Mişcarea, octombrie 1920 (Anul -14, nr. 222)

222. szám

ANUL XIV No. 222 50 Bani Abonamente: Ub Sa*« lata. . . trei ! "”W ; «rCg^-fire&7TSE^ I sa- -ta 1 . . ■■ 1 ..............m dte toi ..............40 de Ici • • • • m tans..........................20 de ici Redacta şi Administraţia taţi, Piaţa 'hîirci N . 6. Orele de biun •«: 8—\2 a. m. și 3-1 p. m. âfîund­ufj sc Reclame Se fwimesc îi condiţiuni ifVHistafo­­ne direct la Admi­nistraţia ziarului, Iaşi Pi ţa Unire! 6. Daasemenea prin toate agenţiile de publicitate DUMINICA 10 OCTOMBRIE 1920 * Apare zilnic m*­­..... Sub Direcţiunea unui comitet DN­ Bani de Redacţie _ SSCl­­W. I^ISSIsMISSInBIUISBE'' 3^^^5^^^H^^513$^5^^H.^1F5cE^655 E'v150«Es«Sr5 VICTOREPTIMISME — Strofe Epigramatice — Da la banehetnl Ini Victo? Erau atunci o fată: Goga, Ciofl­e, G­ogopol, Mohr, actorii, Epi­tola lui Maordonschi... L­esiaa atlta : scriitorii! A. OH. DOINARU Pentru comuniştii revoluţionari din ţa­ra noastră Franţa este reacţionară. Este reacpionara—pentrucă’partidul so­cialist francez n’a aderat la internaţio­nala 3-a. Ele reacţionară— pentru că întreaga mişcare socialistă din Franţa ţine soco­­teală de interesele statului şi nu este în­drumată de pe calea revoluţiei şi a bol­şevismului. Este reacţionară—pentru că sindica­­lismul francez a părăsit antimilitarismul şi înţelege a refuza orice legături cu muncitorii străini a căror acţiune preju­diciază şi amneninţă existenţa Franţei. Este reacţionară—pentru că şi munci­torimea franceză alăturea de celaite ca­tegorii sociale înţelege să facă toate sfor­ţările pentru a-şi acoperi pierderile imen­se ce i le-a adus ţărei războiul abia în­cheiat. El e reacţionară—pentru că socialis­mul francez, ajuns la un grad de dez­voltare pe care socialiştii români nici măcar nu-l pot pricepe—nu se gândeşte la preluarea conducerei e­onomice şi nici la dictatura proletară, ci se­­crede dator să colaboreze la guvern cu demo­craţia burgheză. Pentru aceste motive şi pentru multe altele pe care presa revoluţionară le ri­dică—Franţa este o ţară fratt­ottară şi odioasă în care burghezii capitalişti do­mină nesupăraţi de nimeni... * * şi aşa se .şa se informează publicul scrie istoria în România... E o specialitate a celor de la „Socia­lismul“dar este o preocupare cotidia­nă la ziare ca „L­iptatoriu“—acest splen­did mozaic al democraţiei cu clopoţei— de a populariza prejudecăţi, de a falsi­fica realităţile sociale şi de a perverti sufletul unui public obligat să primească toate produsele unei propagande nesin­cere, provocatoare şi interesate... Să vedem despre ce e vorba şi să în­cercăm unele precizări cu privire la nac­­ţionarismul francez... Franţa a dat omenire­ democraţia cu toate ideile care stau astăzi la baza ori­căror organizaţii sociale. Ea a făcut cea mai elocventă expe­rienţă pe socoteala sa, verificând valoa­rea fiecărei idei şi clasificând, toate sis­temele de diriguire ale democraţiei mo­derne. A fost timp de un veac şi mai bine ţara în care frământările sociale şi po­litica au arătat cât de deosebită este i­­deologia de ceiace se poate realiza sta­tornic şi serios într’o societate ome­nească. De la 1870 Franţa şi a consolidat re­publica, ajungând după jumătate de veac la cea mai splendidă organizaţie de stat de pe continent. Socialiştii de acum 30 de ani au a­­juns la cârma statului, după ce experien­ţa ne-a arătat că alăturea de revendică­rile îndreptăţite ale