Mişcarea, decembrie 1912 (Anul 4, nr. 266-287)

1912-12-01 / nr. 266

ANUL IV No. 266 Redacţia şi Administraţia Iaşi,­,Strada Păcurari No. 3. Saloanele Clubului Liberal ABONAMENTE In tară pe un an ... In străinătate pe un an . Preoţi şi învăţătorii rurali 20 lei 40 600/. După laude platonice, Fapte pozitive Amorul propriu naţional al Ro­miniei trăeşte clipe foarte dulci. Privirile tuturora sunt îndreptate a­­supra Romîniei şi din toate părţile curg cu nemiluita cuvinte de lau­dă pentru progresele realizate de România şi pentru serviciile aduse păcei de atitudinea înţeleaptă a re­gatului nostru. In ultimul timp mai ales, am fost obiectul unor manifestaţiuni care au măgulit şi au surprins în aceiaşi măsură amorul nostru pro­priu naţional. După trei­zeci şi cinci de ani un vlăstar strălucit al fami­liei imperiale ruseşti a venit să sa­lute pe Marele Căpitan de la Plev­na în ziua de 28 Noembrie şi să-L cinstească cu onoarea de feld-ma­­reşal al armatei imperiale, iar doi generali bulgari au venit să se în­chine în Catedrala din Bucureşti, pentru odihna sufletelor eroilor ro­­mâni căzuţi pentru liberarea politi­că a Bulgariei. Sunt satisfacţii pe care trei­zeci şi cinci de ani nu le am avut şi pe care le avem as­tăzi. Am avut în acelaş timp şi vi­zita domnului Danev, care ne-a a­­coperit cu aceleaşi expansiuni de laudă şi de admiraţie. Dar preşe­dintele Sobraniei, în calitatea sa o­­ficială de trimis al statului bulgar, în interviewurile acordate ziariştilor romîni, a făcut două declaraţiuni, una privitoarea la Dobrogea şi a doua privitoare la situaţia romîni­­lor din Macedonia, declaraţiuni pe care le-am reprodus în numărul de ieri al ziarului nostru. Aceste de­claraţiuni ale domnului Danev ne dau asigurarea că Bulgarii nu mai au nici o pretenţiune asupra Do­­brogiei şi că statul bulgar nutreş­te sentimentele unei politici prie­teneşti faţă de romînii macedoneni, din cari voesc să facă pîrghia unei sincere şi durabile apropieri între Bulgaria şi Romînia. Fără îndoială, că sentimentele de care a fost călăuzit d-l. Danev cînd ne-a dat aceste asigurări, nu pot fi primite de­cît cu simpatie de opinia publică romînească, dar pentru interesele statului român în concertul actualelor împrejurări din Orientul Europei, problema cauzei noastre naţionale rămîne întreagă şi ea aşteaptă dezlegarea echitabi­lă şi necesară, care dacă nu va veni de la prudenţa şi simţul de dreptate al altora, ea trebue să vie de la energia şi forţele pe care ne sprijinim noi. Simfonia de laude şi complimen­te ce ne-o caută întreaga Europa e foarte plăcută şi poate fi foarte măgulitoare pentru amorul propriu naţional, dar ea nu trebue să ne împedice de a privi lucrurile prin prisma realităţei şi de a ne a­­păra interesele şi prestigiul cu o energie egală măgulirei cu care ascultăm osanalele ce ni se cîntă. Suntem foarte lăudaţi, poate prea mult lăudaţi, şi tocmai faţă de a­­ceste laude trebuie să fim foarte circumspecţi şi foarte dîrzi în apă­rarea drepturilor şi intereselor pe care socotim că le avem în pre­facerile adinei ce se pregătesc în peninsula balcanică. Corolarul laudelor trebuie să fie faptele pozitive, care să confirme nădejdea ce ni s’a dat că suntem un factor pe care Europa îl pre­­ţueşte şi­­ respectă. DIN ŞAGĂ eaga Gravele momente în care trăim, i-au sfă­­tuit pe liberali să se abţie de la discuţia a­­dresei de răspuns la mesaj. „Evenimentul“ aprobă procedarea,­dar, totuşi, batjocoreşte partidul liberal, pe a­­ceasta temă. „Evenimentul“ e scandalizat ca ziarele o­­poziţiei vor vesti abţinerea şi in parlament, printr’o solemnă declaraţie. . Se ţine „Evenimentul“ ca neaga: vrea ca liberalii să nu discute adresa, dar se supă­ră cînd liberalii spun prin ziare şi în parla­ment aceasta. „Evenimentul“ e de părerea unor amici