Mişcarea, octombrie 1918 (Anul 12, nr. 221-245)
1918-10-01 / nr. 221
A 1 fr" 4 . A A "IA f LÜL X No. 221 . ..... REDACŢIA 2» ADMINISTRAŢIA IA Ş I Pîzfa Unitei No. 6 í lám hí dabali! j Na|ioaal-Lföer*l y 'X 4 R|6*MI 4 " ^ ’ LUNI 1 OCTOMBRIE 1911 , UN NUMAR 20 ^an?; Sub direcţiunea unui cotrtist lnstituit de Clubul Naţional Libera © © ® & ti ® &m a NATlONftU-LIBi HBL COTRUDN 1. D. : nistru Mehedinţi, nu vra să-şi desvniata buna reputaţie fie intelectuali de gfptoß?? yv • «*-1 !'-T-t'’ T '' ’» ' r - \ ' . ;;' -! ’ , , d. Mehedinţi a adus ,două legi, acta a Efoliilor şcolare şi a şcoalei pregâtitoare cu seminariile normale, care n’au în vedere decât interesele unei mai bane, organizări a unei părţi a învăţământului public în cazul special. Din pricina atmoferei tulbure la care tăim probabil, opinia publică, presa r»este ocupat de şi desfre două importante l gi. Căci dacă bune intenţii se zice să îi iese şi îa iad, iar idei în asico lexicon apoi modul de a aduce la îatSptoire aceie idei şi acele bune intenţiuni poate sa compromită chiar buna idee şi interii no. Vei spune de data asta opiniei publice di' ervaCUe ce mi-a sugerat legea cfoi iilor şcolare. 1 idi a e înpolesi bil bună.,Ea nu-i nouă. Kir ii şcolari au ma fiinţat în ţara noastă. Ş. e regretabil că în loc de a adapta organizata« i®r cu pasul' vremei, s’au cesfiinţat. In timpul din urmă, fostul min sim paca încercase pe cât ştiu, să le învia, în opiniaa rurală anume, la început eu titlul de exp,atentă şi pa cale nu umită MhniaistţiitiVâ. A venit răsb iul inundit, care a suprimat toată viaţa Staiului. S‘a zădănicit ele pe Ia şi acea în i.r arh. Dl. Ministru Mehedinţi, mai f_ .-v'zrf, erei - :ă piin îe-iţga ofertei şcolară a comunei turale, ca instituţie obştească şi normală. Salutăm cu bucurie menţiunea d-hii Mehedinţi. E păcat insă că legea, care consacră aceasă bună creaţiune, suferă de grave . i.ş.: „ Aceste greşeli ar fi putut fi evitate, dacă profesul ar fi fost dat din vreme în studiul şi meditaţia oamenilor competenţi. Dar sunt, im nenorocire, pea mulţi miniştri, care dimpotrivă sonn ca un punct de onoare ,pentru ei, de a ţină ascuns cu mare grijă îa buzunar un text oarecare, şi apoi aproape pn ascuns, a-l face să fie votat du un parlament politic în 21 ore. Veşnica goană a unora după gloria de autor. Dar am spus, ca în materie de legiferare îndeos ni, tot ce este a mai fost. Nou şi bun nu poate fi decât modul de realizare. Şi nu-i bine să te îucrezi numai pe luminile ce te Pot veni dip nmmm'.nt Legea d-lui ministru Mehedinţi institue în fiecare comună rurală câte o eforie, care va avea a se oupa de gospodăria propriu zisă a şcoalei ori şcole- lor din comună : local, mobiliar, şcolar, decâlzit, luminat, serviciu de gospodărie, ete. , apoi den reţinerea învăţământului cu adulţi, a bibliotecelor şcolare supopuoare de comani etc. Mai multe dorni şi stere lul se pot asocia, pentru a-şi preia pentru cercul lor, un învăţământ în parior celui primar. Este sigur, că ţinând seamă de modiul în care eforia şcolară este chemată sa funcţioneze, mecanismul ei va merge greu. Cred, ca în cele mai multe louri funcţiona rău. In fond însă sistemul are atâtea avantaje , cât toţi trebue să facem orice sforţare, spre a învinge greutâţiie începutului. Şi nu am nici o îndoială că se vor învinge. Este în adevăr o aberaţie mânătuoasă, ca să se aştepte rezultatul raportului la Meister pentru un braţ de lemne trebuitor la şcoală, ori pentru un geam spart ori pentru repararea unei bănci. Dar rezolvarea promptă a trebuinţelor de fiecăre zi a şcoalei este de un interes secuistor faţă de influenţa educativă a instituţiei asupra maselor. încet, încet acestea se vor deprinde şi vor creşte cu ideia, că ele trebue să se ajute singure, că grija de educaţie intelectuală a copiilor lor nu trehm să fie n»#1 taică decât seia de a le profra hsiae «fiswBte §, eă Statul „'0fc„'.n...