Mişcarea, mai 1915 (Anul 7, nr. 95-118)

1915-05-03 / nr. 96

ANUL VII. No. 96 A M O W ÂJSf 13 m %' K to ţară pa un an . . . 20 tei in străinătate pe un an . 4« , ^©istru preoţi şi învăţători ru ti all m face o reducere de U©d®«?tia tjl Administrația* 4 '• ' I DUMINICA 3 MAIU 1915 IAŞI, PIAŢA UNIREI, Ne. A *a j«(a!ol cJwStalsii Na tional-Lhusral Un număr 5 BANI ZIAR NATIONAL - LIBERAL, a an arc* an» mita. «m n msa» ana an m an a 4ML *. * TELEFON No. 21 A m mmrS «uri ««»taaeref»J* Linia pe pagina II. Linia pa pagina III .inia pe pagina IV . „f ^ . : :•■ Sub l Sftt no |e-, Att k. DIRECȚIUNEA UNUI COMîTBă ifeatMaU d« elstrni Mtl*MMlb*n.l Un număr 5 BANI Pe fronturile de luptă Un lung comunicat din Petro­grad, — spune cLTndependence Roumaine», făcînd «situaţia», în numărul de astăzi,—recunoaşte că armatele ruseşti din Galiţia s’au retras sub presiunea «forţelor su­perioare duşmane şi din pricina re­­peziciunii atacurilor lor impetuoase». Iuţeala înaintării Austro-Germani­­lor este fulgerătoare. Acum trei zile, comunicatele lor se întrebau dacă Ruşii se vor opri pe San şi pe Nida pentru a se Întoarce îm­potriva inamicului. Ori, în ultimul timp, Ruşii au evacuat Rjesov, Sanok (pe San), Liskoi mai la Ră­sărit, Brgozov pe Nida şi s’au retras spre Przemysl. Avant-gardele austro-germane sunt la mai puţin de 50 kilometri departe de Prze­­mysl. Bine­înţeles numărul prizo­nierilor şi materialul pierdut în timpul unei retrageri aşa de preci­pitate, creşte într’una. Trupele ge­neralului Lisingen au cucerit dău­­năzi înălţimile de lingă Strgi­ul superior, capturînd 3600 prizonieri. In sud-estul Galiţiei Rosii au un succes prin ocuparea localităţii Zalesciki (pe Nistru), pe care o pierduseră la 10 Mai. Au făcut 5000 prizonieri. Lupte violente se dau acolo, ca şi la Mahala, unde Austriacă se retrag. In Ourlanda operaţiunile continuă la Shavii. Germanii păstrează în taină acţiunea lor Împotriva Rigei. Pe frontul occidental Francezii şi-au menţinut şi au consolidat te­renul cucerit la Arras : nota ofi­ciala de la Berlin deplînge «moar­tea multor viteji in această re­giune». Dimpotrivă situaţia aliaţi­lor la Ypres pare precară ; colone­lul Repingtan de la Times crede că Ypres ar trebui evacuat, încer­carea de a-l menţine ar cere sacri­ficii enorme şi desproporţionate. Dunkerque continuă a fi bombar­dat de Germani. Intr’o comunicare făcută la Ca­mera Lorzilor, lordul Crewe a de­clarat că trupele aliate au înaintat în peninsula Qalipoli şi că soldaţii francezi au câştigat câteva puncte de sprijin importante. Turcii pe de altă parte spun că detaşamentele inamice se menţin tot la Ari-Burnu, sub protecţia flotei. Operaţiile din Galipoli au luat caracterul unui răz­­boiu de tranşee care poate să du­reze mult. Totul depinde deci de numără trupelor. Ultimele telegrame semna­­lează o nouă tentativă a flotei aliate de a pătrunde în strâmtori; s’a re­tras sub focul bateriilor de pe coastă , un cuirasat englez, «Goliath», s’a scufundat. In ultimul timp au avut Ioc ex­plozii în mai multe fabrici ruseşti de muniţii. Această succesiune ar vădi mâni revoluţionare. Acum s’a pro­dus o explozie în unica fabrică ru­sească de melinită. Situaţia în Italia Criza italiană a intrat in faza deci­­ziei. Cabinetul Salandra şi-a dat de­misia, politica sa neavând asentimen­tul partidelor constituţionale, sau a majorităţii parlamentare. Coroana a­­vizeazăl. Rămâne se vedem cine va fi însărcinat să formeze noul cabinet. Dacă Victor Emanuel se adresează d-lui Giolltti, este aproape sigur că va triumfa politica de neutralitate. D-l Giolitti crede