Mişcarea, octombrie 1927 (Anul 21, nr. 228-246)

1927-10-08 / nr. 228

Alm XXV­II, 228 IIMilsi atei Ii 111 DI. Inculeţ mimetrul sănătăţii publice, şi-a anunţat sosirea, în lo­calitate. D-sa va face o inspecţie sanita­ră, pentru a constata starea de sa­lubritate a oraşului, mersul epide­miilor, situaţiunea şi nevoile insti­tuţiilor spitaliceşti şi de asistenţă publică. Vizita d-lui ministru Inculeţ este şi necesară şi oportună, necesară, fiindcă m­instrul sănătăţii publice se va convinge personal de starea în care se află Iaşul, şi oportună, fiindcă acolo unde d-sa va consta­ta mari şi reale nevoi, va căuta să le acopere, îngrijind ca în noul budget să se prevadă sumele strict necesare. In aşteptarea acestei vizite mi­nisteriale, se cuvine, cronicari im­parţiali, să aducem toate laudele întregului corp medical al tuturor serviciilor sanitare, care şi-au fă­cut mai mult decât datoria depu­­nând o muncă permanentă şi stă­ruitoare pentru combaterea şi în­lăturarea epidemiilor. Dacă d. dr. P. Cazacu, eminen­tul higienist şi foarte activul şef al regiunei, a purtat nu numai gri­ja Iaşului şi a tuturor judeţelor din regiune, fiind pretutindeni colabo­ratorul serviciilor şi acţiune­ sani­tare, organele sanitare ale Iaşului —care au fost hărţuite astăvară de grele şi primejdioase epidemii,—a fost într’adevăr la inălţimea apos­tolatului lor. Dl. dr. Tănăsescu medicul şef al oraşului,—secondat de toţi me­dicii comunali, cari îi înconjură cu devotament,—a desfăşurat o acti­vitate mai presus de orice laudă şi astfel laşul a putut fi salvat. Dacă pe vremuri puteau să exis­te neînţelegeri şi une­ori chiar con­flicte între organele administrati­ve şi cele sanitare, ele au dispă­rut complect, şi această armonie ce s’a stabilit între ambele aceste servicii consacrate salubrităţii şi i­­gienei publice se datoresc d-lor d-nn P. Cazacu şi Tânăsescu cari prin perseverenţa în apostolatul lor de apărători ai sănătăţii, au con­vins lesne actualii edili că trebuie să fie ajutaţi de celelalte autorităţi şi chiar de public. Lucrând în această perfectă ar­monie şi în deplin acord cu d. Osvald Racoviţă, primarul munici­piului, Iaşul va putea fi pus, înce­tul cu încetul, într’o perfectă stare salubră, înlăturându-se astfel pe­­ viitor isbucnirea epidemiilor. Ceea ce sa impune însă în acea­­tă mare operă de educaţie sanita­ră şi higienă publică e ca popu­laţia să se conformeze întotdeau­­na prescripţiilor şi dispoziţi­lor or­ganelor sanitare, şi să nu le con­sidere ca măsuri vexatorie. Totul se face numai în folosul ei—pen­­tru că serviciul sanitar al oraşului, aşa cum e condus astăzi, face un adevărat apostolat. Cronicari fideli evenimentelor ce se succed zilnic, ne-am simţit da­tori să facem aceste constatări şi să exprimăm cuvenita recunoştinţă d-lor d-nn Cazacu şi Tănăsescu şi întregului corp medical al oraşu­lui, care ne apără sănătatea, şi de care d. ministru Inculeţ se va con­vinge în vizita sanitară ce o va fa­ce Iaşului. Dr. INCULEŢ Ministrul Sănătăţii Publice ARGUMENTE SOVIETICE — In cazul lui Rakowski — Guvernul sovietic din Moscova faţă de inzistenţa guvernului fran­cez ca agitatorul Rakowski să fie rechemat, a găsit o argumentare a­­dorabilă : De ce să nu-şi păstreze Rakowski mandatul la Paris ? Fiindcă e co­munist ? Dar toţi conducătorii Ru­siei sunt comunişti, şi ca atare nu pot fi reprezentaţi în străinătate de­cât numai de un adept al comunis­mului. A doua argumentare nu mai pu­­ţin interesantă este aceea pe care sovietele o afirmă că în caz dacă lor rechema pe Rakovski, nu au pe cine trimite în loc, căci nu au