Mişcarea, mai 1928 (Anul 22, nr. 99-123)

1928-05-01 / nr. 99

* ­T­V ". i '‘ÍÍÍ ÉD MIS*aeamBHL v ti ro ZI ISTORICA H Uniti Rivali Ne intoarcem din capitala Basarabiei cu sufletul avântat de în­sufleţirea cu care poporul basarabean a sărbătorit ieri primul deceniu de la actul unirii. Numai cine a văzut elanul şi entuziasmul cu care basarabeanii au sărbătorit această dată, numai acela îşi poate da seama de ceea ce simt fraţii noştri dintre Prut şi Nistru, cari au scapat de seculara a­­suprire ţaristă şi care, reînviată şi întinerită se bucură de libertatea şi independenţa ţării căreia aparţin. Dragostea manifestată pentru Tron, pentru înalta Regenţă şi pentru conducătorii ţării, veniţi să participe la bucuria naţională a basarabenilor, a fost pe cât de spontană pe atât de profundă şi cu toată sărbătoarea zilei da­­ri s’a resimţit „glasul blândei Basarabii“ cum i-a spus cel mai genial cântăreţ al României. înviorarea Basarabiei s’a revărsat asupra intregei ţări. Pretutin­deni s’a accentuat ori sărbătoarea naţională a foştilor moldoveni de peste Prut—sărbătorire pornite din inimile lor pline de dragoste pentru ţara de origină. însufleţit de aceleaşi sentimente, repetăm strigătul istoric din ziua în care s’a hotărât sfânta unire: — Trăiască Basarabia unită pe veci cu patria-mumă.­ ­hauf I Guvernul şi Unirea­­ BASARABIEI » — Discursul d-lui prim-ministru Vintila Brătianui rostit ieri în focalul fostului Sfat al ţării din Chişinău Alteţă Regală, înaltă Regenţă, Domnilor şi Doamnelor, S’au împlinit zece ani de la 1918, anul Unirii celei Mari. Cu cât ne depărtăm de vâltoarea eve­nimentelor în care el s’a desfăşurat, cu atât putem mai bine să ne dăm seama de marea însemnătate ce el are în istoria neamului românesc. Acest canonit trecut a despărţit neamul în regiuni politice deosebite, căzute dea­­rândul jertfă în luptele sale de apărare. Ardealul, Bucovina şi Basarabia sunt pe rând cotropite, Vechiul Regat rămânând singur să menţie nestinsă flacăra pentru a arăta putinţa unui trai propriu chiar redus, iar în ziua când va suna ceasul desrobirei celei mari, pentru a putea nu numai vorbi în numele neamului întreg, dar şi înfăptui punând toată autoritatea şi forţa lui în joc. 1918 reprezintă astfel ultimul inel al u­­nui lung lanţ de jertfe, de lupte, a mii de ani de viaţă chinuită, pentru un neam,ce a voit, a ştiut şi a putut să devie stăpân pe soarta lui. Prin acest trecut, prin a­­ceastă muncă la­olaltă de apărare, făcută peste toate hotarele politice pe nedrept trase între noi, trebue să judecăm anul 1918. Numai,’ astfel putem înţelege înles­nirea şi însufleţirea cu care s’a făcut U­­nirea cea Mare, în ziua când fiecare pro­vincie robită a fost pusă în stare, prin intrarea României în răsboi să-şi arate dorinţa ce zăcea de veacuri în sufletul ei. 1918 închide etapa suferinţelor, unelti­rilor şi cotropirilor, căci de la el înainte pentru întăiaşi dată, neamul nostru, stă­pân pe întregul teritoriu naţional, poate tot la un loc şi în libertate să-şi aşeze soarta după însuşirile şi năzuinţele sale. Cu acest an putem zice că începe ade­văratul trai al neamului românesc. Iată de ce el merită să fie sărbătorit. Dar sărbătorirea lui trebue să ne trezea­scă nu numai conştiinţa de ceea­ ce el oglindeşte din trecut, dar şi a zorilor ce el deschide pentru viitor. Să nu ne mulţumim azi de a preamări izbânda trecutului, ci să-i arătăm recu­noştinţa dându-ne seama de datoria mare ce se impune pentru viitor generaţiei care a avut fericirea să vadă încheiată sub o­­chii ei o luptă victorioasă în care s’a tru­dit şi jertfit un neam întreg atâtea veacuri. In