Mişcarea, octombrie 1913 (Anul 5, nr. 224-248)

1913-10-01 / nr. 224

cut şi noi, din respectul ce se cu­vine instituţiei teatrului naţional — atitudine pe care prefectul a dove­dit că n'o poate avea. D . R. D. Handoca, prin adresa ce a trimis-o prefecturei, relevă şi d-sa ca şi noi ocupaţiunea poliţienească de la teatru pe care o denumeşte „in­vazie". Ca dovadă că prefectul a recunos­cut această invazie — cu tot regula­mentul teatral invocat — este că în chiar aceiaşi seară când a primit a­dresa teatrului, a retras din teatru cor­doanele poliţieneşti, trimiţând numai numărul prevăzut prin lege. Dat fiindcă în răspunsul său prefectul de poliţie are aerul de a se manifesta ca un riguros apilicator de legi, vom a­­ratca în cele ce urmează că prefectul a săvârşit, tocmai el, acte de ilegalitate. Prefectul citează regulamentul teatral pentru a motiva paza poliţienească şi in sala teatrului naţional. De articolul 2 din acest regulament nu poate fi vorba, de­oare­ce în acest arti­col se vorbeşte de „siguranţă sau sa­lubritate publică“ cum nu e cazul aicea. In articolul 3 se vorbeşte de dreptul ce-i poate exercita „autorităţile publice“ adică poliţia, cari sunt datoare să aibă reprezentanţi la toate spectacolele. Câţi reprezentanţi poate avea poliţia în sala teatrului naţional ? Ne-o spune acelaş regulament la articolul 130, pe care prefectul îl reproduce cu litere mai mici : — „Direcţia Teatrelor Naţionale sunt datoare să rezerve în sală, în afară de legile regale următoarele locuri pentru instituţiile şi persoanele mai jos arătate : „Prefectura poliţiei: două sta­luri I, un stal III, patru locuri la galerie". Publicul care a asistat la teatru, în serile când sala a fost invadată de a­­genţii poliţieneşti, este martor şi poate judeca câtă dreptate are prefectul de po­liţie, atuncea când, călcând legea citată, a umplut sala teatrului cu cordoane po­liţieneşti.* Să trecem acum la atribuţia poliţiei în serile de teatru. Are dreptul agentul po­liţiei să facă controlul de bilete ? Ne o spune acelaş regulament invocat şi reprodus de prefectul poliţiei, la arti­colul 6: „Ori­ce spectator e dator să pre­­sinte biletul seu de intrare contro­lorilor şi uşierilor teatrului, ori de cîte ori aceştia îl vor cere“. Atuncea cum justifică prefectul abuzul săvîrşit de agenţii sei—pe baza ordinului primit din partea— cam­ în acele seri de invazie au fă­cut şi pe controlorii teatrului? * In ceea­ ce priveşte aplicarea articolului 7, cum încearcă să se justifice prefectul, este şi aici un act de afişare şi deplas­­ionare, cum toată lumea ştie că-i place actualului representant să facă la ori­ce ocazie. Exemple am avut suficiente: in­troducerea elevilor ruşi în oraş cu alai oficial, escortarea oficială a întregei gar­nizoane cînd a intrat în oraş, întoarsă din campanie, afişele oficiale prin care a­­nunţa, în seara de 24 iulie, semnarea păcii şi cîte şi mai cîte! In specie, referitor la articolul 7 din regulamentul teatrelor, prefectul a abu­zat de autoritatea poliţienească--cam­ la trupa «Grigoriu», nu s’au vîndut, la nici un spectacol, bilete de stat în pi­cioare, oprite prin regulament, împotriva cui a trimis deci prefectul convoiul de agenţi poliţieneşti ? împotriva d-nei E. Laşcu artistă-societară a teatrului sau împotriva persoanelor cari avînd bi­lete şi întrînd în sală în timpul cînd se ridicase cortine, au rămas în gang, ne­­vrând să deranjeze pe spectatori ? Prefectul cum vedem a luat măsuri ca... artiştii teatrului naţional să nu invadeze în sală. In consecinţă a dispus ca tea­trul să fie poliţieneşte ocupat ca să-şi manifeste ast­fel