££iSi£jr,i ar o de,;tuî şi prea mult cu directivele de ordin superior şi teclisie da învăţământ. Eforia şcolară comunală se compune din 7 membri: primarul comunei, preotul sate.i de reşedinţă a comunei, un membru al corpui didactic sătesc desemnat de ministru şi patru membri aleşi de colegiul electoral comunal, căruia legea îi zice, ni ştiu pentru ce, cu această ocazie adunare generală. Aici încep greşetele legei. Cei patru membri aleşi mi sunt o emanaţie, a consiliului comunal. N’ar fi nelogic ca să fie aşa. Caei aceasta esta rostul unui consiliucomunal, de a se ocupa, a administra şi îngriji de interesele ideal ale comuniăţii. Şi ce poate fi mai mult interes şi mai par local decât de a îngriji de gospodăria şocatei priceape din comură. Dar această izolare a eforilor aleşi de areopagul consiliului comunal nu ar constitui o mare greşală»la urma urmei, întrucât ei ar fi să fia aleşi de cătra aceiaşi alegatori. Ar putea să fie consideraţi ca o părticică a consiliului comunal, având şcoala şi învăţământul din comună ca specială şi exclusivă însărcinare. O filare greşală însă e, că nici aceşti patucipi aleşi ni sunt expresiunea celor ce-i aleg de cât într’o măsură mărginită. Bine face legea că dă eforiei un caracter de continuitate, dintre cei patruciori aleși având a se înlocui prin alegere, numai unul în fiecare an desemnat prin soți. Insă pe accost nid nu-1 imite ă alegătorii dia masa loc prin congimțântâ fi fiber. Ei ,or.-l pot alege decât dintr-o li.să de 10- -25 persoane cu 1 se prezintă de însă,-' fcf rja ce este sarcc "piimenească. Cu « acest sistem», şi în foarte scurt final, se va ajunge ca eforia să fie compusă din persoan?, care numai delegaţi, liber consimţiţi ai alegătorilor nu sunt. Va fi pericol şi pentru buna îngrijire a intereselor, bine înţelese, abandonate la mâna eforiei , şi scopul înalt educativ al natituţiei, despre care am vorbit, va fi slăbit din ce fa ce şi la urmă anihilat. De alte greşeli ale legei mă voi ocupa într’un articol viitor, Dv. Sion D-l I. Teodorescu care consideră că soarele democraţiei a început să lucească peste lume numai din momentul venirei la putere a noului guvern german, ce întreabă prin ce îşi va manifesta România democratismul în această nouă eră. Ii răspundem : prin sufragiul universal şi prin expropierea a două milioane de hectare. Steile Ţiboăneni S’a vorbit destul da mult în chestia aceasta, atât în presă cât şi în parlament, dar nu vedem precis ce s’a făcut în această direcţie. Chestiunea studenţilor cari urmau să treacă Prutul pentru a învăţa la liceele şi Universităţile din Iaşi şi Bucureşti, trebuia îmbrăţişată cu toată căldura pe care o merită, fiind mijlocul cel mai propriu de a se câştiga sufletul tinerei generaţiuni din Basarabia. Acest lucru este atât mai uşor acum de adus la îndeplinire, cu cât însuşi acest tineret arde de cea mai mare dorinţă, de a se adăpta la cultura neamului său, de care a fost disparţit de vitregia jugului ţarist. Nu sunt rare cazurile,“când zărim prin Iaşi, câte unul-doi studenţi din Basarabia, cu şăpcile lor albastre, cercetând pe câte un misil evreu de vre-o