Mişcarea, martie 1916 (Anul 8, nr. 47-72)

1916-03-01 / nr. 47

i C­OURI nu­i­ stă seară bucureştenii vor sărbători me­moria şi opera lui Caragiale prin faptul că se reprezintă pe scena Teatrului Naţional, pentru a suta oară admirabila „Scrisoare pierdută“ Dacă, în comparaţie cu străinătatea, această sută de reprezentaţii este prea mică faţă de anii ln cari au trecut de la premiera „Scrisoa­re“ până astă­zi,pentru noi, cari suntem încă la începutul desvoltărei artei in masacre popu­lare, faptul constituie un eveniment deosebit. „Scrisoarea pierdută“ este cea dintăi piesă ro­mânească care atrage acest record. Iaşul cultural şi artistic care a avut întotdea­una un cult deosebit pentru neuitatul maestru, deţine faptul ca o re­nifestaţie artistică şi cul­turală care iif-i dă cuvenita considaraţiune. * Artistul Achile Popescu care a murit subit la Bucureşti, era cunoscut şi publicului nostru din turnetele ce le-a făcut in diversele combina­­ţiuni artistice, intra care şi aceia a ansamblu­lui condus de dl Marinescu. În anul 1905 Achille Popescu a montat la Iaşi pentru prima oară opereta „Lysistrata“ Paul Lineke. Anul trecut Achille Popescu a adus la noi revista „Intrăm sau n intrăm“ în care ducea tot greul. Ieşenii aşteptau să-l vadă acum in „Obraz­nicul“ şi în „Femeia Ideală“,dar bietului A­­chilie nu i-a mai fost dat să mai vie la Iaşi . Măsuri excepţionale Am anunţat ca în actuala se­­siun Parlamentul va vota o mo-­­ dificare a legei măsurilor ercep­­ţionale, în sesul de a se putea face un control mai riguros in ceea­ ce priveşte aprovizionarea co­munelor, §i ifrîngerea speculei. Este de prisos a arăta necesi­tatea unor asemenea măsuri. Ex­perienţa ce am făcut-o cu toţii in­­ timpul t­­aboiului european şi mul­­­­tiplele nevoi şi neajunsuri pe cari le am întimpinat în acest interval au fost sesizate de guvern, care în acest scop va aduce, la relua­rea şedinţelor parlamentare, pro­­ectul prin care se prevăd modifi­cările amintite mai sus. In esenţă aveai proset prevede următoarele: Ori­ce producător şi consumator s dator să aducă la cunoştinţa autorităţilor administrative ce ar­ticole de prima necesitate, al că­ror preţ a fod fixat, posedă, ince­­pînd de 3 la 35 kgr. în sus. Pentru aprovizionarea comune­lor cu făină, ministerul de răs­­boiu a autorizat să rechiziţioneze griul de la agricultori şi dacă nu va interveni o soluţie amiabilă între autorităţi şi morari in ce priveşte madişul autorităţile în­soţite de un reprezentant al mora­rilor vor ordona măcinarea şi după aceea vor stabili un preţ de măcinat.­­ Sancţiunile prevăzute de lege sunt amendă, închisoare şi la nevoe re­­chizttonarea prin autorităţile min­i­­ f­ilare. ieşan, au menţiaut ani dea rîndul reper- , torul bardului de la Mirceşti.­­ Artistul I. Anestin a dat un exemplu f frumos şi foarte util tipărind muzica lui­­ „Barbu Lăutarul “ Acei cari vor întregi o-­­pera eminentului artist craiovean şi vor­ colecta toată muzica rămasă de pe ur-­ ma lui Fiechterm­acher vor da dovadă de o dragoste neţărmuită pentru arta noastră­­ naţională. Araid, 1 ----------------------------------- - Amol viii no. n ABONAMENTE - - WtXKStl&lX, X- - MJVf KiHV» in­ târi !pe un~an^r'”~20'1S In străinătate pa un an . 