Mişcarea, noiembrie 1912 (Anul 4, nr. 242-265)

1912-11-01 / nr. 242

ANUL IV No. 242 ABONAMENTE Iu­­ară pe un an . . . In străinătate pe un an . Preoţi şi învăţătorii rurali Redacţia şi Administraţia Iaşi, Strada Păcurari No. 3. Saloanele Clubului Liberal 20 lei 40 50»/» Candidaţii Partidului naţional-liberal DIN IAŞI COL. I CAMERA €. Stere At. Al. Gheorghiu M. Crupenschi Grigore Dimitrescu COL. II CAMERA Gh­. Gh­. Mîrzescu Th­. Vasiliu M. Tomi­da C. Chiuimoglu X. L. Eraclide I. Botez COL. III CAMERA M. Carp COL. I SENAT mn&a •“‘j: tk.iî . N. Gane Gh. Sănduîescu COL. II SENAT­­. Climescu Dr. St. Iossa Căpit. Gh. Costandache COL. UNIVERSITAR Dr. M. Maurcatide Şi azi, ci­ud e aproape să apue semiluna, ne gindim­ la timpurile ei de glorie cirul lumină triumfătoare deasupra lumii. A fost ailmnată semiluna in vir­ful multor biserici creştine .­ Sfinta Sofia, cea dintâi parcă, a răsunat sub copilele cailor Osman­iulu­i. Dar vremea schimbă şi răstoarnă multe. Ea desfăşură flamurile no­roadelor şi tot ea le stringe ; ea to­peşte tunul de-l face plug şi plugul tun, —şi nimic nu are trăinicie în universala ei împărăţie. Turcia care a împărţit multe ţări, va fi împărţită la rândul ei. Nu-s însă Bulgarii singurii ci distrugă­tori. S­a a adunat multe nenorociri în Constantino­pol şi Bulgarii nu i-au dat decât lovitura de graţie. Moare Turcia, — dar moare vitejeşte; ea şi a adus aminte până în ultima clipă ca raiul este la umbra săbiilor. In pragul alegerilor ---------------­ In curlnd alegătorii Iaşului vor fi chemaţi la urne, ca să-şi trimită în parlament reprezentanţii pe cari îi vor crede nimerit să-i voteze. Nu ne mai desparte de cit 9 zile de data cind vor începe alegerile, ceia­­ce ne determină să ne adresăm de pe acuma cetăţenilor alegători pen­tru a le pune în evidenţa faptele ce le tuşirăm mai la vale. Se cunosc condiţiunile in care s’a dat lupta In campania electo­rală din 1910. Parlamentul insti­tuit atuncea cu forţa n’a putut a­­vea viaţă, ceia­ ce am văzut în de­cursul a două sesiuni parlamentare. Acel parlament a fost displvat, de îndată ce politica conservatoare a putut lua o nouă directivă. Partidul liberal se prezintă acum în alegeri într’o atitudi­ne cu totul moderată, tocmai pentru a înlesni acţiunea naţională a noului guvern. In acest scop comitetul central al partidului n­aţional-liberal a dat un comunicat prin care şi-a indicat fe­lul cum înţelege să lupte in ale­gerile actuale. Pe de altă parte în ultimul consiliu de miniştri s-a ho­tărât ca guvernul să ducă o cam­­panie electorală cit de redusă, pen­tru ca să nu mai asistăm la acele odioase spectacole la care am asis­­tat în alegerile făcute sub domnul P. P. Carp. Alegătorii vor avea deci toată la­titudinea să se manifeste in depli­nă libertate — dacă într’adevăr a­­genţii electorali şi forţele poliţie­neşti nu vor mai avea rolul ce l’au avut acum doi ani. Interesul guvernului însuşi este ca opoziţia să intre un număr cât mai mare, pentru ca acţiunea par­lamentară a guvernului să aibă un control puternic al unui partid pu­ternic şi destoinic Cum e partidul liberal. Acest lucru na înţeles gu­vernul şi acest lucru treime să fie înţeles înainte de toate de către cetăţeanul alegător chemat să-şi a■­leagă reprezentanţii pentru cameră şi senat. Faţă de împrejurările atît­ de în­semnate prin care trecem şi faţă de evenimentele externe cari se pot complica, controlul opoziţiei în ac­ţiunea parlamentară capătă acum, mai mult ca ori­cind, un interes deosebit, şi de aceia alegatorii au imperioasa datorie să-şi exercite dreptul cetăţenesc în deplină con­ştiinţă, alegând din listele propuse, pe acei candidaţi cari au un tre­cut politic remarcabil şi cari pen­tru viitor dau toată chezăşia că vor şti să-şi puie cunoştinţele şi ta­lentul în serviciul ţarei.