cameră unde să poată dormi peste noapte, înţelege oricine cum sa întorc aceşti tineri înapoi, după ce au petrecut o zi-două într’un oraş, unde vin pentru prima oară, şi unde nu-i aşteaptă nici un aranjament special, care să uşureze stângăcia lor, fructul tinereţe! şi a meciului nou in care intră. Peste Nistru lucrurile se schimbă, acolo chiar de la gara Tiraspol şeful staţiunei anunţă, că un vagon special este rezervat pentru elevă, studenţii şi studentele din Basarabia. E de prisos să mai adăogmi celelalte pregătiri ce-i aşteaptă, aziluri, popote etc., e suficient, numai aceastăprimă atenţie, de care lucrainienii o dau acestor pioneri a culture! în Basarabia, chiar din momentul cău’l pun piciorul pe teritoriul lor. Este o datorie pioasă ce trebuie cu orice preț să aducem acestor suflete tinere, care se sbat pentru cultura maternă, făcându-le toate înlesn'rile posibile, în acest scop. In aceaş timp este o obligaţie mimala faţă de acea pleiadă a studenţilor moldoveni din Basarabia, caii prin cercuri culturale, prin comitetele soldăţeşti din Odesa şi Kiev, prin întrunirile ostaşilor de pe unde se ţineau, au cultivat şi pregătit sufletul poporului român de peste Prut, pentru ca mandatarii lui să aibe aitoritstea a proclama'autonomia Ba..',, rabiei, și mai târziu unirea cu patria-mamă. M. Chiliana © • O & & & -© MEV-XA lips a-l general Averescu rămâne omul unor paradoxe pe care nu Ie justifica decât permanenta necesitate în care se găseşte de a masca atitudini pe care niciodată nu ţine să Ie poată lămuri şi de aşi lăsa întredeschise uşi pe care nu ştie dacă va intra. Atitudinea ce lui general Averescu în chestia externă ilustrează cu prisosinţă această echilibristică de o îndemânare atât de penibilă. In chestia internă d-l general Averescu aplică acelaşi sistem. Şeful „Ligei Poporului" a simţit nevoia să vorbească despre „program", dar nu pentru a preciza liniamentele unui eventual program, nu pentru a dovedi inutilitatea oricărui p&sgratu. D-l general Averescu o spune limpede în articolul său „Program" apărut în „îndreptarea": „In adevăr, în sensul cursului curent al cuvântului, Liga nu are un program". Și mai departe: ^Profesiunea noastră de credinţă a fost făcută". . . La întâi deviza însăşi adoptată pe manifestele Ligei, constitue un cazu destul de precis pentru alcătuita in marginele lui, a unui program cât de complect“. „Muncă, cinste, legalitate!“ Şi în sfârşit: „Mai pot adăuga, în fine, că pe lângă cele ce decurg de deviza adoptată, declaraţiatine din Parlament şi cele scrise în „îndreptarea“ mai cu seamă sub titlu . Punctul nostru de vedere, conţin material suficient orientarea politică a Ligei yo Aţi înţeles: « Munca, cinste, legalitate, „cadru suficient“, TM de pentru «orientare" ’ da PROGRAM ( adresaţi vă la „articolele din „îndreptarea“ în viaţa statului şi a neamului românesc se pune cea mai vitală problemă de politică externă. ...Şi generalul Averaşcu, ca şef al unei grăpări politice, nu simte nevoia, să şi fixeze în cadrul unui program politica externă pe care înţelege să o facă gruparea ce conduce. În viaţa internă a României se pun cele mai mari probleme şi se elaborează soluţii menite să schimbe din temelii alcălirea socială, politică şi economică a ţării. ...