muncitorimei, trebuie să fie socoteală de toate clasele sociale şi s­ă rezolve diferitele probleme econo­mice, politice sau sociale după interesele generale ale ţărei. In ceazul acestor preocupări au ajuns prin votul universal şi prin educaţia po­litică a maselor, să dea Franţei un re­gim de armonie socială, de adevărată democraţie şi naţionalism. Prezenţa lui Millerand astăzi în frun­tea republicei arată destul de luminos că cele mai mari succese ale democraţiei nu se obţin pe calea acţiunei de distrugere şi de dezagregare socială preconizată de socialismul revoluţionar. In Franţa s’a făcut înainte de 1914, experienţa antimilitarismului, a sindica­lismului revoluţionar şi a tuturor curen­telor extremiste... A venit războiul şi atunci s’a văzut absurditatea acţiunei revoluţionare, s’a văzut că muncitorimea germană în loc de a face greva generala cum se spu­nea, înnainta vertiginos, sub ordinele mi­litarismului prusac asupra Parisului şi s’a înţe­les bine care era datoria prole­tariatului francez. A urmat convertirea lui Hervé, erois­mul întregului popor francez şi lupta extraordinară pa care timp de patru ani a susţinut-o la hotarele atacate de duş­man. Astăzi în Franţa e linişte, iar condu­cătorii mişcări so­cialiste nu sunt dis­puşi să adere la internaţionala s a. I­n Franţa se munceşte şi poporul în­treg e conştient de suprema datorie pe cae o are faţă de sacrificiile marelui război—şi de aceia bolşevismul nu poa­te fi înţeles. Acolo trăi­şte democraţia cea adevă­rată—iar socialismul merge pe drumul evoluţi­i şi al reformismului. De ace­ta Franţa este na­ţională—şi de aceia revoluţionarii de la noi ca şi toţi imberbii um­anitarişti se agită cu a­­tâta zgomot împotriva ţărei unde stră­luceşte civilizaţia şi democraţia... UN ARTICOL AL­­ LUI GRIGOROVICI D. Grigorovici a luat at­­udine hotă­râtă împotriva bolşevismului. D-sa nu a rămas numai într’o rezervă pasivă faţă de agitaţiile revoluţionare ale socialiştilor de la Bucureşti — ci în­ţelege să arăte, în chip permanent, ab­surditatea unei asemenea direcţiuni, com­bată ad’o cu toată energia. Ia uitimul număr al ziarului său „Vre­mea nouă* d. Grigorovici publică un important articol — întitulat „Rolul bol­­șevic — cine ne declară război® — în care, ocupându-se de hotărâna Congre­sului de la Moscova în cela ce priveşte Condiţiunie de primire in internaţionala 3-a — d-sa utilizează declaraţiile di pa­latului, socialist Independent german — Dittman pentru a arata că de fapt co­munismul din Rasia se reduce la o pa­rodie, iar efectes acestui regim sunt di- Z opti­oase pentru stat şi pentru popor. Re­ţinem câteva date statistice. Numărul membrilor partidului Comu­nist se ridică la 804000 din care numai 70000 sunt lucrători. Restul sunt repartizaţi după cum ur­mează : 36000 de agitatori politici, 12000 de func­ţionari ai alianţelor profesionale şi coo­perative ; 162000 slujbaşi în armată 318000 funcţionari ai statului şi comu­nelor şi 6000 funcţionari comerciale. La Moscova nu sunt de­cât aproxi­mativ 100000 lucrători cari nu toţi sunt în partid — în schimb sunt 230000 funcţionari. Se vede, prin urmare, că regimul co­munist s’a transformat într’un regim buirocratic —o adevărată oligarhie care trăite fără să muncească, iar minunele despre cere vorbesc nebunii de la noi sunt pure născociri. Deputatul socialist Independent german care simpatiza totuşi cu bolşevismul— spune că înşişi muncit­orii