Mişcarea, octombrie 1924 (Anul 18, nr. 223-245)

1924-10-04 / nr. 224

é r f- SAMBATA 4 OCTOMBRIE 1924anul XVIII Ro. 224 Congresul o­­gan­izaţieunei judeţene a partidului naţionist-liberal din Iaşi are loc in ziua de Duminică 5 Octombrie a. c. ora 10 dim. pentru alegerea comitetului judeţean şi a delegaţiu­­nei permanente, şi pentru a se lua cunoşt­iţa de da­rea de seamă a activităţii politice şi administrative. Președinte G. G. MâRZESCU Viitorul guvern. Apropriedu-ne de reluarea sCUt­­­tâţii politice, şi de redeschiderea Cor­purilor L’giuitoare, avtm înc’odată mai mult prilejul de a ecnatata şti­rea gr­­e­alâ de acalmie la Care se află toate fr­acţia nele politice, dornice totuşi de a pune mâna pe condu­cer­ea­ţă el. Am demonitrat Cu alte prilejuri C9 Le-Ce grupare poltcălcată In parte îşi asumă răspândirea, declarând că fcSte in situaţiunea de a face f»ţâ §1­ tu&ţiel, dar că aceleaşi fraqiaci, dân­­du-şi seama In Cele cin turnă eâlan asupra’s; o prea mare şl prea grei răs­pundere, sunt gata a încheia acor­duri intre el­, sscrifcând aşa zsele prinslp­­ condu­ctoare pentru a putea salva Intensele şl femblaknica per­sonale. Cele ce au urmat In această ma­terie de tratativs slaeoida !,—toate fără rezumate­­ — dovedesc lipsa de seriozitate şl lipsa de pregătire a acestor fracţiuni gripate In jazul a­­nor personasitafl ^izolate, In numele Cărora soCct că ar putea ia^oCa ori­ce program de guvernământ, Incluziv puterea. Procesul acesta n’a t­ra­s Iaci In ultima fază și dacă asiâz! azistămU Incriminările reciproce ale grupări­or Cari n’au putut fazi na, mâine vora azista din nou la reluarea,, tratati­velor în vederea unei fuziuni. Aceasta e o realitate crudă pe Care n’o mai pot tib­ui nici ziarele... independente, Care îşi dau perfectă seamă că nu există o opoziie se­rioasă şi puternică. Ani de zile fi­reste zare au Încurajat acţiunele gru­părilor po­litie şi au prezentat reali­tate­­ in alte colori de­cât cele reale, spre a putea da o al­a impresie in public. Dar totul a fost in zadar. Aşa z­rere lupte pentru „răsturnarea ga­fei­nul­ui“ şi acfitutele extra şi Inter­parlamentare pa cari opoziţia le-a desfăşurat în ultimi­ ani, au demon­strat zi Cu zi slăbiciunea ei şi au În­vederat în acelaşi­­ cap ope­ra Con­structivă a guvernărei actuale. Şi astăzi presa Care a Încurajat opoziţia în actele ei Cele mai necu­­getate, exalainând din nou situaţia reală, un­­ul ventilează ideile pe Care ie-a susţiut în favoarea gru­părilor opozante ele Constată pur şi simplu, deşi nu cred. Că vii­torul guvern ar urma să fie aieănu­t din partieul neî­nregimentaţi în nici una din pars ideig de opoziţie, din Vision apreciate şi necunoscute in lu­mea diplomatică şi fiimciarâ. Versiunea aceasta a fost şi ea desmleţită de vna şi persoanele vizite prin presa Independentă, dar ea nu poate fi tracetâ to*oş. cn ved r*a: Va să sică guvernai de mâini nu-l mal formează nici dl. Manta, nici dl. Averescu, cid dl. Lupu, nici dll lorga nici dl. Marghiloman, ci per* Banalităţi cu totul In afară de viaţa politică ? Atuncea cum remâne ea te ale a- Celffl teorii şi documentări Cu care aceiaşi presă asedia pebliCcl pentru a demonstra că succesiunea la gu­vern este rezervată rând pe rând, nuanțelor avereacană, ţăîăalită, ar­deleană, lorghsă etc? Un proverb vechi spune: „mal b ne mal tâ­rla decât nici­odată!