —912 s’a încasat suma de lei 483.251.10 deci cu un pus de lei 155.627.55. încasările de spirt şi bere de la 1 Aprilie 1911 şi până la 1 August 1912 au fost după cum urmează : Din taxa de spirt s’a încasat in 1912 —913 suma de lei 6.061.594.90, iar în 1911 — 912, s’a încasat suma de lei 3.692.874.70 deci cu un plus de lei 2.418.820.30 faţă de epoca corespunzătoare a anului trecut. Din taxa de bere s’a încasat în 1912 —913 suma de lei 2.303.854,80 iar In anul 1911—912 suma de lei 668.463,15 fată cu epoca corespunzătoare a anului trecut. 0 Duminică 2 Septembrie a. c., orele 10 jum. a. m., se va face cu o deosebită solemnitate deschiderea cursurilor şcolare ale şcolii primare şi profesionale „Steaua“ a societăţii cu acelaş nume din strada Albă. Anul acesta vor funcţiona două clase de curs profesional,în afară de cursul primar complect. Moartea unui veteran.„Ieri a încetat din viaţă veteranul Grigore Iacob, fost multă vreme unul din fruntaşii meseriaşi bărbieri din Iaşi. Fiind bătrin şi bolnav el a fost internat în ospiciul de la Galata , deşi avea drept să fie întreţinut de cătră corporaţia respectivă, ca unul care a plătit toate cotizaţiunele pînă la întemeierea sa. De la transformarea legei corporaţiilor veteranul Grigore Iacob a fost dat uitărei de cătră corporaţia „Progresul“ care pînă în momentul acesta, după cum ni se comunică, n’a luat nici o măsură pentru înmormîntarea rămăşiţelor sale păminteşti. Supunem cazul d-lui inspector Dimitriu. „ In locul escadronului de escortă regală plecat la București, a sosit in localitate un escadron din Reg. 8 rosior Botoșani. TURGHENIE . Pîinea altuia Piesă în 2 acte, trad de Ion Dafin Jucată pe scena teatrului Naţional din Iaşi, pentru prima oară, la 14 Mart 1908 (Urmare) Trombinzki. Nu doriţi să luaţi ceva? poate ceai ? Oiga. Nu acum, mai pe urmă. (Iu Jeletski) Vrea să-ţi arăt mai întâi toată casa, cabinetul tău de lucru... Sunt şase ani de cînd n’am mai venit pe aici, şase ani. Yeletki. Bucuros. Praskovia, (luînd plăria şi mantelul de la Olga). Ah ! porumbiţa noastră !... Olga, (ii surîde şi priveşte In jurul ei). A îmbătrînit casa noastră, şi odăile îmi par mai mici. Yeletski. Aşa pare oricui cînd a părăsit casa de copil. Kusofkin. (apropiindu-se timid). Dă-mi voie, Olga Petrovna.. Olga. (După puţină ezitare). Ah ! Vasili... Vasili Petrovici, nu te-am recunoscut... Cum mai mergi. Kusofkin. (sărutîndu-i mîna). Dă-mi voie să te felicitez... Olga. (lui Veletski,). Bătrînul nostru prieten Vasile Petrovici. Yeletski. (salutînd). Foarte incîntat. (Ivanoff, asemenea salută şi el de deparet. Rusofkin. (salutînd pe Yeletski)... suntem aşa de îneîntaţi de sosirea Dv... Yeletski. (soţiei sale, cu jumătate voce). Cine-i acesta ? Olga. (asemenea cu voce înceată). Un biet gentilhome. Stă la noi de mult timp. (cu voce tare). Haide să-ți arăt toată casa. Aici m’am născut eu Paul, aici am crescut... Veletski. Cu plăcere, haidem. (lui Trembinzki) Te rog vezi de feciorul meu de cameră, Trembinski. (vesel) Numaide cît, numai de cît. Olga. Haide Pauî. (Amîndoi iesă prin salon). Trembinzki. (cu glas încet, la toate single). Acum, scumpii