spiritul de plasionare. ... Şi totuşi prefectul se plînge că noi îl „înjurăm" ! DIN ZBORUL V­RE­MEI Oui est sine peccaio? Sub acest titlu primim la redacţie ur­mătoarele versuri datorite unui tînăr pu­blicist St. Nanu Micle, nepot de fică al destinsei şi nefericitei poete Veronica Micle. Le publicăm mai la vale ca cetitorii să-şi facă o ideie despre evoluţia atavică a unui talent care acum cîte­va decenii a isbutit să-şi cîştige un loc frumos în literatura romînă: Stăpîn ! şi crezi oare credinţa nu ’nşeală, Că-i vis care trece, imagina goală? Stăpîn ! ce speranţe, ce gînduri nebune, Nebun cine-ascultă, nu cel ce le spune! Stăpîn, pe ce oare, pe holde şi plaiuri; De ce nu pe stele, pe ceruri şi raiuri ? De ce au pe sceptrul zeului simţ, Şi numai pe-o umbră, din micul pămînt ? Revarsă se ziua cu soarele­­ mare Pe suflete negre, pe inimi murdare Răsfaţele lună, tu simbol şi crezi. Şi-apune în haos, la calea ce vezi! Stăpîn, ce ideie, ce chip ce cuvînt Stăpîne pe vieaţă şi nu pe mormînt; La umbra credinţei, ce ades ne înşeală De ce zidim vise în inima goală ? * Privesc azi cu groază şi frică ’n tăcere Cum totul se pleacă la­ marea-ţi putere; Cum totul se stânge, cum­­tot se adună La glasul tău aspru, la pofta-ţi nebună! Puterea-ţi măreaţă nu are hotare Şi-o lume se ’nclină în dragostea-i mare Iar totul nu-ţi spune şi nici îţi doreşte Cum cântecu-i cântă şi ’n suflet vorbeşte ! Stăpâne, stăpâne din cer dar divin Primita-i şi toţii, credinţa ţi-o ’nelin Dar cum din puterea-ţi, tu mândrule soare N'ascultă mişelul, ce fuge când moare ? De ce oare vise ce trec precum trece O umbră, sau apa ce lasă tot rece, De ce s’adăpi gânduri cu ’nşelăciuni Să crezi tot in basme, să crezi în minciuni. Fiinţă fărâmă, atom de atom Cine te îndeamnă, să uiţi că eşti om ? Şi cine îţi spune prin glasul său sfânt, Că viaţa lumească, nu ’ncepe ’n mormânt? De ce tu stăpâne, n’ai inimă mare Să ’nfrâni prin puterea-ţi­ înclinări barbare? De ce nu îndrepţi ochii spre-a cerului haos Şi timpul nu-i măsuri, cu-al morţei repaus Priveşte în urmă şi ’n zări înainte, Priveşte spre cerul’ cu bolţile sfinte Indreaptă-ţi privirea l’al timpului gând, Gândeşte cum toţii ne ducem pe rând!... Iar dacă şi-atuncea mai vrei stăpânire Şi fruntea-ţi se pleacă, la cruda-ţi pornire Atunci cu evlavii şi smerit mă plec La tine din sfera sublimă ce-o trec. St. Naim Mich La „Comerţul Românesc Reprezentanţa din Iaşi. — str. Stefimn cel Mare No.29 Găsiţi permanent în depozit : EXCELENTELE: Din fabrica americană „MILWAUKEE“ Seceretor­i-1 cgătoare Seceretori simple Cositoare Greble — Sfoară de Manilla, Standard pur american şi englez — Caritonii iuri-1 de treer „Albaret“ cu motoare de benzină pe 2 roţi, transportabile cu un singur cal. dăruituri mici „Kovaric“. Vînlirătoare din cele mai renumite fabrici. Pluguri. — Prese de vin. Motoare „Hille“ cu benzină, ţiţei şi gaz sărac. In­stilaţiuni complecte de mori şi brutării precum şi orice alte articole de maşini agricole şi industriale. — SOCIETATE­A SOSIM­A - MIŞCAREA Rezervistul român Potrivit ca statură şi slăbuţ la trup, viguros la braţe, cu faţa smeadă de ar­şiţa soarelui şi trasă de grijile şi nevo­ile de toate zilele , cu doi ochi scânte­­etori cari par a se uita cu neîncredere în jurul lui. Îmbrăcat cum dă D-zeu şi după vre­re, când cu cămaşă albă, iţari şi un brâu la mijloc, când cu un surtuc mai grosuţ sau cojocel şi pantaloni prinşi cu curea , tu picioarele când goale, când cu opinci sui ciubote, după cum îi dă răgaz bae­­rile pungei. Capul acoperit, fie cu pălărie fie cu căciulă, după cum arde soarele. Sprinten in mişcări, ager