Mişcarea, ianuarie 1913 (Anul 5, nr. 1-24)

1913-01-01 / nr. 1

o industrie-monopol de stat ; în Anglia, şcoala e de fapt a cetăţenilor, nu a sta­tului. Sistemul de educaţie englez ţin­teşte să întărească caracterul şi să dez­volte complect individualitatea. Sistemul englez menţine echilibrul între fizic şi intelect; el ţine seamă că omul e ire­ductibil şi că educaţia fizică şi intelec­tuală se complectează reciproc. Pînă şi în bibliotecile publice, în Anglia, găseşti alături: sală de lectură, sală de gim­nastică şi scrimă şi basonul de trnotat, iar cîmpurile de joc nu lipsesc nici de la universităţi. Sistemele de educaţie francez şi ger­man produc membri clasificaţi ai statu­lui ; cel englez produce cetăţeni inde­pendenţi ai lumei. Tinărul german duce cu el la şcoală respectul pentru autoritatea constituita şi simţul datoriei faţă de locul pe care îl ocupă în organizarea complexă a sta­tului : el trăeşte ca un clasificat con­ştiincios. Tînărul francez duce cu el amintirea regimului de închisoare, cu toate că în şcoală i s’a infiltrat „Drepturile omului“, de care apoi se răzbună prin lipsa de respect cătră autoritatea constituită şi prin spiritul de revoltă. Şcoala In Anglia nu ţinteşte să dea oameni complect formaţi, ci oameni cari să fie In stare să se formeze singuri. Şcoala prepară pentru viaţă nu numai pentru o parte a vieţii,­­ zice în altă parte autorul; ea nu caută să îngrămă­dească o mare cantitate de învăţătură ci să dezvolte o mare putere de a în­văţa , nu să dea oameni săturaţi de şti­inţă, ci oameni însetaţi de ea şi entu­ziaşti pentru lupta vieţei. Pe cînd in fiecare şcoală din Francia, stă cu mlndrie la locul de cinste un e­­xemplar din Drepturile omului; pe clnd In cele din Germania adesea ori citeşti pe sobele de marmoră numele foştilor elevi, cari au căzut cu glorie pe câmpul de luptă In războiul cu Franţa, — pe atunci in şcolile din Anglia, pe placarde lipite pe perete, citeşti inscripţia : „Ide­alul nostru e caracterul“, cu lămuririle numerotate : 1. un înnalt simţ al dato­riei, 2. o situ­­ţie largă, 3. o judecată sănătos ,bire de muncă, 5. origi­nalitate mare, 6. credinţă în con­tinua progresului, 7. stâpînire de sine, 8. «„.-clre In urmărirea scopului, 9. credinţă în bunătatea altora, 10. un caracter tare. E drept că tînărul­ englez părăseşte şcoala cu mai puţine cunoştinţi de cit cel francez, şi mai puţin disciplinat de­ C. cel german, dar In schimb are o ne­­tr­itată energie fizică, o mult mai ma­elasticitate intelectuală, o putere de urmări cu tepecitate studii grele şi un interes şi o sete pentru a învăţă şi a se perfecţiona, care suprimă pe observa­tor. Tocirea personalităţii e defectul co­mun al sistemelor de edu­aţie francez şi german, formarea omului cu iniţiativa, cu tenacitate, cu curaj şi încredere in sine, cu ambiţia de a trăi liber şi ne­­atîrnat faţă de stat, cu toate însuşirile bărbăteşti şi superbe ale vieţei omeneşti şi dezvoltarea personalităţii sunt carac­­teristicele de căpitenie ale sistemului de educaţie engleze. Tinărul englez intră în viaţă ca om complect, ca cetăţean neatirnat, cu în­drăzneala cu entuziasmul şi vigoarea de a duce lupta pe seama lui proprie, ori­unde şi in orice împrejurări. El intră în viaţă mai puţin specializat de­cu­ tînă­rul german, dar cu o mult mai mare elasticitate de adăptare la împrejurările găsite. Iată caracteristica sistemului de educaţie engleze, iată idealul celei mai naţionale educaţii, iată de ce în artico­lele mele «Orarul de dimineaţă» publi­cate în această gazetă, ceream ca la o viitoare organizaţie