Mişcarea, februarie 1916 (Anul 8, nr. 24-46)

1916-02-02 / nr. 24

ANUL Vili No. 24 ABONAMENTE în pora ms un an . . 20 ie? In gh­etoatat» pe un an . 40 . Pentru preoţi şi învăţători rurali mt fac® reducem de 50*/*' REDACŢIA şi ADMINISTRAŢIA IAŞI, PIAŢA urnim, No. ■­. i» b­e&lal tâufeuîaf Naţional-Iibwal. Un număr 5 BANI ZIAR NAŢIONAL - LIBERAL. COTIDIAN MARŢI 2 FEBRUARIE lfrle TELEFON No. 121 ANUJECHIRI COMERCIALE L5»t* jwi pAffiam* li Unîa sro pagina îli ’ Lbht» s*. psflBte IV ZIAR COTIDIAN mm âh­ mzpaw*® want «sandtet isatUuU 4* eÎEb*l *atioM.l­UlMf«sfcI Un număr 5 BAN! î ta* 51 fe. A4 b. In prepa pacei Din cînd în cînd infernul bubuituri­lor de tun este străbătut de către o lumină palidă, discretă. Este scînteia păcei lansată nu din rîndurile belige­ranţilor, ci din al spectatorilor la acest înfiorător masacru. De astă­ dată socialiştii americani propun începerea tratativelor pentru pace. In congresul Statelor­ Unite ţinut la Washington s-a discutat chestiunea păcei şi mijloacele ei de către preşedin­tele Wilson­, câţi­va senatori americani au fost însărcinaţi cu redactarea unui proect de moţiune în această privinţă. Prin această moţiune poporul State­lor■ Unite declară că e neutru, dar nu poate rămâne indiferent faţă de răsboiul fratricid care bîntue în Europa. Cu cât răsboiul va dura mai mult, cu atîta forţa brutală subjugă şi nu respectă cele mai elementare drepturi, cari for­mează însăşi basa societăţei şi a civi­lizaţiei de astă­zi Răsboiul a sădit în sufletul milioa­nelor de cetăţeni americani o vie ne­linişte, care împiedică desvoltarea nor­mală şi aduce spaima răsboiului contra unui duşman inexistent, desprind pe lo­cuitori de la ocupaţiile lor regulate. Dacă corpurile legiuitoare ale celui mai puternic dintre neutri, in unire cu celelalte state europene ar fi convocate la o conferinţă, preşedintele Statelor Unite, ar avea posibilitatea de a pro­paga incheerea păcei mult dorite. In acest sens parlamentul american a hotărît să invite pe preşedintele Sta­telor Unite, ca imediat să ia măsuri pentru convocarea unor delegaţiuni ale tuturor ţărilor neutre, cari doresc să mijlocească pacea ,oferind beligeranţi­lor oficiile lor de mediaţiune. Preşedintele Wilson a primit cu bună voinţă acest proect, iar secretarul de stat de la externe Lanssing a răspuns sa va convoca guvernul pentru a ho­tărî asupra aducerei proedului în dis­cuția Senatului. Aprovizionarea Sasului Declaraţiile d-Em­ Prismat­ist şedinţa Consiliului Sîmbătă după amiază, a avut loc o im­portantă şedinţă a consiliului comunal. In acest consiliu s'a votat un împrumut de două sute mii lei pentru aproviziona­rea oraşului cu grîu sau făină, şi vite. Cu acest prilej d. primar O. O. Mir­­zescu a declarat: In ceia ce priveşte agitaţia morarilor, situaţia nu s’a schimbat. Morarii şi mă­cinătorii lor continuă a refuza să macine pentru consumaţia internă şi să asigure stocul de făină necesar acestei consuma­­ţiuni. Cantităţile ce macină pe contul lor sunt neînsemnate şi de fapt, morile func­ţionează numai pentru îndeplinirea anga­jamentelor contractate pentru export. Mo­rarii motivează acţiunea lor pe modicita­­tea preţurilor maxime la făină şi imposi­bilitatea de a-şi procura grâul de la agri­cultori pe preţurile maximale corespun­zătoare. Ast­fel administraţia