ai lui, care se conduc după deviza: — A face şi a face. Lenele d­­nn Botez De eri a început a se resimţi a­­devăratul ger al iernei şi împreju­rarea aceasta ne sugerează o în­trebare : Unde s’o mai fi aflînd pri­marul acestui oraş, energicul domn Gh. Botez? De cînd şi-a transformat titula­tura din primar în preşedinte al Comisiei interimare, d. Botez a de­venit cu totul invizibil. Şi am dori mult să-l vedem, pentru a-i cere o mică informaţie. Unde se află de­pozitele comunei pentru desfacerea de lemne ieftine populaţiei acestui oraş? Ştim că D-l Botez, gospodar pre­văzător, care zi şi noapte nu­ este preocupat de­cît de problema iefte­­nirei traiului, precum şi de aceia a... rămînerei cu orice preţ in dem­nitatea de primar, încă cu două luni în urmă a cumpărat cîte­va sute de vagoane de lemne şi a înfiinţat câ­teva deposite pentru desfacerea lor. Se vede însă că toate vagoanele d-lui Botez au deraiat, iar deposi­­tele aui fost... închise din cau­za lip­sei de lemnel... Oraş fără noroc — va exclama cetăţeanul înfrigurat care plăteşte­­ lei suta de chilograme de lemne. Oraş fără noroc — vom exlama şi noi care credeam că odată cu schimbarea situaţiei, va scăpa şi laşul de calamitatea administraţiei d-lui Botez. De-ar fi fost scris la lege că Ia­şul trebue să aibă un primar in­dolent şi... nu ştiu cum, încă d. Botez nu ar fi fost menţinut în slujba de care se cramponează. Dar apropos de chestia lemnelor ieftine, d. Botez datoreşte o expli­caţie: D-sa a făcut un contract cu un furnizor oarecare şi a avansat chiar o însemnată sumă de bani fără avizul prealabil al consiliului comunal. De lemne nu-l mai întreabă ni­meni, dar ar fi necesar ca d. Bo­teş să ne dea lămuriri cel puţin în privinţa stadiului în care se află această afacere şi a condiţiun­ilor în care a aranjat aprovizionarea cu lemne ieftine a populației orașu­lui nostru. BLOCK-NOTES Stil In numărul de ori găsim în „ Eveni­mentul“, la informaţii: „Imediat a sosit străjerul Gheorghe Bul­­garu, care fiind văzut de hoţi, au luat fuga“. E respectată şi punctuaţia. SAMBATA 1 DECEMBRIE 1912 S b a m ZIAR NATIONAL LIBERAL SUB DIRECTIUNEA XJKUJX COMITET 'i %i RPRÎTE ZNIiNlC fond­uri comerciale Libia în­­pagina Il-a 1 leu. în pagina îtl-xr 60 Dani. In pagina IV-a 40 banL — TELEFON 121 — Diferend . . Intre „Seara“ şi „Adevărul“ s’a ivit o neînţelegere : „Seara“ spune că avem un parlament viril; „ Adevărul“ că parlamentul nostru e format din eunuci, adică „alcătuit din a­­semenea bărbaţi fără bărbăţie. Faptele ne vor dovedi adevărul.­ ­ Perversitate Sub titlul „perversitatea unei hoaţe“ ne povesteşte „Evenimentul“ cum o fată de 20 de ani a îndrăznit să-l prade pe în­suşi şeful poliţiei locale. CRIZA PERSISTA Criza financiară continuă să bîntue piaţa şi să sdruncine bunul mers al activităţii economice. Şi criza aceasta va persista mai a­­les atâta vreme cât exportul de cere­ale nu va fi reluat. Cu toate că se a­­nunţase sosirea mai multor vapoare şi cu toate că se afirmă că şi navlu­­rile au scăzut, exportul de cereale n’a luat avântul aşteptat. In împrejurările actuale era şi greu ca speranţele aceste să se realizeze, căci starea de război din Turcia şi ne­siguranţa ce produce acest război, nu poate îndemna pe proprietarii de va­poare să-şi trimită vasele în Marea Neagră şi nici să reducă naviurile, mai ales când pot obţine aceleaşi preţuri de transport pentru mărfuri din alte porturi. Exportul nostru va continua deci să fie redus, cât timp va dura războiul şi implicit tot atâta timp piaţa noas­tră comercială va fi bântuită de criză. Apoi chestia preţurilor cerealelor în viitor, este o problemă greu de resolvat, fiindcă nimeni nu poate garanta ce va fi după încetarea răsboiului. Dacă lucrurile s-ar linişti în scurt timp, ar mai exista speranţa ca preţurile