Mişcarea, mai 1917 (Anul 9, nr. 97-117)
1917-05-02 / nr. 97
4MI& IX No.. 97 18 iAn Jf EfsACfli m ABUmSTRAŢII IAŞI, PIAŢA UNISEE No. 6. 13 tocăita! Clubului National-Lfccfst ZIAR NATIONAL—LIBERAL. CÖTIDIAN MARTI 2 Mai fölt mw ntfKâH S«S> áiretfraét ató txaéll&l Iffistitult Ar, Cinbe? NaţlenKî-Lfbaral SITUAŢIA ! wmmmwwMimMmwuimmim | Luptele date In ultima săptămână pe frontul occidental se ca-1 racterizează prin extrema înverşunare cu care germanii^ au căutat să recucerească terenul pierdut, prin eşuarea tuturor încercărilor făcute şi prin pierderile extraordinare pe care le-au suferit germanii. Germanii au făcut uîi efort suprem, aruncândfîn luptă șî rezervele de care dispuneau, dar acest efort nu Ie-a putut da de cât succesul local dda Fresnoy, unds trupelle germane au fost conduse la un adevărat măcel. Pentru a se vedea cât de mari sunt pierderile suferite de germani este suficient să se semnaleze faptul că pe când francezii au făcut în două zile 8200 prizonieri, comunicatele germane anunţau ca au făcut 700 prizonieri. Francezii au făcut progrese la regiunea ChevreHX și la epra Böknie. Englezii au ocupat Busecourf, făcând prizonieri. In Macedonia trupele aliate continuă să realizeze progrese. Pe celelalte fronturi nici o acțiune importantă. ommm bventome Pester Lloyd publici cu data de 13 Aprilie at. n. următoarea telegramă din Berlin: „Of, la graniţa rusească ni n comunică că şefii socialişti rstcâni, cari au fost arestaţi de guvern , izbucnirea războiului şi cari au reuşit la timp să se gumă la adăpost, s'au pui serios pe lucru pentru ca să răstoarne guvernul Brăiteni. După cum susţine din Iaşi ziarul Ruskia Wiedonosti, socialiştii, prin manifestaţii de strada care au avut loc în ultimul timp la Iaşi au cerut retragerea lui Brăienu, proclamarea republici şi neîntârziata încheiere a păcii“. Reproducem textual aceste rânduri apărute la ziarul unguresc, pentru a dovidi tuturora pe de o parte că unele frământări ce au avut loc în vremea din urmă la noi erau de mult puse la crI® şi nu fără amestecul inamicului, iar pe de altă parte, pentru a învedera încă odată inexactităţile şi calomniile la cari se recurge îa preta duşmanilor noştri. Intr’adevăr, toată lumea ştie că de la începutul războiului şi până astăzi, nici un membru al partidului socialist n’a fost arestat de guvern. Toţi cei cari nu sunt mobilizaţi circulă liberi şi netulburaţi. S’au luat măsuri numai împotriva doctorului Racowsky, din cauza cunoscutelor sals simţimente filobulgare şi a do vediislor sals uneltiri germauofik. De asemenea, toată lumea şde că n’a avut foc nici ante de manifestaţie socialistă pe străzile Iaşului, nici pentru răsturnarea guvernului nici în favoarea întronării unui regim republican. Ast-îfel de născociri n*att puiul naşts de cât în mintea acefora cari au interes sa prezinte ţara noastră ! ca însufleţită de alte simţ'minte şi Ide alte dorinţe de cât acelea pesari le arc în realitate. Astfel dâ I născociri dovedesc cu prisosinţă le- i gătfjrie cari rxiM între protagoniştii acestei propagande la noi şi între duşmanii noştri, şi pun în evidenţă adevăratul ei caracter. Dacă unii era cineva care îşi făcea iluzii asupra scopului sau obârşiei acestei propagande, ei nu poate să nu fie pe deplin ed-ficsi în urma telegramei dn Pester Lloyd. De aceia am şi ţiit să o aducem la cunoştinţa pubicului, convinşi bind că vom ridica asi-fd valul ds pa o întreagă şi meşteşugită combinaţie care altminteri punea lesne să apara multor oameni de bună credinţă ca provocată de intenţiuni curate sau de porniri generoase, pe când în realitate ea nu este decât încă una din crestiunile mizerabile ale celor ce, împreună cu duşmanii patriei, uneltesc