diplomaţi, iar agitatorul bulgar, devenit «bun rus» luptă ca un eminent diplomat. După cum s-a şi văzut! Mai este în fine o a treia argu­mentare ce transpiră tot de la Mos­cova, şi anume că Rakovski, în ca­zul în care va fi reţinut, va fi nu­mit şeful propagandei comuniste ex­terne—cu deosebire pentru Franţa ! Prin urmare chiar în cazul în care Rakovschi ar părăsi Parisul— el va rămânea la postul său, ca or­ganizator al propagandei comuniste în afară de hotarele republicei so­vietice. Iată cum rolul diplomaţiei este comparat de soviete ca o agentură pentru desfăşurarea propagandei bol­şevice. Pentru noi, care am suportat ani de zile acţiunea lui Rako­vski, si­tuaţia este clară. II cunoaştem prea bine şi ştim mai cu seamă de ce e capabil. Faptul că aceiaşi primejdioasă ac­ţiune a lui Rakovski s’a produs şi în Franţa, şi în împrejurarea în care el deţinea titlul de ambasador, confirmă încă odată ceia ce am expri­mat din timp despre acest sinistru personaj care, desigur, va sfârşi prin a-şi trata noua patrie adopti­vă —Rusia sovietică— după­ cum a trădat în mod brutal şi România. Asasinarea lui Sergheief Buc.—Sergheieff comisarul po­porului la Leningrad a fost asa­sinat. Atentatorul a rămas necunoscut. SAMBA­TA 8 OCTOMBRIE 2927 4LI s'*» $a$&DAm f&tacthe Wi.'aV/TUMISUIWIN Unele ziare au anunţat că se vor face unele schimbări în conducerea­­organizaţiei partidului naţional-liberal din Iaşi. Ştirea este inexactă şi face­m parte din seria de cancanuri şi intrigi­i cu care aceste ziare îşi întreţin cititorii. Dela lordul Rother­­mere la d. I. Maniu Ceeace părea oarecum o glu­mă de necrezut, se transformi într’un act de adevărată tradare naţională. D. Maniu îşi organizează aşa zisul congres dela Alba-lulia cu concursul minorităţii ungare din Ardeal — cu acei minoritari cari duc făţiş lupta în contra inte­grităţii statului şi susţin acţiu­nea lordului Rothermere. Pentru a-şi forma partizani şi a-i aduce în jurul său, ca să ai­bă spectatori şi să convingă pe ţărănişti că are partid în Ardeal, d. Maniu s’a pretat a seconda campania lordului Rothermere, spre a fi pe placul minoritarilor vizaţi. N’am vrea să pătrundem­­în sufletul românesc al d-lui Maniu spre a ne convinge da­­i ceea­ce face este sincer; e suficient că o face numai în aparenţă pentru motivele ce arătăm, ca să găsiască pretutindeni indig­nare şi revoltă. Căci d. Maniu, în aşa zisa or­'WimGuittmMw dime a congresului a fixat şi chestiunea optanţilor unguri pe care o va dezbate din aplauzele însuşi ale celu­ra în cauză. Faptul pare de necrezut—dar e adevărat, căci V. confirmă pre­sa din Bucureş­ti căreia i s’a fur­nizat ştirea din sursă oficială. S’ar putea obiecta că această hotărâre a d-lui Maniu nu mai e surpriză, du­pă atitudinea pe care d-sa şi amicii sei au avut-o faţă de unele acte şi evenimen­te legate de sufletul poporului român şi de existenţa, viitorul şi istoria ţării. Astăzi d. Maniu se alătură de campania lordului Rothermere şi de aceea a magnaţilor din Bu­dapesta. Fireşte, nu ne vom în­cumeta să-i dăm lecţii de patrio­tism şefului partidului naţional. Dar reţinem faptul brut, aşa cum îi anunţă presa din Capitală, pentru ca opinia publică să co­menteze singură bunele senti­mente de care este însufleţită. Maniu şi partizanii săi. Pacea prin Biserică — Rezoluţiile adoptate — La conferinţa secţiunilor balcanice din Uniunea Internaţională pentru Pace prin Biserică, tt’a discutat în şedinţa de eri, ac­tivitatea secţiunilor balcanice. S’a exami­nat în special punctul până k care, sec­ţiunile balcanice din numita Uniune au lucrat cu eficacitate