comunală, de o lună şi jumătate, alimentează populaţia cu făină procurată prin Banca laşilor şi băncile populare. In chipul acesta ea îşi epuizează rezervele şi mijloacele de a­­provizin­are ce-şi rezervase pentru cazul eventual al unei mobilizări. Intirzierea ce se pune în soluţionarea crizei ne obligă să avizăm la noi măsuri de aprovizionare, căci consumînd con­tinuu din stocul de făină existent, fără ca el să fie refăcut, pe măsura consu­maţiei, am risca în scurtă vreme foame­tea. Morarii şi măcinătorii ne mai intro­ducem grîu în comună, sarcina aprovi­­zionărei se impune astăzi mai mult ca ori­cînd administraţiei comunale. Din a­­celaş motiv menţinem şi măsura luată, din primul moment al crezei, a prohibitei exportului din Comună a griului şi făinei. Ridicarea acestei măsuri nu s’ar putea dispune de­cît atunci cînd morarii şi mă­cinatorii vor asigura aprovizionarea şi funcţionarea normală a morilor lor. Prin aceste măsuri ne putem apara de foamete, dar soluţiunea mare nu stă în puterea administraţiei comunale. Cri­za e generală. Sunt târguri precum Paş­­cani, Calaraşi, Calafatul etc., cari sunt în complectă lipsă. Soluţia nu mai su­feră întârziere. Din două lucruri, unul: sau se acceptă cererea comisiei centra­le pentru sporirea preţului maximal la grâu şi atunci implicit trebue să se ri­dice şi preţul făinei şi al pâinei, sau se respinge această cerere, şi in ase­menea caz, legea măsurilor excepţio­nale trebue aplicată cu aceiaşi rigoare şi agricultorilor. Una din aceste două soluţii se impune de urgenţă. In caz când soluţia mai întârzie sun­tem în drept să cerem asigurarea func­­ţionărei unui nou exclusiv pentru tre­buinţele consumaţiei interne. Aprovizio­­mrea cu grâu nu e suficientă prin ea tuşişi, derei uit vaui ev ea tgeaura în care­ să macinăm. Cerem rechiziţia, pen­tru că arendarea prin bună învoială nu se poate obţine, de­cât în condi­ţii excesiv de oneroase In ceea ce priveşte carnea, informa­ţiile unei lipse complecte în pieţele pu­blice este exagerată. Adevărul este însă , că, de trei săptămâni nu mai putem da carne de calitate bună şi în cantitate su­ficientă. Administraţia şi-a făcut pe de­plin datoria încă de la începutul răz­boiului. Din Sept. 1914 şi pănă acum două luni, oraşul a fost regulat alimentat, datorită rezervelor de vite ce formase pe baza dispoziţiunilor ordonanţei din Sept. 1914. Preţul în acest timp a fost chiar redus sub preţurile fixate de admi­nistraţiile anterioare în timpuri normale. Chiar astăzi, în toiul crizei, preţul urcat este acel al administraţiilor trecute. Din Mariie 1915 am prevăzut criza şi î n repetate rânduri, prin adrese şi prin in­tervenţii personale, am cerut prohibirea exportului de vite, reprimarea severă a contrabandelor, paza serioasă a trecăto­rilor de frontieră, declararea cărnei de articol de prima necesitate şi fixarea u­­nui preţ maximal pe kgr, la vitele de vel­­niţă. Ni s’au satisfăcut numai în parte ce­rerile. Aplicaţiunea măsurilor luate a fost detestabilă însă din partea, mai cu seamă, a autorităţilor de frontieră. HslăsS Judei«!