Mişcarea, decembrie 1916 (Anul 8, nr. 272-296)

1916-12-01 / nr. 272

­ 4 y * A ANUL VIII No. 272 UN NUMĂR 5 REDACŢIA şi ADMINISTRAŢIA IAŞI, PIAŢA UNIREI No 6. In localul Clubului Naţional-Liberal ZIAR NATIONAL-LIBERAL COTIDIAN JOI 1 Decembrie 1916 WNUMĂR TÎR­gRR Sub direcţiunea unui comitet Instituit de Clubul Naţional Liberal EDUCAŢIA RĂZBOIULUI Războiul, cu convoiul de jertfe, de mândrie şi de durere pe care îl poartă, înainte de a fi un prilej de distrugere, este un laborator în care forţele se călesc, energiile renasc şi sufletele se schimbă, pentru a pro­duce o viaţă nouă, mai dreaptă în alcătuirea ei, mai largă în orizontu­rile ei şi mai viguroasă în avântul ei spre propăşire. In vârtejul unei lupte, în care vi­aţa omenească nu are de­cât valoa­rea contribuţiei ce o poate aduce pentru isbânda luptei, în care jertfa cea mai dureroasă devine datoria cea mai elementară şi în care indi­vidul se pierde în acel efort supra­­©menesc care condiţionează victoria finală, sufletele trăesc o viaţă nouă şi întreg mecanismul social se ori­entează după mentalitatea şi educa­ţia specifică împrejurărilor severe ale stărei de război. Războiul ne deprinde să suportăm durerea cu o putere cu care n’am putea-o suporta în împrejurările nor­male ; războiul ne învaţă să facem jertfa cu o mândrie pe care n’o cu­noşteam în tihna zilelor de pace; războiul ne arată că viaţa poate fi mai aspră, că sufletul poate fi mai sbuciumat, că lupta poate fi mai a­­prigă de cât ne-o închipuiam, fără ca energia morală să şovăiască şi fără ca viaţa să-şi piardă "din far­mecul nou cu care o îmbracă zilele mari, înroşite de sânge şi luminate de glorie. Aşa se face educaţia războiului. O educaţie care nu se plămădeşte de­cât în rostogolirea valurilor de foc şi de sânge, o educaţie care schimbă sufletele şi dă vieţei un în­ţeles nou. Această educaţie a fost impusă şi sufletului românesc, care duce răz­boiul cu un avânt nedesminţit şi cu o vigoare nealterată. Fazele inevitabile ale luptei, au adus restriştea unor ceasuri care cu cât sunt mai grele, cu atât ne întă­resc mai mult în credinţa cu care am intrat în război, în elanul cu care ducem lupta şi în siguranţa victoriei ce va încununa jertfele ce aducem pe altarul cele mai sfinte cauze a neamului şi a umanităţii. Ne-am călit în focul năprasnic al luptei, trăim clipele sfinte ale celui mai mare război al neamului - vom trăi mâne clipele glorioase sie vic­toriei. Criticele unui fugar Un „fugar“ sa plângă împo­triva sp@eului «Se va Iaşi şi s@ resignează In nădejdea pre­facerilor inevitabile ce Se va aduc© războiul. Până ce aceste prefaceri se vor produce „fugarul“ găseşte prilejul de a acuza autorităţile locale. „Fugarul“ cu aere de resig­nat, dacă şi-ar da silinţa să se informeze — dacă nu să cons­tate singur — s’ar putea con­vinge că autorităţile locale au făcut şi fac totul pentru înfrâ­narea speculei; s’ar putea con­vinge că sunt „fugari“ cari în­curajează specula, oferind pre­ţuri fabuloase pentru camera, ca şi pentru articole alimentare; s’ar putea conving© ci urcarea de preţuri la Iaşi a fost deter­minată de ofertele benevole şi oculte ale unor fugari prea în­grijoraţi ; s’ar putea convinge că »lĂteus'Hfi&sSBa IcmäS® mH «sta ettA or! Ei se semnalează abuzul, îl reprimă cu toată energia. Şi s’ar mai pute© convinge de un lucru fugarul resignat: că măsurile administrative, ori­cât de drastice ar fi, rămân fără eficacitate, dacă ele nu sunt secondate de concursul publi­cului şi mai cu seamă, dacă con­sumatorul participă, încura­jează să acopere pe specu­lant. Pe cât sunt de grele vremurile, pe atât de uşoare devin criticele,­­ când critica se face cu acel spirit uşor şi stârţugos, pe care nă­dăjduim că „prefacerile răz­boiului“ îl vor scoate din mentalitatea şi