ac­tuale să se menţie până pe la sfâr­şitul anului, când va începe exportul din Argentina. Vedem însă că situa­ţia politică internaţională se încurcă tot mai rău din cauza conflictului dintre Austro­ungaria şi Serbia, iar dacă situaţia va dura mai mult timp şi Argentina va începe să şi ofere grâul din recolta nouă — care începe prin Decembrie — e foarte posibil ca preţurile să scadă. In cazul acesta consecinţele crizei actuale vor fi mai grele, căci marii noştri agricultori vor fi nevoiţi­­ să-şi desfacă produsele cu un scăzământ însemnat, faţă de preţurile ce ie ar fi putut obţine astăzi, dacă situaţia in­ternaţională nu ar fi împiedecat ex­portul d­in fine la toate aceste calamităţi mai adăugând faptul că din cauza timpului ploios în toamna anului a­­cestuia nu­­ s’au putut face de­cât foarte puţine sămănături de grâu, la orizont se întrevăd zile de restrişte. Totuşi, nu rămâne îndoială că si­guranţa zilei de mâne, depinde de graba limpezirei situaţiei politice in­­ternaţionale. Negocierile de Pace Conferinţa de la Londra.—Atitudinea învingătorilor. —Revendicările pute­rilor. — Intransigenţa aliaţilor. — Im­posibilitatea unui port la marea A­­driatică.—Conferinţa Europeană. Sîntem în plină perioadă de transiţie. Statele balcanice, se prepară pentru conferinţa de pace care se va deschide după cum se ştie la Londra în ziua de 13 Decembrie. Delegaţii încă nu au fost fixaţi definitiv. Din partea marilor pu­teri se accentuează tot mai mult ideia alcătuirei unei reuniuni de ambasadori care să decidă asupra tuturor chestiu­nilor Balcanice, fiecare căutând să-şi pue asfel in armonie interesele sale cu no­ua stare de lucruri care se creiază în Balcani. Acestea nu sânt de­cât sonda­­gii diplomatice care nu se ştie de vor avea şansa de reuşită, deşi aproape toa­te puterile s’au declarat favorabile la a­­ceste idei. E incontestabil că puterile au mari interese în Balcani, care dacă vor fi lăsate absolut numai la discreţia belige­ranţilor cu siguranţă că vor fi păgubite şi puse într’o stare de inferioritate. Acţiunea viguroasă a Bulgariei ca şi atitudinea din cele mai sfidătoare a Ser­biei, au tăcut pe marile puteri să în­trevadă un pericol permanent ce s’ar putea naşte din această îndrăzneală şi să le facă şi să strângă rândurile, să se reînoiască tripla şi dubla alianţă. Alegerea Londrei ca loc al tratative­lor de pace, îşi are şi ea cântecul ei. Expectativa în care a stat până acum această putere se pare că i-a adus un mare folos, căci a se negocia pacea pe terenul seu înseamnă să aibă cea mai mare înrâurire asupra lor, să le dea nu­anţa engleza de ocrotire şi avantaje. Propunerea lui Sir Edward Grey a­­supra unei conferindi a ambasadorilor e primită cu multă simpatie de Franţa, Germania, Austria şi Italia, dar se pare câ şi aceasta nu e de cât un joc al dip­lomaţiei engleze, care cel puţin de astă dată s’a aratat cu mult superioară celor­lalte puteri. Un fapt e insă cert că după negocie­rile de pace dintre bel­geranţi, va urma cu siguranţă o conferinţă a marilor pu­teri, care singură va decide de situaţia din Balcani. Şi acestea sânt scoase şi mai mult în evidenţă din felul cum se comporta învingătorii, care resping ori­ce amestec al puterilor la împărţirea prăzei respingând orice intervenţii, neţi­nând seam­ă de cât de interesele lor. E evident că Europa nu va putea suferi o astfel de Încălcare a drepturilor ei, nu va putea să lase ca interesele sale în Balcani să fie jignite sau puse pe o treaptă de inferioritate, la nevoe între­buinţând chiar forţa armată pentru a face să fie respectată şi­­ascultată. « Statele Balcanice învingătoare, încura­jate de Rusia şi Anglia se pare că nu vor ceda sau vor ceda cu foarte multă greutate şi tărăgăneală justele revendi­­cări ale statelor Europei. In primul loc