Mişcarea, mai 1917 (Anul 9, nr. 97-117)

1917-05-02 / nr. 97

4MI& IX No.. 97 18 iAn Jf EfsACfli m ABUmSTRAŢII IAŞI, PIAŢA UNISEE No. 6. 13 tocăita! Clubului National-Lfccfst ZIAR NATIONAL—LIBERAL. CÖTIDIAN MARTI 2 Mai fölt mw ntfKâH S«S> áiretfraét ató txaéll&l Iffistitult Ar, Cinbe? NaţlenKî-Lfbaral SITUAŢIA ! wmmmwwMimMmwuimmim | Luptele date In ultima săptămână pe frontul occidental se ca-1 racterizează prin extrema înverşunare cu care germanii^ au căutat­ să recucerească terenul pierdut, prin eşuarea tuturor încercărilor făcute şi prin pierderile extraordinare pe care le-au suferit germanii. Germanii au făcut uîi efort suprem, aruncândfîn luptă șî rezervele de care dispuneau, dar acest efort nu Ie-a putut da de cât succesul lo­cal dda Fresnoy, unds trupelle germane au fost condu­se la un ade­vărat măcel. Pentru a se vedea cât de mari sunt pierderile suferite de ger­mani este suficient să se semnaleze faptul că pe când francezii au făcut în două zile 8200 prizonieri, comunicatele germane anunţau ca au făcut 700 prizonieri. Francezii au făcut progrese la regiunea ChevreHX și la epra Böknie. Englezii au ocupat Busecourf, făcând prizonieri. In Macedonia trupele aliate continuă să realizeze progrese. Pe celelalte fronturi nici o acțiune importantă. o­mmm bventome Pester Lloyd publici cu data de 13 Aprilie at. n. următoarea tele­gramă din Berlin: „Of, la graniţa rusească ni n co­munică că şefii socialişti rstcâni, cari au fost arestaţi de guvern , izbucnirea războiului şi cari au reu­şit la timp să se gumă la adăpost, s'au pui serios pe lucru pentru ca să răstoarne guvernul Brăiteni. După cum susţine din Iaşi ziarul Ruskia Wiedonosti, socialiştii, prin manifestaţii de strada care au avut loc în ultimul timp la Iaşi au cerut retragerea lui Brăienu, proclamarea republici­ şi neîntârziata încheiere a păcii“. Reproducem textual aceste rân­­duri apărute la ziarul unguresc, pentru a dovidi tuturora pe de o parte că unele frământări ce au a­­vut loc în vremea din urmă la noi erau de mult puse la crI® şi nu fără amestecul inamicului, iar pe de altă parte, pentru a învedera încă odată inexactităţile şi calomniile la cari se recurge îa preta duşmanilor noştri. Intr’adevăr, toată lumea ştie că de la începutul războiului şi până astăzi, nici un membru al partidului socialist n’a fost arestat de guvern. Toţi cei cari nu sunt mobilizaţi cir­culă liberi şi netulburaţi. S’au luat măsuri numai împotriva doctorului Racowsky, din cauza cunoscutelor sals simţim­ente filobulgare şi a do­­ vediislor sals uneltiri germauofik. De asemenea, toată lumea şde că n’a avut foc nici an­te­ de ma­nifestaţie socialistă pe străzile Iaşu­lui, nici pentru răsturnarea guver­nului nici în favoarea întronării unui regim republican. Ast-îfel de născocir­i n*att puiul naşts de cât în mintea acefora cari au interes sa prezinte ţara noastră ! ca însufleţită de alte simţ'minte şi Ide alte dorinţe de cât acelea pe­­­sari le arc în realitate. Ast­fel dâ I născociri dovedesc cu prisosinţă le- i gătfjrie cari rxiM între protagoniştii­­ acestei propagande la noi şi între­­ duşmanii noştri, şi pun în evidenţă adev­ăratul ei caracter. Dacă unii era cineva care îşi fă­cea iluzii asupra scopului sau obâr­şiei acestei propagande, ei nu poate să nu fie pe deplin ed-ficsi în urma telegramei dn Pester Lloyd.