primul rând să nu uităm că aşeză­mântul ce ne dăm nu este a unui Stat creat de bunăvoinţa, sau de interesele al­tora, ci a unui Stat născut din putinţa şi dorinţa de viaţă liberă al unui neam plin de viaţă, cu însuşiri şi cu năzuinţe cores­punzătoare nevoilor civilizaţiei moderne. „ Interesul general european de care am ştiut să ne legăm mereu soarta, jertfele şi truda îndelungată ce a au dat, nu numai ce­ au făcut factori necesari propăşirii li­niştite a regiunei La care trăim, nu numai a impus recunoaşterea drepturilor noastre prin tratate, dar dă acestor tratate, în ceea ce ne priveşte, o tărie şi mai mare. Ia aceste condiţione, în perioada de i­­mediată trecere de la trecutul greu şi în­delungat, la viitorul frumos şi plin de fă­­­­gădu­ii ce întrevedem, să nu ne mirăm­­ nici de greutăţile ce am întimpinat şi vom mai întâmpina, sau de nedumeririle ce se arată câte­odată în cale, dar după atâta aşteptare, nici de nerăbdarea legitimă de­­ a dobândi cu un ceas tinic de vreme roa­­­­dele nouei situaţii politice. Să ne reamin­­­­tim însă că cu cât opera de împlinit este mai mare, cu atât şi sforţările de făcut­­ trebue să corespundă măreţiei ei. I­n atunci datoria zilelor noastre, aceea­­ de îndrumare a României eşită nouă din * întregire, trebue, cum ziceam, să o cerce- t tăm la lumina acestui an 1918.­­ Cu cât despărţirea de până ori între­­ fraţi a fost mai adâncă, cu atât azi tre-­­ bue să-i opunem unirea şi înfrăţirea pe­­ toate tărâmurile, nu numai aceea ce ne-a dat-o în forma ei definitivă actele poli­­­­tice dna 1918, dar şi ceea ce poate iz­­­­vora din fapte şi din o continuă acţiune, pentru a aşeza «toarta neamului de «oi î­­­nainte prin munca la­olaltă într’un gând şi suflet al tuturor Românilor.­­ 1918, luminând viitorul prin trecut, ne I arată că faţă de despărţirea de ieri se­­ impune ca o imperioasă nevoe a asigu­rării situaţiei politice dobândite prin or­ganizarea regimului unitar de Stat pe tot teritoriul naţional. Această nevoe este ur­gentă şi faţă de aşezarea încă plăpândă ce a s­uferit în urma ultimei conflagraţiuni regiunea în care trăim.­­ Trebue cu hotărâre și căutăm, oriunde le vom găsi pregătite pentru a le folosi,­­ orice energii disponibile ale neamului. Cu­­ acest gând de înfrăţire, de iubire pentru România Mare, să căutăm să-i asigurăm la hotare şi înăuntru un trai liniştit nece­sar muncii rodnice şi mii intensive ce se cere, în sceist scop reamintindu-ne suferin­­f­­ele noastre în lungile veacuri de robie,­­ să ştim, azi liberi, să întindem tuturor ce-­­ teţărilor români, oricare­­ar fi neamul şi­­ credinţa lor, putinţa de a-şi găsi în ca- j­drul intereselor şi traiului firesc a! statu-­­ lul naţional român ‘propăşirea deopotrivă [ cu aceea a massei covârşitoare a acelor­­ cu care conveţuesc.­­ Asigurând această pace în afară şi , înăuntru, apărăm, nu numai un mare in­­t­­eres pentru consolidarea României între- ? gite, dar şi unul european, prin menţine­rea principiilor statului naţional întărite din nou prin ultimile tratate de pace. Să nu uităm că aceste principii au fost che­mate să însemneze un nou pas în evolu­ţia statelor moderne, înlăturând ultimele rămăşiţe ale Europei medievale şi aşe­zând un nou ragim­ de viaţa liberă a po­poarele din centrul şi răsăritul Europei. Desrobirea din 1918 a fost din afară, dar şi dinăuntru, una fără rita nu putea fi asigurată. Iată de ce, când 1918 ne deschide viitorul, să nu uităm că energia totală disponibilă în st­atul român nu poate fi folosită decât menţinând principiile de­mocratice, cu care a pornit la 1848 pri­­­­ma acţiune de desrobire politică a Româ-' ni