Mişcarea, februarie 1928 (Anul 22, nr. 24-49)

1928-02-02 / nr. 25

. * * * A A . A y A Am citit în ziarele cu simpatii pentru opoziţie discursurile ţinute la întrunirea naţional ţărănistă din Iaşi. Am rămas uimit de strădia de idei a oratorilor. Niciodată eu mi am făcut nuşii prea mari. Totuşi, dată fiind trâmbiţarea asurzitoare a acestei întruniri mi-a închipuit ci, de data aceasta cel puţin, şefii ţărăniştilor se vor lepăda de vorbăria goală şi de ameninţările ridicole, păşind pe calea cugetărei constructive! Am constatat cu durere tocmai contrarul. Dacă dl. Costăchescu crede serios că: „Adunarea aceasta este chezăşiaizbândei contra partidului liberal şi putem răspunde fără înconjur: sistă chezăşie ! Dl. Prof. Costăchescu. Focul de pae a fost deschis de dl. Costăchescu. Pasagiste mai importante din vorbirea ta, redate de ziare cu litere groase, sunt de soiul acesta : «țara este în primejdie. Să salvăm neamul. Batalionul Moldovei este gata la orice riscuri. Aşteptăm să pornim la luptă. Batalionul I de asalt al Moldovei, soldaţi credincioşi, luptători etc. etc. Ca profesor universitar protestez împotriva acestor imagini simpliste demne de un Moş-Teacă al condeiului. Universitatea din Iaşi merită să fie reprezintată cu mai multă seriozitate de profesorii ei cari se aruncă în vâltoarea politică... Dar să lăsăm batalionul şi eroiculul comandant să lupte cu morile de vânt şi să trecem mai departe. Dl. Ciru Pop. A descoperit un mare adevăr: ţăranii o duc mai prost decât în trecut“ Mă întreb : o dus oare mai bine foştii proprietari ? Cunoaşte dl. Pop, nu numai la noi în ţară dar în orice ţară beligerantă vre-o clasă socială care s’o ducă mai bine după războiu ? Pentru d-sa împroprietărirea, votul obştesc cisedene, şcolile, băncile populare, cooperativele cercurile culturale nu iaseamnă bineînţeles nimic, sunt făcute doar de liberali! Obosit de această scăpărare de eftină demagogie dl. C. Pop se va şti: „După nouă ani de când suntem uniţi noi am rămas tot vitregi". Noi, adică dl. Pop şi alţi tovarăşi ardeleni rămaşi vitregi de Maica Putere! Dar cine-i de vină, d-le Pop de asemenea nenorocire? Ţara? Partidul liberal ? Suntem noi oare vinovaţi dacă în final când consiliul dirigent stăpânea Transilvania s’a făcut cea mai rea administraţie şi s’au comis cele mai mari jafuri ? De mult s’ar fi dus de râpă, nu numai Transilvania, dar toată ţara, dacă poporul nu v’ar fi vitregit de putere! Dania! coroanelor, vânzările averilor statului, facerile Muncilor, Permit! cilor, nu p ^01 In nici un chip în locui mult timp „rwa Unirei*. Daca şi liberalii sunt vinovaţi puţin de asemenea vitregie, onoare lor. Dl. Mihalache, începe printr’o poezioară din abecedar (o urmă de vechi obicei). Am venit sä sun din goarnă Sä adun Moldova toată M’am venit să cuvântez şi să vă mobilizez. Nu glumesc! Reproduc textual după «Curentul» din 1 Februarie ! Şi dl. Mihalache continuă: „ca la zidurile Iericonului cel nou, de 10 ani sunăm goarna la conştiinţa naţională şi ne apărăm cu sabia de călăi care ne fac fel de fel de chinuri». Goarnă, sabie, calai! E curioasă dragostea ţărăniştilor antimintanşti pentru ligumțe de stil demne de rapoartele vagmişniter! Mărturisesc totuşi că m’am înfiorat auzind iar de mobilizare. M’am liniştit însă curând citind ede ce urmează: „Suntem stolul de rândunici cari vestesc primăvară... De aceia vom porni cu tăvălucul de zapadă pănă la Alba-Iulia şi să-i ferească Dumnezeu pe liberali să cadă subgreutatea tăvălugului“. Mobilizarea rândunicilor nu-i primejdioasă. La toamnă se vor demobiliza fără goarnă, sgribunte de