­­ De aceia am şi ţ­iit să o adu­cem la cunoştinţa pub­icului, con­vinşi bind că vom­ ridica asi-fd va­lul ds pa o întreagă şi meşteşugită combinaţie care altminteri punea lesne să apara multor oameni de bună credinţă ca provocată de in­tenţiuni curate sau de porniri gene­­roase, pe când în realitate ea nu este de­cât încă una din crestiunile­­ mizerabile ale celor ce, împreună­­ cu duşmanii patriei, uneltesc impo­­­­tr­iva ei. POUTICA EXTERNA Misiunea aliată In America Pri-veirea entuziasta i&isuta misiunii franco­­-Jigieze în America ars tatoarea unui mare act politic, aie eărui urmări noe »pisa din ce în ce mai greu asupra Ger­manici îngenuchiste. Da sigur că prestigiul militar al ma­reșalului Joffre, eroul victoriei de pe Marna şi al apărării franceze din 1918, ca şi faima d-lui Balfour, unul dintre cei mai mari oameni politici ai Angliei, sunt in măsură să determine puternice mişcări populare şi să dea primirii misio­narilor un aspect grandios, o sonoritate etică, cum numai în patria tuturor erec­­ţiuniîor gigantica se pot Întâlni. Dar nu e numai atât. Nici masele şi nici, mai cu seamă, con­­ducătorii care şi-au spus cuvântul cu prilejul acestei primiri, nu au cedat unei porniri de entuziasm spontan şi super­ficial. De ar fi fost aşa, America nu ar fi aşteptat aproape trei ani, într’o lungă, anevoioasă şi amănunţită deliberare, pen­tru ca să se rostească pentru o partidă, pentru un principiu şi un ideal. Unanimitatea Americei la entuziasmul său pentru Aliaţi şi trimişii lor dove­­deşte că patria libertăţii şi democraţiei celei mai înaintate a fost in Întregime cucerită de convingerea că Germania reprezintă pe duşmanii ireductibili ai Civilizaţiei şi demnităţii umane şi că singura salvare a patrimoniului omenirii ameninţate este triumful Aliaţilor. Această convingere, cucerind opinia publică « unui mare stat de opinie pu­blică, este o forţă în acţiune, o forţă care nici nu se oboseşte nici nu se is­toveşte curând. Entuziasmul americani­lor, avântul lor îmbrăcat în reci formule laconice, nu are deopotrivă decât tenaci­tatea lor în urmărirea unui scop propus. Mareşalul Joffre cucereşte America, pentru ca America la rândul ei să de­vină nu numai o uzină şi o monetarie uriaşă, dar iacă şi o citire tabără înar-­ju­mata din care să pornească legiuni de noi făuritori ai victoriei totale. Cu cât războiul se va prelungi, cu atât aceasta forţă va apăsa mai greu asupra Germaniei, care a făcut in ea odată ex­perienţa tenacităţii turgro-saxone in creş­terea covârşitoare a raponului Angliei, astăzi învingătoare. Manifestaţi de din America arată cât de adânc şi de conş­tient a intrat marea Republică in tabăra apărătorilor libertăţii. §1 acest fapt va­lorează mai mult decit eluar o notorie p» «isupu­i de război. — .. — ---—- Mână de fer... S’au crezut Intangibili. Poporul acesta de disciplinaţi cu schisme trebuia, în mintea şefilor tot de toate soiurile să reziste la toate in­fluenţele „nefaste“ din afară. In vreme ce popoarele bătrânei Europe îşi pre­făceau în mers şi sufletul şi mintea, poporul cel nemţesc era chemat să figureze stana de piatră. Doar plecase la război sigur de formulele Herr Dok­­fer-nior de veselă memorie eşiţi ds sub trdonul lui Hauzi. Dar se vede­ că le este dat nemţilor să nu fie scutiţi ds nici o dr.samăgire, toate credinţele mecanic clădite timp de 40 de ani s­tă sfărâmat întâi, t’au pulverizat pe urmă. Una mai rămăsese in picioare: dis­ciplina, supunerea, cal­mă, fără discuţie, cu preţul foametei celei mai groznice, cu preţul vieţii. Astăzi în bătaia vremilor accelerate pe cari le trăim şi această piatră un­ghiulară a imperialui german se sfarmă. Căci cri căi ar minţi şi des minţi ce dela cartierul lui Hundenburg sau cei dela Wilhelmstrasse, un fapt cert se degajează din ştirile care filtrează din Germania în afară: moliculile blocului ta de beton armat din care era făcută unitatea, hai săi zicem sufletească, sânt în plină dez agregare. Germania popu­lară nu mai crede in virtutea tutelară ae formatelor cu sere a fost dusă la război. Peste dânsa au trecut vânturile reci ale vremurilor în prefacere. Democra­ţiile din Europa se