impotriva ei. POUTICA EXTERNA Misiunea aliată In America Pri-veirea entuziasta i&isuta misiunii franco-Jigieze în America ars tatoarea unui mare act politic, aie eărui urmări noe »pisa din ce în ce mai greu asupra Germanici îngenuchiste. Da sigur că prestigiul militar al mareșalului Joffre, eroul victoriei de pe Marna şi al apărării franceze din 1918, ca şi faima d-lui Balfour, unul dintre cei mai mari oameni politici ai Angliei, sunt in măsură să determine puternice mişcări populare şi să dea primirii misionarilor un aspect grandios, o sonoritate etică, cum numai în patria tuturor erecţiuniîor gigantica se pot Întâlni. Dar nu e numai atât. Nici masele şi nici, mai cu seamă, conducătorii care şi-au spus cuvântul cu prilejul acestei primiri, nu au cedat unei porniri de entuziasm spontan şi superficial. De ar fi fost aşa, America nu ar fi aşteptat aproape trei ani, într’o lungă, anevoioasă şi amănunţită deliberare, pentru ca să se rostească pentru o partidă, pentru un principiu şi un ideal. Unanimitatea Americei la entuziasmul său pentru Aliaţi şi trimişii lor dovedeşte că patria libertăţii şi democraţiei celei mai înaintate a fost in Întregime cucerită de convingerea că Germania reprezintă pe duşmanii ireductibili ai Civilizaţiei şi demnităţii umane şi că singura salvare a patrimoniului omenirii ameninţate este triumful Aliaţilor. Această convingere, cucerind opinia publică « unui mare stat de opinie publică, este o forţă în acţiune, o forţă care nici nu se oboseşte nici nu se istoveşte curând. Entuziasmul americanilor, avântul lor îmbrăcat în reci formule laconice, nu are deopotrivă decât tenacitatea lor în urmărirea unui scop propus. Mareşalul Joffre cucereşte America, pentru ca America la rândul ei să devină nu numai o uzină şi o monetarie uriaşă, dar iacă şi o citire tabără înar-jumata din care să pornească legiuni de noi făuritori ai victoriei totale. Cu cât războiul se va prelungi, cu atât aceasta forţă va apăsa mai greu asupra Germaniei, care a făcut in ea odată experienţa tenacităţii turgro-saxone in creşterea covârşitoare a raponului Angliei, astăzi învingătoare. Manifestaţi de din America arată cât de adânc şi de conştient a intrat marea Republică in tabăra apărătorilor libertăţii. §1 acest fapt valorează mai mult decit eluar o notorie p» «isupui de război. — .. — ---—- Mână de fer... S’au crezut Intangibili. Poporul acesta de disciplinaţi cu schisme trebuia, în mintea şefilor tot de toate soiurile să reziste la toate influenţele „nefaste“ din afară. In vreme ce popoarele bătrânei Europe îşi prefăceau în mers şi sufletul şi mintea, poporul cel nemţesc era chemat să figureze stana de piatră. Doar plecase la război sigur de formulele Herr Dokfer-nior de veselă memorie eşiţi ds sub trdonul lui Hauzi. Dar se vede că le este dat nemţilor să nu fie scutiţi ds nici o dr.samăgire, toate credinţele mecanic clădite timp de 40 de ani stă sfărâmat întâi, t’au pulverizat pe urmă. Una mai rămăsese in picioare: disciplina, supunerea, calmă, fără discuţie, cu preţul foametei celei mai groznice, cu preţul vieţii. Astăzi în bătaia vremilor accelerate pe cari le trăim şi această piatră unghiulară a imperialui german se sfarmă. Căci cri căi ar minţi şi des minţi ce dela cartierul lui Hundenburg sau cei dela Wilhelmstrasse, un fapt cert se degajează din ştirile care filtrează din Germania în afară: moliculile blocului ta de beton armat din care era făcută unitatea, hai săi zicem sufletească, sânt în plină dez agregare. Germania populară nu mai crede in virtutea tutelară ae formatelor cu sere a fost dusă la război. Peste dânsa au trecut vânturile reci ale vremurilor în prefacere. Democraţiile din Europa