Mişcarea, mai 1915 (Anul 7, nr. 95-118)
1915-05-03 / nr. 96
ANUL VII. No. 96 A M O W ÂJSf 13 m %' K to ţară pa un an . . . 20 tei in străinătate pe un an . 4« , ^©istru preoţi şi învăţători ru ti all m face o reducere de U©d®«?tia tjl Administrația* 4 '• ' I DUMINICA 3 MAIU 1915 IAŞI, PIAŢA UNIREI, Ne. A *a j«(a!ol cJwStalsii Na tional-Lhusral Un număr 5 BANI ZIAR NATIONAL - LIBERAL, a an arc* an» mita. «m n msa» ana an m an a 4ML *. * TELEFON No. 21 A m mmrS «uri ««»taaeref»J* Linia pe pagina II. Linia pa pagina III .inia pe pagina IV . „f ^ . : :•■ Sub l Sftt no |e-, Att k. DIRECȚIUNEA UNUI COMîTBă ifeatMaU d« elstrni Mtl*MMlb*n.l Un număr 5 BANI Pe fronturile de luptă Un lung comunicat din Petrograd, — spune cLTndependence Roumaine», făcînd «situaţia», în numărul de astăzi,—recunoaşte că armatele ruseşti din Galiţia s’au retras sub presiunea «forţelor superioare duşmane şi din pricina repeziciunii atacurilor lor impetuoase». Iuţeala înaintării Austro-Germanilor este fulgerătoare. Acum trei zile, comunicatele lor se întrebau dacă Ruşii se vor opri pe San şi pe Nida pentru a se Întoarce împotriva inamicului. Ori, în ultimul timp, Ruşii au evacuat Rjesov, Sanok (pe San), Liskoi mai la Răsărit, Brgozov pe Nida şi s’au retras spre Przemysl. Avant-gardele austro-germane sunt la mai puţin de 50 kilometri departe de Przemysl. Bineînţeles numărul prizonierilor şi materialul pierdut în timpul unei retrageri aşa de precipitate, creşte într’una. Trupele generalului Lisingen au cucerit dăunăzi înălţimile de lingă Strgiul superior, capturînd 3600 prizonieri. In sud-estul Galiţiei Rosii au un succes prin ocuparea localităţii Zalesciki (pe Nistru), pe care o pierduseră la 10 Mai. Au făcut 5000 prizonieri. Lupte violente se dau acolo, ca şi la Mahala, unde Austriacă se retrag. In Ourlanda operaţiunile continuă la Shavii. Germanii păstrează în taină acţiunea lor Împotriva Rigei. Pe frontul occidental Francezii şi-au menţinut şi au consolidat terenul cucerit la Arras : nota oficiala de la Berlin deplînge «moartea multor viteji in această regiune». Dimpotrivă situaţia aliaţilor la Ypres pare precară ; colonelul Repingtan de la Times crede că Ypres ar trebui evacuat, încercarea de a-l menţine ar cere sacrificii enorme şi desproporţionate. Dunkerque continuă a fi bombardat de Germani. Intr’o comunicare făcută la Camera Lorzilor, lordul Crewe a declarat că trupele aliate au înaintat în peninsula Qalipoli şi că soldaţii francezi au câştigat câteva puncte de sprijin importante. Turcii pe de altă parte spun că detaşamentele inamice se menţin tot la Ari-Burnu, sub protecţia flotei. Operaţiile din Galipoli au luat caracterul unui războiu de tranşee care poate să dureze mult. Totul depinde deci de numără trupelor. Ultimele telegrame semnalează o nouă tentativă a flotei aliate de a pătrunde în strâmtori; s’a retras sub focul bateriilor de pe coastă , un cuirasat englez, «Goliath», s’a scufundat. In ultimul timp au avut Ioc explozii în mai multe fabrici ruseşti de muniţii. Această succesiune ar vădi mâni revoluţionare. Acum s’a produs o explozie în unica fabrică rusească de melinită. Situaţia în Italia Criza italiană a intrat in faza deciziei. Cabinetul Salandra şi-a dat demisia, politica sa neavând asentimentul partidelor constituţionale, sau a majorităţii parlamentare. Coroana avizeazăl. Rămâne se vedem cine va fi însărcinat să formeze noul cabinet. Dacă Victor Emanuel se adresează d-lui Giolltti, este aproape sigur că va triumfa politica de neutralitate. D-l Giolitti crede