“ Preia independentă şi-a dat seama târziu de tot, de Situaţia de fapt, dar lene Că Cel puţin a pătuns-o. Altfel ea ar fi riscat să intreţie pu­blicul Cu aceleaşi fantezii politice, şi Să afirme aceleaşi eterne Ipoteze, spre mai marea duperare a parti­zanilor grupaţi in amintitele fracţiuni politice şi Cam­ astă­zi sunt mai con­vinşi ca ori­când, că nu pot veni la cârma ţări. Dl. Em. Manoliu și Istoria Teatrului Moldovenesc — 0 constatar* fnt@r$saitt8 — De câtva timp dl. Em. Manoliu artist pensionar și vechia publicist ieşen, publică în „Opinia“ „o privire retrospectivă asu­pra teatrului moldovenesc“ de la primele începutului până la 1923. Ca unii cari cetim cu o deosebită pre­dilecţie tot ce se referă la trecutul Iaşului şi al Moldovei, atât de interesant pentru cultura generală a ţărei, am urmărit şi lu­crarea de până acuma a d-lui Em. Ma­noliu, asupra căreia facem următoarea re­zervă: Din cele ce a publicat până astăzi, dl. Em. Manoliu n’a făcut alt­ceva decât a parafrazat lucrarea regretatului T. Burada, cuprinsă în cele două volume ale sale „Istoria Teatrului din Moldova“. Această parafrazare e atât de isbrtoare încât capitolele merg aproape paralel, an cu an, cu aceleaşi indicaţiuni, ca aceleaşi aranjamente de fapte şi întâmplări. Parafrazarea este acceptabilă în compo­ziţiile muzicale, dar nu în literatură, fie ea chiar istorică, în care trebuie să se vadă simburele originalităţii. De aceea relevând faptul şi atrăgând a­­tenţiunea d-lui Em. Manoliu, ne îndeplinim o datorie faţă de opera şi memoria de­­functului istoriograf T. T. Burada, şi-l ru­găm pe d. Manoliu ca să nu mai conti­nue in felul acesta. D. Manoliu, dacă nu are alt material decât cel cuprins în volu­mele lui Burada, ar putea începe istorisi­rea dela epoca unei mai nouă a teatrului, a­­dică dela stagiunele ce au urmat în ac­tualul teatru naţional. Şi ca o dovadă că suntem în cea mai bună intenţiune este că am nimirit şi părţile originale ale d-lui Manoliu, în por­­tretările, (destul de scurte) pe care d-sa le face asupra actorilor mari din vechime, schiţe pe cari d. Manoliu le publică în re­vista locală „Sarph­inema“. CITITI IN PAGINA 1j . ULTIMA QRA TELEFONICA ALARMA! Alarmism­u­l er­ial fîninciara a­­vea fei-fl­arați prlmsla afecta pa pa ziua da Ieri, 1 Octombrie— câid ar fi trebuit să se producă cal pufin cătava craharl comer­ciala pt? prog#. Nici la hst, și ulei în altă parte & țării, nu s’a produs pa ziua da Ieri—zi de plată, ultimul al (unul expirate­ nici un crah, sî nici măcar profitta di uctslta care ii pulsa fi Intarprataf« ca slmp­­tomiiku pentru piața financiară. Totul a dieyn In chip normal ca si mal înainta, a*if«l că fai­moasele crahuri sl prevestitoa­rele luin* comardeta­­nd jstrlalo­­bsn^ara au rămas înmormântate In coioimls ziarelor cari le-au anunţat. In ci priveşte înlesnirea plaţii financiara s'a văzut din recent mic declaraţii oficiala că Banca Na­ţională a sporit scomptul cu în­semnate sumi şl că, după decla­raţiile d-lui guvernelor al Bancei recţlonale, maree seu mica indu­stria va avea tot sprijinul finan­ciar pe care-l solicită. msomi An relevat Uri fapta! că „Diploma" ofi­lită Ct» titrai Usau Patriát!