la munte, după puţina învăţătură care a căpătat o şi el în bietele noastre şcoli rurale ! Şi câţi din ei o au şi pe aceasta ? Neîn­crezător la început în alţii, şi chiar în el însuşi, se înduplecă cu uşurinţă mai într’un târziu, fie chiar cât de hotărât în vederile lui , fapt ce-i aduce multe decepţii şi lovituri, m­ai cu seamă din par­tea străinilor cari cunoscându-i acest defect, profită de pe urma lui. Câţi nu şi-au pierdut săracii şi cămaşa de pe ei din cauza aceasta ? Bun la inimă şi primitor din cale a­­fară, cari aşa a apucat; şi câte neno­rociri nu i-a adus lui pe cap această bunătate ? Căci din moşi strămoşi a fost ospita­­ler şi s’a pus la dispoziţia străinului şi primului venit, munca lui, casa lui şi chiar pământul lui. Graţie acestui fapt au putut să se a­­şeze străinii in satele româneşti, şi in­­cet, încet, pe nesimţite şi cu multă di­băcie, să puie mâna pe munca lui, pe casa lui şi chiar pe ogorul lui ogor pe care cu braţele lui viguroase la a­­parat, cu sângele lui l’a stropit, cu car­nea şi oasele străbunilor şi părinţilor lui l’a îngrăşat, de l’a adus azi în sta­rea înfloritoare în care se găseşte. De pe acest pământ care în vremuri al lui era; şi nici că să putea să fi fost alt­fel, căci el ii era păzitor, cu zidul piep­tului lui l’a dispărţit de lovirile vrăjma­şilor şi braţele lui puternice l’au păzit să nu vie din afară vrăjmaşii sa ne fure limba, credinţa şi daiînele. De pe acest ogor pe care azi pare a-i fi frică să zică câ-i adevărat stăpân, au venit In momente grele să-l c­heme din nou , cu pieptul lui să-l apere şi cu bra­ţele lui să ducă cu mândrie steagul stră­moşesc ce de atâtea veacuri a dus spai­ma şi groaza în hoardele duşmane. Nu a stat un moment la îndoială’ şi lăsin­­du-şi tot ce are mai scump pe lume, co­pii, nevastă, părinţi, neamuri, vitişoa-­­ rele lui, ce cu multă strădanie le-a cres­cut şi ţinut până acuma ; pământul lui, ce mult puţin cât îl are, din suflet îl iubeşte, căci el îi îndestulează casa, de pe urma lui îşi plăteşte angaralele ce apasă greu pe umerii lui, şi tot în el îşi va avea locaşul de veci la chemarea ce­lui de sus. Şi s’a dus. Au răspuns staţia ca el, în cât s’au îngrozit duşmanii numai când au auzit cu câtă grabă ştie să res­­pundă rezervistul român, când goarna îl chiamă şi clopotele Sf. Biserici îi rea­minteşte, ca şi strămoşilor odinioară, ca a sunat ceasul cel mare, când fiecare român trebue să vie a-şi pune sub cu­tele steagului nostru viaţa pentru apă­rarea ţărişoarei lui şi a Tronului. Nu credem să fi fost momente mai înălţă­toare ca acestea, in cursul veacurilor, la orice popor, fie el cât de războinic ! Şi numai cei ce simt româneşte au pu­tut să-şi dea seamă, de ce patrio­tism cald e însufleţit, rezervistul român. Şi acest patriotism, e cu atât mai mare,­­ cu cât nu a fost cultivat de nimeni in el. Nu ştim sâ fi fost ait­ cineva înaintea marelui Haret, care să se fi gândit a desvolta în sătenii noştri dragostea de neam şi de ţ».* Ne gândim cu mândrie, cum ar fi re­simţit rezervistul român, când acest no­bil sentiment ar fi fost sădit în inima lui de mic copil, de părinţii lui şi de dascălii lui! Credem că atunci un ar fi fost duş­man care se cuteze a ne înfrunta cu puterea lui, şi ori­cine ar fi îndrăznit să se convingă de aceasta, ar fi plătit cu amărăciune cutezanţa lui. Mândră şi fericilă ar fi ţărişoara noas­tră dacă şi pătura conducătoare ar fi animată de atâta patriotism şi dragoste de ţară şi neam, de cât e însufleţit re­zervistul român. Cu amar ne gândim însă, că mulţi din acei cari„erau puşi să-i însufleţească, au căutat­ să-nnăbuşe