frig In căutare de culcuşuri mai calde. Cât priveşte tăvălugul—dacă-i de zăpadă pănă «’ajungă dl. Mihalache cel la Alba-Iulia va fi vară şi se va topi pe drum. Pot liberalii să guverneze în linişte... Ceiace nu sa topeşte, din păcate, este oratoria primari a d lui Mihalache. Am spus de mult d-lui Angelescu să reformeze mai degrabă abecedarul şi să nu mai lase prin el motive de inspiraţie pentru şeful ţărăniştilor. D-l Stere. Mi s’a spus că dl. Stere ar fi om inteligent. O cred, deoarece cum spune francezul, oamenii inteligenţi fac cele mai mari prostii! Cum cutează d-l Stere să man dee directive politice neamului nostru este o enigmă pentru mine ! Noroc că înţelepciunea poporului e mai tare decât dezechilibrul autodidacţilor. Dl. Stere şi de data asta a nimerit cu oiştea în gard. S’a legat de puşcării şi ne-a promis o ţară idilică scoasă din cărţile visătorilor enciclopediştî care mergeau să organizeze republici ideale la poalele Caucazului sau la Madagascar. Ne anunţăm ziua când România nu va mai avea puşcării ci un amplu al muncii, al cinstei, al dreptăţii sociale şi al libertăţilor cetăţeneşti. Tot astfel de rai promitea şi Lenin tovarăşilor Ruşi şi vedem ce s’a ales de aceste visuri idilice! Cât de duios era şi visul lui Mittel- Europa, sub ciocăi nemţesc cu care ne fericea d-l Stere înainte de război! Dl. Stere trebue să fie din acei oameni cari sunt totdeauna rău dispuşi dimineaţa când se deşteaptă : realitatea îl spulberă făă milă visele. De altfel d-l Stere a avut totdeauna ghinion când a furt vorba de puşcărie . La Ruşi a stat în închisoare pe nedrept, la noi vinovat pe cât se poate a rămas liber... Dl. Maniu şi-a rezervat partea leului. A ţinut un discurs cu aliură mai literară. A repetat aceleaşi clişee răsuflate care ţin loc de program al ţărăniştilor : interes obştesc, ilegalitatea parlamentului, alegeri libere, drepturile minorităţilor, urmate de partea cea mai însufleţită . Partidul naţional ţărănesc cere puterea! Ştim, o ştim de mult. Dar poporul român spune în înţelepciunea lui : Nu-i nebun cine cere, ci acel ce dă ! Dl. Maniu a afirmat necesitatea capitalul atreiu. Noi respectăm munca ca cel mai principal factor economic şi social dar punem preţ şi pe capital. Cacofonie aparte, ideia nu e nici rea, nici nouă. Dar ce facem cu declaraţia d-lui Mîhalache cu câteva minute înainte. Nu mai putem îngădui robia sufletească şi economică şi de aceia am decretat azi mobilizarea (iar) vom avea de apărat interesele muncii împotriva capitalului. Vintilă Brătianu reprezentând capitalul etc. etc. Pe cine ne credem ? După zece ani de opoziţie avem dreptul să cerem şefilor ţărănişti mai multă potrivire în păreri! ! Vrem capital strein spune d. Maniu. De zece ani lucrează băncile liberate din care cauză dau azi faliment industriaşii şi negustorii, replică d. Mihrache. Capital strein da, romanesc ba ! Bine se mai înţeleg intre ei şefii! Ne închipuim uşor ce-ar fi o guvernare atât de unitară !! De altfel neînţelegerea e numai aparentă : şi d. Mania şi d. Mihalache gândesc la fel: capital românesc nu fiindcă aparţine liberalilor, şi nu ne putem atinge de el; capitalul strein da penru că acela poate intra pe mâinele noastre... Lipsă de cugetare constructivă, nepregătire vădită de a croi un nou drum în politica rodnică a ţării, izbucniri războinice de compenţiaţa tactică a unui vaganteriu, totul înfăţişat în stil de abecedar deocamdată (mai târziu se vor rredata şi cimiliturile lui Giorgio Pascu) iată ca este real din acea uluit sudată adunare ţărănistă menită să răstoarne guvernul. Râd, râd ca să nu plâng ! Căci cu inima strânsă de durere tmi aduc aduc aminte de întrunirile de odinioară ate opoziţiei când publicul mergea la arcuite discursurile pline de gândire concentrată şi expuse In chip minestru ale lui P. Carp, P. Maiorescu, Take Ionescu etc. Mult drum am parcurs de la aceștia până la Molitdachii, Cicipopii de astăzi, dar îmi pare că am mers pe cafea întoarsă..... N. ȘERBAN apostolii întunerecului — D. Costăchescu îndeamnă pe săteni să nu-şi dea copii la şcoală. Dl. N. Costăchescu, conducătorul grupărei nafionsil-târăniste, se crede într'adevăr un apostol al neamului. Părăsind apostolatul profesiunii d. Costăchescu a îmbrăţişat pe cel public, cutreerind satele pentru a împrăştia lumina anarhiei şi a revoluţiei. Zilele trecute d. Costăchescu a fost în comuna Todireşti din judeţul Iaşi (partea basarabeană). Ştiţi ce a spus sătenilor profesorul universitar d. Costăchescu ?. D-sa a îndemnat pe săteni ca să nu-şi dea copii la şcoală, nici nimeni nu-i poate obliga la aceasta. Surprins de acest îndemn unii dintre săteni au dat d-lui Costăchescu cuvenitele replici, la care d-sa n’a mai răspuns. Garantăm exactitatea acestor fapte — și dacă d. Costăchescu te va desminti, vom aduce dovezile necesare. LA 12 FEBRUARIE Manifestaţia Moldovei naţionalliberale Duminică 12 Februarie va avea loc la Iaşi o întrunire publică la care vor participa organizaţiile naţional-liberale din Moldova. La această întrunire vor lua parte fruntaşii partidului liberal de la centru care vor expune în laşul tuturor năzuinţelor naţionale şi democrate, situaţia politică, economică şi financiară. Dl. Gonst.Iloma vicepreşedintele partidului nostru, întrebat de un ziarist ieşin, asupra acestei manifestaţiuni politice a răspuns astfel : „Duminică 12 Februarie va avea loc la Iaşi o mare manifestaţie politică a organizaţiilor din Moldova. „Sunt convins că cu acest prilej se va dovedi imensa popularitate de care se bucură partidul liberal în toate straturile sociale. Am nădejdea că va întrece în proporţii cu mult, manifestaţiunea partidului naţionl-ţărănesc,—care cu larga bunăvoinţă apreciată—n’a putut să adune din 30 judeţe, decât maximum trei mii de oameni. „Cred, după informaţiile pe care le am de la întrunirile din judeţ la care am participat, că sătenii în masă vor veni la Iaşi pentru a reclama menţinerea guvernului liberal. Va fi cu acest prilej o posibilitate de a se judede la care partid are în realitate popularitatea masselor“,a încheiat d. G Toma. NOTE Minunile Coueismului Vestita metodă de autosugestie a lui Coué a făcut ocolul globului. In toate ţările ce şi-a câştigat adepţi înflăcăraţi, determinând o revoluţionare a ştiinţei medicale. Procedeile sunt de altfel atât de simple şi la îndemâna oricui, încât mirarea cea mai profundă stăpâneşte pe începători. Coué a murit acum domi aui, şi până în ultimite cifre ale vieţii sale a condus spre izbândă deplină, faimoara metodă care l-a făcut celebra. La el venea majoritatea bolnavilor incurabili, tuberculoşi, varicoşi, paralitici, orbi bolnavi de nervi, de sisthm şi irite afecţiuni grave. Savantul de la Nancy începea de îndată şedinţele. Ele constau în simple experienţe de sugust, însă cari niciodată nu se practicau prin adormirea pacientului. Iar ca formulă generală, bolnavul trebuia timp de câteva Săptămâni să pronunţe de câte ori se aşează în pat, dimineaţa şi seara, următoarea formulă: ’ «din zi îa zi, din toate punctele de vedere, sunt din ce în ce mai bine». Mulţi vor rilde, însă miile de pacienţi al lui Coué readuşi la viaţă, printr’această simplă formulă, vor protesta cu