­mut Itratadma­­l*t, a fost eerisă de maettral caligraf Al. Riscalttca dia lusl. ' D-i Ros cult sau titanial dintre artiştii mo­­d»fti dar fontit merituoşi al laşului, fiind an tatlgraf şi an dtxtmnutor exultat. Ost —foit pnetsu ai lui Emmitttu şi Creanga— estt autorul unor mudtlt du taugraftt­ot s­au întrebuințat aut dt ehe In ssoatd, au­torul unor planuri şi hărţi, şi a numeroase lucrări du arta caligrafica si detema. De târând d-l Rostu,eseu a tipărit la edi­­tura „Viaţa Românească" o interesanta sl atuă lattan pta.tra cunoaşterea litotelor şi setitrei thiritice, ea ajutorul cărtia te va putea seit şt în vtttor, cărţile s’au actele »trist eu shiritite* Profităm dt atest» reamintiri pentru a pune în tvtâetiţa frumoasa activitate pt ear» d-l Al. Roşeulescu m deefăşurare şt continuă a desfăşura în această turnură a artei. * La Praga a avut loc o expoziţie a cărţii franceze, la a­dam tamgaa e au asistat şi membrii guvernului. Cuvăntul festiv de deschidere a fost rostit de d-l Hath­itte, emoseaiat librar tdttor ftanssz. Expoziţia tuprinas peste emel mii de vo­lume şi numeroase­ avari, aparţinând ramu­rilor artistica, muzicale şi ştiinţifite. * Scriitorul ceh Ad Cerny a fost decorat de Regele Alexandru al Iugo-Slavi­l ca ordinul Sf. Seva.• Savanţii ruşi aflaţi în Ceho-Slovacia au ţinut zilele trecuta ua congres la Praga, undi au vorb­i între alţii, profesorul Lonaşukov şi Pastorek, a ierta dist urmî teetotal Univer­­atidţit din capitala Ceha -Slovacia. Nenorocirea di» plaţi Haiet — Grimă mu Imprudență — Astă sospte pe la orele Îl •’* atzic o deiamăiufă in piața haiei. Servitorii Bal­­dac Ghsorahe de la hasai Pudai ISoaai din str. Halei Nr. 7, sere dia some creând că tree ca e cae l«t bas. Ia nomenUl iând a eşit din csatera sa, na iadivid, pe care »’a pliat să-l vadă dra c*aea latanericaiai, l-a rus îa otihă ua revolver «pasăuda-i să-l pietreae, dapl cere a fagii spre ciratile sare se afiaa ia h ll. Ce se iaîâsapjsssie ? F«mesa Arises a MSrifitei din com. Gsileşti js bă bull sia și ea um nspuî ai ei Z­abarla Iliesca, veni­seră la iâ g ca aaraavatori. In timp ca aa e­t băiat Gh. Tarlei tot dia eom. Gi­ăești descărca fl ei, timsea AgUea a Măiletd a tras aa foc de revol­ver aaspra ml, h­ainds-l ia obrsaal dr pî. L« Egu&aotd d«ta«ă li ei n'a sdaast lama fl sergestai S meoa Vie le ca ejatorat el­terve oameni, a pmst dace cu «tare g­e­­atate U circ. IV a pe Ag­aes a Miriutei fi pe Zilsda Iliescu care na voiai ca aici aa o fet­­ă-c­amsas. Târnul Gh. a fost dus imediat la apitalul Israelit, an da a fost pansat. La comisie, îa primai momeat femela a aegat cl a tras şl Z­haria llieacn d­ &’a avat da diad­e el revolver. Leaţi Insă dia acart aa înespet al vor­­beascl. Băiata! Zsharia Illesem a mărturisit că revolverai «­a lui şl dl îa momeatal ciad deasărca aeraavatanle, era el-l cadă dia bosensi. Atenei