mei emici, cu toţii ia treabă. Tu Yegor Alexevici, să stai în anticameră, boierului poate că-i trebuie ceva, încet, încet... (Yegor şi servitorii pleacă prin anticameră , Praskovia şi servitoarele prin coridor). Prascovia. (ieşind, şi foarte încet). Haideţi, haideţi, şi tu Maşka, de ce-ai rîs ? (Toţi se’ndepărtează). Trembinzki. Dv. Domnilor, rămîneţi aici ? Kucofkin. Da, rămînem. Trembinzki. Haide, fie. Dar,... te rog... (făcind gesturi) în numele lui D-zeu... nici un sgomot... (se'ndepărtează cu mare luare aminte. SCENA VIII. Rusofkin. (cu vioiciune). Ei ! ce zici de dînsa, Vamă ? Cum a crescut, şi ce frumoasă s’a făcut ! Ea m’a uitat. Tu vezi, Vama, că eu am dreptate. Ivanoff. Ea nu te a uitat. De ce-ţi spune ea ţie Vasile Petrovici ? Pe tatăl tău nu’l chema Semene. Rusofkin. Ce are a face ? Petrovici, Semenici, nu e tot una ? Tu trebue să o înţelegi, doar eşti om de spirit. Ea m’a prezentat soţului seu ; e un barbat frumos, e ceva în faţa lui... ceva ce’l arată a fi om de seamă. Ce zici tu, Vamă ? Ivanoff. Eu nu știu nimic ; ași vrea să plec. Kusofkin. Ce te-a găsit astăzi Vamia ? Vrai numai decît să te duci. Ia spune-mi mai bine, cum găsești tu pe tînăra noastră stâpînă. Ivanoff■ Bine, cum vreai s’ogăsesc ! Kusofkin. Nimic ca zimbetul său... și apoi voacea sa. E un canar, o pitulice. Cum îşi iubeşte bărbatul, se vede de pe faţa ei. Nu e aşa Vania ? Ivanoff. D-zeu ştie ce se petrece în sufletele lor, Vasile Semenici. Rusofkin. E rău ceea ce faci, Ivan Kuzmici. Vezi un om că e fericit, vesel, şi îndată crezi că e cine ştie ce... Iată-i că se Întorc. Aceiaşi, Olga şi Veletski venind din salon. Olga. Nu e aşa de mare casa noastră după cum îţi pare; dar după cum zice proverbul, e aşa cum se vede. Yeletski. Cum casa e foarte bună, şi e împărţită cu multa pricepere. Olga. Haide acum în grădină. Yeletski. Bucuros. Aşi vrea să spun două cuvinte intendentului tău. Olga. Intendentului tău ? Veletski. Intendentului nostru. Olga. Cum vrai. Să-l luăm şi pe Vasile Petrovici. Vrai să mergi în grădină, Vasile Petrovici ? Rusofkin. (vesel). Oh! Numaide cît. Veletski. Puneţi pălăria, Olga. Olga. Nu e nevoie. (îşi aşează pe cap voalul). haidem. Kusofkin. Dă-mi voie, Olga Petrovna ca să-ţi prezint, cu această fericită ocazie... un vecin... Ivanoff Olga. Sînt încîntată de cunoştinţă. Voiţi să mergeţi la plimbare cu noi ? (Ivanoff se ’nchină). Dă-mi braţul, Vasile Petrovici. Kusofkin. (ca ameţit) Braţul!... Cum ? Olga. Iaca aşa (îşi trece braţul ei pe sub al său). Iţi aminteşti Vasile Petrovici... (lesă. Ivanoff ii urmează). Yeletski, singur, după ce s’a plimbat prin cameră. Hei cineva ! Piotr. (întrînd) Ce porunciţi ? Yeletski. Cum te cheamă, dragul meu? Piotr. Piotr. Yeletski. Ei bine, Piotr. cheamă intendentul. Iegor, i-l cheamă, nu-i aşa? Piotr. Ce voiţi să-i spuneţi ? Veletski. Du-te de’l caută. (Se caută. (Se aşează pe scaun. Piotr. pleacă. După o clipă intră Iegor, care se opreşte la uşă). (Va urma) SCENA IX SCENA X la un teasc sistematici-L/C Vd.nz.dl O 4 căzi, un călcător și 4 butoaie de 30—40 vedre capacități. Doritorii le pot vedea la cimitirul Eternitatea in orice zi.