« da frentieră suni pa*­­tili« da vita, JudaSe reduse la stricta! necesar ai consumației Sor. Ju­­datata de translară reputate ca baga* te în vite vin asiăxS să ne concurexa în âîrgarica de unde na aprovizionam regulat. întâmpinăm cais mai mari greutăți și am fost navoifi să na îndreptăm pri* viril© toOMSi în Dobrogas. In unele Ju­deţ« cum est© Mastal de pildă, se-au lovit si de reaua voinţă a administra­ţiei. in ioc să ni dea conesiisui si procurăm vite cît malloftino prin cum­părare directă în iarmaroace, prin ur­mare prin suprimarea Intermediarilor, ni s’a mărginit acest drept, ni s’au sus­pendat eSiIar iarmaroace!® pentru a fS povituip să cumpărăm vita de la in­termedieri. In această situaţie tentăm formarea unui stoc de rezervă da vif®, pentru care să cerem aprobarea acestui îm­prumut. Si fim Insă bine preveniţi cu t®aSS rezerva ce vom forma, vite la ce se mai găsesc fiind puţine, slabe şi scumpe, carnea nu post® fi da aceiaşi canitate, nu mai poate fi servită în a­­ceiaşi cantitate ş­i vîndută multă vreme cu praful actual. Cetit! pag. in-a ULTIMA ©SI I ECOURI Două date istorice pentru învăţămân­tul din Iaşi : Seminarul , Veniamin Costache" şi şcoala normală „ Vasile Lupu" cari şi-au serbat alaltăeri patronul şi aniversarea infinţarei lor, datează cel dintâi de­ la 1803, iar cea de a doua de la 1828. Seminarul are deci o activitate de 111 ani, iar şcoala normală o activi­tate de 88 ani.*­­ Sor­ana" piesa d-lor Brătescu-Voi­­neşti şi A. Herz se joacă in astă sea­ră pe scena teatrului naţional din Bu­cureşti.. Premiera celor doui secritori este aş­teptată cu o legitimă curiozitate de e­­lita artistică şi intelectuală din ţară In cursul anului curent se împlinesc douăzeci de ani­­ când a fost terminat actualul palat al Universităţii ieşene. Inaugurarea Universităţii a fost fă­cută în 1897 în prezenţa întregei Familii Regale. -———-------­ invitămtntul nostru normal In primul număr al nouei reviste „Şcoala Normală" dl. I. Q. Duca ministrul instruc­ţiei, publică următorul articol despre în­­văţămîntul nostru şi despre rolul învăţă­torilor: „Socotesc că înfiinţarea revistei şcoli­lor normale este bine venită. Pe de o­­parte, fiind­că e de folos ca să coordo­neze printr’un neîncetat schimb de idei, sforţările didactice, astăzi răzleţe, ale ce­lor ce au greaua sarcină de a pregăti pe învăţătorii de mîine, şi pe de altă parte, fiind­că şcoala norm­ală are o mare menire de îndeplinit în stadiul actual al organizărei noastre de Stat. Prin ur­mare, cu cât vor fi mai numeroase mij­loacele prin care se va putea stărui a­­supra rolului învăţătorului şi asupra spi­ritului în care urmează să crească viitoa­rele generaţiuni de luminători ai satelor, cu atât va contribui mai puternic şi mai efectiv la buna rezolvire a acestei însem­nate probleme. Nu mă îndoesc, că revista dv. va şti să corespundă acestui îndoit scop. Pro­fesoratul nu poate fi o searbădă func­ţiune ; el este prin natura lui un aposto­lat. Dar dacă aceasta este adevărat în ce priveşte pe învăţători, pentru că pro­fesorul îşi exercită acţiunea într-o sferă în care îl mai ajută şi alţi factori, cei­lalţi colegi, familia, întregul mediu social, pe cînd învăţătorul e osîndit să lucreze neajutat mai de nimeni. De cele mai multe ori nu are nici un coleg sau abia unul, doi, cu care se poate sfătui­ rolul familiei, e aproape inexistent, iar mediul social departe de a veni în ajutor; de obicei prin manifestările lui îi îngreuiază sarcina pe toate căile. In asemenea condiţiuni, dacă