Sm­ului. Printr’o democraţie sănătoasă trebue să dăm putinţa m­assei celei mari a poporu­­­­lui de a se ridica în toate ramurile de ac­­­­tivitate acolo unde poate năzui. Dar ca­­ un stat atât de transformat prin ultimele evenimente şi făcând parte dintr’o regiu­ne încă plăpândă în consolidarea ei, să avem grija să-i asigurăm un trai liniştit, pentru ca poporul său ţinut in întunerec până ori, să poată prin cultură şi muncă , să se întărească. Nu deschizând poftele­­ ce nu se pot împlini, nu învrăjbind pe­­ cel ce trebue ai lucreze laolaltă pentru a­­ rodi, nu uitând obligaţiile ce avem fiecare­­ pentru interesul obştesc, vom asigura e­­­­xistenţa unui adevărat şi durabil regim de­­­ mocratic atât de necesar consolidării Ro-­­ mâniei Mari. Trebue îa viaţa liberă de azi ? să arătăm lume! că statul românesc este­­ «1 unui popor hotărât de a merge înainte­a cu propăşirea civilizaţiei, dar ca un po­por cuminte şi cumpătat, el nu poate fi­­ nici moştenitorul tradiţiilor medievale care­­ au dus imperii mari la distrugere, nici nu vrea să facă încercările nesocotite care i­au cina pe altele la ruina lor. Despărţirea politică de eri a neamului a făcut ca unele părţi din teritoriul naţio­nal să fie în mod inegal înzestrate, să fie­­ legate în mod artificial de centre cuitura­­■ ie, economice sau financiare, în afară de­­ de. Basarabia fără organizare financiară­­ proprie, fără căi ferate, şosele, fără por­­­­tun, deşi scăldată de Dunăre şi Mare, • simte mai mult ca oricare alta din provin­­•­ciile liberate această deosebire şi nevoia , ca după unirea din 1918 să se dea Statu-­­ lui român atât omogenitatea în înzestra­rea tuturor provinciilor sale, cât şi o reor­ganizare proprie şi de sine stătătoare a ţării întregite. Tot astfel ca ţinut agricol ea este mai interesată ca oricare altă provincie la pro­gramul de consolidare financiară ce am întreprins prin Stabilizarea ce putem face azi. Odată ce consolidarea financiară a Statului a fost dobândită, trebue să în­lesnim organizarea normacă a creditului privat de tot felul şi în special al celui agricol, iar prin împrumut să putem Înce­pe înzestrarea ţării în nouile sple con-e­diţii. Dar precum trecutul înainte de 1918 înseamnă nu numai întunerecul, dar ne­dreptatea şi dezinteresarea pentru massa cea mare a poporului nostru, tot astfel după 1918 grija principali trebue să fie în satisfacerea nevoilor de interes obştesc In adâncime, şi deci, dreptate cât mai multă. Iată de ce, după trecerea vâltoarei ce­lei mari şi asigurarea condiţiilor indis­pensabile şi urgente unui trai normal al Statulul, trebue să dăm intereselor admi­­nistraţiunilor locale o preocupare deose­­sebită. Intr’un Stat modern, naţional şi democratic, nu prin autonomia medievală, necesară Statelor­­neomogene, iar după în­frăţirea din 1918 nu prin despărţire şi i­­zolvare putem găsi împlinirea ac­stei ne­voi, ci prin o descentralizare cât mai bine organizată şi condonată cu traiul general al Statului pentru a spori prin folosirea energiei împrăştiate pe tot teritoriul pe a­­cea obştească. Vom obţine astfel şi repe­ziciunea executării datorită împărţirei mun­cii şi prin controlul celor direct interesaţi, o înlesnire a ei. Iată în trăsăturile sale generale progra­mul ce izvorăşte din Unirea cea Mare. Cu cât am fost până la 1918, prin o soartă vitregă, despărţiţi şi paşi în sepu­­­­tinţă de a munci, a ne lumina şi şi ac s­­­­para laolaltă, cu atât de aci înainte tre­­­ bue să căutăm să ne unim într’un gând şi­­ într’un suflet, pentru ca prin însuşirile «- i iese ale poporului român se punem în­­ valoare cât mai repede şi mai