40 . Pentru preoţi §1 învăţători rurali se face reducere da 50% ftEDACŢIA şl ADMINISTRATA IAŞI, PIAŢA UNIREI, No. 15. In localul clubului Naţîonal-Liber&l. Un nymir 5 BANI ZIAR NATIONAL - LIBERAL. MARŢI 1 MARTIE 1916 TELEFON No S.23 ANUNCIURI COMERCIALĂ Linia pe pagina II . î leit .Linia pe pagina UE . 50 b. Linia pe pagina IV . . 40 b. R COTIDIAN yj 'XVsib direcți­unea unui comitet ja? ■y y J­f iastlils.it da clubul național-liberal COTIDIAN Un număr 5 BANI mm mmmmm ■ . .......................—“— —“ Industria şi Răsboiul In războiu! actual, ca proporţiile uriaşe pe care ie a luat, s’a f­­idenţiat impor­tanta covârşitoare ce o prezintă forţa industriala de care dispune un stat. Mai mult poate de cit puterea pur militară, resursele industriale au o înm­urire de multe ori decizivă în ciocnirea dintre imensele masse de oameni aruncaţi în luptă. In toate statele beligerante insta­laţiile industriale au fost adaptate nece­sităţilor armatei. In această direcţiune s’a realizat şi la noi o operă dintre cele mai utile pentru trebuinţele oştirei. Ocupînduse de problema pregătire! noastre industriale, dl. O. Diamandi faee următoarele reflexiuni intr’un articol din „Revista Democraţiei“. Să examinăm fie şi sumar, contribuţia ce fie­care din partidele noastre de gu­­vernămînt au adus la întărirea ţarei prin îmbogăţirea reţelei de căi de comu­nicaţie (drumuri pe fier, şosele, căi pe apă), crearea de forţe motrice, maşinism, aprovizionarea metalică, consecinţă fi­rească a exigenţelor industriale, cura şi învăţămîntul profesional şi în special in­gineria cu aplicările ei cele mai variate: chimie, tracţiune, electricitate, hidraulică. pam nu avem la îndemînă statisticele necesare pentru o atare comparaţie, ▼om pune faţă in faţă cele două doc­trine economice ale partidelor noastre istorice, partidul conservator nu a avut o teo­rie conştientă în acest domeniu. Politica sa era determinată mai ales de spiritul de opoziţie. Aş putea zice că ani de zile drept doctrină, el a avut o atitudine con­trarie. A făcut operă de opozant, călău­zit de o concepţie de bilă neagră şi ni­mic mai mult. Din motive fireşti, parti-­­dul liberal fiind burghez, a căutat să in-i­dustrializeze ţara. Imediat adversarii noş­tri s’au declarat contra industriei, fără­ a-şi da seamă că desvoltarea industrială ’ trebuia să atragă după sine şi propăşi­rea agricolă şi urcarea preţului grindlor, mai ales a grîuluri. Mu voi examina aci chestia în detaliu, dar incontestabil că atât Ion Brătianu cât şi d. Em. Costinescu împreună cu frunt­­­aşii partidului, au înţeles că România nu putea fi osândită să rămâe ţară exclusiv agricolă fără să nu-şi vadă periclitată in-­­ dependenţa economică şi mai mult, fără ca această ţară înapoiată să nu justifice, sbspri­rea lipăsită politică de către ca- c­apitalismul austro-maghiar.­­ Opunerea din răsputeri a partidului conservator la această evoluţie a Româ­niei şi tendinţele ultra agrariene rău în­ţelese, au lipsit ţara noastră de fabrici, de motoare, de stocuri de cărbuni, de oţel şi de acele nenumărate materii cari prin ele şi transformatele lor ne ar fi permis să găsim în ţară cu ce îndestula în bună parte necesităţile armatei noas­tee. . . ’ 1 Ori­cât de admirabil e organizată şi pregătită armata germană, dacă îndără­tul ei nu avea miile de cuptoare înalte, turnuri de cărămidă cari produceau tu­nurile de oţel, ea ar fi fost înfrântă ma­terialiceşte, adică bătută, din lipsă de or­ganizaţie