a şcoalelor primare să se aibă in vedere chipul cum funcţi­onează şcoalele similare din Anglia, iată de ce. Încheind acest articol, n’am În­deajuns cuvinte pentru a recomanda tu­turor colegilor In dăscălie şi tuturor oa­menilor ce se interesează de bunul mers al şcoalei lucrarea d-lui I. Botez ca o carte de actualitate şi ca o lucra­re de mare valoare. * In numerile viitoare, servindu-mă de lucrarea d-lui Botez voi arăta de ce mare Însemnătate se bucură In sistemul de educaţie englez, jocurile, sporturile de tot felul, şi religia, adică tocmai a­­cele disciplini care la noi tind să fie scoase din programe şi orarii. D. Machelarescu 5 SE 5 MAURICE LEVEL In ajun­ele serbâtoare Zăpada Începuse să cadă de Dumi­nică, de pe la eşirea din biserică. La început ca un fel de praf care plutea mult timp înainte de a cădea pe pă­­mlnt, apoi ca nişte fulgi deşi, In­cit trecătorii nu se mai vedeau de cit ca printr’o ceaţă. Pînă şi marginea pădu­­rei care era aşa de aproape nu se ve­dea de­cit ca o dungă slabă de umbră. Zăpada ajungea până la fereştile case­lor. Satul dormea într’o linişte adincă ; prin staule vitele se ghemuiau pe cul­cuşul lor de pae ; prin case ţăranii, bu­curoşi că stau la căldură, priveau cum ard in vatră butucii. In noaptea aceasta a Crăciunului, în­tr’o colibă singuratecă, aproape pierdută în pădure, doi bătrini şedeau împrejurul vetrei, doi bătrini foarte amărlţi şi să­răci, aşa de sărăci că n’aveau nici cu ce aprinde o candelă, ca să nu stea pe întuneric. Cele cîteva vreascuri începu­ Viţe americane altoite La rafie şi în verde pe rădăcini de 2 ani. Varietăţi superioa­re, perfect selecţionate, port­altoii cei mai rezistenţi. Dimitrie V­izanti, Biuroul Comuna Copou­. = Proprietar Viticultor. = Catalogul la cerere gratis M­I­S C­R­E­A Sanatoriul Dr.Al. Iaşi Strada Zmeu No. 3 b­i­rurgie. Complect şi perfect instalat din punct de vedere chirurgical.,­ Săli speciale pentru operaţiile septice şi aseptice. Sală de sterilizări cu aparat­­tele cele mai noi. Instrumentar ireproşabil. Se practică ori­ce intervenţii. Fecţiuni«a dre chiru­rgie ortopedică prevăzută cu o instalaţie spe­­ală de temnokrapie. Se aplică aparate ghipsate, bandaje, se face giimnas­tică ortopedica, redresări extensiuni etc. Se tratează: deviaţiile coloanei verte­brale, Mal de Port, eoxalgii, fraelurile, luxaţiile, artritele, ankilozele etc. etc. Faceri. Sală specială. Moaşă diplo­mată în permanenţă. Medicină. Se primesc toate maladiile. Se tratează bronşite cronice, en­zemul pulmonar, scleroza pulmonară, aderecţile­ pleurale cu aparate­rie gimnastică res-­­piratorie.­­ Boli nervoase. Electroterapie, cu-f­renţi electrici, băi electrice, masaje vi­bratorii electrice, epilaţie electrică. H­­t­droterapie. Se tratează sifilisul prin noile metode: injecţii Ehrlich (606) sau ,mercur după indicaţii. Se execută toate regimurile. Se fac analize de singe, urină sport şi sero-reacţiunea Wassermann. Se primesc în pensiune convalescenţi şi f­ormi.­ Directorul şi internul locuesc în sanatoriu, îngrijirea serioasă şi foarte con­ştiincioasă. Preţurile adaptate la toate straturile sociale. Policlinică, consultaţii, între 2—4 p. m. Prospecte la cerere. ’ 1 Telefon Sp. 92 Str. -Mia. OŞTIRILE LUI ALAH IMUMOIM Noaptea care ’ncheie anul Noaptea sfântă, Când cetindu-şi El-Coranul Trist Mohamedanii cântă Pe răpuşii prin bătăi— Noaptea asta ştie spune De-o minune La Călugăreni prin văi. Când e’n jumătate ruptă Noaptea ’n cale, Pe uitatul câmp de luptă Se porneşte-un glas de jale Şi-apoi multe, şi’mprejur Din păduri răsar o