că sunt acceptabile con­cesiunile oferite de Austro Ungaria. După Stampa din Turin, organul d-lui Giolltti, ambasadorii Austro-Unga­riei și al Germaniei ar fi formulat ur­mătoarea propunere : Se cedează Trentinul şi ţinutul I­­sorizo, inclusiv Gradisca. Oraşul Trieste, care devine port li­ber, va obţine o largă autonomie şi o universitate italiană. Austro-Ungaria declară dezinteresa­rea ei, în favoarea Italiei, în sudul Al­baniei şi recunoaşte imediata ocupare a Valonei. Austro-Ungaria şi Germania se de­clară gata să examineze în mod ami­cal cererea italiană cu privire la ce­darea oraşului Goerz şi câteva Insule dalmatine. Germania garantează realizarea a­­cestor concesiuni. Unii afirmă că alianţa Italiei cu Tripla-Inţelegere ar fi încheiată, sem­nată. Dacă ar fi aşa, nu înţelegem care ar fi scopul întrevederilor d-lui Sonnino cu prinţul Billow şi cu baro­nul Macchio. Giornale d’Italia într’un articol spunea că participarea Germa­niei la un războiu­ntaloaustrisc ar fi împotriva dreptului internaţional. O notă oficială germană a răspuns că est­e el care se bizue într’un războiu aparte cu Austria uită un factor: fidelitatea noastră In alianţe. Giornale d'Italia ar trebui să țină socoteală de acest fac­tor*. Simpli constatare Pe clnd se vorbea cu atîta in­sistenţă de intrarea în acţiune a Italiei, ba unele tiare mai că s’ar fi încumetat să anunţe chiar ziua şi ceasul cind se va petrece acest eveniment important, o telegramă oficială sasită in chip cu totul ne­aşteptat, ne aduce vestea demisiei guvernului italian. Potrivit liniei de conduită ce ne-am fixat-o de la izbucnirea răs­­boiului european, de a nu pune bază de cit pe faptele riguros con­statate şi a nu trage conduşii de cit numai din acele ştiri cari pur­tau sigiliul oficialităţii, noi am pri­vit cu neîncredere aceste ştiri şi le-am considerat cel puţin premature. Intr'un precedent articol am in­sistat asupra uşurinţei cu care unele state alimentează publicul cu ştiri tendenţioase şi fantastice, făurite pe calapodul intereselor ce­­le servesc şi am recomandat pu­blicului cititor să le dea efemre numai sub beneficiu de inventar. Intr'adevăr, nu este firesc, nu es­te logic, ca discuţiunile diplomatice ce se ventilează în cabinetele state­lor europene să fe cunoscute de co­respondentul unui ziar bucureştean, înainte de a f cunoscute de cei în drept şi in măsură să le cunoască. Cancelariile europene nu sunt sim­ple consilii comunale, unde urechea fină a unui reporter iscusit poate afla ce s’a petrecut înainte ca şe­dinţa să se fi rădicat. Şi constatările făcute de noi in­tr un articol de dată recentă, asu­pra preţului ce se poate pune, pe şti­rile unor anumite agenţii telegrafi­ ce, precum şi a unor anumiţi „co­respondenţi speciali" au capatat o promptă confirmare, prin ştirile o­­ficiale ce ni le-a adus ori telegraful. E bine dar să se ştie că soarta războiului european n’o aranjează nici d. Miile şi nici corespondenţii săi doritori de a informa prompt şi fals publicul cititor. ITALIA — Forţele ei militare — Credem interesant să examinăm în cele ce urmează puterea militară a regatului italian, pentru ca să putem măsura im­portanţa gestului acestei ţări în cazul când ea ar intra în acţiune . La o întindere de 286.682 km. p. şi cu o populaţiune aproape de 38 milioane de locuitori, Italia întreţine una din ar­matele cele mai valoroase între tinerele armate europene. După situaţia sa pe anul 1913—914, această armată se com­pune în timp de pace din 12 legiuni de carabinieri, din 26 batalioane de Alpini, a căror instrucţie specială este făcută în