moravurile în care am trăit până acum. / P­IENII ŞI FAPTE LITERATURA VIITOARE Fie­care epocă îşi are poezia şi proza—mai ales proza—ei semnificativă. In vremurile grele prin care trecem în momen­tele de faţă scriitorii noştri, sub impresia unei fapte care e în curs, nu şi-au spus încă cuvîntul. Clipa de azi nu e prielnică pentru stilişti cari, evident, nu pot avea acel „dolce far niente“ necesar u­nei concepţiuni artistice. Răsboiul nostru va inspira poeţilor şi proza­torilor noştri o seamă de subiecte pe cari nu le-ar fi putut găsi la vremuri de pace. Dacă ar fi ca ei să cânte numai elanul şi avântul ostaşi­lor noştri, încă ar găsi un nesecat isvor cari să alimenteze puterea lor de creare, talentul lor de a scrie. Răsboiul actual va fi urmat de multe prefaceri în viaţa societăţei noastre. Literatura noastră, cu diversele ei şcoli şi curente, va simţi şi ea înrâurirea acestor transiţii cari vor veni după triumfal unei cauze mari pentru care a luptat întreaga suflare românească. In­ timpul războiului nostru pentru indepen­denţă am avut o fază literară pe care am nu­­mit-o eroică. In fruntea acelei literaturi de atuncea stră­­lucia bardul de la Mirceşti care a cântat în versuri remase clasice vitejia soldaţilor noştri. Toţi scriitorii de atuncea au fost fascinaţi de avântul „curcanilor“ şi cu toţii au închinat luptă­torilor noştri frumoasele lor inspiraţiuni. O, Nu, lă­tuiui viu astă­zi acest avânt al sol­daţilor noştri este incomparabil mai mare. Luptă­torii de astă­zi au dat şi dau dovadă nu numai de acte de eroism, dar eroismul lor purcede dintr’un profund sentiment naţional cari impune apararea pământului strămoşesc cu ori­ce sacri­ficii. „ Ca şi altă­dată, scriitorii noştri îşi vor spune şi astă­zi cuvântul despre vitejia soldatului ro­mân. Istoricii şi strategii vor descrie războiul nostru din punctul de vedere ştiinţific, tactic şi strategic — poeţii şi prozatorii însă vor eterniza în viitoarele lor opere acel suflu care a dat luptătorilor noştri forţa morală şi forţa fizică de a lupta vitejeşte împotriva duşmanilor ţării. PENEŞ •as-,, -----* -BWMg-r-—"— DIN PAGINA ll-a mm ui.­§mi 5TIRI TELEGRAFICE SI teles­­­flee­d­lm varietate De ce n*a isbutit planul » strategic al României „Daily Telegraf“ vorbind de exe-­ cutarea planului de războiu al Ro­mâniei scrie „Executarea planului a fost stingherite de unele elemente necunoscute, ca de pildă atitudinea­­ Bulgariei, care s’a crezut un mo-­­ment că ar fi dispusă să se desii-1 pească de puterile centrale, sau, în­­ ori­ ce caz, că ar fi potrivnică unui­­ războiu în contra României. Se ad-1 mite de cercurile conducătoare că j .Dobrogea ar fi putut fi atacată, însă ] întinderea primejdiei din partea a-1 ceasta nu fusese lămurită cu exacti- j tate şi chiar nu s’ar fi putut face j ceea ce era absolut sigur, era ur-1 mătorul lucru : ca forţele principale j ale duşmanului nostru erau menite j să se îndrepte împotriva României j prin trecătorile Transilvaniei t, de aci,? liniile generale ale planului de răz- S boiu Român. Ofensiva din partea­ aceasta a fost fericită şi surprinse­­ pe inamic. Cât priveşte secretul diplomatic­­ el n’a fost nici-odată mai bine păs-1 trat de Bucureşti, cu toate acestea­­ ori­ce hotărâri importante erau a-1 flate numai decât de duşman. Nu e adevărat că planul înaintărei­­ în Ardeal s’ar fi întocmit spre a­ corespunde la pornirea generoasă­­ iredentism a poporului român. Au-­­ torităţile militare nu s’au lăsat a fi călăuzite în operaţiile lor militare de­­ consideraţii politice. Rostul campaniei aşa cum ea a­ fost plănuită de statul major Român era îndoit defensivă faţă de Bulgaria ofensivă împotriva Ungurilor în Tran­silvania. O năvălire bulgărească în Dobrogea ar fi expus România la o primejdie sigură