l-a da femseti Pem«la Agiala a Măriuţi! la râada-l mirtariaeste c’a leat­­ revolverai de le Ziheria I iîsca fi aeştiind că-i încărcat a tras dv coco­. A‘uad revolverai a luat foc, lovisrda-l pe Tarlel Gh. Tarlei Gh. dseiarâ totaşi ci a aath­ !i­­tli o pleieltari şi apol o dafaalttrfi ceia ce-l face să are.sdă că întâi revolverei b’a­lset foc fl că Asglaea a Mărinței a tree a doae o«ri. Servitorii de l» Hsnal Podal Iioaiel pa­re a recanoasta pe l iasca la Individei ca­re l-a pae revolvemil la miel, lacra pe care Illeeca îi at agii. Dl. Snb-comlsar M. Pocfa dela comisia IV a dresat aciieia aecesacs. Cercetarile continai. JUST. Expozitja „Briese” Informații — Prin ordinul circular No. 1287 din 23 Septembrie Direcția s. f. r. a prelungit val&billtataa permisilor I b rs ale ilariștîlor pănl la 31 Decimbria 1924. — G^mHetul ®xpmtet ®g tmle din tmmnn ir&eulă data &ntpo.v, proecittaxă mgantmr§& urnit la g tmtermti&mnl de mn»tr& ce str ur­ma să s& dătch dd ta eutal la cp eeleaşi paothtaaae. la ammsi seep membrii Comisa­riat­u­lui vor las maniaci cu parla­mentarii laşului şi ca reprezen­tanta autoritâţilor locaie cu care o or con­feri, cerându-le concur­sul necesar spre a se putea realize acest preeei’ — Conform ordtaulu! No. 57666 din 1 Octombrie 1924, la Prefeste­rs de Județ sa va ţine In ziua de 20 Ottombile a. C. examenele de capacitate peitru aCfc­a Cari doresc a ocupa funcţiuni la stat. — TEATRALE.—in astă seară la Taa­­tral Naţiuaar, MSanat«nai* ca d-ra Vrâa­­ceaaa ft d. Damne îi rolurile principale. — Le teatral „Sido­l“. In asii seară „Dame ca Camelii" ea artista Lydia Po­­lotksia, partlaera lui A­. Moraal. — La 24 Ottombria a. c. la teatru na­țional, marele festivei pentru comemora­rea lui M. Eminesci. — la carftfid trapa da revista a comi­­calul C. Tastase, la „Sidoli". — La Uaîreraltate, la toate f^cultățlîe, ■a iacnaeă Ie al­italisa aosh­i bogat. Deaecmsnl cominiaaea d­miasrltar fi c*a­­tfaei enivereite e, îa vederea viitoral»!­aa b­geter, se ocupă aatasimiate ca alcă­tuirea bfifeuilai, daps­eoiU certați' — D. P. Bogdai, profesor aaiversStsr, admtal si retor general al Universității, va pleca la Cepitail, pestre aestinerea ne­voilor Valveraltipl, pe lingi miniatorul laitracțiian­ pubtice. Din cugetările unui filozof modern ! — Numai simplicitatea este eternă. — Din multe roze un fir de parfum, din multe chinuri un pic de înţelepciune. — A nu iubi niciodată în viaţă însamnă a rămânea uscat în rofiloza­ mărei. — Toţi suntem fericiţi şi respirăm aer; dar nimeni nu’şi cunoaşte fericirea, nimeni nu vede aerul. — Trecutul e lipsit de orice groază, de aceea el nu este atât de drag. — Există o singură teamă: teama de moarte; există o singură speranţă: speran­ţa în nemurire. — Cu cât pătrunzi mai mult în vieaţă, cu atâta moartea e mai aproape de tine. — Moartea e şi mai lipsită de înţeles decât 2X2*5, şi totuşi iată moartea ! — Ştim că vom muri dar n'o credem! Şi întradevăr că nici nu vom muri ! — Nemurirea nu se poate demonstra cu 2X2*4. Şi e bine ci nu se lasă a fi demonstrată; ea e îndoelnică, trebue să fie îndoelnică. — Oare ce-i dincolo de mormânt? Ace- Iaş