Şi generalul Averescu, drept orice program de politică internă, afişează formula: muncă, cinste, legalitate! Reforma agrară, reforma electorală, reforma pentru muncitori, sunt lucruri de amănunt care nu pot intra în preocuparea transcedentală a şefului „ Ligei Poporului “. Un naiv şi ar putea pune întrebarea : cum este posibil ca o grupare politică cu pretenţiile „Ligei Poporului“, să nu simte elementara necesitate morală de aşi fixa în chestia externă o atitudine fără echivoc şi de a-şi elabora soluţii precise şi pozitive în faţa marelor probleme ce se pun în viaţa de astăzi a R României ? Intebarea ar fi naivă. Dl general Averescu îşi calculează necesităţile şi atitudinele. Şeful „Ligei Poporului“ nu se prinde niciodată în laţul atitudinelor lămurite şi a soluţiilor care angajează. D-l general Averescu se complace în posturile care îi lasă larg deschise toate părţile şi toate drumurile. Şi din acest punct de vedere, lipsa de program devine o necesitate organică pentu Liga şi conducerea d-lui general Averescu. Dosarul lui Mitilineu — Cele două măsuri ale Cenzurei — Se petrece un fapt ciudat. Cerţntetul de instrucţie " T " X " a transmis presei un comunicat ,v. ~ ^ ' pe chestia răspunsului dat de noi la acuzările aduse fostului ministru liberal. Nu am avea nimic de spus, dacă ni s'ar îngădui şi nouă să răspundem comunicatului dat de Comitet. f.. . A . _ ............ , dacă Comitetul de instrucţie a socotit bine . . . ■' nu înţelegem pentru care anume motiv cenzura d-lui Mitilineu nu ne îngădue să răspundem când suntem atacaţi. Iarăşi sistemul celor două măsuri. O măsură specială pentru noi şi o altă măsură pentru amicii guvernului cărora Ie este îngăduit orice sub regimul cenzurei d-lui Mitilineu, fără posibilitate de replică din partea noastră. Am mai comunicat şi altă dată, personal d lui Mitilineu, că atitudinea noastră e în funcţie de atitudinea altora faţă de noi. Comitetul de instrucţie dând prin urmare o largă publicitate capetelor de acuzare formulate împotriva (^1 lui Alex. Constantinescu, implicit aceste acuzări sunt supuse discuțiunei publice; — iar dacă Comitetul _.de. .inspuche a găsit cu cale să facă gc presă în jurul afacerilor pe cari ie instruește, vina nu este a noastră. N'a fost în intenția noastră să polemizăm cu acest Comitet. Dar dacă suntem provocaţi, avem dreptul să răspundem. In cazul acesta întrebăm pe d-l Mitilineu pentru care motiv ne ridică nouă un drept, pe care-l are aşa de larg, Comitetului parlamentar de instrucţie ? încă una care îmbogăţeşte, pentru dosarul răspunderilor viitoare, dosarul special al cenzurei și răspunderilor d-lui Mitilineu. .? Mai acum câteva zile, un ziar din Bucureşti însemna cu entusiasm noul articol al lui Rimain Rand, prin care se poțune alcătuirea unui fel de sindicat internaţonal al tuturor oamenilor de cultură pentru a sprijini, în mijlocul răsboiului, aspiraţiile şi tentele drepturi ale umanităţii. E cunoscută, într’adevăr, atitudinea acestui scriitor francez, care, punând umanitatea iaiiea naţiunii s’a lăsat eliminat din blocul moral în care s’au împreunat pentru luptă toate puterile culturii francese. Încă din Septembrie 1914, când răsboiul începise să răstoarne tot ce părea ra fi solid şi mai bine aşezat în ordinea morală a omenirii, Romain Rolland visa să provoace o grandioasă mişcare a intelectualilor din toată lumea care să salveze şi să apere testnul moral al culturii şi civilizaţiei omeneşti. Mai presus de patrie el punea „familia umanâ«^—şi peste frontierele naţionale el vroia să afirme unitate morală ahunii bazată pe „alianţa intelectuală a tuturor popoarelor . Şi de aceia s’a şi despărţit de marele efort al patriei sale. A refusat adecă să fie solistul Stanţei, pentru a putea fi sosdatul Jfc