sânt împotriva regimului comunist, că ace­ştia protestează zilnic împotriva situaţia, desperate în care se găsesc, iar lucratorii germani a­­flători în Ras­a cer să li se facă posi­­bi­­i reîntoarcerea in Germania pentru ca, alt­fo, sunt ixpuşi să moară de foame şi de mizerie. D. Gogorovîci îşi continuă articolul său — evidenţiând că lupta declarată de bo­­­vism împotriva social-democraţiei europene, nu poate avea nici un tunau, întru­cât comunismul rusesc este, după caracterizarea lui Kautsky comunism tă­­tâ­râse şi alt­fel socialiştii din ţările civili­zate cu respins cu indignare aderarea la bolşevism — iar acei cari mai aveau oare­care simpatii pentru Moscova, în faţa realităţei au început să-şi corecteze atitudinea. Ce spun comuniştii de la noi ? Când vom fi scut­ţi de agitaţiile lui Cristescu şi de frăn­âm­ârite puse la cale de inconştienţii de la Bucureşti, începe purificarea d-re Grigorovici , fă ca socialismul român să intre pe ca­lea ordinii şi a prestigiului... llrdB gHj| WM­­.|gj mm raraKSGSţfiîj* »**e*jr «ţ Parii! Literal şi prefă! păi­ân­dlui ixpropiat Poate comisiunea centrală fixa preţuri mai mari decât cele pre­văzute în legea expropiere!? An publicat şi noi Infomaţinea prin care arătau că la Vaslui comisiunea centrală de expropiere a majorat preţul pământului expro­­piat peste acel fixat prin decretul-lege. O asemenea majorare s’a făcut alaltaeri şi la Iaşi, prin faptul că comisiunea respectivă a majorat şi ea preţul pământului expropiat pe moşia Frăsuteni, proprietatea d-lui Tăcu, preşedintele Sindicatului Agri­col din Iaşi. Până în prezent se constată că în trei judeţe, — la Buzău, Vaslui şi la Iaşi—comisiunle centrale au depăşit Uimitele prevăzute prin Lgea expropierei, fixând preţu­l care întrec preţul maximal stabilit prin lege. D­in această privinţă ziarul „Viitorul“ înregistrând cazul de la Vaslui, publi­c astăzi următorul comunicat: Un ziar conserviitor a publicat cu bucurie ştirea că comisi­unile de expropiere nu ţin seamă da decretul lege prin care se fixează preţul pământului expropiat, e­ a citat chiar cazul comi­siune! centrale de expropiere din Vaslui, de sub prezidenţia d-lui C. Gorges, consilier la Curtea de Apel din Iaşi, care a hotărât acordarea unui preţ superior celui fixat de decretul lege, ma­jorând preţul pe hectar al fiecărei regiuni cu 33 la sută. Am fost şi suntem de părere ca expropierea proprietarilor şi împroprietărirea ţăranilor să se facă în cel mai larg spirit de dreptate şi pentru unii şi pentru alţii­Eşirea din marg­­ile şi spiritul legilor existente nu o putem admite. Dacă comisi­unea de expropiere de la Vaslui s’a abătut intr’adevăr de la prevederile decretului lege prin care se fixează preţurile pompatulu­i expropiate—după cum spune ziarul con­servator—s’a comis un act de adevărată anarhie. Şi faptul are! cu atât mai trist cu cât comisiunea are în capul ei un magist­at care cel dintâi ar trebui să ştie că orice sentinţă pe care­ o pro­nunţă trebue să aibă la bază nu bunul plic ci legile organice e­­xistente ale ţărei.