învăţăto­rul nu a primit din şcoală o puternică disciplină morală, dacă n’a fost obişnuit de acolo să privească misiunea lui ca o misiune înaltă, patriotică şi frumoasă, dacă soseşte la sate nemulţumit de soarta ce -l aşteaptă cu desnădejdea în suflet, fără putere de idealism, atunci de­geaba se vor clădi localuri spaţioase, de­geaba se vor înmulţi posturile şi se vor aplica cu străşnicie prescripţiile legei obligativităţei şcolare; cu asemenea elemente nu se va putea împrăştia întunericul, în care din nenorocire lîncezeşte încă populaţiunea noastră rurală şi nu se vor putea forma cetăţenii de care România are nevoie pentru a lua printre ţările civilizate locul la care aspiră. Poate că dacă am avea conştiinţa îm­păcată că am făcut în ultimii cinci­zeci de ani tot ce ne a stat în putinţă pentru răspîndirea cultura la sate, ne-ar mai fi îngăduit să discutăm asupra imperioasei necesităţi de a creşte pe învăţătorii noş­tri în acest spirit şi numai în acest spirit. Dar cînd ştiut este cîte lipsuri suferă învăţămîntul rural, cît de mare e numărul neştiutorilor de carte, cît de redus, în­tristător de reduse, în fie-care an procen­tul absolvenţilor cursului primar, nu mai e vreme nici de controverse, nici de a­­mînări. Se impune ca fără întîrziere să dăm poporului, ce aşteaptă de la noi lumină, învăţătorii cari să i-o poată da cît mai deplină şi mai strălucitoare. Viitorul ţarei fiind strîns legat de pre­gătirea învăţătorilor ei, stă de azi înainte şi în puterea revistei dv., de a face ca acest viitor să fie mai îngrijitor, sau mai siârt­e“, f. D. Duca PĂRERI ŞI FAPTE O lucrare istorici Fostul prieten al celui mai genial din­tre poeţii noştri, d-l T. V. Ştefanelu­ mem­bru al „Academiei Române“ şi autorul interesantului volum „Amintiri despre E­­minescu­­„editura Sfetea“a publicat în editura „Academiei Române“ o intere­santă lucrare: „Documente din vechiul ocol al Câmpulungului Moldovenesc“. Fiind m­ultă vreme judecător în ţinutul Câmpulungul din Bucovina, dl. T. V. Ştefanelii a cercetat şi adnotat diferite acte şi documente care aparţin bogatei arhive a poporului român. Astfel dl. Ştefanelii ne prezintă în a­­ceastă mult folositoare culegere de do­cumente o serie de acte, zapise, cărţi de judecată, şi documente judecătoreşti de prin anii 1611 — 1813, toate aranjate în ordine cronologică, cu explicaţiuni şi tălmăciri din cari putem cunoaşte graiul vechiu al poporului românesc din acel ţinut, obiceiurile şi chiar legiunile d­e pe vremuri. Despre aceste preţioase documente d. Ştefanelii ne spune — şi aşa rezultă din lectura lor—că „au valoare istorică şi lu­minoasă multe părţi întunecate privitoare la trecutul Cimpulungului mol­dovenesc, care în vechime, împreună cu ţinutul Vrancei şi al Tigheciului, păstrase faţă cu descărcătorii Moldovei oare­care neatîr­­nare în traiul şi organizaţia lor internă, împrejurare care îl îndeamnă pe princi­pele Dimitrie Cantemir în „Descriptio Mol­daviae" să considere aceste trei ţinuturi ca nişte mici republici, întru care cea mai de seamă—după afirmarea lui Can­temir—ar fi fost cea a Cîmpulunguîui din Moldova". De altfel d. Ştefanelii a mai cercetat trecutul acestui ţinut romînesc, şi în dis­cursul de recepţiune în sinul Academiei, d-sa a vorbit despre „Istoricul luptei pen­tru drept în ţinutul