şi oportun la preîn­­­ămpinarea sau scăderea cauzelor spiri­tuale provocatoare de neînţelegeri şi dis­pute între poparele balcanice, creind con­­diţiunî propice pentru întemeierea încre­derii reciproce şi respectului mutual. S’a desbătut de asemeni chestiunea principiilor generale pe cari trebue să se bazeze activitatea secţiunilor balcanice din Uniune. Desbaterile cari au urmat au făcut să pară, că unele dintre aceste secţiuni au lucrat cu încetineală sau fără energia ne­cesară. S’a relevat necesitatea de a se în­treprinde o acţiune comună de mai mare anvergură, privitor la seria chestiunilor relative la popoarele balcanice. S-au adoptat următoarele rezoluţiuni: Conferinţa face apel la secţiunile naţio­nale balcanice pentru întreprinderea ime­diată a unei activităţi care să facă posi­bilă printre popoarele respective, desvol­­tarea ideii fraternităţii între popoare, care constituie motivul fondării Uniunii. Con­ferinţa ins­tă pe lângă secţiunile balca­nice­­de a proceda la executarea acestui ţel referind Secretarului general al Uniunii. Conferinţa confirmă­­hotărârile luate la Atena, exprimând dorinţa întemeierii ra­porturilor cordiale între popoarele balca­nice. Conferinţa exprimă urarea ca po­poarele balcanice vor uza de toate mi­jloacele religioase, so­ciale şi economice, cari tind la înfăptuirea­­păcii. Secţiunile balcanice se vor servi anume de: presă, politică şi activitate în spirit creştinesc, spre a contribui la crearea unei baze reale pentru executarea tratatelor într-o atmos­feră de încredere şi de echitate care, sin­gură este capabilă de a permite popoa­relor balcanice dezvoltarea pașnică. La această conferință România a fost reprezentată prin dl prof. Iupir fost se­cretar general al cultelor. l BLOCK-NOTES De la Macdonald la N. C­atachascu Partidul laburist englez a adoptat rezo­luţia d-lui Macdonald, hotărând excluderea comuniştilor din organizaţie. La noi dl. Costăchescu a rămas singurul şef de partid cu pretenţie de a fi de gu­vernământ, care e în continuă fuziune cu comuniştii ■■■■ Tei maitre Apropos de comuniştii noştri, Dl. C. Cerkez eternul „candidat“ aducân­­du-şi aminte că partidul său a fost şi el în cartei cu comuniştii—sub primariatul d-lui Petrea-s-a asociat­ cu comunistul Sil­er care îi susţine candidatura la o categorie a camerei de comerţ. La aşa candidat, aşa susţinător ! Dl. Goga redivivus! Dl. Oct. Goga, fostul „duce“ al guvernării trecute, reîntors în ţară a declarat ziarului „Keleti Ujsag" din Cluj că e „hotărât să reîntre" în viaţa politică.­­ Ceea­ ce însamnă că actualmente e retras din această viaţă. Dl. Goga mai adaugă că în vederea des­­chiderei Parlamentului „vom avea câteva zile foarte agitate“ (?!) şi că la Kissingen a avut o extrem de interesantă convor­bire“ cu generalul Averescu, pe care n’o poate divulga deocamdată ■■■■ 1 E - NI I­­­I Teatrul Naţional din Cluj îşi deschide stagiunea cu piesa istorică «Grigorie Ohtea Vodă» a lui Al. Depărăţianu,­care nu s’a jucat niciodată. Premiera este interesantă şi din punct de vedere istoric, având în vedere că se împlineşte un secol şi jumătat dela deca­pitarea nobilului şi patriotului Domnitor, ucis în palatul din uliţa Beilicului de as­tăzi strada Ghica Vodă.