vederea terenului frontierelor din­spre Nord; din 12 batalioane de Bersaglieri, bicicliști; din 39 batalioane de Bersaglieri, din 312 batalioane de Grenadieri și In­fanterie, alcătuind pentru trupele de in­fanterie, un total de 389 batalioane. După prevederile ei bugetare ale anului 1913— 1914 efectivul infanteriei pentru timp de pace se rădică la 250.000 oameni. In timp de război se formează încă un nu­măr de batalioane de prima linie, astfel în­cât efectivul de campanie ajunge, pen­tru trupele de prima linie și rezerva ei, la 544 batalioane, cu aproximativ 700.000 soldaţi. Cavaleria dispune, în timp de pace, de 150 escadroane și un timp de războiu de 180 escadroane. Artileria cuprinde, după situația pe anul 1913—914, pentru care există ulti­mul anuar publicat, al armatei: 199 ba­terii de câmp; 8 baterii de artilerie grea de câmp—alcătuind un total de 263 ba­terii; în timp de războiu armata italiană dispune de 360 baterii, la care trebuie să se adauge și 20 regimete de artilerie de cetate Trupele tehnice speciale alcătuesc In timp de războiu 124 companii, a căror pregătire a putut fi apreciată in special în campania din Libia. Armata de prima linie se poate ridica în timp de războiu la aproximativ, 1.000.000 oameni. Flota de războiu a Italiei se compune din două escadre și o flotilă de torpi­loare. Escadrele cuprind patru dread­noughts : „Dante Alighieri“, „Giulio Ce­­sare“, “Leonardo da Vinci“ şi „Conte di Cavour“ ; şapte vase de linie : Benedetto Brin, Regina Margheritha, Emanuele Fi­­liberto, Regina Maria, Vitt, Emanuel, Roma şi Napoli; şapte crucişătoare cui­­rasate : Garibaldi, Varese, Feruccio, Pisa, Amalfi, San Giorgio şi Vettor Pisani; două crucişătoare-eclefoare, cinci cruci­şătoare protejate, aproximativ douăzeci şi patru distrugătoare, aproximativ opt­zeci torpiloare şi douăzeci de submarine. Vasele de linie au în total 60 tunuri de 305 mm. şi câteva sute de alte tunuri de calibru mai mic. Bugetul războiului pe exerciţiul 1913 — 914 se ridică, pentru armata de uscat, la 414 638 515 franci şi pentru flotă la 638.927.475 fr. Bugetul general al armatei ajunge deci la 1.053.565.990. La acest buget trebuie să adăugăm încă creditele extraordinare care, pentru armata de uscat, s’a ridi­cat, în intervalul 1908—1912, la 528 mi­lioane fr. şi pentru flotă, in intervalul 1909—1912, la 988 milioane fr. Daca ţi­nem socoteală încă de creditele extra­ordinare în valoare de un miliard, votat de Cameră pentru exerciţiul financiar în curs, ne putem da seama de uriaşa o­­pera de refacere şi pregătire săvârşită in ultimul timp în armata italiană. Importanţa intervenţiei italiene nu ar rezida insă numai în efectivul ei, care e destul de ridicat. Ţinând socoteală de capacitatea de a mobiliza a Statelor eu­ropene, care variază între 8 şi 10 la sută, putem aprecia efectivul de război al Italiei, pentru o populaţie de 38 mili­oane locuitori la aproximativ 3 milioane soldaţi, dintre care un milion armată de operaţiuni. Dar importanţa intervenţiei italiene rezidă mai cu seamă în faptul creierii unui nou teatru de războiu, care să de­­congestioneze fronturile actuale de trupele I imperiilor centrale. Rezumat istoric introductiv la princl şi cel deal doilea războiu balcanic in­ Sa nu vă miraţi, iubiţi cititori, dacă vă pun la încercare răbdarea prin de­prinderea mea profesională, luândumâ chiar după obiceiul unora din cronicarii noştri, ca de puda Demetrie Cantemir, autorul „Cronicului Româno-Moldo-Vla­­chilor“ care începe istoria noastră na­ţională de la maica Romă, fârâ a râ da în uitare pe bunica