Mişcarea, martie 1923 (Anul 17, nr. 46-72)

1923-03-01 / nr. 46

V b w 7 ANUL XVII No. 46 I 1 LEU ABONAMENTE: Un an........................ 260 tel Şase luni........................140 tel Trei luni ..... 70 tel REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA Iaşi, Piaţa Unirei No. 6 oarele de bluron: 9—­12 a. m. şi 3—5 p. m. mvx mvmcBV ANUNCIURI ŞI RECI­­A­ME : Se primesc la condiţîuni avantajoase direct la administraţia ziarului Iaşi, Piaţa iMrei 6. Deasemettea pri­n toate agenţiile­ de publicitate mgmt APARE ZILNIC Sub directionea urmi comitet redacţie I HIllJ SIC­ATIE IN SAGA Multe şi mărunteTM Cunoscutul myzogin, d-l Costlel Faur, se va retrage din barou, motivat de fap­tul ci legea avocaţilor acorda femei­i drep­tul de a pleda in fata instanţelor judiciare. Un confrate anunţa ei mieelarii ie­şeni s'au dscurat mulţumiţi de nonile pre­turi fixate petru carne... Cum ai nu fie, daci pe un kilogram de carne iţi l­a pielea... rf Se anunţi iareşi un­­acord deplin« Intre tiraniţii g­ ardeleni, sa ne aşteptim dăm­ la o serie de comunicate oficiale emanate de la smb­le grupa. 1, prin care se desmin­­te o atare... nascosire. Un domn, adus din Franţa,—unde era simplu puitor la pegnâ la an ziar—spre a Conduce o mare ga­zetă moderni. Ce spiritul de progres a! unii Instituţii financiare vroia cu ori ce preţ t­ă h­razsr­scă ţării noa­stre—a devenit dinţi’o dstâ obiectul Indignării societăţii b­cureştene. Acest personaj, care timp de doi ani, profitase de un contract fabulos pentru a trăi la noi la imbelşugare, ba chiar isbutind să devină proprie­tarul unei Cafe I« Şosea,­şi care profitase iarăşi de larga şi de multe ori nejjfttiffcata exagerare a ospita­lităţii româneşti,—a crezut de Cui­­­nţă să dele insfârşit la Iveală părerile sale, 558«pra ţâri! ş! oamenilor In mi­jlocul cărora trăiese şi huzurise atâ­ta vreme. D-l J Hubert, a publicat zilele a* acesîea un roman In limba franceză m­titeki: „Fe mei neruşinate“ Iar ca subtitlu: Miravuri româneşti. E^oil Cărţi!, păcătoşi, desfrânaţi, lipsiţi de orice licărire, morală sunt reliefaţi de un peisouigsu, care acesta are toate virtuţ­le, dar e... francez. Scenele, tipurile, care s'ar fi putut localiza măcar fn Cercurile «Cele restrânge Ce se găs­ic drept o caracteristică internaţională a vieţii de lux, de ri­uipă şî de lens—sunt prezentate în­să Ca moravuri româneşi, fără Cru­ţare şi fără dintincţie. Aceasta a jignit adânc. Revolt« senti­iemul public s’a ma­nifestat prin toată preş»; guvernul & ordanst conf scares cânţli şi expul­zarea individului. D-l Joubert, găseşte curajul să se explice aratând cu arguţii de negai­­tor, că n’a Înţeles să generalizeze o expresie in „moravuri româneşti“ şi Că adevăraţii cunoscători ai limbii franceze vor admite că ne aflăm la faţa unei opere ca de pildă de ge­nul lui Flaubert sau a lui Balzac. Autorul „uimit de atitudinea luată Contra lui “regretă totuşi că „n'a fost înţeles“, regretă supărarea Ce a pro­dus şi făgâdueşte ci va distruge sin­gur exemplarele operei sale. Luăm get de aceste seuze. S­­Co­­tim că ne aflăm în faţa unei tenta­tive nereuşite de comerţ de librărie, cu scrieri Injurioase şi îndrăzneţe, pe socoteala societăţii nosstre. Goa­­na după sâşig—şi lupta de Cuviinţă —lată C­iace stă la baza faptei d-l ul Jevubcit. D­ar lumea noastră, cu deosebere cea din capitală, Cată să tragă o În­văţăm­e din acest incident. Şi asu­me că valoarea oamen­lor pe care ii imbrăţişeazâ deobicee cu stâta gra­bă nu trebuie să fie constitui­t nu­mai prin titlul de străin. Ş! cu atât maî puţin este