acest mândru sen­­timent, înjosindu-1 pe el în faţa camara­zilor lui, şi lui însuşi. Multă durere su­fletească a simţit el de pe urma acestor nesocotinţe a mai marilor lui. Insă re­zervistul român p­urtător din firea lui şi ca şi Mântuitorul a zis: „Iartă le Doamne, că nu ştia ce facu- A prins însă şi el o mare învăţătura şi aceasta credem că o sa-i fie de lecţie pentru tot­dea­una.. Că cei ce nu au plecat din­tre ai lui, sau cei ce nu au stat cu el împreună, ca să-l cunoască şi să i în­ţeleagă, t­­u-i sunt adevăraţi prieteni şi nu îi sunt buni conducători şi sfătui­tori. Pe viitor vor căuta ca din ei să se indice, încet, încet, conducătorii şi sfă­tuitorii de mâine, cari să-i cunoască cu adevărat durerile, nevoile şi sentimen­tele lui. Aceştia cu el împreună vor schimba faţa zilei viitoare, şi credem că fericiţi vor fi acei cari vor apuca acea sfântă zi a Români­ei. Un lucru mai cere însă rezervistul român, de la conducătorii de astăzi. Să le îngădue aceasta. Să nu-i pue obstacole peste obstacole ca să nu şi-ie poată înfăptui. Pepinierele de viţe ageriene altoite Olge Gustave N­icolina­laşi Oficer Meritului Agricol Singur representant şi Depositar a Marelor Pepeniere Fenouil (Algeria). PRODUCŢIE ANUALA 8.000.000 viţe altoite Pentru sezonul prezent, ofer d-lor Podgoreni: £5 ul if a.­ cLe O­upru marca engleză calitatea extra-superioară cu prețuri cele mai convenabile ca ori­unde — Pluguri pentru arat viile — Marca franceză renumită Toate comenzile se vor adresa D-lui: OTGE GUSTAVE—NICOLINA-IAȘI Catalogul gratis la cerere niwiniiimrii»im» ii—ruT um miiW'nniiTirinrTtriin-~tr-m—1 m" '* ’ "" " r"t r'"11———i—BHB—a—HM sas Să nu caute a-l îndepărta de la viaţa cetăţănească prin fel de fel de mijloace meschine şi josnice, cum se face în pre­sent. Să-l ferească pe cât e posibil a-l da în mâna străinilor, cari nu caută de­cât a-1 exploata şi a-i suge ultima vla­gă, care se mai găseşte azi în el, cum par a tinde conducătorii de azi să facă. Şi să nu caute a lasa lucrurile să­ ajun­gă acolo ca el singur să vie pentru a-şi lua drepturile pe cari i­­e dau legile şi datinele noastre. Atunci va fi ziua cea mai dureroasă pentru neamul nostru ! Crh. I. Radu Farm­acist- Răducăneni Informaţii 8 S-a hotărît definitiv ca noul an şcolar să înceapă la 15 Oc­tombrie pentru şcolile primare şi 25 Octombrie pentru şcolile secun­dare. „ Luni 30 Sept. şi Marţi 1 Oct. se fac la Ministerul de Instrucţie numirile în învăţămîntul secundar şi primar c­u înscrierile la liceul profesorilor aso­ciaţi, urmează zilnic a se face în localul din str. Sft. Nicolae.­­ Dl. Al. Marghiloman, ministrul finan­ţelor, este însărcinat cu interimul preşe­­dintei consiliului de miniştri şi al minis­terului afacerilor străine,­pănă la întoar­cerea la post al titularului. 3 Opereta d. in astă seară se va da de cătră ansamblul de operetă «Grigoriu», o frumoasă premieră : „Femeia Modernă“ muzica de I. Gilbert. Mîine seară după cererea generală „Lăutarul". Casa Artelor Întrunirea primului consiliu.—Alegerea preşedintelui.­— Capitalul. — Localul.— Noi emisiuni. Prima întrunire a consiliului de adiţie a societăţii cooperative „Casa Artelor“ a avut loc Duminică 29 Sept. orele 4 p. m. în locuinţa d-lui dr. Fossa, în str. Lascar Catargi. Au luat parte d-nii A. D. Xenopol, dr. St. Fossa, Em. P. Bardasare, C. Cru­­penschi, Ed. Caudella, d-na Sofia Teodo­­reanu, A. D. Atanasiu, Gh. Scarlet, Gh. V. Botez-Gordon şi Rudolf Suţu. Deschide şedinţa dl. dr. St. Fossa ară­­tînd, după statutele societăţii în primul consiliu trebue să se aleagă preşedintele, vice şi casierul. Se procedează la alegere şi sunt pro­clamaţi in unanimitate. Preşedinte : A. D. Nenopol. Vice­preşedinte : Ed. Caudella. Casier şi Director: Dr. St. Fossa. Membri aleşi în ultima adunare gene­rală : Nicu Gane, C. Crupenschi, dr. Leon C. Cosmovici, d­na Sofia Teodoreanu şi Em. P. Bardasare. In comisia de control: A. D. Atanasiu, Gh. V. Botez, N. Gheorghiade. Cenzori supleanţi: Rudolf Suţu, Titus Patriciu şi Gh. Scarlet. Constituirea consiliului se va face cu­noscut Tribunalului. Dl. A. D. Xenopol proclamă şedinţa consiliului deschisă. 