metalurgică şi technică. Cu toate că Franţa nu avea aceiaşi desvole­ţare industrială militară, ea spera în vic­torie fiindcă având o mare industrie ci­vilă a putut să o transforme imediat şi să o impue cu întregul ei stoc de lucră­tori şi de material la dispoziţia apărărei naţionale. Pilda Rusiei e şi mai dovedi­toare. Nenumărata armată rusă a fost respinsă nu de Hindemburg, nici de Mac­­kertseri ci de căile­ ferate şi de industria germană. Dar industrializarea unei ţări e operă imposibilă dacă Statul nu e de­mocratizat de nu pe­steantregul, adică politiceşte şi economiceşte ca în Anglia, Belgia şi Franţa, cel puţin ca şi Germa­nia, economiceşte prin un sistem de le­giferare socială ocrotitoare a muncei na­ţionale în îndoitul înţeles al acestui cu­vânt , omul şi producţia, într­ucât opera de guvernare a con­servatorilor a contribuit la îmbunătăţirea socială a lucrătorilor industriali sau chiar rurali? Când partidul liberal a venit cu reformele agrare, cine s'a ridicat împo­triva dreptului la pământ şi la urnă? Că acest drept are o strânsă legătură cu răz­boiul o dovedeşte vitejia cetăţenească a populaţiilor în războiu. Exercitarea unor atari drepturi întăresc conştiinţa naţională şi stabilesc în fapt un control asupra ac­telor de guvernământ printre cari numă­răm şi apărarea naţională. Atunci când guvernele liberale reînnoiau tarifele va­male, stăruia în un protecţionism care nu era impus de întregul sistem tarifar euro­pean şi american, conservatorii se ridi­cau în numele agrarienilor şi a liber-schim­­bismului pentru a combate politica noas­tră de industrializare. Chiar dacă tânăra noastră industrie nu se putea susţine de­cât pe cale bugetară, de am fi avut nu­meroase metalurgii, acestea în actualele momente ne-ar fi fost dus un folos de­săvârşit. Războiul In presa «piromană circulă feî-da-ful da varsiuni cu privire la ofensiva în­treprinsă ds GartHStni împotriva Vă­danului. lată ca găsim tatr’un ziar Italian,— dast'il de origina!. Comandamentul g«rraan ar fi avut intenția că străpungă frontul francez Sa Soissgns — Reims. Atacul contra Vesrdunului a fost dat pentru ca Gene­ralul Joffre să aducă rezerve din sec­torul Saussorss—Reims. Generalisimul francez a adus însă vreo 180.000 oa­­mei­i, dela Lion de Marseille. Germanii Intr’adevăr au dat atac şi în regiunea Reims. După buletinul din Paris, Qeriaganiii menţin g|rte» da­fişării al actului în Vemi m partea de apus e în aîînu­s Ptancejdor, CU priveşte for­tul V*ux QermanSI eu făcut efteva progrese pe punt*?, dar n’au «juna la obstacolele cu irtrmă glaapaiâ din faţa fortului, „L’hofsune an chain® * e frpt suspen« det fiindcă Qlemen«eau a’ăpus fctr'un articol si, dacă va side s fortul Dou­­aumont, va eşi în evidenţă o serie da greşeli zădîjiUC acoperite. German! amintesc ci fortul Douau­­mont şi la 1870 a fost luat cu gfteli tot d«s reg. 24. Ştiri din mai multe părţi anunţă că generalul Galllenî ş‘»a dat demisia din Ministeriatul da Războia. Ei va avea o misiuna In străinătate. F­otele engleză şi g«'m­ană sa pre­­pară cu febrilităţi’. Germanii vor pă­rea sâ uilagezs hidroavîoanâla lor în lupta marină. Aceste avioane s’au re­marcat aruncând borabă asupra fîoU- ki rusești, car® opera aproape da Ca- Baera. Regele Constantin, tarfeind c’an al­­prjsi german« a insistat asupra dricul­­tă!-îor pa cars is pot intîmptoa filiații pi.