Troia. Dealtmintrelea ospitalitatea românească a coloanelor, dorinţa unor foşti elevi, poate şi a unora dintre cei cari se găsesc acum pe băn­cile şcoalei, de a citi şi din ziare faptele istorice, cari au nevoe de popularizare, m­-a Îndemnat la această lungă introdu­cere, având In vedere legătura între starea actuala de lucruri şi intre cea din trecut, fie acel trecut şi mai înde­părtat până la începutul lichidărei Tur­ciei cu războaeie balcanice. Apoi cine nu doreşte sâ-şi reîmprospăteze, printr’o privire retrospectivă, cunoştinţile fazelor prin cari au trecut popoarele din penin­sula balcanică, înainte de a fi subjugate de Turci ? Cine nu voeşte sâ-şi reamin­tească de vremile trecute ale stăpânirei împăraţilor bizantini pe malurile Bosfo­rului şi de cele mai vechi legături ale Românilor cu popoarele din peninsula balcanică ? Din rezumatul precedent se poate con­­stata luptele neîntrerupte şi înverşunate pentru supremaţie urmate între statele creştine din peninsula balcanică, înainte de venirea Turcilor otomani în Europa. S’a putut stabili cum puterea Bulgarilor concentrată la o „Bulgarie mare“ pe timpul lui Crum şi a ţarului Simeon, acea a Românilor în „statul româno­­bulgar“, de pe timpul lui Ioniţă şi Ioan Asan al II-lea,—acea a Sârbilor în o „Sârbie mare“ pe timpul lui Ştefan Du­şan, reunia populaţiilor balcanice sub stă­pânirea unor autocraţi ca împăraţii din Bizanţ. Dar aceşti Împăraţi romani din răsă­rit, iscusiţi în intrigi şi mehenehi de a se servi de unii barbari contra altora erau împăraţi romani numai cu numele, căci popoarele pe cari li guvernau erau o amestecătură, o harababură de Greci şi de alte neamuri diferite. Dealtmintre­lea toţi supuşii, începând de la patriarhii bisericei până la coloniile slave din pro­vinciile bizantine : Tracia, Macedonia, E­­pir, Tesalia, Atica şi Peloponez, recu­noşteau autoritatea imperială. Armata bizantină în mare parte era compusă din mercenari: Slavi, Germani, Armeni, Perşi, Huni, Peceneghi, Normanzi etc. Varegii chiar formau garda de onoare a împăraţilor, după cum Albanezii şi Curzii formau garda favorită a detrona­tului-sultan Abdul-Hamid Il, poreclit »Sultanul roş* 1876 — 1909. Totuşi în­şişi Turcii numiau: Rum „ţara romană“, de unde apoi numele de Rumelia (Rura­lii-ţinut sau provincie romană) partea peninsulei despre sud de Balcani, cuce­rită de amarat I dinpreună cu Adrino­­polul pe la 1862. Pe lângă acestea apoi imperiul bizantin a moştenit aşezămin­­tele romane, cari înfloriseră sub despo­tismul împăraţilor, cu organizarea ad­ministrativă romană, cu demnitarii curţ­i şi toată viaţa ofi-islâ cum era sub Dio­­cleti­anul 254 — 305 şi sub Constantin cel Mare 323—337. Bulgarii, sub Simeon ţarul, lor, au îm­prumutat multe din elementele aşeză­mintelor bizantine, adoptate şi în orga­nizarea primitivă a ţărilor române. Ast­fel între acelea aşezăminte neperitoare ajunge a aminti ca lucrare monumentală adunarea legiuirilor romane din timpu­rile cele mai vechi în „corpul dreptului roman“ pe la 528 de către Învăţaţii cu­noscători de legi ca: illustris magister juris Theophilus, ca Dorotheas, ca Ana­tolius şi alţii sub preşedenţia lui Trebo­­nianus. Această lucrare a jurisconsulţi­lor împăratului Justinianus, nu poate fi comparată decât cu lucrările lui Porta­n­g, Bigot de Préameneu, Malleville şi Tronchet, de pe timpul consulatului lui Napoleon Bonaparte, cari jurisconsulţi au avut in vedere negreşit corpus juris civilis al lui Justicianus. Imperiul bizantin a păstrat deci remu­­şiţi de ale lumei vechi scapate ca prin minune de revoluţiunile cari au reinoit faţa Europei. VasSil I. Botez (Va­ui-vis) Profesor de istorie la Iaşi ■ D­­iiii membri ai clu­bului nationaHiberaî sint « rugaţi a se întruni în a­­dunare generală, în lo­calul clubului, astă­zi 2 Mai, orele 8 jum. seara. 