indignare. Explicarea ştiinţifică a fenomenului a dat-o însuşi Coué. Dacă pacientul rosteşte regulei această frază şi este convins, de rezultatele ei după un timp determinat, nu-i posibil ca efectele să se taie aşteptate. Sugestia personală pătrunde în întunecosul domeniu al inconştientutei şi acolo, pregăteşte lupta definitivă, naturală, a întregului organism contra stărilor efective. Ea duce la victorie. In sanctuarul lui Coué, stătea de strajă dealtfel,—scris cu iitere de aur,—următorul mare percept evanghelic : «credinţa ta te va mântui». ABELARDUS Valoarea morală a întrunire! dela „Sidoli“ ! Pentru a învedera câtă lipsă de ne- riositate prezintă discursurile pe care, j revoluționarii d-lui Maniui le-a des- bătut la întrunirea del - Sidoli, reproducem următoarele aprecieri făcute de „Opinia“ în coloanele căreia politica a-lui Costăchescu a găsit intotdeauna cea mai mare largheţă şi cea mai mare bunăvoinţă. Iată ce scrie confratele nostru des- pre fondul şi concepţiile discursuri- lor de Duminică : „In intratatiile de la Iaşi s’iu anun- i ţar „acţiunea directă“, «rezistenţa ac- ■ tiva», violenţa de fapt, împotriva abuzului de autoritate. Ba chiar d. Mihalache a precizat că, la alegeri, va dezarma pe soldat dacă acesta va mai încerca să nesocotească liberttă \ţile cetăţeneşti. Sunt cuvinte şi hotărâri grave care se încredinţează exact la noţiunea de „Revoluţie“. Înseamnă că partidul naţional ţărănesc, constatând inefi- ? cecitatea acţiunii paşnice şi blocarea abuzivă a cailor legale, a decis să se recurgă la calea revoluţionară. E într’adevăr, o mare schimbare de tactică şi un lucru nou pentru po- litica românească. Dar tactica revoluţionară presupuie propaganda directă la rândurile armatei şi organizare în armata a ce-tăţenilor. La noi nu există tradiţia acestor metode grave. Şi nu vedem şi nici nu credem că fruntaşii opoziţionişti o să fi pornit serios la aşa treabă. Deocamdată ne aflăm tot la faţa u- j nor vorbe,—vorbe ceva mai violente dar tot simple vorbe. Şi vorba e u .şor ne pronunţat, dar realizarea voro ai e lucru foarte greu. De aceia, nu întrebâm dacă naţio- nal-ţărâniştii a’er proceda mai efi- f ctice printr’o politică de realităţi, mulţumindu-se a-şi înfăptui parţial ] şi treptat programul de guvernământ. Căci la putinţa unei revoluţii, e greu \ pe crezut...“ — EDILITARE.—Aseară »’a întrunit la primărie delegaţiunea permanenta. S’au f fiict următoarei« dispoziţiuni: Se va ţin« o noua licitaţie pubiiei pen- tru prăvăliile din piaţa țSf. Spiridon. — Grădina pub.ica nu se va mai acorda pentru serbărie de binefacere decât în zi- lele de sărbătoare și Duminicile, mirarea , să fie liberă publicului. S’a dispus că de la locuitorii din car- ? tierele unde nu sunt Instz aţtuai de apă, comuna s& perceapă o taxă pentru apă numai de 4 la sută. — S’a numit o «omisiune compusă din dofl. Aduce și T. Zippa ajutori de primar și dl. dl. dr. Tânăsescu, pentru ate- I gerea unui foc în târgul Păcurari pe care »S va construi o piaţă. — S3e aprobat în principiu Dir. de Exploatare C. F. R. dreptul de a scoate pământ din şesul Bahlutiului, cu condipunet ca albia Bahluiului să rămână eliminată. — Ia urma cererilor făcute de mai multe societăţi pentru a li se da dreptul de a pune îa circulaţie autobuze de curse de negaţiunea permanentă a numit o comisiune pentru reglementarea circulaţie. — S’a aprobat licitaţia asupra d-nului I Colibariu relativă la transportul materiaţelor necesare comunei ca fiind cea mai avantajoasă pentru primărie. Inimemoria unui funcţionar conştiincios Cuvântarea d-lui Gh. Băileanu directorul Casei