că sunt acceptabile concesiunile oferite de Austro Ungaria. După Stampa din Turin, organul d-lui Giolltti, ambasadorii Austro-Ungariei și al Germaniei ar fi formulat următoarea propunere : Se cedează Trentinul şi ţinutul Isorizo, inclusiv Gradisca. Oraşul Trieste, care devine port liber, va obţine o largă autonomie şi o universitate italiană. Austro-Ungaria declară dezinteresarea ei, în favoarea Italiei, în sudul Albaniei şi recunoaşte imediata ocupare a Valonei. Austro-Ungaria şi Germania se declară gata să examineze în mod amical cererea italiană cu privire la cedarea oraşului Goerz şi câteva Insule dalmatine. Germania garantează realizarea acestor concesiuni. Unii afirmă că alianţa Italiei cu Tripla-Inţelegere ar fi încheiată, semnată. Dacă ar fi aşa, nu înţelegem care ar fi scopul întrevederilor d-lui Sonnino cu prinţul Billow şi cu baronul Macchio. Giornale d’Italia într’un articol spunea că participarea Germaniei la un războiuntaloaustrisc ar fi împotriva dreptului internaţional. O notă oficială germană a răspuns că este el care se bizue într’un războiu aparte cu Austria uită un factor: fidelitatea noastră In alianţe. Giornale d'Italia ar trebui să țină socoteală de acest factor*. Simpli constatare Pe clnd se vorbea cu atîta insistenţă de intrarea în acţiune a Italiei, ba unele tiare mai că s’ar fi încumetat să anunţe chiar ziua şi ceasul cind se va petrece acest eveniment important, o telegramă oficială sasită in chip cu totul neaşteptat, ne aduce vestea demisiei guvernului italian. Potrivit liniei de conduită ce ne-am fixat-o de la izbucnirea răsboiului european, de a nu pune bază de cit pe faptele riguros constatate şi a nu trage conduşii de cit numai din acele ştiri cari purtau sigiliul oficialităţii, noi am privit cu neîncredere aceste ştiri şi le-am considerat cel puţin premature. Intr'un precedent articol am insistat asupra uşurinţei cu care unele state alimentează publicul cu ştiri tendenţioase şi fantastice, făurite pe calapodul intereselor cele servesc şi am recomandat publicului cititor să le dea efemre numai sub beneficiu de inventar. Intr'adevăr, nu este firesc, nu este logic, ca discuţiunile diplomatice ce se ventilează în cabinetele statelor europene să fe cunoscute de corespondentul unui ziar bucureştean, înainte de a f cunoscute de cei în drept şi in măsură să le cunoască. Cancelariile europene nu sunt simple consilii comunale, unde urechea fină a unui reporter iscusit poate afla ce s’a petrecut înainte ca şedinţa să se fi rădicat. Şi constatările făcute de noi intr un articol de dată recentă, asupra preţului ce se poate pune, pe ştirile unor anumite agenţii telegrafi ce, precum şi a unor anumiţi „corespondenţi speciali" au capatat o promptă confirmare, prin ştirile oficiale ce ni le-a adus ori telegraful. E bine dar să se ştie că soarta războiului european n’o aranjează nici d. Miile şi nici corespondenţii săi doritori de a informa prompt şi fals publicul cititor. ITALIA — Forţele ei militare — Credem interesant să examinăm în cele ce urmează puterea militară a regatului italian, pentru ca să putem măsura importanţa gestului acestei ţări în cazul când ea ar intra în acţiune . La o întindere de 286.682 km. p. şi cu o populaţiune aproape de 38 milioane de locuitori, Italia întreţine una din armatele cele mai valoroase între tinerele armate europene. După situaţia sa pe anul 1913—914, această armată se compune în timp de pace din 12 legiuni de carabinieri, din 26 batalioane de Alpini, a căror instrucţie specială este făcută