Mişcarea, februarie 1916 (Anul 8, nr. 24-46)
1916-02-02 / nr. 24
ANUL Vili No. 24 ABONAMENTE în pora ms un an . . 20 ie? In ghetoatat» pe un an . 40 . Pentru preoţi şi învăţători rurali mt fac® reducem de 50*/*' REDACŢIA şi ADMINISTRAŢIA IAŞI, PIAŢA urnim, No. ■. i» be&lal tâufeuîaf Naţional-Iibwal. Un număr 5 BANI ZIAR NAŢIONAL - LIBERAL. COTIDIAN MARŢI 2 FEBRUARIE lfrle TELEFON No. 121 ANUJECHIRI COMERCIALE L5»t* jwi pAffiam* li Unîa sro pagina îli ’ Lbht» s*. psflBte IV ZIAR COTIDIAN mm âh mzpaw*® want «sandtet isatUuU 4* eÎEb*l *atioM.lUlMf«sfcI Un număr 5 BAN! î ta* 51 fe. A4 b. In prepa pacei Din cînd în cînd infernul bubuiturilor de tun este străbătut de către o lumină palidă, discretă. Este scînteia păcei lansată nu din rîndurile beligeranţilor, ci din al spectatorilor la acest înfiorător masacru. De astă dată socialiştii americani propun începerea tratativelor pentru pace. In congresul Statelor Unite ţinut la Washington s-a discutat chestiunea păcei şi mijloacele ei de către preşedintele Wilson, câţiva senatori americani au fost însărcinaţi cu redactarea unui proect de moţiune în această privinţă. Prin această moţiune poporul Statelor■ Unite declară că e neutru, dar nu poate rămâne indiferent faţă de răsboiul fratricid care bîntue în Europa. Cu cât răsboiul va dura mai mult, cu atîta forţa brutală subjugă şi nu respectă cele mai elementare drepturi, cari formează însăşi basa societăţei şi a civilizaţiei de astăzi Răsboiul a sădit în sufletul milioanelor de cetăţeni americani o vie nelinişte, care împiedică desvoltarea normală şi aduce spaima răsboiului contra unui duşman inexistent, desprind pe locuitori de la ocupaţiile lor regulate. Dacă corpurile legiuitoare ale celui mai puternic dintre neutri, in unire cu celelalte state europene ar fi convocate la o conferinţă, preşedintele Statelor Unite, ar avea posibilitatea de a propaga incheerea păcei mult dorite. In acest sens parlamentul american a hotărît să invite pe preşedintele Statelor Unite, ca imediat să ia măsuri pentru convocarea unor delegaţiuni ale tuturor ţărilor neutre, cari doresc să mijlocească pacea ,oferind beligeranţilor oficiile lor de mediaţiune. Preşedintele Wilson a primit cu bună voinţă acest proect, iar secretarul de stat de la externe Lanssing a răspuns sa va convoca guvernul pentru a hotărî asupra aducerei proedului în discuția Senatului. Aprovizionarea Sasului Declaraţiile d-Em Prismatist şedinţa Consiliului Sîmbătă după amiază, a avut loc o importantă şedinţă a consiliului comunal. In acest consiliu s'a votat un împrumut de două sute mii lei pentru aprovizionarea oraşului cu grîu sau făină, şi vite. Cu acest prilej d. primar O. O. Mirzescu a declarat: In ceia ce priveşte agitaţia morarilor, situaţia nu s’a schimbat. Morarii şi măcinătorii lor continuă a refuza să macine pentru consumaţia internă şi să asigure stocul de făină necesar acestei consumaţiuni. Cantităţile ce macină pe contul lor sunt neînsemnate şi de fapt, morile funcţionează numai pentru îndeplinirea angajamentelor contractate pentru export. Morarii motivează acţiunea lor pe modicitatea preţurilor maxime la făină şi imposibilitatea de a-şi procura grâul de la agricultori pe preţurile maximale corespunzătoare. Astfel administraţia comunală, de o lună şi jumătate, alimentează populaţia cu făină procurată prin Banca laşilor şi băncile populare. In chipul acesta ea îşi epuizează rezervele şi mijloacele de aprovizinare ce-şi rezervase pentru cazul eventual al unei mobilizări. Intirzierea ce se pune în soluţionarea crizei ne obligă să avizăm la noi măsuri de aprovizionare, căci consumînd continuu din stocul de făină existent, fără ca el să fie refăcut, pe măsura consumaţiei, am risca în scurtă vreme foametea. Morarii şi măcinătorii ne mai introducem grîu în comună, sarcina aprovizionărei se impune astăzi mai mult ca oricînd administraţiei comunale. Din