- — — -— -— Imprţirea Turciei Au fost învinşi Turcii; s-au re­pezit asupra lor, sălbatece, hordiile slave şi i-au înfrânt. Tot astfel şi ei se repeziră demult în Europa. Dar Bulgarii nu se mulţumesc cu victoria militară : ei vor­­să-i surile pe Turci în Asia, unde îi aşteaptă alţi duşmani să-i desfiinţeze. Se gătesc aliaţii să-şi împartă prada; credem insă că-s prea opti­mişti. Nu se poate împărţi un stat acum sau desfiinţa un popor fără să se producă tulburări în lumea întreagă. Mii de interese sunt ţe­sute deasupra Turciei şi pe ele nu ie va putea rupe mina ţarului Fer­dinand. Turcia a fost menţinută , pănă acum de nevoe şi nici acum nu e de prisos. Cind insă puterile, ce au interes de a se întinde rupind porţiuni teritoriale din Peninsula Balcanică, vor cădea de acord,— desigur că Imperiul otoman va fi împărţit. -------------«wt»«­. BLOCK-NOTES Un cronicar Inteligentul „Evenimentul“, a început să publice o serie de cronici teatrale, semnate AL­B. Cronicarul „Evenimentului“, reproduce mai întâi subiectul comediei „Cafeneaua Mică“, aidoma din revista „Teatrul“ după care face carnetul persoanelor din loje și staruri. Să se noteze că acest cronicar poartă i­niţialele faimoasei staţii.... M. B.! Conferinţe La prefectura poliţiei de Iaşi, pe la mie­zul nopţei, se ţin conferinţe relative la ale­gerile generale­Conferenţiarul e însuşi prefectul poliţiei, care şi-a dovedit talentele şi capacitatea e­­lectorală în trecutele alegeri!... „Omul de casă“ Pe lingă, casele multora dintre băr­baţii noştri politici vieţuesc un soi de indivizi, cunoscuţi sub denumirea de „oa­meni de casă“. „Omul de casă“ face de toate şi de multe ori este mina dreaptă a stăpânu­lui. El ii conduce afacerile,­­şterge hainele, fabrică discursuri, plăteşte slugile, scrie la gazetă, înhamă şi de chaim caii, face plimbări la şosea alături de stăpîn, in fine este un iei’ de apendice care poate deveni supărător, periculos chiar dacă nu e­­ grijă cum trebue. «Omul de casă» devine pretenţios şi serviciile aduse de el stapinilor trebuesc plătite nu numai in numerar, dar râs plătite cu onoruri. Aşa pe pieptul lui totdeauna strălucesc citeva medalii ca „Coroana României“ «Serviciul Credin­cios» şi chiar „Bene Aferentă“ dacă stă­­pînul este om cu trecere.­ Aceste reflecţii ne-au fost sugerate de împrejurarea că printre candidaturile guvernamentale am văzut-o anunţată şi pe acela a d-lui Ti­mo­­eon Pisanie directorul (?) ziarului «Epoca» la colegiul ţărănesc din Covur­­lui !... Nu ştim dacă d. Pisanis o fi mai căl­cat in Galaţi afară de prima dată cind a descins de pe bordul vaporului care l-a adus de la Pireu. D. Pisanis este tot aşa director de gazetă după cum autorul acestor rinduri este preşedinte al consiliului de miniştri... Dar d. Pisanis are o alta calitate pen­tru care ţărănimea din Covurlui trebue să-l trimeată in parlamentar ţârei ca re­presentant al ei: este omul de casă al d-lui Nicu Filipescu. Ce caută d. Pisanis la Galaţi şi mai ales candidat la un colegiu ţărănesc care n’are nimic comun cu clienţii cafenelei de la Colaro ? Dl. Nicu Filipescu a voit sa facă do­vada mhieinicei electorale impunînd pe omul de casă jandarmilor şi autorităţilor comunale din judeţul Covurlui, căci orice alt colegiu orăşenesc l’ar fi luat pe Ş­ ordinul de la Bucureşti va fi exe­cutat, iar marele democrat Timoleon Pi­sanis îşi va fi îndeplenit visul de a fi deputat în sfatul ţarei româneşti. Sărmană ţară! JOI 1 NOEMBRIE 1912 ZIAR NAȚIONAL LIBERAL SUB DIRECȚIUNEA ■ toi ui comitet V/, - BPAI^E ZILNIC • Anunciuri comerciale Linia în­ pagina II-a 1 leu. in pagina IlI-a 50­ bani. In pagina IV-a 40 bară. 7 — TELEFON 121 — fase prim­epri? Debandada dintre conservatori. Situaţia electorală a partidului con­servator aproape în toate judeţele din ţară este foarte precară. E un fapt aproape general că per­sonalităţile conservatoare mai de sea­ma s’au pus în grevă şi nu vor să