1) D-l Dr. Fossa face o dare de sea­mă amănunţită asupra bunei stări ma­teriale. Suma încasată până acum e de 19.379 lei, care s-a şi depus la Casa de economie a funcţionariior şi arată că doresc încă mulţi să se înscrie ca acţi­onari. In consecinţă face propunerea a se admite o nouă emisiune pe acţiuni în valoare de 50.000 lei. Iau cuvântul d-nii Xenopol, Atanasiu Crupenschi, Scarlet cari susţin noua e­­misiune şi se hotărăşte admiterea în principiu a unei noui emisiuni de 50 lui, urmând a fi ratificată de cea dintâi adunare generală. 2) Se pune în discuţie chestia locului pentru Casa Artelor şi d-l dr. Possa a­­rată că d-l Matei Ca­ntacuzino actualul primar al Iaşului, a promis tot concursul. După diferite discuţiuni d-l Xenopol propune o comisiune care să se ocupe de aproape cu alegerea locului şi cu stă­ruinţa pe lângă autorităţile respective. Se alege în această comisie d-nii A. D. Xenopol, Dr. St. Possa şi C. Cru­penschi. 3) Emisiunea titlurilor pentru acţiuni. Unii dintre membri achitând întreaga sum­ă subscrisă, consiliul hotărăşte sa tipărească acţiunile pentru a fi eliberate celor ce le-au achitat. Ca aceste titluri să fie mai potrivite cu această societate, consiliul a ales pe dn­ii Em. P. Bardasare şi A. D. Atana­siu să facă o schiţă în desemn pentru aceste acţiuni. La ora 6 s’a ridicat şedinţa. Şedinţa viitoare va urma la 13 Oc­tombrie. Rep. *rReducere pe C. F. R.—Direcţia generală a C. F. R. a trimes ori o cir­culară telegrafică tuturor staţiunilor din ţară cu privire la reducerea de 50 la suta din tariful biletelor de călătorie a­­cordată tuturor călătorilor din ţară care vor veni să asiste la serbările din parcul Carol I, organizate de „Asociaţia Gene­rală a Presei Române“ în zilele de la 28 Septembrie până Duminică 6 Oc­tombrie a. c. Reducerea aceasta a intrat în­­vigoare cu începere de la 28 Septembrie pentru ducere. Biletele trebuesc păstrate intac­te şi, după ce vor fi ştampilate numai la parcul Carol I, vor fi valabile la în­toarcere, până Luni 7 Octombrie. Se esceptează de la această favoare localităţile aflate în judeţele : Mehedinţi, Doţj, Vâlcea, Romapaţi, Olt, Teleorman, Vlaşca, Dâmboviţa, Ialomiţa, Constanţa, Brăila, R.­Sarat şi Furia. In urma acestei dispoziţiuni ministe­riale, se prevede o mare afluenţa la parcul Carol I. Serbările vor continua până Duminică 6 Octombrie, iar în fiecare zi noi a­trac­ţiuni se vor oferi publicului. „ Ivindu-se mai multe cazuri de ho­leră in guvernământul Taun­da din Ru­sia, toate provenienţele şi călătorii din această regiune, vor fi supuse la intra­rea în ţară la măsurile sanitare prevă­zute de direcţiune. ♦ Eri s’au vândut 100 cai de rechi­­ziţii, in curtea regim. 13 infanterie. ♦ Trenul accelerat din Bucureşti a sosit azi dimineaţă cu întârziere de o oră. ♦ Pe moşia Căcărâzeni, proprietatea d-lui E. Gutman, au ars eri o batoză ,şi mai multe girezi cu grâu netreeral. Pagubele sânt foarte mari. Din cercetările făcute s’a constatat că focul a luat naştere de la o locomobilâ de treer. Maşina şi girezile de grâu erau asigu­rate la Dacia­ Română.

Next