­o bază atîî d® îngustă ca cea «de la Salonic. fi adăogat ci nu tnțeleg« pentru ce mențin liiist­i Salonicul; ar fi o ne­bunie să mergis.ro cu dînşii. Armata gîndeștâ ca șî mine. La începutul răz­boiului sm avut simpatii pantru Que»­prupia, dar ea a făcut tot ce Ia stet prin putință ca să la piardă. iNu pu­tem urma altă politică decit nsutrani* tatet. PĂRERI ŞI FAPTE O OPERA UTILA Decanul scenei craiovene, artistul L­enestin, a avut desigur o fericită inspi­­raţiune când, —din dragoste nemărginită pentru teatrul nostru artistic,—a tipărit în­­tr’un mic album muzical toate motivele pe care le-a cântat pe vremuri—pe vre-­­ muri cari ni­ se par astăzi patriarhale—­i faimosul­­Barbu Lăutarul“. Canţoneta alecsandriniană care a­ avut în artistul Ion Anestiri pe cel mai desă­vârşit urmaş al lui Matei Milic, cel dintâi interpret al lui „Barbu Lăutarul“,era a­­meninţată să dispară cu desăvârşire, dacă eminentul artistic dela Craiova nu s’ar fi gândit să reţie melodiile în albumul pe care la imprimat în acest scop. De altfel toată muzica ce s’a scris* pen­­ntru numeroasele canţonete, vodeviluri şi operetele lui Alexandri—o muzică bro­­în mare parte pe frumoasa motivă naţională — ar trebui colectată, pentru că altfel întregul acest repertor este a­­meninţat să nu mai poată fi întrebuinţat. Am arătat în alt prilej că în bună parte teatrul primitiv al lui V. Alexandri s’a mspţiciut cu succes datorită şi ariilor naţionale scrise de componiştii vremuri­lor, între cari figurează cel dintăi compo­zitorul Flechtenmacher. Unde sunt numeroasele melodii scrise de Flechtenmacher pentru repertorul lui Alecsandri ? Me-am gîndit de multe ori la aceasta şi cercetările ce le am făcut în dorinţa de a descoperi ceva-ceva din toată co­moara muzicală rămasă pe urima acestui artist, care a pătruns, atît de minunat suf­letul poporului nostru, ne-au îndreptat pe urme' sigure. Astfel am putut afla că veneratul nos­tru concetățean d-1 T. T Burada, — un mare admirator al lui Flechtenmacher — posedă o parte a muzicei scrise de el, Intre cari și unele operete cari s’au dat uitării pe nedrept. In acelaş timp de la d. Em. Manan­g, bibliotecarul Teatrului Naţional din Iaşi, am putut afla că in arhiva teatrului se găsesc ar­eie partituri ataşate la reper­torii lui Alecsandri. Poate că asemenea manuscrise să se găsească şi în arhivele teatrelor din Sm­eureşti şi Craiova, cari,­ţa­r la teatrul INFORMAŢII Cumpărarea Pieţei­­ Sf. Spiridon „Evenimentul“ este greşit informat în chestiunea cumpărărei pieţei Sf. Spiri­don. Până în momentul de faţă nu este încă nimic terminat, nu este încheiat nici un act şi nu este încă nici un preţ stabilit. Este adevărat numai că proprietarul­ Pieţei sf. Spiridon, dl. Gr. Gr. Iamandi, a reînoit Comunei oferta făcută trecu­tei Administraţii Comunale, oferta prin deciziunea No. 208 din 15 Mai 1913 fusese aprobată în unanimitate de cătră trecutul consiliu comunal, pe baza ra­portului comisiunei compusă din d-nii Gh. Tuduri, dr. Emil Severin, actualul director al „Evenimentului“ şi Justin Adace. Preţul cumpărătură, admis de comisiune şi de trecutul consiliu comu­nal, este 1.200 000 lei Prin urmare, ac­tuala administraţie nu ar fi chemată de­cît să realizeze hotărârea trecutei ad-­­ ministraţii comunale.