nimerit Ca oamnii dintr'uCefîî», luaţi adese de pe druiiuri—să fie introduşi în Cele mai alese cercuri Cu atâta uşu­rinţă şi cu atâta prietenie, pentru a răstălmăci apoi afecţiunea:ce purtăm patriei lor, sau pentru a’ne ba fi pen­tru păcate a căror pildă şi origine o ştiu că nu vine de la noi. Joulen­t a scris chiar la România şi s'au putut lua măsuri. Dar Câţi alţi Imundă presa Internaţională cu Infami?, du­r ce au plecat de la noi sărbătoriţi, cu banchete, cu distinc­ţii înalte ş! cu autografe Reg­le. O societate nu poate trăi fără o­­noare­ şi nici un popor fâră mân­drie. Reacţiunea sănâtoasâ care s’a produs in acest caz trebue să con­tinue. Dar tocmai pentru a impune străinilor să ne respecte, trebue să ne respectăm noi Cei dintăii. Şi să nu le dăm noi exemplul insultelor, Calomniilor şi neadevărurilor, vor­­bire şi scrise mai ales cu atâta u­­şurinţâ, d­e care prea adesea vor pu­tea continua a scoate Încă, aseme­nea schiţe „de moravuri româneşti”. V. B. finanţa şi cdltdra — O Inffliilvă liud&blia — la adunarea generală de fine de an a „Bănet! Inşilor*, după propu­­­nerea d-lu! Ion Botez, &’a luat iniţiativa de a se aduna suma ne­­cesarâ pentru imprimaree operei d.lui Al. Pfiltlppide detpre „Qilgf­­mls ps port. LI roman". Această im­itat luă cinsteşte tastt­­tufiunea financiare le moară şi pe directorii­ ei general, şi este menită a da o pilda şi un îndemn tnstttu­­ftunelor similare ca şi marilor te­­trept-dri Industriale pentru încu­rajarea şi sprijinirea act tatta ft­i culturale. Schimbarea radicală a situa­­unei economice de la râsboi lscoase, a pus in inferioritate şi inir’un ade­vărat impas pe cărturarii noştri, cert nu numai câ suportă cu mare greutate scumpete a traiului, dar sunt in imposibilitate de a-şi im­­prma lucrările. Eminentul profesor universitar d-l Al. Phhrtipîde a terminat mo­numentala sa operă despre „ Origi­na poporului român" după o muncă laborioasă de ani de zile, și a ră­mas in imposibilitate de a o putea imprima, din cauza scumpetei enor­me a tiparului. Propunerea și inițiativa d-lui Ion Botez este dată dim acest punct de vedere damna de toată lauda și arta ea nădăjduim că se vor de­termina celelalte institufii finan­ciare să ia exemplu in această direcţiune. Față de martie beneficii pe cari Ie realizează, bancîîe ca şi toate marile societaft pe acţiuni, ano­nime, şi în genere ori­ce alte în­treprinderi indust­riale, au astăzi menirea dă a contribui la sprijinirea cultura româneşti, greu topita din cauza prefacerilor economice. Semnalând dară lăudabila iniţia­­tica a „Bancet Iaşilor" am don să vedeai finanţa, comerţul şi industria in plin progres - participând la susţinerea căminulor studenţeşti şi a nevoilor sedinţimei. Exemplul d-lul Vasiliu-Bolnavu este sugestiv. UN PROFESOR UNIVERSITAR Natolit« «S­ful îoa L*®frî9 cv pro­fesor t.tal ar la e­st dra J® drept eoauerelei de la f*«alt*t«a novstrft juridici, & fost Intiiapfn tti pr«tu­­tuutani ca o deosebitii eati«faetbme. CMI p?i«i a, Ltatif, tavă (iar ta­tul universitar ieşam se îmbogă­­ţvşte ftit.ăzi eu o v .stft erud ț note, o eugetsft?© elash­i si *u frus.usețes? raeru-uf gin talent. Avc«tt,-țl ng­­maî tivo-ast,—prta * ex®r®ifiul ae®â­­t*i profesiaa?, in &ee$!»