candideze. Greva candidaţilor e una din inovaţiile la cari asistăm. începem cu fostul şef al partidului d-l P. P. Carp, care nu pierde nici un prilej pentru a-şi manifesta adîn­­cul desgust faţă de foştii săi partizani şi colaboratori. In judeţul Dîmboviţa, d-nii Olănescu, fost preşedinte al Camerei şi M Deş­­liu, fost vice-preşedinte, au declinat onoarea de a fi aleşi în parlament. E cunoscut discursul d lui Deşliu, asupra modului cum priveşte d-sa, şi bine­înţeles, d. Firipescu, «colaborarea». In judeţul Argeş, nemulţumirile din­tre guvernamentali sunt tot aşa de mari. D-l Em­­ilitonescu şi alţi con­servatori marcanţi refuză să candideze. Da aceia a fost importat un candidat străin de judeţ, d. Iliu Maiorescu. La Vâlcea, aceiaşi debandadă. D-l Emil Lahovary, şeful conservatorilor iocan­ e supărat şi refuză să candi­deze. La Galaţi acelaşi lucru. Se a­­nunţă patru candidaturi conservatoare „independente“. Nu mai vorbim de judeţul Bacău, unde întreaga organizaţie conserva­toare, cu şef cu tot, va lupta contra guvernului, nici de a­le judeţe, unde situaţia conservatorilor e tot aşa de critică. La Iaşi conservatorii nu se găsesc într’o situaţie mai trandafirie. Nemul­ţumirile „sacrificaţilor“ au luat pro­porţii îngrijitoare. Vom avea şi la Iaşi candidaturi con­servatoare independente. Vom avea şi dimisii care vor pune într’o situaţie foarte dificilă „şefia“ d-lui Greceanu. Iată cum se prezintă conservatorii în actualele alegeri. Ei bine, in studiul apărut in „La Grande Revue“ ni se înfăţişează,in sfârşit un Mau­passant intim, adevărat, personal. Ceea ce n’a mărturisit nimănui­ din sentimentele şi convingerile lui, marele scriitor Ie-a mărtu­risit fem­eei pe care o iubea. Şi anonima doamnă s’a hotărât să facă cunoscut com­patrioţilor ei, sufletul blând, generos, iubi­tor şi profund al lui Guy de Maupassant. Sfinxul e în sfârşit explicat. Iată de ce, amintirile ei pe care s’a ho­tărât numai cu multă greutate să le dea pu­blicităţi, au in momentul de faţă un aşa de mare răsunet in lumea literară din Franţa. Ele complectează in mod fericit strălucita figură a nemuritorului romancier, atât de mult preţuit în literatura franceză ca şi în literatura universală. PĂRERI ŞI FAPTE Maupassant intim „La Grande Revue“ a­ publicat un studiu documentat şi pitoresc asupra marelui pro­zator francez cuprinzând şi scrisori inedite de ale lui Guy de Maupassant. Se ştie că aceste amintiri asupra autoru­lui lui­ Bel-Aruf simt datorite miei doamne din Înalta societate pariziană, care a fost mulţi ani misterioasa iubită a ilustrului ro­mancier. Toata ziarele mari şi revistele li­terare din Franţa s’au ocupat şi urmează sâ se ocupe Încă de studiul apărut în „La Grande Revue“, studiu care este cu drept cuvânt considerat ca un eveniment literar. Şi Intr’adevâr, dacă Guy de Maupassant, este cel mai iubit şi cel mai popular din­tre scriitorii francezi, el este în acelaş timp şi cel mai puţin cunoscut de compatrioţii săi, in ce priveşte viaţa sa sufletească şi convingerile intime­nte spiritului său. Este un fapt în­deobşte cunoscut că intre viaţa privată a nemuritorului povestitor şi între curiozitatea contimporanilor săi, rezerva şi discreţiunea lui Maupassant au înălţat un zid nepătruns. Cei mai buni prieteni ai săi nu l-au cunoscut decît în mod incom­plect. Nici unul din ei nu a avut parte de cea mai mică confidenţă din parte-i. Puterea de a-şi ascunde impresiile cele mai profunde, facultatea pe care o avea de a nu se lăsa nici­odată surprins în intimitatea sa suf­le­­tescu­, obiectivitatea operei lui, au făcut din Maupassant una din cele mai nepătrunse figuri ale epocii lui. Se ştie, că în timpul durerosului sau sfârşit de viaţă, atunci când grozava ne biruie întunecase acest creer lu­cid, marele scriitor Încă n’a lăsat să-i scape nici cea mai mica spovedanie din bogatul şi agitatul său