în vederea terenului frontierelor dinspre Nord; din 12 batalioane de Bersaglieri, bicicliști; din 39 batalioane de Bersaglieri, din 312 batalioane de Grenadieri și Infanterie, alcătuind pentru trupele de infanterie, un total de 389 batalioane. După prevederile ei bugetare ale anului 1913— 1914 efectivul infanteriei pentru timp de pace se rădică la 250.000 oameni. In timp de război se formează încă un număr de batalioane de prima linie, astfel încât efectivul de campanie ajunge, pentru trupele de prima linie și rezerva ei, la 544 batalioane, cu aproximativ 700.000 soldaţi. Cavaleria dispune, în timp de pace, de 150 escadroane și un timp de războiu de 180 escadroane. Artileria cuprinde, după situația pe anul 1913—914, pentru care există ultimul anuar publicat, al armatei: 199 baterii de câmp; 8 baterii de artilerie grea de câmp—alcătuind un total de 263 baterii; în timp de războiu armata italiană dispune de 360 baterii, la care trebuie să se adauge și 20 regimete de artilerie de cetate Trupele tehnice speciale alcătuesc In timp de războiu 124 companii, a căror pregătire a putut fi apreciată in special în campania din Libia. Armata de prima linie se poate ridica în timp de războiu la aproximativ, 1.000.000 oameni. Flota de războiu a Italiei se compune din două escadre și o flotilă de torpiloare. Escadrele cuprind patru dreadnoughts : „Dante Alighieri“, „Giulio Cesare“, “Leonardo da Vinci“ şi „Conte di Cavour“ ; şapte vase de linie : Benedetto Brin, Regina Margheritha, Emanuele Filiberto, Regina Maria, Vitt, Emanuel, Roma şi Napoli; şapte crucişătoare cuirasate : Garibaldi, Varese, Feruccio, Pisa, Amalfi, San Giorgio şi Vettor Pisani; două crucişătoare-eclefoare, cinci crucişătoare protejate, aproximativ douăzeci şi patru distrugătoare, aproximativ optzeci torpiloare şi douăzeci de submarine. Vasele de linie au în total 60 tunuri de 305 mm. şi câteva sute de alte tunuri de calibru mai mic. Bugetul războiului pe exerciţiul 1913 — 914 se ridică, pentru armata de uscat, la 414 638 515 franci şi pentru flotă la 638.927.475 fr. Bugetul general al armatei ajunge deci la 1.053.565.990. La acest buget trebuie să adăugăm încă creditele extraordinare care, pentru armata de uscat, s’a ridicat, în intervalul 1908—1912, la 528 milioane fr. şi pentru flotă, in intervalul 1909—1912, la 988 milioane fr. Daca ţinem socoteală încă de creditele extraordinare în valoare de un miliard, votat de Cameră pentru exerciţiul financiar în curs, ne putem da seama de uriaşa opera de refacere şi pregătire săvârşită in ultimul timp în armata italiană. Importanţa intervenţiei italiene nu ar rezida insă numai în efectivul ei, care e destul de ridicat. Ţinând socoteală de capacitatea de a mobiliza a Statelor europene, care variază între 8 şi 10 la sută, putem aprecia efectivul de război al Italiei, pentru o populaţie de 38 milioane locuitori la aproximativ 3 milioane soldaţi, dintre care un milion armată de operaţiuni. Dar importanţa intervenţiei italiene rezidă mai cu seamă în faptul creierii unui nou teatru de războiu, care să decongestioneze fronturile actuale de trupele I imperiilor centrale. Rezumat istoric introductiv la princl şi cel deal doilea războiu balcanic in Sa nu vă miraţi, iubiţi cititori, dacă vă pun la încercare răbdarea prin deprinderea mea profesională, luândumâ chiar după obiceiul unora din cronicarii noştri, ca de puda Demetrie Cantemir, autorul „Cronicului Româno-Moldo-Vlachilor“ care începe istoria noastră naţională de la maica Romă, fârâ a râ da în uitare pe