ț*d­ifee sa înalţi şi superioară, d Ltalrls a câştigat si er. sl fa«taa j«rissoH*ul­­tulou si prastigiu! cmalui d* st­ioțk. Dta gri dina iaHonti a baroului, în ca­re s’a relevat ea un« din etle w*i străSueite pod ^ ba, d sa a fost Ies pentru » iapsdobs și catedra univers tară. Scut t de ori care dia cerințele farksaie, lacadrat în-. tr'Adav&r in artieol«1­81 pe care d. Ministru ai tastrnet unsi s'a ^ piu at ta spiritul wlu imțiai unu! ®S*m«nt da o mar® v«ioare, d. Leatris pA- şsşt® prrgal uc­rarsftâtli eu g®e­­ieşi de®n s*te ca care dt­prtas n-l urmări in toate msuites­­tărlie visfii sale. Ls faenitst^a de drept, nuvoie cu dsenblra astlx«, profesorul «st® men t si «ibft o atftt de multipli ei dt sarirfstesre fnrâur re, d I Leatris a dat« iubirii dreptUGi fl a drspu­t f, învăţată din r«»Uit»te Ai» vieţii şi d n nobleţtn profesiunii Ie» Dar mal sduse acei spirit d­in, cu­getarea stpsrioară şi dl»trasă~!şi cu drO Ib re ma r­educe, astăzi, su­fletul siu i depărtat de pri m pa­timi, c*»e Fa impun dr*go»t$fi şi respectului nostru, ca o figură d­e­­stat, elegantă și senină, Academ. Guvernu­l ghram fsl raanime politica sa Berlin 26 (Rador)Agnnfia Wotf ananţd din cercurile oficiale că şti­rile publicate de presa americană despre intermediul unui stat neutral In coni­­eiul franco-german nu sunt cunoscute la Berlin. Agenţia ger­mană constată că cercurile oficiate n- au schimbat politica armată până acum și că nu poate fi vorba de o schimbare a guvernului. mm PĂRERI Şl FAPTE TAlâTUTA — Educătoarea bolcevicilor — Dacă soldatul Chîrpinlak­ov, cura am văzut în cronica de ieri a fost cel imăr comandant al detaşamentelor ruseşti bolcevizate, in prima fa­ză a revoluţiei ruseşti,din preajma detronărei Împăratului şi a ucidere! lui Rasputin; dacă contesa Panina a fost cea dintâi femeie-minis­­tru în guvernul revoluţionar al neosocial­ist­ului Chereoschi, Ll-I Leon Donici, in dramatica sa istoriografie despre .Revoluţia Rusă* no ph­­sîntă şi pe cea dliHal fim­eie răsvrătită care a luat iwrte la slngeroasele lupte dintre armadă şi ofiţeri, la Petrograd. , Obsedat da ideia de a prinde şi pătrunde desfăşurarea acestei revoluţii spontane, d. Do­nici care a luat parte la­ epocalele episoade ce s’au desfăşurat în cele dintăi zile de grandoare şi decadenţă a foastei împărăţii ruseşti, a păs­trat scenele cele mai grozave, pe care le des­crie în trăsături generale dar caracteristice pre­­cend­du-ne o adevărată galerie de tipuri revo­luţionare, care de care mai interesante, mai problematice. Cea dintăi femeie bolşevică a fost o domni­şoară, numită Taratuta, care a venit in mijlo­cul soldaţilor răsculaţi să facă propagandă. D-l Donici ne-o presintă astfel: „Un regiment de mitraliere de laOranienham, care făcuse 37 de relate,ajunsere la Dumă obo­sit şi îngheţat. Rodziacco entuziasmase totuşi s­­oldaţii prin cuvântarea lui. După plecarea a­­cestuia visa, între şirurile de soldaţi, se ivi o domnişoară cu numele de Taratuta, social de­mocrată. Şi ea începu sa vorbească soldaţilor indrumându-i să nu aibă încredere in Rodzian­­co, căci dansul era burghez care vorbia mereu despre necesitatea de a apară patria, iar apăra­rea patriei nu înseamnă altceva decât apărarea moşiilor proprietarilor ca Rodzianco Acestea se petreceau dupâ-ce răsboiul a ni­micit pretutindenia ideile şi acţiunea socialişti­lor ceior mai înaintaţi cari tocmai se simţeau atraşi de idela dragostei de patrie şi care se puseseră In serviciul ei de apărare-cum au fă­cut teoretician!! socialişti din Franţa, Germania Propagandista Taratuta, venită In mijlocul soldaţilor ruşi cari au numit întregul front, tot argumentă p­edoriile zăpăcind pe soldaţii revo­luţionari cu teoriile lui Marx, despre care d. Donici pare a ne arata tă n'avea ideie.. lată după d. Donici cum vorbia Taratuta : — »Karl Marx spune*, „Karl Marx ne înva­ţă*... „lupta claselor* se auzia mereu intre şi­rurile