se găsesc, toate, de partea unde nu se găseşte un singur neamţ; la aceste democraţii europeene sau dă o gat marea democraţie americană , şi colac peste pupăză, într’o noapte, Rusia greoaie, Infamă, reacţionară etc. se transformă in ţară liberală destinată şi sfâşie ultima fâşie de nour negru care plana pe cerul Europei. Şi s’a resimţit poporul nemţesc, de frică, de groază, nu ştiu dar, s’a resimţit. Dovadă şi ziarele germane nu mai au voe să treacă graniţa Ce or fi conţinând ziarele germane ? Manifeste incendiare! Apeluri la insurecţiune? Dorinţi Imperioase de libertate în sensul nou rusesc ! Şi mai imperioase dorinţi de pace imediată ! Ceva din toste acestea trebne să fie, căci altfel nu se explică cum ds s’au săturat junkeri de moderatul—relativ— Betksnan HoUweg și umblă să-l din jeska să aducă pe eine ? pe Rhein haven „partizan al unei gavernări energice* mups ,un general cu mână da fer* Energie sau mână de fer, două formule echivalente—una civilă, cealaltă militară—destinate să confirme că imperiul Fraizsmlai se clatină din terasul şi că înainte ds a se dărâma stăpânit se gândesc că, poart represalii energice ! CITIŢI ULTIMI LI ar mai lua ceva din forţele Ss.msonulzismuss vsjs ezre zguăite coloanele imperiului. I i im o timis'. I mm Cuvinte Regale Ca prilejul visits! ps cars a făcut-o pt frontul armatei li-a, M. S Regek Ferdinand &*a adresat ostaşilor cu temătoarele nvinte : „Ori ds e&to ori via In mijiosu! ostaşilor Mei pe front, paterni se *a adie in vânt mai bun, un vânt nisi na vint pliu do nădpjie, un vânt plia di» siguranţă ţi de biruinţă Când vfcd trupele aura &® preiintă pline de vjoiâiun® de feeul sssru ®are este «hezâsi» «ea m*i bună a unui viitor mai mare şi msi •tîâîusit, Mi ie umple iaim* de basuri®. iau ti« si®i un Hent ment do plină in •redere îa viitorul nostru fi un brstal de oţel ssre îi v* făuri. Iau «a mina o dragoate tot mi adâatâ psafcru iubiţii Mei soldaţi. Să trăiţi şi «8, ne înl 11 aim ps e&mpui de lupta 8» biruitori şi făuritori ai ucei Borsânii mai mari*. Sunt cuvinte care vor rămânea (estime* niul cel mai preţios al dragostei şi al tn• crederei pe care Suveranul le păstrează pentru bravii ostaşi cari strâjnesc, cu neclintită energie, la hotarele ţării de astăzi, pentru croirea hotarelor ei de mâine. Dragostea şi avântul, Incredeau Şi admiraţia ce se degajează din cuvintele Ai. 6’. Regelui, sunt o dovadă mai mult că armata română, atât de greu încercată, dar atit de neştirbită tn puterile ei morale, a rămas acea forţă admirabilă tn care energia şi vitalitatea neamului nostru îmbracă forma neperitoare a eroismului etern. In aceste zile hotârîtoare, tn care se aşzază temeliile sănătoasa ale României de mini, cuvintele rostite pe front de M. S. Regele sporesc toate energiile și ridică izaie conștiințele Im înălțimea cupelor sfinte ce trăim. In ziua judecatei Știrile se se vin din teritoriul osupst, cari cu toată strășnicie măsurilor luate tot mai sSsbat până la noi, sunt menite a pune într’o lumină din ea ia eo mai înspăimântătoare procedeurila auatrogermaae. Technics moiernâ pi »â în serviciul barbariei teutone, a luat forme dintre asele ce nu le cunoaşte nici istoria răsboaelor şi nieî criminology. Kamerul a făcut răsboi de exterminare şi toata străşnicia puterei lui, toate instinctele sălbatece ce clocotesc !no â în sângele teutonilor, le-au îndreptat împotriva populaţii civiie, a bătrânilor nevointei, ghemuitor şi a copilor nevinovaţi. Ştim din cea mai autorizată sursă ne îndreptăţesc a spune că junkherii Kaiserului mai mai poate răbda pământul Europei civilizate. Aşa, chiar din propriile lor mărturisiri «?,nu au transpirat prin presa statelor neutre, rcesa că au