“ Ex-impirari! Carol la Elveţia Ex-impăratul Austro-Ungarie, Carol I se găseşte în Elveţia, unde pare a res­pecta angajamentul de a rămânea străin de ori­ce propagandă politică. Cu toate acestea, credincioşii săi lu­crează pentru o restaurare monarhică, iar fostul împărat se resemnează în exil, aşteptând cu o răbdare plină de speranţă zile mai bune, şi consideră această dureroasă perioadă de o epocă care nu va dura multă vreme. Un redactor al ziarului „Le Matin“ a pătruns printr’o ’’favoare specială în re­şedinţa imperială. Iată ,cum povesteşte acest redactor că-şi petrece zilele fostul Împărat. Se scoală destul de dimineaţă şi îm­preună cu ex împărăteasa Zita, cu mama sa şi cu copiii, asistă mai întâi la rugă­ciunea din capelă. Apoi se plimbă. La orele zece primeşte curierul său, desface ziarele la care este abonat şi dejunează pe urm­ă în familie. Primeşte puţine vizite, scrie, şi când timpul e favorabil joacă tenis sau se plimbă cu barca. Educaţii celor ş­a­se copii îl ocupă mult. Adesea face cu ei plimbări înde­lungate şi le vorbeşte ungureşte. O gu­vernantă franceză învaţă pe prinţul moştenitor Othon, în vrăstă de 7 ani­ limba franceză. Uneori Carol I se duce la Geneva sau la Berna unde vizitează pe fratele său, archiducele Maximilian. Anturajul său e foarte redus. El se compune din colonelul conte Lodoccovski, căpitanul de fregată Shan­­ta de Seedank, din contesa Palffy și din Doctorul Seydl, ultimii credincioşi din suita imperială. Maria Josepha de Austria, mama împăratului, locueşte în­­tr’o casă din apropierea vilei cu dama sa de curte, Margrata Pallavicini. Zilele de bucurie sunt rare aici. Totuşi, cu ocazia aniversarei naşterei sale, exilatul din Prangius primi din Austria un mare număr de scrisori de la credincioşii săi. După Te-Deum-ul celebrat la Capelă avu loc un dejun al întregei familii, iar după amiază se organiza o serbare de personalul castelului. S’au cântat cântece austriace, ungare şi slave, asemenea s’au tras focuri de artificii... Ex-împăratul observă mersul eveni­mentelor şî crede că mai poate fi util ţarei sale. Soarta Poloniei îl interesează mult şi regretă că Galiţia care făcuse parte o­­dinioară din Austtria, esta întrenată în­­tr’un nou războiu. Carol I aşteaptă... aceasta e impresia ce persistă. El pare a fi în Elveţia un simplu călător, gata să reintre în ţara sa pentru aşi relua tronul. Mulţi parti­zani îi prepară reîntoarcerea, aceasta e în afară de orice îndoială. Antanta va lăsa ca pe un Habsburg sa revie pe tron ? Dar ex-impăratul Carol, din exil, as­cultă, observă, așteaptă și speră... m­­iCGun In noul număr al revistei ieşene „Umani­tatea" d■ P. Andrei publică un articol des­pre „Sciologia lui IV. Wundt“, iar d. E. Belg­s recenzează Interesată ucrare MLes frommes en guerre•­a lui A. Latzko. La sfârşitul lunei va apare Curierul artis­tic şi literar ,Viaţa Românească“ ziar săp­tămânal, dirijat de d-nl Al. Sadoveanu şi M. Carp. Acest ziar în patru pagini va fi consacrat exclusiv bileti,sticel şi cronicei artistice şi literare, şi va fi frumos ilustrat. Intr’o rubrică denumită „Pagini Uitate“ se vor publica interesante reminiscenţe din tre­cutul activităţii noastre literare şi artistice. Cu prilejul incendiului ce a avut loc zilele trecute la economatul gării din Iaşi, flăcă­rile au distrus un volum nou datorit d-lui Al. Sadoveanu. Volumul întitulat „Orhei şi Soroca" — o serie de impresii din Basarabia—a fost im­primat la Iaşi și era expediat pentru Basa­rabia, de unde avea să fie pus în circulație. Agitaţia ceferiştilor din (Bucureşti, telefonată) Direcţiunea generală a c. f. r. a fost înştiinţată că personalul mişcărei din Piteşti e în plină agitaţie din cauza e­­conomatu­i de acolo. Ei cer în­bunătâţiri alimentare şi un spor de 20 la sută pentru