Cîmpulunguîui mol­dovenesc". In prefaţa d-sale d. Ştefanelii, după ce face un mic istoric al Cîmpulunguîui bu­covinean indicînd întinderea ţinutului, şi după ce insistă asupra raporturilor aces­tui ţinut cu Ardealul şi cu Bucovina, scrie următoarele : „Aşi avea o deosebită mulţumire sufle­­teasc dacă publicarea documentelor de faţă ar fi şi pentru intelectualii din ţinu­tul Vrancei şi pentru cei ce se trag de acolo un impuls ca să adune şi docu­mentele vechi ale Vrîncenilor şi să des­­groape ast­fel trecutul întunecat al aces­tui ţinut pomenit cu atîta laudă de Dim. Cantemir, ca şi ţinutul Cîmpulunguîui. Publicarea acestor documente Vrâncene ar avea cu atât mai mare interes, fiind­că munţii Vrancei au încăput pe alte mîirii, ocârmuirea nu şi-a dat silinţa să regu­leze devălmăşiile, precum s’a făcut a­­ceasta în ţinutul Câmpulungului moldo­venesc, şi azi numai documentele Vrân­cenilor mai amintesc despre frumosul lor trecut şi despre drepturile de odinioară". Opera d-lui T.V.Stefanelii, după­ cum ve­dem, este isvorîtă din dragostea mare de a cunoaşte trecutul poporului romînesc din ţinuturile streine în care trăieşte şi azi. Araid. ® AeS&anarfta g onorată a €»• raffiroi da Ceinorf.— Stembâtă-la ora 3 după amnează a avut loc adattam -gtt­­nerală a membrilor Camerei de Ce­­»terț d­a Cire. Iaşi, «'eb preaedittțj* ă-Ioi Tb Jellea preşedintele Camei*! de Ca­merei de Comeț. Au luat parte pe Hagft membrii camerei și un m­inir de red­aer­­cian­ți. Ministerul Industriei și a Cteaer­­țului a fost reprezeatat prin d-1 Cfiu&f din București la aceasti *du»ertt a?fo»t invitat și Coasisarul Guvetttlui d-1 Ta­­sile lamsridi profesor uniternitar. Dl. Președinte­la Cfeviatal fi fite* ra­portul genera! al ÂCiivUSkț*! C*M*m "*• (lefflet, "D ia aminteșt« d« «îfaăția a»er­­mală îa ears se gSsrsts ett«ssrț».l kee­­tru, și arată griutățils e* le-a !*&mjh­­nat psntra rezolvir*a (Literit®!or diwiti­­nai al« eoraereii.aV'!er din dirdiifjleterif­­ției acelt­i Gamers. Ds oare ce z­ es dl­uf»llea tetea and m«rs parte dmn mărfurile nare se gtetese la («ra siiat trefat* pe tabloul mi'&tiilter de la Mii. ds Război, Mm T*d­rveiifc''te Ministerul de Iadueirie ca sete*ta să ceară Ministerului de ItăateOi tateieol tea­tru a controla dacă prețurile fixate ft tablou corespund prețurilor e*terate d&­­sare și-a procur»t eo**tcîa*t­l tfctta marfă. Am iatervenit de la'miile­toraie d» Instrucție și de Cdltiterț sä »• probe propunerea faentä de aei ceitePe eventuală mobilizare, golurile de ftyr ă­­telar®, magaz'ne, a£ae etc, caa^tfcteTHl ehoinarea lucrătorilor de a-și take date rit către patrie, să fie urapldte de e»#?i da la școlile ceauadave, eoaureMe,''tatet­­aice și speciale eă:-e fi-ar oferi teeErfidiile lor. Propunerea noastră a Piat •' $i chiar am primit de U o steeteiă un tablou de elevii ce «e efert a esifvî v» locul celor chemaţi eterias­evetetari fîx­boi. De­oare­ce cea mai mare parte din­­tre materialele prime de construcţie se găseşte în ţara noastră şi mai ales ferul şi lemnul se găsesc­ în abundenţă, am rugat pe dl. Ministru al Comerţului de a interveni să se oprească pa cale legisla­tivă i­eşirea din ţară a celor două mate­rii fără a nu se stabili cât necesită pen­tru trebuinţele interne şi cât pentru des­tinaţia exportului fixând preţuri acetor