­­ Administraţia actuală însă, a supus unui nou studiu întreaga chestiune şi a instituit o comisiune de evaluaţie compusă din d-nii ingineri Cassetti şi Savul, arhitect Reinike şi proprietarii I. V. Praja, N. Cananău şi C. Meissner. Această comisiune şi-a depus deabea ra­portul şi chestiunea va fi adusă în des­­batere publică in şedinţa Consiliului Comunal de Mercuri.­­ Condiţiile cumpărărei stabilite de a­­ceastă comisiune, atît în ceea ce priveşte preţul, cît şi modalităţile vânzărei, sunt incomparabil mai avantajoase de­cît acele acceptate de trecuta adminis­traţie. După cum însuşi dl. dr. Severin se exprimă în raportul său de la 28 Mai 1913 că „Comuna are tot interesul sa facă o operă de bună edilitate cum­­părînd medeanul“, rugăm „Evenimentul“ să nu pue astăzi nici o preocupare po­litică, intru cît mai mult de­cît pri­cină, în împrejurările actuale, se impune ca serviciile de alimentaţie publică să fie municipalizate. Toată lumea a putut observa dife­renţa, însemnată de preţuri ce există în pieţele particulare şi acele din pieţele publice în afară de motivele de higienă şi de­es­tetică invocate în raportul din Mai 1913, astăzi, de altminteri ca şi atunci, trebuia să se ţină seamă de un motiv şi mai de cucetenie: ridicarea continuă a chirii­lor în aceste pieţe particulare şi­­ constituirea prin contracte a unor ade­vărate monopoluri de vînzare în favoa­rea unor anumiţi comercianţi, a avut întotdeauna gravul efect de a urca în aceste pieţe preţurile celor mai indis­­pensabile articole de alimentaţie.­­ In situaţia actuală comuna ru are po­r­­­sibilitatea să facă reparaţii şi sa ad­ministreze o piaţă ce nu-i aparţine.­­ Ceea ce putem asigura de pe acum, este că Administraţiunea nu va accepta ‘ oferta efecM numai dacă Creditul Ur­'s ban. va consimţi să verse proprietarii* i iui integralitatea preţului şi dacă emui­­tatea împrumutului la Credit va fi in­ferioară veniturilor pieţei. 1 c Infernw^poa ziarului „Cvanimea. tu|e* Sa­turnala «set® aia earn« dapeiliaier comunale «te ieuae, est© în parte întemeiată« ®Sn causa acestor acta deposStete cama­­nats în anul acesta n’ast «Sat rezulta* tele fericit© pa ca?? 3©»au dat în anul trecut.­­ 01. Prinsa*. «Sie- MSrzescu examinând : de aproape chestiunea a luat toate usâituriie de îndreptare.­­ B Ieri a avut loc adunarea generală a­ Băncei Iaşilor. A prezidat d.-l G. Climes­cu asistat de d-nii GA. Netter şi dr. Dim Iamandi. S’a­ cetit bilanţul anual care a fost aprobat de întreaga azistenţă şi s’a fixat dividentul de 8 la sută, după care au fost realeşi membri , consiliul de ad­ministraţie d-nii Nicu Canănău, Ion Praia şi Cos­tin Velea, iar cenzori d-nii Q. S. Cristofor, căp. Constandache şi dr­. Puşcăria.. Dl Gh. Mârzescu primarul oraşului care se afla prezent a exprimat mulţu­miri consiliului de Administrare şi Di­­recţiunei „Băncei Iaşilor“ care a înles­nit Comuna să se aprovizioneze cu fă­ina necesală. TM Din partea d-lui M.