de soldaţi obosiţi cari nu înţelegeau sen­sul cuvintelor domnişoarei*. Şi pentru a ironiza sarcastic această propa­ganda,—­­care ne aminteşte pe comuniştii noştri inculţi, dezordonaţi şi Interesaţi)—d. Donici dă următoarea anecdotă: La un moment datTuratura spune soldaţilor: „— înţelegeţi tot ce v’am spus? Dacă cine­va nu înţelege, să întrebe, eu voi răspunde cu mare plăcere. — Se poate să vă Întreb eu ? rosti un sol­dat bătrân. — Chiar te rog, te rog. — Im dați voie să vi întreb: unde aveți la­trina aiei . Tablou i* lată o sarcastică caracterizare a propagandei comuniste pentru oameni Inocenți cari habar n’avea de Marx și de propaganda Taratutei. ARALD Redactarea definitivă a Constituţiei — Şedinţa de eri ■*— Comitetul delegajilor Camere! şl Senatului pentru redactarea difiaîtlvă a proectuîui de Constitutiv a ţinct eri şedinţă, prezidată de d. Buzdugar. D-l I. TH. FLORESCU Citeşte modificarea «Uniatului privitor la com­petenţa instanţelor la Ce priveşte delictele de presă. D-l CHIRCULESCU icre Introducerea cuvântului „directe* în fraza referitoare Ia „Indemaurite directe la asasinat şi rebeliune*. D-l I. TH. FLORESCU adaugă la acest text „în cazul Ia care nu sunt urmate de execuţi*“• D-l FERERIJI In partea referitoare la responsabilitatea autorului cere să se prevadă ca autorul să fie responsabil de articolele semnate, iar în celelalte cazuri sa fie responsabil directorul sau redactorul ziarului sau revistei, proprietarul sau editorul. D-l G. MARZESCU susţine să se menţie textul articolului 27, ară­tând că in materi«­aCrasta rămâne responsabil ziarul, autorul, editorul şi apoi tipograful. Pubficaţ unilor periodice şi ziarelor nu li se restrânge liber­tatea oasa se »tab­leşte responsa­biiltatea autorului. D-ofi DISSESCU şl CHIRCULESCU Cer responzibilitatea autorului. Se admite propunerea d-lei Mârzescu. D-l IOANIŢESCU la delictele de presă cere m­enţinerea textului vechiu. D-l CONTE MOLDOVEANU se rali­za la acea­stă propunere. D-l IONEL BRĂTINU cere menţinerea textelor nou aşa precum a fost redactat. D-l COSMA Cern restrângerea libertâţei presei după cum sunt legile existente în Austria şî Ungaria. D 1 CHIRCULESCU combate acest punct de vedere. D 1 BUZDUGAN spune ca restrângerea libertăţii presei trebue făcută în interesul siguranţei statului şi nu în interesul persoanelor private. Si admite modificarea propusâ de d-l Florescu, prin care îndemnările la asasinate şi rebeliune, când nu sânt urmate de rezultate, ca şi delictele de Calomnie să fie judecate de instanţele judecătoreşti (tribunale şi curţi). La articolul 25 privitor la gratuitatea iavăţâmântului, se admite dezi­deratul prin care statul, judeţul şi comuna vor da ajutoare elevilor săraci la toate gradele din învăţământ. JOI 1 MARTIE 13 LA ORDINEA ZILEI Şoselele din judeţul Ieşi legăturft cu refacerea orăşelul ii In a'se ci «1 două ţiri şi ans tas Ang­i t şi America—cari an o imensă circulaţie b­io* motoare (îs America asni p­*c 13 mili­oane de »d­oiBcbile de int «e sd cei? ce revine o mafîuă îa 9 Jocotícji) bjî dat ce» mai mare atenţie «cearfi p­obSeme şi sa întrepris» stadi «erioase coniiatu­s siste­matice spra a ajacge h­a?s«m« de con­­strucţie cât mal sgu e — aţa Ia cât să fie asigurate atât întreţinerea tot ma utosră a şose'd iftt şi circnScţia rea mai iesssi­­clotsă pe ori­ce Vierse Datorit« mond­i perseverente urmărită Io continss ia SjCtiaşi direcţie, a »juna Anglia ai abi celts m,j bune dr^an­i din lume. Sac ii cin­e enorme făcate de imperial b iienic îh terastâ d­­­rei.