găsesc, toate, de partea unde nu se găseşte un singur neamţ; la aceste democraţii europeene sa­u dă o gat marea democraţie ameri­cană , şi colac peste pupăză, într’o noapte, Rusia greoaie, Infamă, reacţio­nară etc. se transformă in ţară liberală destinată şi sfâşie ultima fâşie de nour negru care plana pe cerul Europei. Şi s’a resimţit poporul nemţesc, de frică, de groază, nu ştiu dar, s’a re­simţit. Dovadă şi ziarele germane nu mai au voe să treacă graniţa Ce or fi con­ţinând ziarele germane ? Manifeste in­cendiare! Apeluri la insurecţiune? Do­­rinţi Imperioase de libertate în sensul nou rusesc ! Şi mai imperioase dorinţi de pace imediată ! Ceva din toste acestea tr­ebne să fie, căci altfel nu se explică cum ds s’au săturat junker­i de moderatul—relativ— Betksnan HoUweg și umblă să-l din jesk­a să aducă pe eine ? pe Rhein haven „partizan al unei gaver­nări energice* mu­ps ,un general cu mână da fer* Energie sau mână de fer, două for­mule echivalente—una civilă, cealaltă militară—destinate să confirme că im­periul Fraizsmlai se clatină din terasu­l şi că înainte ds a se dărâma stăpânit se gândesc că, poart represalii energice ! CITIŢI ULTI­MI LI ar mai lua ceva din forţele Ss.msonulzi­­smuss vsjs ezre zguăite coloanele imperiului. I i im o timis'. I mm Cuvinte Regale Ca prilejul visits! ps cars a făcut-o pt frontul armatei li-a, M. S Regek Ferdinand &*a adresat ostaşilor cu te­mătoarele nvinte : „Ori ds e&to ori via In mijiosu! osta­şilor Mei pe front, paterni se *a adie i­n vânt mai bun, un vânt nisi na vint pliu do nădpjie, un vânt plia di» siguranţă ţi de biruinţă Când vfcd tru­pele aura &® preiintă pline de vjoiâiun® de feeul ss­sru ®are este «hezâsi» «ea m*i bună a unui viitor mai mare şi msi •tîâîusit, Mi ie umple iaim* de basuri®. iau ti« si®i un Hent ment do plină in •redere îa viitorul nostru fi un brstal de oţel ssre îi v* făuri. Iau «a mina o dragoate tot mi adâatâ psafcru iubiţii Mei soldaţi. Să trăiţi şi «8, ne înl 11 aim ps e&mpui de lupta 8» biruitori şi făuritori ai u­­cei Borsânii mai mari*. Sunt cuvinte care vor rămânea (estime* niul cel mai preţios al dragostei şi al tn• crederei pe care Suveranul le păstrează pen­tru bravii ostaşi cari strâjnesc, cu neclin­tită energie, la hotarele ţării de astăzi, pen­tru croirea hotarelor ei de mâine. Dragostea şi avântul, Incredeau Şi ad­miraţia ce se degajează din cuvintele Ai. 6’. Regelui, sunt o dovadă mai mult că ar­mata română, atât de greu încercată, dar atit de neştirbită tn puterile ei morale, a rămas acea forţă admirabilă tn care ener­gia şi vitalitatea neamului nostru îmbracă forma neperitoare a eroismului etern. In aceste zile hotârîtoare, tn care se a­­şzază temeliile sănătoasa ale României de mini, cuvintele rostite pe front de M. S. Regele sporesc toate energiile și ridică iza­ie conștiințele Im înălțimea cu­pelor sfinte ce trăim. In ziua judecatei Știrile se se vin din teritoriul osupst, cari cu toată strășnicie măsurilor luate tot mai sSsbat până la noi, sunt menite a pune într’o lumină din ea ia eo mai înspăimântătoare procedeurila auatro­­germaae. Technics moiernâ pi »â în serviciul barbariei teutone, a luat forme dintre asele ce nu le cunoaşte nici istoria răs­­boaelor şi nieî criminology. Kamerul a făcut răsboi de exterminare şi toata străşnicia puterei lui, toate instinctele sălbatece ce clocotesc !no â în sângele teutonilor, le-au îndreptat împotriva po­­pulaţ­ii civiie, a bătrânilor nevointei, g­hemuitor şi a copilor nevinovaţi. Ştim­ din cea mai autorizată sursă ne îndreptăţesc a spune că junkherii Kai­ser­ului mai mai poate răbda pământul Europei civilizate. Aşa, chiar din pro­priile lor mărturisiri «?,nu au transpirat prin presa statelor neutre, rcesa că au pustiit totul