trecut ! Acum doi ani, Franţois, credinciosul va­let al lui Maupassant, a publicat un volum de amintiri asupra gloriosului său stăpân. Lumea literară şi artistică din Franţa l-a deschis şi cetit cu nerăbdarea şi cu spe­ranţa de a cunoaşte în sfârşit pe un Alau­­passant intim şi degajat de convenţiuni so­ciale, pe un Maupassant sgomotos, cu ideile şi convingerile lui personale. Cu toţii insă au fost desiluzionaţi. Bunul şi devotatul Francois nu şi-a văzut stăpânul decât în manifestările lui exterioare şi prin prizma sa de servitor credincios. Acest lucru l-a exprimat şi critica franceză cu o perfectă unanimitate, când s’a ocupat de cărticica lui Franșois. Grucea roşie S’au prăbuşit zăgazurile, ce ocrotiau pănă acum pacea şubredă a statelor din Balcani. Picur de picur, s’a adunat tot mai multă amărăciune, şi cind zăgazurile n’au mai putut să supoarte atîta potop, au troznit din încheieturile opintite, lăsînd drum liber valurilor înfuriate, cari se rostogoliau acum, cu un muget de pier­zanie. In urletul lor clocotia ura suprimată de veacuri; fanatizmul închinătorilor lui Mohamed, cil însufleţirea creştinilor, cari nu mai puteau suporta genunchele o­­moritor al paginului. Zarea s’a încins ca de un incendiu îngrozitor, şi prin fumul necăcios de sa­­lu­ru, răzbatea răpăitul puştilor, bubuitul tunurilor, apoi —ca o acompaniare a a­­cestei muzici macabre —s’auziau gemete, şi trupuri ciuntite se zbăteau in valurile de nori şi singe, muşcind cu dinţii ţă­­rina.* De tinde pornirea aceasta animalică, ce injuriazâ deodată masele, smuţindu-le ca pe nişte fiare flămirîde, sâ se sfâşie cu dinţii şi să-şi verse împrumutat, slu­­gele ? După atitea veacuri de civilizaţie, o­­menirea a căzut de acord, că cel mai Înalt bun al acestei lumi este : viaţa. Se prăbuşeşte un vapor izbit de un munte de gniaţă, astrueind sub ruinele lui sute de vieţi ; se surpă o mină de fer, omorînd două sute de oameni ; un incendiu îngrozitor seceră fără veste atitea victime—şi inima ni se stringe, urmărim, in ziare, cu milă şi nefatărita durere amănuntele şalastrofei. Gapetete Încoronata şi prezidenţii re­­publicelor, schimba cu acest prilej depeşi de condolenţă şi nimănui nu i-ar trece prin minte, să spună, că acest schimb da scrisori e numai un act de politeţă. Nu, capetele încoronate intelea azi, ca şi poporul de sub oblăduirea lor, ca cea mai scumpa comoară a statelor şi indivizilor este: viaţa. E firească deci oroare şi mila, ce ne cutremura, cind citim despre atitea vieţi de oameni în citeva clipe de urgie. Şi acum ? Getim ştirile de pe cimpul da luptă; sute şi mii de vieţi se sting intr’o sin­gură zi, şi capetele încoronate nu-şi mai trimit scrisori de mingăiere, şi sufletul nostru pare mai puţin senzibil şi el, ca sculit de o platoşă a neindurării. „Aşa e la bătaie», a zis poetul, şi noi n­e împăcăm pe jumătate cu acest gînd posomorit şi ne gîndim fără­ multa emo­ţie la cele citeva zeci de mii de oa­meni, cari vor mai sădea, Încă, sau vor rămânea schilavi pentru tot restul vie­ţii, la cea mai frumoasă virstă a lor... * Aşa de la bataie ! Toată fiinţa noastră se schimbă atunci gândul se sălbâtăceşte şi din adâncul fi­rii noastre se trezesc simţuri necunos­cute : setea de sânge, de omor, de răz­bunare. Cine ştie de câtă vreme au dormit a­­ceste simţuri in noi şi In părinţii noştri ? Poate de veacuri multe, când eram sălbateci şi când străbunii omenirei se sfăşiau ca fiarele din codru, pentru o bucată de pământ, pentru un pumn de hrană. • Simţurile aceste animalice dorm vea­curi dea rândul şi vine apoi o scânteie pribeagă şi le aprinde deodată cu bobo­­toaie. Şi vin savanţii sociologi şi constata că descărcarea acestei urgii e tot aşa de necesară ca şi deschiderea unei ar­tere, când ai prea mult sânge, sau când sângele e bolnav. Şi dovedesc cu date­­ statistice, că cu tot numărul victimelor

Next