țle sunt dia belssg răfplttite p ia cea mti iof or'toa e arare ecosomîci. Ca aât dăm uîi txsmp u de modal aerjo* t urn e privită îa Aisg iî problems fosilelor vom irita ci num*i pemrs Importai materialu­lui de Întreţinere din Sard­as (grafit q­u»t s! porfir) Angih , cheitacst? peste 30 mi­lioane Hte sie ! ne acual, csf* ca ia va n­a acleală a auas ră înşeală 30 nad­ arde. In construtţia ciail şosele are o impor­tanţă co t­ţltoare materi*lul de n*a;ă în­­trebuinţat, in priviaia uş rințel circu aţld. Asî-fel experitDte faette in America ca o ct.rnţă înţărcată ţi trasă de do­­ca) a dst următoarele rezes­ate: Pe o şosea da beton :sf*I*aU resis enț* pe tonă a fost de 12­5 kTr. Pe o şosea eu piatră b r.e clinddfă, re­zistenţa pe tonă a fost ds. 292 kg r. Pe o şosea ca pîeitif boe cîlid «t, n­­tisienţs pa tonă a fost d* 37.3 kg'. Pe o şosea cu pietriş Io re* aa c («a înaâ ca ta cot) resUtenţ* pe tonă & fast de 1194 kgr. Vedeţi prin urcare ca difarenţe enorm«' obţinem îa rejdsîe. ţs j# tracţiune pe şo­sele diferite atât pisa materialei de între­ţinere cit şi prin starea ’ar. O ren­sieri|i mică la tractuse ae iridare îi fciteaaa »altiple fi amvat: pasibuioitte« da a în­cărca la na s­egar trsnsport o centitaf« ma­t mai mtre dî materids­— o cseri car mai mică a vehr­siain! şi a bsroâ|«m»~ taini—o oboseală mal mică a snlmeisitul de tracţiune, en t mp mal scsrt peavrn parcurgerea dUtmțci etc. isr 1» trassjssr­­tarise suioniotoaîe un consum nul mic de btnsisă, o aesră urai m.că ta caachccsrt și ia ni*fin£, fi cn timp întesnsf câfti-j gat—timp, care dacă la orientaiismul nos­tru economic nu jastă aproape nici an rol sre mare l»port»Hţfi în ţările tu o vie fi puternică visţi economîră. După ce e aratsie, cred că este inutii de a iad Insista asupra foîoaaelor mu-ti­­ple, pe care o şosea b!se întreţineţi eî le procură mai sie» când stare« d j ^e! a şoselelor atât de desaatraoa^ă, n* dl o atât de dureroasă costlrmare. Dr K^e/ărariie acestea au fost pi­reni! și ingiuTii noatri înainte de răsboin fi îa anii de pase Vs arjsl it dcstgi'de perse­verent crearea dt epi toseie șl imbttnă­­tstna ceior exliteeie. Această operă care tindea de a vxloii­­f«e* ia maximum b; gi|Vre astsrats enor­­me ele țârei possi­e s’* lovit de malte g­eatSji şi îs speria! de lipsuri badgitare şi de neînţe eg&tts 'o­osse/or conducătoa­re, căci ori când c­a vorba de a ee face economii—aecesiigieds r­aip*. de­ofck-Eâtă făcută în site direcţii, se t*!a !» capitole] material și se «acdfîca- Iscră lie—ansânâa­­dn-«e peatra vremi m«î b^ne, Aja rsa ce­lebră vorbi—materbiui na țpS. Ca toate «ceste» io­iate da rlsbola­ aveam șesele *tf,deste pentru vt*țt ecolomică d' #­­faeci și îa m j ••rnistea I«r îa ®snă *t«re. lasaficieața şi s’ihidanea lor nu apărea decât îa perioada de satemificare a tran­sportaţilor îa speci*! de cereale — paad­­psi* bogăţie » ţârii, tctod aproape .;to*te şoferele din jaraî marilor cen­tra de pro­­ducţie şi de desficere—se degrada?,— dt­­gradă-1 cari îcsâ erau departe de a stirge starra de m-, Robului pertra îatregirca netsmalsi — când toste transporturile sa f j«t intensifi­că«« atât pe «ofeie câ şi pe căie ferate şi îa special creştete» dia ce îaf» mat sc­­cesitsata a circulaţiei autocaodoifcaeilor—pre­cum fi totals iipsa de Î2îrE­iaei« a ruinai ca desăvârşire «of«rele nitastie ev desffed silbictanea lor cotopiecSă. Ia adevăr peatra ca o sosea să epissU- tae, un eigar şi permssest msj­oc de co­municaţiei ea trebuie să fie astfel qonaţru­­itâ încât eă perm.it o sporire însemn«tâ i circulaţiei obişnuite fără a se degrada, în

Next