în epipa lor şi au aerul de a şi fass un titlu da glorie din poves­tirea acestor isprăvi vredaîse de urmaşii lui Atils. Dar useste fapt® 1® vor pruse proba­bil în sarcina coasideraţiunilor de răs­boi, sau ie vor ds ca motive de ordin . .. strategi®. Cum vor justiesa însâ de­portarea populaţiei civile la instarila din prima linie de tranşee? Cum vor justi­fies ieteraator, femeilor de înaltă situaţie somisia ia ligări­e de streini ! Ln noi sunt încă mulţi supuşi atrii­i cari se folosesc de coefortul locuinţei ior, fiind lăsaţi aşi dîu motive de strictă umanitate. Ii bine, ei­in­g&ţîi dala Berii» »’au ers:;at ds cuviinţă că prospel de îa fel nici la noi, ş! nisi aiurea. Ei su d­elău­­ţaife teroare» şi şi-su făcut un sport din practicarea celor nu i eruda sălbătăsii. Dar ziua cea mar® a judesâţei sa apropie. Nisi o nelegiuire, nisi o ferimă eu vor rămâ­nea n® i­spăși­te. O operă înălţătoare TfiSftUfil» sanitar« permanente „Regina Mafi»“ Îmi pare că nu s’a vorbit deajuns da a­­ceastă operă filantropică, de înaltă iniţiativă, şi aşi dori sa fac cunoscut, mai pe larg ,­­ nenumăratele servicii care au fost aduse de aucisa şi se pun sub lumini cuvertita persot­aiele car« s’su conseciat acestei opere de u­manitate, pe care ţara o datoreşte. Regina Sale al Căreia suflet înalt, a dat atâtea probe de iubire, de nemărginită compasiune fi de interes dulce bravilor noştri ostaşi bolnavi sau răniţi... cei mai aleşi copii ai neamului. Exemplul care venea de sus, cald şi lumi­nos ca o rază de soare, trebuea să atragă sufletele femeieşti şi multe Doamne solicita­ră onoarea de a pleca, în tapu! acestor tre­nuri la primul apel. D-n» Radu-iMihaiu, * şi a plecat ca şefă a­­mizai iiîluî «fes­imai «chipc. Doam­nele Paulina Oiletelism­u şi Coletta i «fino, luară imediat asupra lor aceiaşi sarcină şi multe alte, clicari p« toasstă urmi, ea a­­celaşi avânt. Toata aceste Doamne deprinse în desfăta­rea unei vieţi dulci In mijlocul unui confort deplin, au ştiut Bă devină dintr’o ei la alta, Infirmiere devotate şi pricepute gata la îm­plinirea datoriilor ce le impunea sarcina grea ce primiseră cu voioşie. Acum câteva zile am visitat trenul No. I condus de D-na Radu-Mihşiu ; am admirat ordinea perfectă, cureţenia neîntrecută şi in­stalaţii­ nea admirabili a acestui tren model , dar să-mi fie permis a adresa o parte din această admiraţiuna meritată Doamnei şefă, care de 8 luni a’a părăsit postul ei de onoa­re fi care a ştiut si păstreze in mijlocul tine­­reţelor încunjurătoare, a oboseleior întâmpi­nate şi a m­uncei desfăşurată fără întrerupere acelaş avânt, acenaşi bravură morală, aceiaşi mulţumire sufletească care decurg numai din sentimentul înălţător al datoriei împlinite. Acest omagiu îl adresez colaboratoarelor sale, tuturor acelora care In toate direcţia U­nile, au Închinat activitat­ea lor, datoriilor patriotice şi au ştiut să arate cu atâta nob­leţă, la ce înălţime se poate r­idica sufletul fetaeei române serviciul Patriei Sfinte... Rabdare şi curaj scumpe surori! După viforele ernei reci şi nemiloase, vine încetul cu încetul, primavara binecuvântaţi. Câmpiile sunt ver­ii, pomii înfloriţi răspân­desc parfumuri şi /.o!o sus în cer, se desvol­­ti tainic o floare divină pe care în curând va sol­a! Domnului o va cobori în mijlo­cul omenire! îndurerate şi o va Împlânta, fal­nică şi glorioasă pe pămînt, care va tresări în fine de bucurie sub b­atul cald al Pacei! Suru e*rda! A. Vid asco ­îi pagînele efinte ale evangheliei nea­mului românesc, două nume noul nepe­ritoare, se înscriu astă­zi în durerea na­­ţiunei întregi: doctor Dufréche şi ingi­nerul Cordonier. Doi eroi mânaţi către ţara noastră de dragostea nemărginită a celei ce a fost tot­deauna soră dreaptă şi, iubitoare, Franţa. Amândoi