scumpete. Congresu­l preoţesc — Un­rim Şedinţa — In ultima şedinţă, s’au complectat u­­ne-te deziderate, cu privire la organizaţia nouă a bisericei. • Cu acest pri­ej arhimand­itul Iulius Scriban a rostit o interesantă cuvântare despre istoria bisericei noastre. A început prin a arata felul în care a fost încătuşată biserica din cauza că con­ducerea era asumată, de un singur oro ceia ce nu se poate ori­cât de mari ar fi calităţile sale. Influenţele politice iar au contribuit să prelun­gea ca o stare de lucruri, ce nu ma­i poate dăinui. Azi lu­crurile se vor schimba, căci biserica va fi condusă de adunarea preoţilor, deci o chezăşie de propăşire. * A urmat cuvântarea părintelui Parte­­nie din Basarabia. D­pă ce arată, felul cum poporul şi biserica au stăruit să reziste la neajunsurile, face un călduros apel pentru ca preoţii din vechiul regat, sa vie tot mai des în Basarabia pentru cultură şi propagandă. Adunarea aclama pe pre­ţul basara­bean şi hutârâşte ca viitorul congres să aiba loc la Chişinâu. Tot în aceas­tâ şedinţă s’au ascultat cu plăcere cuvântarea Părintelui Tinco­­ca care a aratat nevoia, de a creia la universităţi şi seminarii catedre de pro­pagandă religioasă. Adunarea a aplaupat acest deziderat. * Părintele preşedinte Nazarie, declară congresul închis. Înainte însă de a se despărţi, crede de datoria sa a exprima toată recunoştinţa pentru I. P. S. S. Mi­tropolitul Primat care a ţinut să vie în mijlocul preoţim­oi şi sa ridice directiva nouei organizări bisericeşti. Exprimă de asemenea mulţumiri, Pă­rintelui econom Savin, rectorul Semina­rului pentru marele concurs dat în găz­duirea şi ospătarea congresiştilor. Ase­­minea mulţumeşte părintelui Niculea, Pro­­toereul oraşului, care şi-a dat atâta os­teneală pentru a asigura succesul con­gresului. Prin câteva cuvinte mulţumitoare, Pă­rintele Nazarie, arată că acest congres a avut loc la Iaşi, oraşul tuturor por­nirilor mari. lesul Artistic O şcoală de Operă şi Balet In mişcarea artistică de la Iaşi se a­­nunţă un eveniment nou, mare şi intere­sant. Este vorba de înfiinţarea unei şcoale de Operă şi Balet—pr­ima în Iaşi, şi în ţară—care se va deschide sub conduce­­d-lui A­l. Ciolan, directorul Conserva­torului din Iaşi. Şcoala va avea profe­oni de speciali­tate, iar în Ce priveşte Baletul, această secţiune va fi condusă de catre d-na Wa­na Dragomanu, o artistă in arta co­rei grafică. Personaiul şcoalei va fi alcătuit din profe ori m­aiştri de specialitate. Şcoala va fun­ţiona în condiţiuni excelente după sistemul şcoalelor d­e străinătate. Baletul pe care-l va dirija d- na Drago­­mano, nu este o simplă şcoală de dan­suri de salon. Este vorba de dansul in­terpretativ, care însemna o artă, cu to­tul alta decât dansul obicinuit, şi care în termeni tehnici e denumit coreografic. Acest gen de balet, care cere dansului: expresie, miş­ări artistice, plasticitate, simţ, ritm şi cugetare îl introduce acuma la Bucureşti artista pausiana L. Caravi­­ilot, care anunţă de asemenea un curs special ca şi d-na Drag­ra­no. Şcoala de operă şi balet va fi similară cu şcolile mari din străinătate şi va cul­tiva cântul şi dansul clasic. înscrierile se fac în localul „Societăţii de Gimnastică“ din str. Şcoalei de Arte, La fie­care zi de la 10 -12 a. m. şi 1­ 6 p. m., iar cursul va începe de la 10­c­­­tombrie, înscrierile se primesc de la 7 la 20 ani. CITIŢI IN PAGINA a îî-a ULTIMILE STIRI TELE­FONICE I

Next