8 In vederea alegere! comîte- Inlnî de acţiune pentru ridicarea statuie! Ini Gheorgh­e Mîrzeacu, s’a trimis tuturor subscriitorilor de piuă acuma următoarea Invi­­taţiune : Sranteţi rugat a lua parte la a­­dunarea generală a tuturor d-lor subacriltori pentru ridicarea sla­tinei lui Cheorgh­e Miraescu, ce va avea loc in Saloanele Camerei de Comerţ dîn localitate Dumini­că 3 Mai ora IO a. an. spre a pro­­cede la alegerea comitetului de acţiune. ® Păunea. — Faţă de interpretarea greşită a unora din disposiţiunile din ordonanţa Nr. 1 din 1 Aprilie dată de Primărie, s’a făcut o a doua ordonanţă care arată precis că numai unora bru­tari le e permis a fabrica pâine de lux care se vinde cu preţul de go­lum, bani kilogr. Aceasta din cauă că unii morari im­puneau brutarilor să cumpere făină de grâu de toate calităţile. Prin ordonanţa a 2-a Primăria nu­meşte fabricanţii de pâine de lux, şi cei de pâine de calitate mai inferioară. Franzela de lux fabricată din făină de calitatea 1 (Nr. 6) se va vinde cu­­7 jum. bani un kgr. și pâinea albă și jimbla fabricată din făină călit. II (Nr. 8) se va vinde cu 3o bani un kgr., iar pâinea neagră fabricată din făină cal. III (Nr. 6 jum.) se va vinde cu 2$ bani un kilogr.­­ Am spus mai înainte cum casapii din localitate s’au prezentat la Primă­rie în mai multe rânduri cerând spo­rirea preţului cărnei de miel pe acela­ obişnuit motiv că nu sunt miei. D-l Ajutor de primar C. Tom­a nu numai că n’a voit să le admită această cerere a lor, dar acei cari vor vinde mai scump, li se va lua dreptul de a vinde. Astăzi casapii s’au prezentat din nou la Primărie dând o declaraţie că re­nunţă la sporirea preţului cărnei de miel. ® Inspecţii!® Mitropolitului Mol­dovei.—După dorinţa, arătată de M. S. Regina Elisabeta, înalta prote­soare a Institutului surorilor de caritate, din Bu­cureşti, 1. P. S. Mitropolit Pimen a dis­pus, ca zece călugăriţe din mănăstirile Agapia şi Văratec să urmeze cursurile în acest institut, spre a deveni surori de caritate. La examenul de fine de an, ţinut în ziua de 22 Aprilie, în faţa MM. LI. Re­gina Elisabeta şi Regina Maria, călugă­riţele au răspuns foarte bine. M. S. Regina Elisabeta, foarte îmbucu­rată de acest rezultat, a bine­voit a tri­mite I. P. S. Mitropolit Pimen, care fiind ocupat cu slujba hramului Sf. Mitropolit din Iaşi, n’a putut asista la examen, ur­mătoarea telegramă : „ Maicile moldovene au reuşit de mi­nune la examen, îmi pare râu că I.P. S. Voastră n'aţi putut fi de faţă“. (as) Elisabeta înaltul Prelat, adânc mişcat de gra­ţioasa atenţiune a M. S. Regina Elisa­beta către călugăriţe,—vizitând in zilele de 28 şi 29 Aprilie mănăstirile Agapia şi Văratec — a felicitat călduros pe maici, arătând cinstea ce au făcut mănăstirilor prin reuşita la examen. înaltul Prelat a vizitat apoi atelierele de brodat, tricotaj şi ţesut, gospodării şi şcoatere, rămânând pe deplin mulţumit. In urmă a văzut nouile localuri pen­tru atelierele din Agapia, construite a­­nul trecut de ministerul cultelor, luând măsuri pentru definitiva terminare a lu­crărilor. In ziua de 30 Aprilie a slujit slujba hramului la mănăstirea Neamţu, unde a asistat mult popor. Cu acest prilej I. P. S. Sa a binevoit a conferi rangurile de protosinghel iero­monahilor : Ilarion Bălăuţă, stareţul mâ­­năstirei Secu, și Caniil Ciubotaru, casie­rul mânăstirei Neamțu.

Next