mie, Din cîmpie Plînge-un nesfârşit murmur. Iar murmurul creşte într’una Urlă ’n zare ca furtuna, Şi prin zarea spintecată De blesteme şi de vânt Ies Spahii in şiruri dese, Oastea ’ntreagă din pământ. Căci acum prin lumea lată. Toţi cari au perit vr’odată Pe câmpiile ghiaure— Şi-aşteptând un semn ceresc Stau gătiţi, potop să plece Tot pămintul creştinesc. Şi din bărbile-’ncîlcite Iuţi îşi scutură ţărîna Şi pe cari s’asvîr­ grăbiţi, Şi-’nvîrtesc duşmanii crucii De năvală stînd gătiţi Furnicînd din mii de locuri, Iar, ce geme, e cuvint. Şi-i al lui Alah cuvîntul, Sfint şi mare — Şi tăcută ca mormîntul Şi ’mpietrit’ acolo ’n zare Oastea ’ntreagă stă pe loc. Codrii, dealuri, rîu şi luncă Toate-aruncă ochii ’n sus spre-un semn de foc. Mii de guri atunci în vaer Umplu cerul: Crucea e, o cruce ’n aer! Turcii toţi svirlindu-şi fierul, Iuţi se ’ntorc ca ’ntorşi de vînt! Noaptea ride luminată Şi de-odată Intră totul în pămînt. George Coşbuc. Şi de-odată Grabnic iese Ies să jure Şi să’nece Săbii lucii Plini de ură Mii de feţe Numai­ una, Şi se luptă, Cu blesteme şi batjocuri Strigă toţi ca dintr’o gură Sfintul nume-al lui Isus, Şi turbate şi ’ndrăsneşte Alergînd privesc în sus. Iar acum, fiind o glată, Osie intr’această roată Se ridică Semiluna De pe steagul care ’nvînt Geme-o plîngere ’ntreruptă seră să se treacă, fără din cînd în cind se rupea cîte creangă încărcată de zapadă şi cădea un sgomot înă­buşit. încolo dom o linişte adincă turburată doar de tacul unui ceasor­nic şi de sfirăitul celor ude. Intr’un tîrziu bătrînul şopt — Cit suntem darăsiţi !... Pe cînd ceilalţi după ce voişi dela biserică se vor pune la masă,­­... Bătrîna care stea coatele pe ge­nunchi și cu capuri palme, răspunse fără să se miște : — Mai este o tufă de slănină în dulap, ia-o dacă ai­ foame ! Moşneagul dădu­­ cap. — Dar mani ce am să mîncăm ?... Trist Crăciun !... Bătrîna nu zise mic, ci ridică deo­dată capul. — Ce este, întreb Moşneagul ? După ce ascultă cva timp își lăsă din nou capul în mnu și-i răspunse: — Nimic! Lătra neîne. Cinele lătra din u. Părea un plin­set jalnic în noapte acea friguroasă. Bătrîna ridică iarăși ipul. — Auzi ? — Trece cineva pdrum... — Cine poate tre­ce drum la cea­sul acesta. Doar diul mai bate dru­murile pe un timp acesta. Bâtrînul repetă : Dracul“. Și, cam începuse să tremur fiindcă focul era pe isprăvite, mai urcă in vatră cîteva vreascuri și un buc. Vreascurile se aprinseră și se pretură îndată în jă­ratec, apoi se făcu n nou întuneric la odaie. — Umblă cineva prin pădure, zise bătrîna. — Vre un lup ce dă tîrcoale. — A stat la bartă ! — Are să vie și miroase la ușă. — Nu, sunt paste om... Auzi? In același minut foarte departe, în sat, începuse să treă clopotele. Glasul lor părea că spunica pănă și îngerii din cer se Învelesc Pentru a doua oră bătrîna spuse : — Sunt pași de n... se apropie. A ! A deschis poarta...fine... vine... Și fără a-și da sema —sărăci, aproape cerșetori, de ce arau să se teamă ?—se sculară amîndoi tinurînd... Cineva bate la ușă. Ei tăcură, tataia se repetă. A­­tunci bătrîna șopti — Auzi ? Apoi pașii se îndepărtară. — Cercetează așa, zise moșneagul încet de tot. — Dacă n’am­ nai­­vea cinele nostru... — Pașii se apopară din nou și cel de, afară bătu priin a treia oară stri­gând : — Deschideţi! Bătrînul care nu-l pierduse încă toată vlaga își luă inima In dinți și întrebă : — Cine ești ? Ci vrei ? — Sunt­ un bie­­trumeț rătăcit, des­chideţi fără teamă! Bâtrînii se privră unul pe altul. Gla­sul era blind. In­sa se auzeau mereu clopotele. — Deschideţi! — Dar n’avem