­B. Cantacuzino primim următoarele : Domnule Director, Intr’un articol tendenţios şi insinuant „Opinia“ de astă­zi îmi face onoarea de a se ocupa de mine. Regret că nu am ca face cu sfaturile de înaltă moralitate pe care autorul se crede îndreptăţit a mi le da. Candidatura mea la rectorat de ar exista, n’ar putea în nici un caz să fie protivnică fostului rector, întrucât acesta a declarat forma­ că nu primeşte în nici un chip să fie reales, cea ce se adeve­reşte de altmintrelea-’şi prin motivele pe care d-sa şi-a întemeiat demisiunea sa. Dar mă grăbesc de a linişti pe sfătuitorul a­­nonim, declarând că persoana mea nu e in chestie, nu pentru motivul pe care „Opinia“ ni-l prescrie, ci pentru motivul simplu şi hotărâtor că, în convingerea mea, demnitatea de rector, pe care n’o râvnesc, nu mi se cuvine mie, ci altuia. Şi pe acesta, sper că majoritatea covâr­şitoare a profesorilor va şti să-l caute şi să-l găsească în persoana unuia din co­legii stimaţi şi iubiţi de toţi, al cărui nu­me să fie legat de instituţiunea noastră culturală prin o muncă exclusiv ştiinţi­fică şi didactică, cu atât mai glorioasă cu cât mai lipsită de ori­ce reclamă, şi care să fi ştiut în toate împrejurările să rămână strein de luptele politice. Numai prin o asemenea alegere care nu va conţine nici un element de provocare într’un sens sau într’altul, se va putea desăvârşi opera de pace şi de armonie pe care am urmărit-o, şi care e atât de trebuitoare în îndeplinirea înaltei noastre misiuni de îndrumători ai tineretului. In speranţa că veţi bine voi a publica aceste rânduri, vă rog Domnule Direc­tor, să primiţi cu mulţumirile mele anti­cipate asigurarea distinsei mele consi­­deraţiuni. M. B. Cantacuzino, Iaşi, 27 Februar 1916.­­ Cu începere de la 26 Februarie 1916, se ridică măsurile preventive aplicate prin decizie ministerială asupra prove­nienţelor şi călătorilor din insula Syra (Grecia) de­oarece epidemia de varsat negru e stinsă.­­ In ziua de 24 Martie se va ţine li­citaţie publică în localul Prefecture­ de judeţ pentru vînzarea a 15000 kgr. fân de livadă şi 10000 kgr. pae de ovăz, şi orz, de la Pepiniera statului Cucuteni. 88 Femeia Catinca, soţia locuitorului Vasile Pâriog, din comuna Rediu, în vrâstă de 50 ani,, duelndu-se, cu o altă consăteancă a sa şi îmbătându-se, pa cînd se întorcea spre casă, a căzut in nesimţire. A doua zi ea a fost găsită moartă. Parchetul a autorizat înmormîntarea cadavrului şi a deschis anchetă. „ Direcţiunea Poliţiilor şi Siguranţa generală a înaintat Prefecturei de judeţ pe indivizii Savin Cristea, Nicola­e­man­­dis şi Afendulis Haralambu, dezertori din armata turcă spre a fi trimişi în tabăra regională Şipote.­­ Prefectura pe judeţ a primit o a­­dresă de la Ministerul de Culte, ca să aducă la cunoştinţa publică condiţiile examenelor secundare particulare ce se vor ţinea în sesiunea de iunie. „ Ministerul de Justiţie a stabilit ta­bloul de termenele şi ordinea, comunelor pentru procesele ce se vor judeca de către ocolul II Iaş. rural. . . La Casa de Economie a funcţiona­rilor, din str. Săulescu, se află de vin­­zare un număr de 5000 viţe americane altoite din cele mai bune varietăţi, cu preţul de 200 lei mia.­­ Prefectura de jude­ţ a primit din partea ministerului de Domeni o circu­lară prin care se atrage atenţia de a preveni pe săteni că e timpul de a cu­­râţi livezile de omizi, de­oarece se pre­■ vede că anul acesta va fi criză de fructe. I a Poliţia a arestat astă noapte pe un anume Bogdan, fost învăţător, care a în- I cercat să comită mai multe excrocherii, invocînd calitatea sa de învăţător. Se crede mai mult că e vorba de rg ■ dement.­­ El a fost înaintat Parchetului de a se­­ pronunţaa. ( B Poliţia a arestat pe individul Alex. ÎA. Popescu, pe când era surprins in ‘ Piaţa Halei încercând să comită un furt.

Next