lucra care e aici, dar iotr’o altă di­mensiune. — A fî sau a nu fi ? Ciudată întrebare! Cel care o pane a şi hotărât cu antici­paţie: a nu fi! — Nu poţi dovedi că există o lume ex­terioară; nu poţi dovedi, deasemenea, că există un Dumnezeu. Una ca şi alta trebu­iesc însă crezute, căci una ca şi alta este tot atât de posibilă şi de imposibilă. — Toate dovezile despre existenţa lui Dumnezeu nu sânt valabile, dar, cum zice Byron: „Ştia că există Dumnezeu tot ast­fel după cum actul magnetului ştie că există an pol I". Dară în apropierea acestui ac magnetic nu trebuie să mai fie un alt mag­net, mai puternic. — Dumnezeu e atotpnainte mai întăi faţă de el, dar nu faţă de noi şi de lume. De aceea bine a zis Novalis că oamenii tre­­bue să-l ajute pe Dumnezeu. — Pe Dumnezeu nu-l poţi căuta, cel mult îl poţi avea sau nu în tine. — In Rusia există mulţi oameni religioşi, dar nu e nici o legătură între ei: fiecare crede că numai el este religios! — In zilele noastre fiecare credincios are un aspect prostesc. De aceea există atât de puţini credincioşi, dar întotdeauna mai mulţi decât par! — Teama de ridicol şi de prostie face oamenii proşti şi ridicoli. — Dacă aş fi întrebat care e cartea cea mai liberă şi mai răzvrătitoare aş răs­punde fără şovăire: Biblia. De aceea ca­tolicii nu au voie s’o cetiască; noi însă nu cutezăm s’o cetim, sau n’o pricepem. — „Ochi pentru ochi, diate pentru din­te“, proverbul e popular, dar nimeni nu se gândeşte la el: „Când vei fatulai în cale un cuib de păsări cu ouă sau cu puişori peste care stă aşezată mama, atuncea să nu iei mama cu puişori!“. Prin aceasta se înţelege că păsările sfântului Francisc ca­prină întreg creştinismul. — Tragedia evreismului se petrece în­tre om şi Dumnezeu: omul se luptă cu Dumnezeu (Israel=Luptătorul cu Dumne­zeu). Tragedia creştinismului se petrece in lăuntrul omului: omul luptă cu el însuşi. — Noul Testament nu spune unuia „da“ şi altuia „nu“, dar spune tuturor „da“ şi „nu“. Noul Testament zboară pe aparen­tele contraziceri, pe antinomii, ca o pa­sere pe aripele ei. — Noul Testament, adică faptul că e­­xistă o astfel de carte, nu e altă minune mai mică decât învierea lui Lazăr. — Cristos n’a răs niciodată? Se înțe­lege, în Noul Testament nu există nici un râset, ci un zâmbet duios și etern. — Am ajuns la Noul Testament dato­rită tragediilor greceşti din antichitate. Când le-am cetit am crezut că nu există nimic mai înălţător; dar când am cetit Noul Testament, am crezut că el pluteşte dea­supra lor ca stelele cereşti deasupra piscu­rilor munţilor. — Cristos a glăsuit din luntre, fiindcă pe apă glasul sună mai limpede. Ia pre­dica de pe munte sunt cuvinte care nici nu se pot rosti jos, pe pământ. — Muzica este uneori mai convingă­toare decât logica. — Pitagorenii știau că muzica este o matematică învestmântată în tonuri. Cu s­­aceeași exactitate cu care matematica in­formează lumea noastră, muzica vorbeşte de celelalte lumi. -- Creştinismul îndură un insucces după altul. Insuccese însă poate avea numai a­­cela împotriva căruia lupţi şi numai atunci poţi lupta împotriva cuiva când acel ceva

Next