­­ la «Revue des Deux Mondes» apar pagenli inedite ale lui Balzac care descrie o călătorie şi Ukraina. Pacea prin Biserică—a fost discutată la Sofia, în conferinţa secţiunilor balca­nice din «Uniunea internaţională», confe­rinţă la care România a fost reprezentată prin dl. prof. Ispir, fost secretar general al Cultelor. Această chestiune se află pe larg tra­tată în volumul „SCRIITORI RUŞI“ al lui D. Merejkovski, în studiul consacrat în­frăţirea pogoarelor prin Biserică. # Astăzi se deschide la Sofia sesiunea consiliului general şi al comisiunii mino­rităţilor a «Uniunii internaţionale pentru Liga Naţiunilor». Asociaţia română, pentru Liga Naţiuni­lor este reprezentată la aceste adunări prin d-nii Sebastian Serbașcu și Vasile Stoica. CROIM ZILEI Cava despre artiştii Iaşului. Unul dintre artiştii noştri cei mai ta­lentaţi, d. A. Ghiţescu, este frământat de Idda de a se transplanta in Bucureşti. Nefiind profeţi n’aş­ putea preciza dacă d. A. Ghiţescu ar putea avea acolo o mulţumire sufletească mai mare ca aicea —sub diferite raporturi.­ Dar nu aceasta vrem să atingem în a­­ceastă fugitivă cronică. E vorba de afirmaţiunea făcută cu foarte multă gratuitate de un mânuitor al condeiului, care a ajuns la convinge­rea (!) că din punctul de vedere al artei Iaşului a fost şi este inferior teatralul din Bucureşti. Istoricul teatrului românesc sşază în lo­cul de frunte pe marii artişti cari au i­­lustrat scena ieşană. Ia ce priveşte epoca mai nouă, să nu uităm că repertorul cel mai select a fost acela al teatrului ieşan, care în treacăt fie zis a dat scenelor bucureştene pe P. Lidu­, P. Sturdza, R. Buifinschi, I. Mor­­ţutf, V. Perla, Marioara Filotti pentru a cita numai câteva personalităţi artistice de rasă. Aşa că teatrul ieşan a fost şi continuă a fi o pepinieră, care a furnizat demente valoroase celorlalte teatre. Dl. Pennescu directorul teatrului a lă­murit alte chestiuni care pun într’adevăr în inferioritate scena ieşană: budgetul şi subvenţia foarte mică, numărul restrâns al personalului artistic, munca deosebită a artiştilor cam­ puţini la număr trebui să susţie, în fie­ce săptămână câte o premie­ră—şi mai presus de toate indiferenţa publicului nostru care umple sala la „Triunghiul“ şi la alte spectacole la fel, ţinându-se departe de adevărata literatură dramatică. Fum şi parfum Corespondentul bern­aez al ziarului «Algemein Handelsblad» dă la iveală o foarte reuşită anecdotă despre Bismark. Pentru înţelegerea istorioarei, trebue să spunem dinainte că Bismark era fumător de pipă şi nu putea lucra fără pipa sa. In cemera sa de lucru din Wihlemstrasse puteai întotdeauna să tai în două aerui îngroşat de fum. Cine nu putea să su­porte aşa mult fum şi era silit să ţină şedinţe lungi cu Excelenţa Sa, încerca de aceea să aranjeze astfel ca să se întâl­nească cu el în afara odliei sale. Cel mai mare duşman al norilor de fum ai lui Bismark, era ambasadorul ger­man la Paris, Baronul de Arnim. Bismark ştia aceasta şi ţinea mult ca Arnim să vie în camera sa de lucru când avea ceva de discutat cu dânsul. Un funcţionar bătrân al cancelariei sta­tului care e şi azi în viaţă, trebuia sa a­­nunţe o vizită lui Bismark, dar cancelarul tocmai discuta cu Arnim. Trecu o jumă­tate trei sferturi, un ceas. In sfârşit Arnim eşi cu ochii lăcrămaţi în anticameră. — îngrozitor ! Oribil! Insuportabil! exlama Excelenţa sa, tuşind şi sculptând. E un fum şi un miros înăuntru la Bis­­mark ! Cum poate suporta aşa ceva un om cu plămânii sănătoşi! Şi îşi puse sub nas o batistă tare par­fumată. O clipă după aceea—Arnim ple­case între timp—cancelarul deschise uşa: «Următorul»! spuse el, adaogă însă i­­mediat: Dar trebue să iau puţin aer. Afu­risitul de Arnim cu parfumurile sale or­dinare din Paris ! Insuportabil! E o pu­toare ! întotdeauna după vizita sa trebue întâi să deschid fereastra şi apoi să fu­mez două, trei pipe. Deabia după asta am iar în odae aer bun, proaspăt... Pofti­ți, mă rog !

Next