Sf. Spiridon La înmormântarea lui Gh. Teodora vechi funcţionar al Epitropiei, dl. Gh. Băileanu directorul instituţiunii a rostit următoarea cuvântare: Epitropia Gafei Sf. Spiridon era doliu. Un doliu care se vă prelungi şi după ce draperiile negre vor fi ridicate cred Gh. Teodora care se duce dintre noi, va fi prin amintirea însuşirilor lui un teng prilej de tristeţă. Sunt mulţi oameni cari deşi presenţi nu-i observăm, alţii, precum este Gh. Teodora, îi avem pururea în minte. Distins funcţionar al Epitropiei în serviciul căreia împlinea 20 de ani de adânc devotament, mi-a fost în ultimul timp un preţios colaborator la servietei contencios. Ca o teribilă pedeapsă în lipsă de oameni ce ne bântue azi, prin dispariţia lui Gh. Teodora piere un suflet cinstit şi harnic. El nu şi-a dat întreaga l ei muncă şi putere de aceia îl deplângem mai mult pentru ceia ce ne promitea de acum înainte. Gh. Teodora nu moare ruinat de ani, ci trăznit de destin. Când norii negri nu vroiau să se risipească şi făceau să se prezinte teripi la veste, nădăjduiam totuşi în bucuria unei însănătoşiri a lui, dar n’am crezut niciodată in durerea acestui sfârşit înaintea căruia ne plecăm înlăcrimaţi. In numele Epitropiei Casei Sf. Spiridon aduc un ultim salut bunului nostru camarad. Om bun şi nedreptăţit de soartă fie-ţi ţărână uşoară ş fulgii fiorilor de iarnă să ţi-o acopere cu un veşmânt frumos precum ţi-a fost şi sufletul tău... Dl. ALFONS CIRILLO şeful contabilităţii Epitropiei a vorbit la cimitir în numele funcţionarilor: Pioasă Adunare, Funcţionarii Epitropiei Sf. Spiridon, cu adâncă durere în suflet, conduc la lăcaşul de odihnă, pe colegul lor scump şi prieten drag, pe Georgică Teodor. In floarea vrâstei, de 44 de ani, când insfitiţiunea, din care făcea parte, îşi pusese nădejdea în puterea tei de muncă şi când viitorul apropiat i se arăta cu orizonturi mari şi frumoase, o b ,a«‘ care i-a surprins pe neaşteptate, l’a smuls din mijlocul familiei. Muncitor şi devotat serviciului în timpul celor 20 de ani pe cari i-a servit institutions, muncitor şi devotat familiei, parcea îl văd în vara tresută, alături de scumpa tei tovarăşă de viaţi, Sitfingfrud, ca şi-o albină harnică, fărâmă cu fărâmă materialul cu care şi-a clădit un cămin cald, modest, dar pite de dragoste şi îa care nădăjduia să-şi petreacă în linişte cele din urmi zile ale vieţii tei. Dar crudă ironie a toartei !... Ceia ce s’a prâpădit din truda şi sbuciumul unei vieţi, s’a spulberat într’o noapte, lăsând ln ruine o inimă care sângerează. Zădărnici e răzvrătirea omenească, e voia celui atotputernic, la care ne închinăm şi în faţa căruia suntem neputincioşi. Tu pleci uşurat de povara unei vieţi plină de asurâciune, iar sufletul tău te înalţă tot mai sus in «ferite dumnezicrii, acolo unde nu este nici durere, nici întristare, mei suspin,—dar cât de greu ne este nouă ca să străbatem calea, înapoi, fără tine !... La revedere iţi zicem iubitu! nostru coleg şi prieten, mai curând ori mai târziu, tot pe acelaş drum ne pierdem... In clipa această, cea mai de pe urmi, ne plecăm cu evlavie în faţa umbrei tale, căci dacă n’sî strâns nu sbacuautsti viaţă de slujbaş nici cri din urmă ban, ieşi în schimb o comoară nepreţuită, un nume cinstit şi fără de prihană. Iat£ căminul tău despururea, odihneştete în pace ! „ După o stăruitoare activitate depusă de d-nii D. Dimitriu directorul şcoalei din Eibiceni, preotul Negoiţi, M. Morărescu, D. Dima şi medicul local, a luat fiinţă în comuna Eibiceni o cantină şcolară unde elevii săraci primesc zilnic alimente. Iniţiativa merită toate laudele.