noi loc, nici mînca­­re ; suntem nişte sam­ani tăetori! — Ori și cum, deihideţi. Bătrîna stătu la n­doială cîteva mi­nute, apoi deschise. Vintul aruncă un nour de zapadă odah cu nepoftitul mo­­safir. După cît mai­­ putut vedea prin întuneric, era un oi­ înalt, bărbos și puternic. — Vedeți, îi spuse bătrînul, nu avem aproape nici jos în attă. Străinul își asub­li mantaua pe laviţă, își întinse minele la foc și-i răspunse : — Ei, și ? Tot nare să fie așa de frig ca afară. Aţi fi făcut rău dacă nu ’mi-aţi fi deschis. Bătrîna făcu o mișcare nedeslușită și se puse jos. — N’aveţi ceva di băut? — N’avem nimic. — Nici vin, rachiu ? — Nimici — Pacat, ași fi tratit tare scump o ulcică de vin cald. Moșneagul îl privi răutăcios și-i răs­punse : — Oh ! Să plătiți... — Da,? Eu nu sunt un vagabond. Am bani. Nu-ți cer nimic pe degeaba ; uitați-vă, și zidnd acestea, desfăcu o pungă, băgă mîna întrînsa și făcu să sune banii. — N’avem nimic ! spuse baba cu un glas mai blind. Uitați-vă, și in palma drumețului stră­­uciră o mulţime de galbeni. — N’avem nimic! zise moşneagul of­tând. Tare rău. Dar un braţ de pae pe care să mă culc cred că aveţi ? —* Culcaţi-vă pe patul nostru ! — Nu! nu ! Numai un braţ de pae. Am să plătesc eu pentru un pat de puf. Să mă sculaţi mâni dis de dimineaţă. Arătaţi-mi unde să mâ­cuie, mi-e somn vin de departe şi sânt tare obosit. Bătrâna îl duse în odăiţă unde era întinsă o saltea de pa. — Am să dorm bine, spuse călătorul — Noapte bună ! şopti bătrâna. Şi trăgând uşa după dânsa se întoar­se lângă bărbatul ei. Auzeau cum din dosul peretului de scânduri drumeţul îşi scoate galoşii şi sunetul pe care-1 făcu punga cu galbeni căzând pe podele îi făcură să tresară. Tăce­­i. Uit,fie cu urechea cele mai şi mici sgomote ce veneau din odăiţă. — Buna seara! le zise străinul întin­­zând­u-se pe saltea. — Buna seara ! răspunseră moşnegii într’un glas. Clopotele nu se, m­ai auzeau acuma, jăratecul începe să treacă, se mai au­zea doar răsuflatul greoi dar regulat al călătorului. Moșnegii se ghemuiră unu lângă altul așa fel ca să poată vorbi,nn șoaptă. La lumină poate n’ar fi^îndrăs­­nit să vorbească dar întunerecul le da curaj. Femeea zise! — Ai văzut ce mai de­ bănet ? — Am văzut! — Cât o fi având oare ? — Poate câte­va mii — Ascultă cum doarme ! — Ascult ! — De unde o fi venind ? vine de­de­­parte — E tare obosit și omul obosit are somnul greu... Căutau prin întuneric să-și ghicească gândul din privirea ochilor. Moșneagul fără să-şi dea seamă apucă barda cu care despica butucii. Ea îi urmări miş­cările. Acelaşi gând le trecea la amân­doi prin minte şi nu mai aveau nevoe să şi vorbească. Totuşi, baba şopti — Pe unde a trecut? Moşneagul îi răspunse ea şi când şi-ar fi răspuns sieşi : Nimeni nu i-a văzut venind. Dacă ar fi trecut prin sat ar fi rămas să petrea­că noaptea acolo... — Crezi că doarme ? Pare puternic și dacă s’ar trezi... Bătrânul strânse coada bărzei și se sculă. Baba se luă după dânsul. Deschi­seră uşa. Călătorul stătea întins cu fața în sus și cu mânele făcute cruce pe piept. Corpul lui mare avea în întuneric înfăţişarea unei matahale. Bătrânul ap­­lecându-se să ieie punga se împiedică, nevasta-sa îi apucă de mână. Stătu, o clipită numai la îndoială, apoi deodată cu araîndouă minele ridică barda şi fă­­cându-i vânt, o isbi în faţa nenorocitu­lui drumeţ. Nu se auzi de­cât trupp-ul pe care îl făcu moşneagul ca şi când ar fi despicat un stejar. La început râmaseră înspăimântaţi în faţa acestui mort apoi după ce îi go­liră buzunarele, îl duseră în grădină. Cu latul lopeţei