acelaş motiv menţinem şi măsura luată, din primul moment al crezei, a prohibitei exportului din Comună a griului şi făinei. Ridicarea acestei măsuri nu s’ar putea dispune decît atunci cînd morarii şi măcinatorii vor asigura aprovizionarea şi funcţionarea normală a morilor lor. Prin aceste măsuri ne putem apara de foamete, dar soluţiunea mare nu stă în puterea administraţiei comunale. Criza e generală. Sunt târguri precum Paşcani, Calaraşi, Calafatul etc., cari sunt în complectă lipsă. Soluţia nu mai suferă întârziere. Din două lucruri, unul: sau se acceptă cererea comisiei centrale pentru sporirea preţului maximal la grâu şi atunci implicit trebue să se ridice şi preţul făinei şi al pâinei, sau se respinge această cerere, şi in asemenea caz, legea măsurilor excepţionale trebue aplicată cu aceiaşi rigoare şi agricultorilor. Una din aceste două soluţii se impune de urgenţă. In caz când soluţia mai întârzie suntem în drept să cerem asigurarea funcţionărei unui nou exclusiv pentru trebuinţele consumaţiei interne. Aproviziomrea cu grâu nu e suficientă prin ea tuşişi, derei uit vaui ev ea tgeaura în care să macinăm. Cerem rechiziţia, pentru că arendarea prin bună învoială nu se poate obţine, decât în condiţii excesiv de oneroase In ceea ce priveşte carnea, informaţiile unei lipse complecte în pieţele publice este exagerată. Adevărul este însă , că, de trei săptămâni nu mai putem da carne de calitate bună şi în cantitate suficientă. Administraţia şi-a făcut pe deplin datoria încă de la începutul războiului. Din Sept. 1914 şi pănă acum două luni, oraşul a fost regulat alimentat, datorită rezervelor de vite ce formase pe baza dispoziţiunilor ordonanţei din Sept. 1914. Preţul în acest timp a fost chiar redus sub preţurile fixate de administraţiile anterioare în timpuri normale. Chiar astăzi, în toiul crizei, preţul urcat este acel al administraţiilor trecute. Din Mariie 1915 am prevăzut criza şi î n repetate rânduri, prin adrese şi prin intervenţii personale, am cerut prohibirea exportului de vite, reprimarea severă a contrabandelor, paza serioasă a trecătorilor de frontieră, declararea cărnei de articol de prima necesitate şi fixarea unui preţ maximal pe kgr, la vitele de velniţă. Ni s’au satisfăcut numai în parte cererile. Aplicaţiunea măsurilor luate a fost detestabilă însă din partea, mai cu seamă, a autorităţilor de frontieră. HslăsS Judei«!« da frentieră suni pa*tili« da vita, JudaSe reduse la stricta! necesar ai consumației Sor. Judatata de translară reputate ca baga* te în vite vin asiăxS să ne concurexa în âîrgarica de unde na aprovizionam regulat. întâmpinăm cais mai mari greutăți și am fost navoifi să na îndreptăm pri* viril© toOMSi în Dobrogas. In unele Judeţ« cum est© Mastal de pildă, se-au lovit si de reaua voinţă a administraţiei. in ioc să ni dea conesiisui si procurăm vite cît malloftino prin cumpărare directă în iarmaroace, prin urmare prin suprimarea Intermediarilor, ni s’a mărginit acest drept, ni s’au suspendat eSiIar iarmaroace!® pentru a fS povituip să cumpărăm vita de la intermedieri. In această situaţie tentăm formarea unui stoc de rezervă da vif®, pentru care să cerem aprobarea acestui împrumut. Si fim Insă bine preveniţi cu t®aSS rezerva ce vom forma, vite la ce se mai găsesc fiind puţine, slabe şi scumpe, carnea nu post® fi da aceiaşi canitate, nu mai poate fi servită în aceiaşi cantitate şi vîndută multă vreme cu praful actual. Cetit! pag. in-a ULTIMA ©SI I ECOURI Două date istorice pentru învăţământul din Iaşi : Seminarul , Veniamin Costache" şi şcoala normală „ Vasile Lupu" cari şi-au serbat alaltăeri patronul şi aniversarea infinţarei lor, datează cel dintâi de la 1803, iar cea de a doua de la 1828. Seminarul are deci o activitate de 111 ani, iar şcoala normală o activitate de 88 ani.