bunica Troia. Dealtmintrelea ospitalitatea românească a coloanelor, dorinţa unor foşti elevi, poate şi a unora dintre cei cari se găsesc acum pe băncile şcoalei, de a citi şi din ziare faptele istorice, cari au nevoe de popularizare, m-a Îndemnat la această lungă introducere, având In vedere legătura între starea actuala de lucruri şi intre cea din trecut, fie acel trecut şi mai îndepărtat până la începutul lichidărei Turciei cu războaeie balcanice. Apoi cine nu doreşte sâ-şi reîmprospăteze, printr’o privire retrospectivă, cunoştinţile fazelor prin cari au trecut popoarele din peninsula balcanică, înainte de a fi subjugate de Turci ? Cine nu voeşte sâ-şi reamintească de vremile trecute ale stăpânirei împăraţilor bizantini pe malurile Bosforului şi de cele mai vechi legături ale Românilor cu popoarele din peninsula balcanică ? Din rezumatul precedent se poate constata luptele neîntrerupte şi înverşunate pentru supremaţie urmate între statele creştine din peninsula balcanică, înainte de venirea Turcilor otomani în Europa. S’a putut stabili cum puterea Bulgarilor concentrată la o „Bulgarie mare“ pe timpul lui Crum şi a ţarului Simeon, acea a Românilor în „statul românobulgar“, de pe timpul lui Ioniţă şi Ioan Asan al II-lea,—acea a Sârbilor în o „Sârbie mare“ pe timpul lui Ştefan Duşan, reunia populaţiilor balcanice sub stăpânirea unor autocraţi ca împăraţii din Bizanţ. Dar aceşti Împăraţi romani din răsărit, iscusiţi în intrigi şi mehenehi de a se servi de unii barbari contra altora erau împăraţi romani numai cu numele, căci popoarele pe cari li guvernau erau o amestecătură, o harababură de Greci şi de alte neamuri diferite. Dealtmintrelea toţi supuşii, începând de la patriarhii bisericei până la coloniile slave din provinciile bizantine : Tracia, Macedonia, Epir, Tesalia, Atica şi Peloponez, recunoşteau autoritatea imperială. Armata bizantină în mare parte era compusă din mercenari: Slavi, Germani, Armeni, Perşi, Huni, Peceneghi, Normanzi etc. Varegii chiar formau garda de onoare a împăraţilor, după cum Albanezii şi Curzii formau garda favorită a detronatului-sultan Abdul-Hamid Il, poreclit »Sultanul roş* 1876 — 1909. Totuşi înşişi Turcii numiau: Rum „ţara romană“, de unde apoi numele de Rumelia (Ruralii-ţinut sau provincie romană) partea peninsulei despre sud de Balcani, cucerită de amarat I dinpreună cu Adrinopolul pe la 1862. Pe lângă acestea apoi imperiul bizantin a moştenit aşezămintele romane, cari înfloriseră sub despotismul împăraţilor, cu organizarea administrativă romană, cu demnitarii curţi şi toată viaţa ofi-islâ cum era sub Diocletianul 254 — 305 şi sub Constantin cel Mare 323—337. Bulgarii, sub Simeon ţarul, lor, au împrumutat multe din elementele aşezămintelor bizantine, adoptate şi în organizarea primitivă a ţărilor române. Astfel între acelea aşezăminte neperitoare ajunge a aminti ca lucrare monumentală adunarea legiuirilor romane din timpurile cele mai vechi în „corpul dreptului roman“ pe la 528 de către Învăţaţii cunoscători de legi ca: illustris magister juris Theophilus, ca Dorotheas, ca Anatolius şi alţii sub preşedenţia lui Trebonianus. Această lucrare a jurisconsulţilor împăratului Justinianus, nu poate fi comparată decât cu lucrările lui Portang, Bigot de Préameneu, Malleville şi Tronchet, de pe timpul consulatului lui Napoleon Bonaparte, cari jurisconsulţi au avut in vedere negreşit corpus juris civilis al lui Justicianus. Imperiul bizantin a păstrat deci remuşiţi de ale lumei vechi scapate ca prin minune de revoluţiunile cari au reinoit faţa Europei. VasSil I. Botez (Vaui-vis) Profesor de istorie la Iaşi ■ Diiii membri ai clubului nationaHiberaî sint « rugaţi a se întruni în adunare generală, în localul clubului, astăzi 2 Mai, orele 8 jum. seara. 