pustiit totul în epipa lor şi au aerul de a şi fass un titlu da glorie din povestirea acestor isprăvi vredaîse de urmaşii lui Atils. Dar useste fapt® 1® vor pruse probabil în sarcina coasideraţiunilor de răsboi, sau ie vor ds ca motive de ordin . .. strategi®. Cum vor justiesa însâ deportarea populaţiei civile la instarila din prima linie de tranşee? Cum vor justifies ieteraator, femeilor de înaltă situaţie somisia ia ligărie de streini ! Ln noi sunt încă mulţi supuşi atriii cari se folosesc de coefortul locuinţei ior, fiind lăsaţi aşi dîu motive de strictă umanitate. Ii bine, eiing&ţîi dala Berii» »’au ers:;at ds cuviinţă că prospel de îa fel nici la noi, ş! nisi aiurea. Ei su delăuţaife teroare» şi şi-su făcut un sport din practicarea celor nu i eruda sălbătăsii. Dar ziua cea mar® a judesâţei sa apropie. Nisi o nelegiuire, nisi o ferimă eu vor rămânea n® ispășite. O operă înălţătoare TfiSftUfil» sanitar« permanente „Regina Mafi»“ Îmi pare că nu s’a vorbit deajuns da această operă filantropică, de înaltă iniţiativă, şi aşi dori sa fac cunoscut, mai pe larg , nenumăratele servicii care au fost aduse de aucisa şi se pun sub lumini cuvertita persotaiele car« s’su conseciat acestei opere de umanitate, pe care ţara o datoreşte. Regina Sale al Căreia suflet înalt, a dat atâtea probe de iubire, de nemărginită compasiune fi de interes dulce bravilor noştri ostaşi bolnavi sau răniţi... cei mai aleşi copii ai neamului. Exemplul care venea de sus, cald şi luminos ca o rază de soare, trebuea să atragă sufletele femeieşti şi multe Doamne solicitară onoarea de a pleca, în tapu! acestor trenuri la primul apel. D-n» Radu-iMihaiu, * şi a plecat ca şefă amizai iiîluî «fesimai «chipc. Doamnele Paulina Oiletelismu şi Coletta i «fino, luară imediat asupra lor aceiaşi sarcină şi multe alte, clicari p« toasstă urmi, ea acelaşi avânt. Toata aceste Doamne deprinse în desfătarea unei vieţi dulci In mijlocul unui confort deplin, au ştiut Bă devină dintr’o ei la alta, Infirmiere devotate şi pricepute gata la împlinirea datoriilor ce le impunea sarcina grea ce primiseră cu voioşie. Acum câteva zile am visitat trenul No. I condus de D-na Radu-Mihşiu ; am admirat ordinea perfectă, cureţenia neîntrecută şi instalaţii nea admirabili a acestui tren model , dar să-mi fie permis a adresa o parte din această admiraţiuna meritată Doamnei şefă, care de 8 luni a’a părăsit postul ei de onoare fi care a ştiut si păstreze in mijlocul tinereţelor încunjurătoare, a oboseleior întâmpinate şi a muncei desfăşurată fără întrerupere acelaş avânt, acenaşi bravură morală, aceiaşi mulţumire sufletească care decurg numai din sentimentul înălţător al datoriei împlinite. Acest omagiu îl adresez colaboratoarelor sale, tuturor acelora care In toate direcţia Unile, au Închinat activitatea lor, datoriilor patriotice şi au ştiut să arate cu atâta nobleţă, la ce înălţime se poate ridica sufletul fetaeei române serviciul Patriei Sfinte... Rabdare şi curaj scumpe surori! După viforele ernei reci şi nemiloase, vine încetul cu încetul, primavara binecuvântaţi. Câmpiile sunt verii, pomii înfloriţi răspândesc parfumuri şi /.o!o sus în cer, se desvolti tainic o floare divină pe care în curând va sola! Domnului o va cobori în mijlocul omenire! îndurerate şi o va Împlânta, falnică şi glorioasă pe pămînt, care va tresări în fine de bucurie sub batul cald al Pacei! Suru e*rda! A. Vid asco îi pagînele efinte ale evangheliei neamului românesc, două nume noul neperitoare, se înscriu astăzi în durerea naţiunei întregi: doctor Dufréche şi inginerul Cordonier. Doi eroi mânaţi către ţara noastră de dragostea nemărginită a celei ce a fost totdeauna soră dreaptă