Austria, Germania şi România au inte­rese vădite încât astăzi aproape nimeni O scena din „Martira“ Reproducem o scenă din admirabila poemă dra­matică «Martira» a lui Jean Richepini, versificată In romineşte de poetul M. Codreanu,o poemă care se va juca mline seară pe scena Teatrului Naţional: Johannes O, voci blestemătoare, topiţi-vă 'n tăcere !... voi insultaţi şi crucea şi sfintele mistere şi sîngele de fiul lui Dumnezeu vărsat spre-a noastră mîntuire! —O, Crist, acest păcat de moarte, iartă-i astăzi acestor rătăciţi !... şi nu lua în seamă ce-au spus aceşti smintiţi. Dar strigătul ruşinei şi-al remuşcărei mele ascultă el,—căci spre mine, în aste clipe grele porniră­ atîtea glasuri pe-o rătăcită cale de înjosiri aduse Dumnezeirei' tale... Şi pentru că’n profitu’mi ai fost de ei uitat, pe mine fă să cadă Întregul lor păcat ! Flammed­a O, nu!~lasu’i să’ţi spună recunoştinţa lor. Simţesc şi eu ca dînşii acelaş cald fior, aceiaşi crimă astăzi am făptuit şi eu, şi eu ca ei, în tine văd pe stăpînul meu, pe omul sfint şi mare, puternic şi suav, în­spre genunchii cărui ori­cine cade sclav. Tu taci... Cu vorbe aspre, din sufletul meu plin, nu sfărâma acuma misteriosul crin, a căruia corole se nasc încet şi cresc, (arătind calicii) udate de-a lor lacrimi! Ca tine îi iubesc... şi-al lor „amin“ cu dînşii îl strig acum în cor ! Tu mi-ai promis odată un crin consolator, şi-a lor iubire sfintă... şi jalea lor curată, mă face-a crede, crinul, că va’nfiori odată!— Şi dacă sunt strigace pentru moment a prinde Credinţa’n Dumnezeul, ce sufletu’ţi cuprinde. Mă stăpineşte totuşi frumosul ideal... şi’l caut... Rătăcitei arată’i tu un mal şi fă-o că’n spre tine şi Dumnezeul tău pe-un drum ascuns să’şi urce încet tot dorul său. Cum, n’ai văzut tu oare şi eu că mă sfirşesc extaziată ’n spasmul unui omor Jjfrăţesc, ce’mi deschidea aripa cu adierea’i lină şi’mi da avînt din umbră, în sus, In spre lumină O, luminosul zîrabet de ciocîrlie ’n zori, cînd îşi întinde­ aripa şi-ai vintului fiori o leagănă, urcind’o, în ochii tuturora, spre purpura In car« s’aprinde aurora ca să’şi întărie sborul spre lumi ameţitoare în sus, spre largi azururi.. şi tot mai sus, spre soare!.. — Ah ! pentru ce c’un strigăt brutal tu mai trezit din farmecul în care pe-o clipă­ am adormit (arătînd calicii) şi pentru ce să’năbuşi astfel a lor suspine... sfarmînd din sbor aripa ce mă urca’n spre tine ! Femeie... lohannes Aruns (c­oborînd repede în scenă și tăind vorba lui lohannes). Nu’i cu cale ca să răspunzi, o frate, acestei.—Ia seama... orgoliul tău se sbate... Căpcana ce’ți întinde acuma Duhul tău, prea lesne poate prinde într’însa gîndul tău ! Ia seama ! fugi de-aceste tablouri înflorite ce-ascund idolatria sub vorbe linguşite !... Pretinde fata asta credinţă că doreşte... dar minte... căci pe altul,... şi nu pe Crist, iubeşte !... Latro (aruncîndu-se din fundul ta­vernei către scări) Taci, viperă ! — de minte aice cine­va, eşti numai tu. Ia seama cunoşti puterea mea (repezindu-se la Aruns) Cazi în genunchi! Retrage’ţi cuvintele! Sau, lasă... (îşi smulge­ amîndouă săbiile) Flammedla (oprindu-l cu’n gest şi tăin­­du’i vorbal Dă’i pace. Dacă minte sau nu,—mie nu-mi pasă. Ajuns Ea stăruie, vezi bine... o frate, fii cuminte, păzeşte-te de dînsa de astăzi înainte. De altfel, vin, te chiama o sfintă datorie, Ce’ţi va’ntări voinţa. (arătind calicii) Ca dînşii toţi se ştie că Dumnezeul unic de-aici cît şi din cer e numai Crist, el singur,—cel mai sublim mister, pe care ca şi orbii, în nebunia lor Tau blestemat!—Acuma...şi’n faţa tuturor... pe drumul de’întuneric păn’la capelă vin, şi’n faţa lui, genunchiu, de umilinţă plin, ţi’i pleacă, şi te roagă, cu bunătatea sa să ierte a lor crimă, precum şi crima ta, căci tu ai fost pricina acestui cult smintit

Next