8 In vederea alegere! comîte- Inlnî de acţiune pentru ridicarea statuie! Ini Gheorghe Mîrzeacu, s’a trimis tuturor subscriitorilor de piuă acuma următoarea Invitaţiune : Sranteţi rugat a lua parte la adunarea generală a tuturor d-lor subacriltori pentru ridicarea slatinei lui Cheorghe Miraescu, ce va avea loc in Saloanele Camerei de Comerţ dîn localitate Duminică 3 Mai ora IO a. an. spre a procede la alegerea comitetului de acţiune. ® Păunea. — Faţă de interpretarea greşită a unora din disposiţiunile din ordonanţa Nr. 1 din 1 Aprilie dată de Primărie, s’a făcut o a doua ordonanţă care arată precis că numai unora brutari le e permis a fabrica pâine de lux care se vinde cu preţul de golum, bani kilogr. Aceasta din cauă că unii morari impuneau brutarilor să cumpere făină de grâu de toate calităţile. Prin ordonanţa a 2-a Primăria numeşte fabricanţii de pâine de lux, şi cei de pâine de calitate mai inferioară. Franzela de lux fabricată din făină de calitatea 1 (Nr. 6) se va vinde cu7 jum. bani un kgr. și pâinea albă și jimbla fabricată din făină călit. II (Nr. 8) se va vinde cu 3o bani un kgr., iar pâinea neagră fabricată din făină cal. III (Nr. 6 jum.) se va vinde cu 2$ bani un kilogr. Am spus mai înainte cum casapii din localitate s’au prezentat la Primărie în mai multe rânduri cerând sporirea preţului cărnei de miel pe acela obişnuit motiv că nu sunt miei. D-l Ajutor de primar C. Toma nu numai că n’a voit să le admită această cerere a lor, dar acei cari vor vinde mai scump, li se va lua dreptul de a vinde. Astăzi casapii s’au prezentat din nou la Primărie dând o declaraţie că renunţă la sporirea preţului cărnei de miel. ® Inspecţii!® Mitropolitului Moldovei.—După dorinţa, arătată de M. S. Regina Elisabeta, înalta protesoare a Institutului surorilor de caritate, din Bucureşti, 1. P. S. Mitropolit Pimen a dispus, ca zece călugăriţe din mănăstirile Agapia şi Văratec să urmeze cursurile în acest institut, spre a deveni surori de caritate. La examenul de fine de an, ţinut în ziua de 22 Aprilie, în faţa MM. LI. Regina Elisabeta şi Regina Maria, călugăriţele au răspuns foarte bine. M. S. Regina Elisabeta, foarte îmbucurată de acest rezultat, a binevoit a trimite I. P. S. Mitropolit Pimen, care fiind ocupat cu slujba hramului Sf. Mitropolit din Iaşi, n’a putut asista la examen, următoarea telegramă : „ Maicile moldovene au reuşit de minune la examen, îmi pare râu că I.P. S. Voastră n'aţi putut fi de faţă“. (as) Elisabeta înaltul Prelat, adânc mişcat de graţioasa atenţiune a M. S. Regina Elisabeta către călugăriţe,—vizitând in zilele de 28 şi 29 Aprilie mănăstirile Agapia şi Văratec — a felicitat călduros pe maici, arătând cinstea ce au făcut mănăstirilor prin reuşita la examen. înaltul Prelat a vizitat apoi atelierele de brodat, tricotaj şi ţesut, gospodării şi şcoatere, rămânând pe deplin mulţumit. In urmă a văzut nouile localuri pentru atelierele din Agapia, construite anul trecut de ministerul cultelor, luând măsuri pentru definitiva terminare a lucrărilor. In ziua de 30 Aprilie a slujit slujba hramului la mănăstirea Neamţu, unde a asistat mult popor. Cu acest prilej I. P. S. Sa a binevoit a conferi rangurile de protosinghel ieromonahilor : Ilarion Bălăuţă, stareţul mânăstirei Secu, și Caniil Ciubotaru, casierul mânăstirei Neamțu.