bătrînul dădu la o parte za­­pada şi fiind­că pământul era înghețat începu să sape o groapă cu barda. Cînd crezură că groapă e destul de adînca încercară să împingă pe mort întrînsa dar mortul nu Incăpea. Văzindu-1 culcat pe patul alb de zăpadă care-i făcea și mai măre statura taetorul spuse: — Cit e de mare! Și se puse din nou pe lucru. Clnd is­prăvi se întoarse cătră babă și îi zise: — Ajută-mă ! Amîndoi îl tîrlră pănă la marginea groapei, îi făcură vânt Intrînăa apoi re­pede Începură să toarne pumnul deasup­­ra-i. Ca să nu se cunoască săpătura proaspătă presurară peste groapă ză­padă. Apoi spionând cu ochii întuneri­cul și tremurând de frig intrară în casă. Punga cu galbeni era lângă dînșii. Cum nu îndrăzneau s’a­prindă can­dela numărau banii pe întuneric diluîn­­du-i. Din cînd în cînd li se păreau că aud un sgomot, atunci se opreau din numă­rat și trăgeau multă vreme cu urechea, apoi nemai­auzind nimic se puneau iar să numere. Cînd se iviră zorile se duseră să va­dă dacă a rămas vre-o urmă a nelegiu­­irei lor. Credinţa era de un alb nepătat fără nici un murmur. Zăpada câzind fu­sese cea mai bună tăinuitoare a crimei. închiseră uşa şi sdrobiţi de oboseală de frică adormită. Clnd s’au deşteptat era ziuă, o zi fru­­moasă cu soare. Uitaseră totul și râzlnd timpul frumos de afară Zîrabiră, însâ punga cu galbeni de pe vatră le aduse­ră aminte de groaznica noapte şi un glas îi făcură să tresară de spaimă. Cineva striga din drum : — Ei! moşnegilor ! Ce era ? Baba privi prin gaura broaştei şi zise : — E Filip brutarul? Deschisa uşa şi privirile-i câutară cu grabă locul unde era îngropat mortul, era cu neputinţă de cunoscut că fusese dată zăpada la o parte. — Ei cum aţi petrecut Crăciunul ? — Ce?! — Iată-vă bogaţii... Nu mai aveţi ce­­voe să munciţi. Cred că a fost o lovitura straşnică. Pun rămăşag că nu l’aţi recunoscut pe fiul d-stră. Ce vrei, in zece ani se schim­ba omul nu şagă!... Mi-a spus ea chiar că n'are să vă spue nimic dacâ nu-l ve­ţi recunoaşte şi că dimineaţă are să vă facă surpriză... Dar te aveţi ?.­. Moşnegii urlînd de durere, pe brînci, scormoneau cu minele pâmîntuL. Tradusă de A. Maerl * După ştirile primite de la Londra, d. Take Ionescu­ se va reintoarce în ţară la 7 sau 8 ianuarie. ■ Se crede că pe ziua de 20 ianua­­rie 1913, Marele Colegiu electoral va fi convocat pentru a proceda la alegerea unui Episcop al Eparhiei Almoleului Noului Severin, în locul vacant. ■ Au fost transferaţi după cum ur­mează următorii mediei: D. V. Imbru, de la spitalul Lădeşti, jud. Vâlcea, la spitalul Hangu, din jud. Neamţu, în josul d-lui Gh. I. Dumbrava. D. Gh. I. Dumbravă, de la spitalul Hangu, jud. Neamţu, la spitalul Rosnov, din jud. Neamţu, în locul d-lui Matei Socolescu. D. Matei Socolescu, de la spitalul Râs­nov, jud. Neamţu, la spitalul Ludeşti, jud. Vâlcea.­­ Pe ziua de 1 ianuarie,în urma de­ciziei ministerului de instrucţie, se va înfiinţa în Iaşi o grădină de copii, al că­rei post va fi plătit cu 110 lei lunar. Primăria oraşului Iaşi a fost înştiin­ţată să dea tot concursul­­pentru , buna funcţiune a acestei şcoli. » Pe ziua de 1 ianuarie se va face o mare mişcare în serviciul administrativ şi silvic pendinte de Epitropia Sf. Spiri­don din Iaşi. Cu această ocazie se vor înlocui şi mai mulţi intendenţi de ospi­cii şi spitale. Listă de subscripţie pentru Fond cultural „Spini ”- Har“ Subscrierile din urmă lei. . . • 1313 G. G. Mîrzesetr..............................100 Total . 1418 Subscrierile continuă și ele se primesc la „Cercul Didactic din Iași“, strada Lăpuşneanuu

Next