* Sorana" piesa d-lor Brătescu-Voineşti şi A. Herz se joacă in astă seară pe scena teatrului naţional din Bucureşti.. Premiera celor doui secritori este aşteptată cu o legitimă curiozitate de elita artistică şi intelectuală din ţară In cursul anului curent se împlinesc douăzeci de ani când a fost terminat actualul palat al Universităţii ieşene. Inaugurarea Universităţii a fost făcută în 1897 în prezenţa întregei Familii Regale. -———------- invitămtntul nostru normal In primul număr al nouei reviste „Şcoala Normală" dl. I. Q. Duca ministrul instrucţiei, publică următorul articol despre învăţămîntul nostru şi despre rolul învăţătorilor: „Socotesc că înfiinţarea revistei şcolilor normale este bine venită. Pe de oparte, fiindcă e de folos ca să coordoneze printr’un neîncetat schimb de idei, sforţările didactice, astăzi răzleţe, ale celor ce au greaua sarcină de a pregăti pe învăţătorii de mîine, şi pe de altă parte, fiindcă şcoala normală are o mare menire de îndeplinit în stadiul actual al organizărei noastre de Stat. Prin urmare, cu cât vor fi mai numeroase mijloacele prin care se va putea stărui asupra rolului învăţătorului şi asupra spiritului în care urmează să crească viitoarele generaţiuni de luminători ai satelor, cu atât va contribui mai puternic şi mai efectiv la buna rezolvire a acestei însemnate probleme. Nu mă îndoesc, că revista dv. va şti să corespundă acestui îndoit scop. Profesoratul nu poate fi o searbădă funcţiune ; el este prin natura lui un apostolat. Dar dacă aceasta este adevărat în ce priveşte pe învăţători, pentru că profesorul îşi exercită acţiunea într-o sferă în care îl mai ajută şi alţi factori, ceilalţi colegi, familia, întregul mediu social, pe cînd învăţătorul e osîndit să lucreze neajutat mai de nimeni. De cele mai multe ori nu are nici un coleg sau abia unul, doi, cu care se poate sfătui rolul familiei, e aproape inexistent, iar mediul social departe de a veni în ajutor; de obicei prin manifestările lui îi îngreuiază sarcina pe toate căile. In asemenea condiţiuni, dacă învăţătorul nu a primit din şcoală o puternică disciplină morală, dacă n’a fost obişnuit de acolo să privească misiunea lui ca o misiune înaltă, patriotică şi frumoasă, dacă soseşte la sate nemulţumit de soarta ce -l aşteaptă cu desnădejdea în suflet, fără putere de idealism, atunci degeaba se vor clădi localuri spaţioase, degeaba se vor înmulţi posturile şi se vor aplica cu străşnicie prescripţiile legei obligativităţei şcolare; cu asemenea elemente nu se va putea împrăştia întunericul, în care din nenorocire lîncezeşte încă populaţiunea noastră rurală şi nu se vor putea forma cetăţenii de care România are nevoie pentru a lua printre ţările civilizate locul la care aspiră. Poate că dacă am avea conştiinţa împăcată că am făcut în ultimii cincizeci de ani tot ce ne a stat în putinţă pentru răspîndirea cultura la sate, ne-ar mai fi îngăduit să discutăm asupra imperioasei necesităţi de a creşte pe învăţătorii noştri în acest spirit şi numai în acest spirit. Dar cînd ştiut este cîte lipsuri suferă învăţămîntul rural, cît de mare e numărul neştiutorilor de carte, cît de redus, întristător de reduse, în fie-care an procentul absolvenţilor cursului primar, nu mai e vreme nici de controverse, nici de amînări. Se impune ca fără întîrziere să dăm poporului, ce aşteaptă de la noi lumină, învăţătorii cari să i-o poată da cît mai deplină şi mai strălucitoare. Viitorul ţarei fiind strîns legat de pregătirea învăţătorilor ei, stă de azi înainte şi în puterea revistei dv., de a face ca acest viitor să fie mai îngrijitor, sau mai siârte“, f. D. Duca PĂRERI ŞI FAPTE O lucrare istorici Fostul prieten al celui mai genial dintre poeţii noştri, d-l T. V. Ştefanelu membru al „Academiei Române“ şi autorul interesantului volum „Amintiri despre Eminescu„editura Sfetea“a publicat în editura „Academiei Române“ o interesantă lucrare: „Documente din vechiul ocol al Câmpulungului Moldovenesc“. Fiind multă vreme