de la nord, pe câtă vreme odată înfrântă Ungaria, armata română ar fi putut înfrunta fără mare greutăţi atacul Bulgarilor. Tot ceea ce România ar fi putut pierde din aceasta era Turtucaia şi Silistra, şi, în cazul cel mai rău, dru­mul de fer Constanţa-Cernavoda , dar nimic mai mult. Din nefericire planul a fost răsturnat de unele con­­sideraţiuni care nu se pot califica drept strategie. Căderea neaşteptată a cetăţilor turtucaia şi Silistra ca şi înaintarea ameninţătoare în­spre drumul de fer au pricinuit o im­presie aşa de adâncă în opinia pu­blică românească încât planul iniţial a trebuit să fie în mod provizoriu schimbat ;contigentele indispensabile pentru operaţiile din Transilvania au fost trimise în grabă în Dobrogea spre a opri înaintarea duşmanului, iar generalul Averescu nu mai avu la îndemână toate mijloacele de care avea nevoie într­u îndeplinirea planu­lui său strategic. Ast­fel căzu în cele două primejdii, cu "rezultatul bine cunoscut. In ceea ce priveşte dacă Dobrogea era destul de apărată pentru ori­ce eventualitate, ziarul crede că această apărare nu era desăvârşită, dar că, în ori­ce caz răspunderea unei ast­fel de greşeli nu este exclusiv de caracter militar. (A. T. I.) Musulmanii din Bosnia şi Harţegovina chemaţi sub drapel Se află din Zürich . Ziarele vieneze vestesc că în Bosnia-Herţegovina au fost chemaţi sub arme toţi supuşii automani între 18 -42 de ani. Se socoteşte că nu­mărul lor ar fi cam de 80.000. (A. T. 1. Sărbătorile ostaşilor Sărbătorile se apropie. Ele vor găsi pe mulţi pe fronturile de luptă şi pe paturile de suferinţă. Ostaşii noştri nu vor putea gusta din tihna zilelor sfinte ale creştinătăţii, ei vor trăi aceste zile în atmosfera aspră a luptei şi a jertfei. Datoria noastră e să le trimitem semnul dragostei şi al admiraţiei noastre. Sa ne grăbim a le strânge şi tri­mite daruri care să le arăte soli­daritatea ce ne leagă de ei, grija ce le-o purtăm şi gândul ce veci­nie e la ei. Să răspundem cu toţii cât mai în grabă la apelurile făcute şi să trimitem ostaşilor noştri darurile de mângâere­ și de ușurare. INFORMATIUNI* ® Excelenta Sa Pokiewscki Rusiei­, Ministrul Rusiei pe lângâ guvernul nostru, a părăsit alau­ieri seara Iaşul, plecând la Petrograd. Dl. Mosoloff, însărcinatul de afa­ceri al Rusiei pe timpul absenţei d­lui Pokiewscki, şi-a prezintat scrisorile de acreditare. m Staţiunea telegrafică fără fir en­gleză Poldhu, anunţă Inaugurarea re­centă a liniei ferate ruseşti care leagă Petrogradul la portul Alexandrowska de pe oceanul Artic. Importanţa acestei noui artere de comunicaţie se cunoaşte. Ea asigură contactul neîntrerupt între Rusia şi aliaţii ei din occident dat fiind că portul Alexandrowska nu înghiaţă nici­odaia în timpul iernei, ori­cât de aspră ar fi temperatura.­­ Ministerul de Răsboiu (direcţia su­perioară a şcolilor militare) aduce la cunoştinţa generală, că pe ziua de 15 Decembrie 1916 se înfiinţează, la Do­­rohoi, pe lângă actuala şcoală pregă­titoare de ofiţen de infanterie, o sec­ţie de administraţie, în care vor fi ad­mişi tinerii cu termen redus, din conti­­gentul 1918, cari la vizita şi supravi­­zita medicală au fost clasaţi pentru ser­viciul auxiliar, sau amânaţi. „ Ministerul de Răsboiu (direcţia su­perioară a şcolilor militare) aduce la cunoştinţa biurourilor de recrutare, de­­taşamentelor de recruţi, etc. cum şi a celor interesaţi, că tinerii cu 4—8 clase secundare, aparţinând contigentului 1920 din corpul 1, 2, 5 armată şi divizia 5-a, se pot prezenta noui şcoli de in­fanterie de la Botoşani, unde vor fi in­ternaţi, până la 1 Martie 1917, când vor fi repartizaţi şcolilor de ofiţeri. Aceia insă, cari vor să rămâie în fa­miliile lor pănă la data de mai sus, au această facultate, cu autorizaţia minis­terului.

Next