morţi in nordul Moldovei, la Botoşani, primul in canitate de doctor neadormit la căpătâiul bolnavilor prinşi de frigurile neiertătorului tifos exsnte­­ristic, al doilea intr’un accident nenoro­cit de aeroplan, pe când îşi îndeplinea datoria. Au venit de acolo, de departe, de unde a răsunat tot­deauna glasul sfânt şi liber ţâţei, au venit ca alături de noi, urmărind acelaş ţel şi având sceiaş crez, să sfărâme cu o clipă mai curând lanţul tiraniei, lanţul hidos al sălbătăciei teutone, încălziţi de acelaş foc sacru al idea­lismului, au venit cu sufletul lor nobil sâ-l mobileze a­asă mai mult pe al nos­tru, să ne sjuie, să ne întărească în tăria credinţei noastre de izbândă. S’au jertfit fără cea mai mică ezitare, s’au luptat, şi su ştiut să moară aşa cum numai «roi­lor ii e dat să moară. Alături de toţi cei cărora soarta Ia-a ales de culcuş brsţela calde sie ţărei noastre, dr. Dur­ache şi inginer Cor­donier ne-au părăsit, în regretul cel mai curşi al tuturor celor ce i-au cunoscut şi iubit, al unui oraş întreg, al naţiunei. Moartea lor însă, nu este, a spus-o atât da clar colonelul Pstin în faţa mor­­mântului deschis de cât un simbol mai mult, tn marea luptă pe care Europa d­e­vinsala o dă pentru întronarea adevărului, al libertăţel, al fraternităţii. Sufletele lor curste, de acolo d?­ dsparte,­­ mâine, mai curând chiar de cât ne aş­­fl isptim, vor avea mângâere» de a vedea triumfând pa acei pentru care ei şi-au jertfit însuşi fiinţa lor. Lacrimele celor ce au ţinut să-l con­ducă Sâmbătă, spre ultimul lăcaş al ci­mitirului „Efsim­itetea" din Botoşani, du­rerea impunătorului cortegiu ce s urmei sicriile lor ascunse în flori, nu au fost de­cât pentru prea puţinei« clip® ea le­ gîs t«sf dst« sâ V«tpjtssi. Eroii nu se p’Sng, fiindcă «i nu mor nici­odată. In vremurile pe care le tre­cem, moartea îşi are fiinţa cea mai ne­glijată; sânt nenumăraţi cei care au pri* vit’o în faţă cu fruntea senină, su afi­­dato. Cd care păşesc pe drumul ei mânaţi de un crez ca acel pe csare i’au avut dr. Dufit­he şi inginer Cordonier, mar mulţumiţi câ şi au focut datoria, şi-au îndeplinit menirea , nu se îngrijesc de cât acei care cad sub bassismul lumei întregi. Când salvele de puşcă au dat cel din urmă salut, nu ochii umezi a tuturor celor ce i'au adus până la mormânt, a sefri­­teist o ci,pe un jurământ sfânt... răzbu­nare... Să fie siguri că cu fi­ecare jertfă pe care o facem, se îngroaşă, se oţoleşte rad straşnic Ianţul neereator, nerfiilor, care mâine va strânge în ghiarde lui, grumazul otrăvit al fiard sălbatece. Cu primul căzut, au jurat-o aceasta întreaga lume civilizată a celor ce buni şi ertâtori până ori vor fi neândupi­caţi mâine, când în zadar mâmde lor înro­şite de atât sânge nevinovat, vor im­plora ertarea. .. Până la capăt.,­ aceasta sare deviza tuturor aliaţilor. *** Doctor Dufîh­ise «r« un a»? Arat sa­­vâhî, suflet mare, mih­­if-ado- *••• -e conducerea unui spr­ai de txaair uituci din Botoşani, unde își pusese pentru salvarea celor pe care li iubea atât, a bolnavilor lui, toată ştiinţa lui, tot sufletul, toate puterile; boala teribilă însă nu i’a ertat nici pe el, după cum nu a ertat nici întreg corpul nostru medical, a cărui Jertfe sânt mai mult de­cât mari. In teribila epidemie, războiul medicilor a fost la aceiaşi v­ăiţ­ma cu a­ eroilor de pe front. Ei şi au făcut datoria cu o conştiinţă ţi cu un exces de zel uimitor. Nu eu cruţat nimic, nu s’au cruţat nici chiar pe ei I falanga atât de numeroasă a celor ce au plecat, ne face să ne descoperim și sâ ne plecăm frunțile pline de sme­renie și de admirație înaintea lor. Da Ia Verdun, — o spunta colonelul P*t«js șeful Bslshx&a mlUtara frascasa dm JERYJfLe PR­AKTEI Dr. Dufréche—Ingfiner Cordonier

Next