judecător în ţinutul Câmpulungul din Bucovina, dl. T. V. Ştefanelii a cercetat şi adnotat diferite acte şi documente care aparţin bogatei arhive a poporului român. Astfel dl. Ştefanelii ne prezintă în această mult folositoare culegere de documente o serie de acte, zapise, cărţi de judecată, şi documente judecătoreşti de prin anii 1611 — 1813, toate aranjate în ordine cronologică, cu explicaţiuni şi tălmăciri din cari putem cunoaşte graiul vechiu al poporului românesc din acel ţinut, obiceiurile şi chiar legiunile de pe vremuri. Despre aceste preţioase documente d. Ştefanelii ne spune — şi aşa rezultă din lectura lor—că „au valoare istorică şi luminoasă multe părţi întunecate privitoare la trecutul Cimpulungului moldovenesc, care în vechime, împreună cu ţinutul Vrancei şi al Tigheciului, păstrase faţă cu descărcătorii Moldovei oarecare neatîrnare în traiul şi organizaţia lor internă, împrejurare care îl îndeamnă pe principele Dimitrie Cantemir în „Descriptio Moldaviae" să considere aceste trei ţinuturi ca nişte mici republici, întru care cea mai de seamă—după afirmarea lui Cantemir—ar fi fost cea a Cîmpulunguîui din Moldova". De altfel d. Ştefanelii a mai cercetat trecutul acestui ţinut romînesc, şi în discursul de recepţiune în sinul Academiei, d-sa a vorbit despre „Istoricul luptei pentru drept în ţinutul Cîmpulunguîui moldovenesc". In prefaţa d-sale d. Ştefanelii, după ce face un mic istoric al Cîmpulunguîui bucovinean indicînd întinderea ţinutului, şi după ce insistă asupra raporturilor acestui ţinut cu Ardealul şi cu Bucovina, scrie următoarele : „Aşi avea o deosebită mulţumire sufleteasc dacă publicarea documentelor de faţă ar fi şi pentru intelectualii din ţinutul Vrancei şi pentru cei ce se trag de acolo un impuls ca să adune şi documentele vechi ale Vrîncenilor şi să desgroape astfel trecutul întunecat al acestui ţinut pomenit cu atîta laudă de Dim. Cantemir, ca şi ţinutul Cîmpulunguîui. Publicarea acestor documente Vrâncene ar avea cu atât mai mare interes, fiindcă munţii Vrancei au încăput pe alte mîirii, ocârmuirea nu şi-a dat silinţa să reguleze devălmăşiile, precum s’a făcut aceasta în ţinutul Câmpulungului moldovenesc, şi azi numai documentele Vrâncenilor mai amintesc despre frumosul lor trecut şi despre drepturile de odinioară". Opera d-lui T.V.Stefanelii, după cum vedem, este isvorîtă din dragostea mare de a cunoaşte trecutul poporului romînesc din ţinuturile streine în care trăieşte şi azi. Araid. ® AeS&anarfta g onorată a €»• raffiroi da Ceinorf.— Stembâtă-la ora 3 după amnează a avut loc adattam -gttnerală a membrilor Camerei de Ce»terț da Cire. Iaşi, «'eb preaedittțj* ă-Ioi Tb Jellea preşedintele Camei*! de Camerei de Comeț. Au luat parte pe Hagft membrii camerei și un minir de redaercianți. Ministerul Industriei și a Cteaerțului a fost reprezeatat prin d-1 Cfiu&f din București la aceasti *du»ertt a?fo»t invitat și Coasisarul Guvetttlui d-1 Tasile lamsridi profesor uniternitar. Dl. Președintela Cfeviatal fi fite* raportul genera! al ÂCiivUSkț*! C*M*m "*• (lefflet, "D ia aminteșt« d« «îfaăția a»ermală îa ears se gSsrsts ett«ssrț».l keetru, și arată griutățils e* le-a !*&mjhnat psntra rezolvir*a (Literit®!or diwitinai al« eoraereii.aV'!er din dirdiifjleterifției acelti Gamers. Ds oare ce z es dluf»llea tetea and m«rs parte dmn mărfurile nare se gtetese la («ra siiat trefat* pe tabloul mi'&tiilter de la Mii. ds Război, Mm T*drveiifc''te Ministerul de Iadueirie ca sete*ta să ceară Ministerului de ItăateOi tateieol teatru a controla dacă prețurile fixate ft tablou corespund prețurilor e*terate d&sare și-a procur»t eo**tcîa*tl tfctta marfă. Am iatervenit de la'miiletoraie d» Instrucție și de Cdltiterț sä »• probe propunerea faentä de aei ceitePe eventuală mobilizare, golurile de ftyr ătelar®, magaz'ne, a£ae etc, caa^tfcteTHl ehoinarea lucrătorilor de a-și take date rit către patrie, să