şi, iubitoare, Franţa. Amândoi morţi in nordul Moldovei, la Botoşani, primul in canitate de doctor neadormit la căpătâiul bolnavilor prinşi de frigurile neiertătorului tifos exsnteristic, al doilea intr’un accident nenorocit de aeroplan, pe când îşi îndeplinea datoria. Au venit de acolo, de departe, de unde a răsunat totdeauna glasul sfânt şi liber ţâţei, au venit ca alături de noi, urmărind acelaş ţel şi având sceiaş crez, să sfărâme cu o clipă mai curând lanţul tiraniei, lanţul hidos al sălbătăciei teutone, încălziţi de acelaş foc sacru al idealismului, au venit cu sufletul lor nobil sâ-l mobileze aasă mai mult pe al nostru, să ne sjuie, să ne întărească în tăria credinţei noastre de izbândă. S’au jertfit fără cea mai mică ezitare, s’au luptat, şi su ştiut să moară aşa cum numai «roilor ii e dat să moară. Alături de toţi cei cărora soarta Ia-a ales de culcuş brsţela calde sie ţărei noastre, dr. Durache şi inginer Cordonier ne-au părăsit, în regretul cel mai curşi al tuturor celor ce i-au cunoscut şi iubit, al unui oraş întreg, al naţiunei. Moartea lor însă, nu este, a spus-o atât da clar colonelul Pstin în faţa mormântului deschis de cât un simbol mai mult, tn marea luptă pe care Europa devinsala o dă pentru întronarea adevărului, al libertăţel, al fraternităţii. Sufletele lor curste, de acolo d? dsparte, mâine, mai curând chiar de cât ne aşfl isptim, vor avea mângâere» de a vedea triumfând pa acei pentru care ei şi-au jertfit însuşi fiinţa lor. Lacrimele celor ce au ţinut să-l conducă Sâmbătă, spre ultimul lăcaş al cimitirului „Efsimitetea" din Botoşani, durerea impunătorului cortegiu ce s urmei sicriile lor ascunse în flori, nu au fost decât pentru prea puţinei« clip® ea le gîs t«sf dst« sâ V«tpjtssi. Eroii nu se p’Sng, fiindcă «i nu mor niciodată. In vremurile pe care le trecem, moartea îşi are fiinţa cea mai neglijată; sânt nenumăraţi cei care au pri* vit’o în faţă cu fruntea senină, su afidato. Cd care păşesc pe drumul ei mânaţi de un crez ca acel pe csare i’au avut dr. Dufithe şi inginer Cordonier, mar mulţumiţi câ şi au focut datoria, şi-au îndeplinit menirea , nu se îngrijesc de cât acei care cad sub bassismul lumei întregi. Când salvele de puşcă au dat cel din urmă salut, nu ochii umezi a tuturor celor ce i'au adus până la mormânt, a sefriteist o ci,pe un jurământ sfânt... răzbunare... Să fie siguri că cu fiecare jertfă pe care o facem, se îngroaşă, se oţoleşte rad straşnic Ianţul neereator, nerfiilor, care mâine va strânge în ghiarde lui, grumazul otrăvit al fiard sălbatece. Cu primul căzut, au jurat-o aceasta întreaga lume civilizată a celor ce buni şi ertâtori până ori vor fi neândupicaţi mâine, când în zadar mâmde lor înroşite de atât sânge nevinovat, vor implora ertarea. .. Până la capăt., aceasta sare deviza tuturor aliaţilor. *** Doctor Dufîhise «r« un a»? Arat savâhî, suflet mare, mihif-ado- *••• -e conducerea unui sprai de txaair uituci din Botoşani, unde își pusese pentru salvarea celor pe care li iubea atât, a bolnavilor lui, toată ştiinţa lui, tot sufletul, toate puterile; boala teribilă însă nu i’a ertat nici pe el, după cum nu a ertat nici întreg corpul nostru medical, a cărui Jertfe sânt mai mult decât mari. In teribila epidemie, războiul medicilor a fost la aceiaşi văiţma cu a eroilor de pe front. Ei şi au făcut datoria cu o conştiinţă ţi cu un exces de zel uimitor. Nu eu cruţat nimic, nu s’au cruţat nici chiar pe ei I falanga atât de numeroasă a celor ce au plecat, ne face să ne descoperim și sâ ne plecăm frunțile pline de smerenie și de admirație înaintea lor. Da Ia Verdun, — o spunta colonelul P*t«js șeful Bslshx&a mlUtara frascasa dm JERYJfLe PRAKTEI Dr. Dufréche—Ingfiner Cordonier