des­tinate consumului ţărei. Protestează contra băncilor cari pro­fită că dispun de capitaluri şi acapa­rează comerţul. D-l Jellea constată cu re­gret că din 18 membri ai comisiunilor de import nu figurează nici un comerciant din Moldova deşi a cerut aceaste. Dl. Preşedinte încheie prin a arăta ca Camera de Comerţ şi-a făcut datoria la mod conştiincios şi energic pentru spri­jinirea intereselor comercianţilor dia Iaşi. D-sa declară discuţia deschisă în Ches­tia Raportului general. D-l Constanţiu explica »fereaţa ree­­m­ercianţiior la adunările camerei de o** marţ faptului efc camera de comerţ dite Iaşi n’ar avea puterea necesară pe lân­gă organele administrative comerciale su­perioare. Propunerea unui congres al ca­merelor de comerţ din ţară, făcută de dea într’una din adunările trecute,­­a fost tocmai în s­copul de a lad­xi legata­ri­le dintre comercianţi şi distre ergresete lor administrative. Aduce câteva propuneri pe Cat's *#• re&te să fie menţionat® în moţiune. Dl. V. lamanni, comisarul guvernu­­lui arată că dl. Coas tanţiu « greşit câted spune că lipsa unora eomeremnţî e* dt­­toreşte nesocotinţei eu mer­ei ie comerţ din Iaşi, de către organeie administrati­ve comerciale, ei faptului că păaă’ttOd» doi ani camera de comerţ era speefciffe da comersianţi ea.ua birou de iaforaSă­­ţii şi addnăriie au aveau caracterul di­erii de acum Dl. Ing. Hălăecanu, spune că la eve*­dinţa multora e ci negustorii apohaul populaţiiiaea din cauza urcărei preţuri­lor pe diferite articole. B sa justifică a­­eessfcă areste şi arată că eu negustorii sărit vinovaţi ei alţii. B-l Hâlăeeaau pre­pa­ne datésc, puncte care figurează îa moţiune, şi­­e.tre crede d-sa ar fi eoluţia­­niie ee s’ar putea adree peatru ă pun# capăt situaţiei anormale îr car# #* gSr­­esta eoîwefto! la aal. Dl. Chieos reprezentaatu­l B»i­ttisterUlUi. d® Cemerţi ssnsi că Bl. Miaietru a dat tetdaauaa e deosebita a tea­ţie esterilor Camerei de Comert din Iaşi şi #prijî*3L intersseie coEnereianţdor ea aeeiaşi 41** gost» pe toţi. Dl Bro­einer preşrdiatele Sfatului ie­­gustorese arată că absența comereiattții#r • Îs adunări se datorește pe lângă foialui Ide birou d­e «xpediare ce-­ avtea Oftterie de Cemorț bet» .|î INFORMAŢII . Mâine fiind sărbătoare, numărul viitor al ziarului nostru va apare Mar­curi 3 Februarie.­­ Budgetul Casei Sf. Spiridon pe exerciţiul financiar 1916 — 1917 a fost întocmit şi zilele aceste va fi înaintat ministerului de interne. In ceia­ ce priveşte personalul, cu toate greutăţile financiare ce intimpină insti­­tuţiunea din cauza crizei economice ge­nerale, nu s'a făcut nici o reducere de salarii. Mai mult încă, s’au făcut oare care mici sporuri. u­rl. Ioan Peretz profesor universi­tar publică în ,L’Independance Roumai­­ne* un interesant studiu asupra „Drep­tului folclorului“. Seria acestor articole care apar in magazinul literar şi artistic al confra­telui nostru,va fi întrunită la b­­un volum.­­ Comisiunele de prefaceri au început astăzi judecarea impunerilor şi a preface­rilor cerute prin administraţia financiară. Sunt în total cinci comisiuni cari lu­crează, trei din ele în localul percepţiei­­ şi celelalte două în localul percepţiei a doua. Aceste comisiuni vor lucra până în ziua de 20 Februarie, după care vor îns­­cepe judecarea apelurilor.

Next