fie urapldte de e»#?i da la școlile ceauadave, eoaureMe,''tatetaice și speciale eă:-e fi-ar oferi teeErfidiile lor. Propunerea noastră a Piat •' $i chiar am primit de U o steeteiă un tablou de elevii ce «e efert a esifvî v» locul celor chemaţi eteriasevetetari fîxboi. Deoarece cea mai mare parte dintre materialele prime de construcţie se găseşte în ţara noastră şi mai ales ferul şi lemnul se găsesc în abundenţă, am rugat pe dl. Ministru al Comerţului de a interveni să se oprească pa cale legislativă ieşirea din ţară a celor două materii fără a nu se stabili cât necesită pentru trebuinţele interne şi cât pentru destinaţia exportului fixând preţuri acetor destinate consumului ţărei. Protestează contra băncilor cari profită că dispun de capitaluri şi acaparează comerţul. D-l Jellea constată cu regret că din 18 membri ai comisiunilor de import nu figurează nici un comerciant din Moldova deşi a cerut aceaste. Dl. Preşedinte încheie prin a arăta ca Camera de Comerţ şi-a făcut datoria la mod conştiincios şi energic pentru sprijinirea intereselor comercianţilor dia Iaşi. D-sa declară discuţia deschisă în Chestia Raportului general. D-l Constanţiu explica »fereaţa reemercianţiior la adunările camerei de o** marţ faptului efc camera de comerţ dite Iaşi n’ar avea puterea necesară pe lângă organele administrative comerciale superioare. Propunerea unui congres al camerelor de comerţ din ţară, făcută de dea într’una din adunările trecute,a fost tocmai în scopul de a ladxi legatarile dintre comercianţi şi distre ergresete lor administrative. Aduce câteva propuneri pe Cat's *#• re&te să fie menţionat® în moţiune. Dl. V. lamanni, comisarul guvernului arată că dl. Coas tanţiu « greşit câted spune că lipsa unora eomeremnţî e* dttoreşte nesocotinţei eu merei ie comerţ din Iaşi, de către organeie administrative comerciale, ei faptului că păaă’ttOd» doi ani camera de comerţ era speefciffe da comersianţi ea.ua birou de iaforaSăţii şi addnăriie au aveau caracterul dierii de acum Dl. Ing. Hălăecanu, spune că la eve*dinţa multora e ci negustorii apohaul populaţiiiaea din cauza urcărei preţurilor pe diferite articole. B sa justifică aeessfcă areste şi arată că eu negustorii sărit vinovaţi ei alţii. B-l Hâlăeeaau prepane datésc, puncte care figurează îa moţiune, şie.tre crede d-sa ar fi eoluţianiie ee s’ar putea adree peatru ă pun# capăt situaţiei anormale îr car# #* gSresta eoîwefto! la aal. Dl. Chieos reprezentaatul B»ittisterUlUi. d® Cemerţi ssnsi că Bl. Miaietru a dat tetdaauaa e deosebita a teaţie esterilor Camerei de Comert din Iaşi şi #prijî*3L intersseie coEnereianţdor ea aeeiaşi 41** gost» pe toţi. Dl Broeiner preşrdiatele Sfatului iegustorese arată că absența comereiattții#r • Îs adunări se datorește pe lângă foialui Ide birou de «xpediare ce- avtea Oftterie de Cemorț bet» .|î INFORMAŢII . Mâine fiind sărbătoare, numărul viitor al ziarului nostru va apare Marcuri 3 Februarie. Budgetul Casei Sf. Spiridon pe exerciţiul financiar 1916 — 1917 a fost întocmit şi zilele aceste va fi înaintat ministerului de interne. In ceia ce priveşte personalul, cu toate greutăţile financiare ce intimpină instituţiunea din cauza crizei economice generale, nu s'a făcut nici o reducere de salarii. Mai mult încă, s’au făcut oare care mici sporuri. url. Ioan Peretz profesor universitar publică în ,L’Independance Roumaine* un interesant studiu asupra „Dreptului folclorului“. Seria acestor articole care apar in magazinul literar şi artistic al confratelui nostru,va fi întrunită la bun volum. Comisiunele de prefaceri au început astăzi judecarea impunerilor şi a prefacerilor cerute prin administraţia financiară. Sunt în total cinci comisiuni cari lucrează, trei din ele în localul percepţiei şi celelalte două în localul percepţiei a doua. Aceste comisiuni vor lucra până în ziua de 20 Februarie, după care vor înscepe judecarea apelurilor.