complect condiţiile nu mai puţin prielnice cu care providenţa a înzestrat teritoriul nostru na­ţional. Programul ce schiţăm fiind izvorât din învăţămintele ce putem fage din scurtul timp ce a trecut de la Unire şi din nevoile României întregite, nu poate fi prin ca­racterul său de înfrăţire decât al tuturor banilor Români, o grijă a Ţării întregi, şi ca stare, îi proclamăm azi, în această »»ră, în care Sfatul Ţârii a făcut prin vo­tul său primul act al Unirii celei Mari. I-aducem acestui sfat cu acest prilej, nu numai prinosul de recunoştinţă şi ţării în­tregi, dar şi ac legăm aci ca, precum neamul şi-a făcut datoria ce i s’a însemnat în ziua când legiunile romane treceau Du­nărea, precum România Mică de ori şi-a lasat pe a­c, când în numele neamului a luat apărarea intereselor lui, precum în­treg acest neam şi-a făcut pe a lui, răs­punzând aşteptărilor puse într’însul şi ce­rând într’un singur glas unirea de la Tisa şi Nistru până l» este, ca tot astfel, con­ştienţi de acest trecut incheiat la 1918, să ne îndeplinim în condiţiuni mai priel­nice obligaţiile ce ne dau jertfele trecu­tului şi năzuinţele viitorului. I I I 1 Dl. VINTILA2BRATIANU101 Prim-ministru jjiH _ É® Serbarea aniversarei a zece ani de la Unirea Basarabiei Impunătoarea manifestaţie de la Chişinău ..... . • \vmon­&wmmasm — De la trimişii noştri speciali —­­ Duminică 20 Aprilie pe peronul gărei Chişinău a avut loc primirea înalţilor oas­peţi cari aveau să comemoreze evenimen­tul istoric al împlinirii a 10 ani de la U­­nirea Basarabiei la patria mumă. La orele 7.50 dimineaţa pe peronul gă­­rei se aflau toţi membrii guvernului în frunte cu d. Vintila Brătianu, prim m­nis­­tru, foştii primi miniştri, preşedinţii cor­purilor legiuitoare, foştii preşedinţi ai corpurilor legiuitoare, foştii miniştri, co­mandanţii de Corpuri de armată, Sfatul Ţării, ofiţerii din garnizoana Chişinău, compania de onoare, capii autorităţilor, cum şi numeroşi reprezentanţi şi delegaţi şi sătenilor din Basarabia ; de asemeni un mare număr de gazetari al ziareor din Capitală, din străinătate—«Prager Presse», «Excellior», «Berliner Tsgeblat»—din Iaşi («Opinia» şi «Mişcarea»), din Galaţi, Chi­şinău etc. Toţi aceşti reprezentanţi aşteptau so­sirea înaltei Regenţe, cu trenul de ora 8. La ora indicată un program se coboară din vagoanele regale A. O. R. Principele Nicolae, Sanct. Sa Patriarhul Miron Cris­­tea şi d. Gh. Buzdugan, înalţi Regenţi, întovărăşiţi de d. C. Hiotu şeful proto­colului şi ministrul Palatului. D. general SCĂRIŞOREANU a prezen­tat înaltei Regenţe un raport, după care a urmat revista «companiei de o­­neate». In urmă d. Gh. Pântea, primarul Chi­­şinăului, a prezentat tradiţionala pâine şi sare. Ia careul de demnitari din faţa uşei de priorita, se găseau toţi parlametarii ieşeni In frunte cu d. Gh. Bratianu şi întrecer­ notăm pe d-nii C. Tom­a, vice-preşe­din­tele senatului, I. Botez, X. Eraclide, şi I. Zipa senatori, C. N. Ifrim, P. Dragomi­­rescu, Osvald Racoviţă, primarul munici­piului Iaşi şi Vasiliu­ Voina» deputaţi, cum şi d-nii M. Patron preşedintele Cărţii de A­­pel, Caţichi prim procuror, P. Bogdan rectorul Universităţii, N. Şerban profesor universitar, ing. Niţescus, I. Banta?, Mihai Borcea, Fred. Şaraga vice-preşedintele Camerei de Comerţ, Dan Luca preşed. societăţii academice «Avram Iancu» etc. etc. Cuvântarea d-lui Ciugiureanu D-rul Ciugureanu fost prim-ministru al republicei moldoveneşti în numire Sfatu­lui Ţârei a rostit următoarea cuvântare, în gară: Un mare act de dreptate istorică s’a făcut ţărei noastre, atunci când cu zece ani In urmă s’a unit Basarabia la patria mumă, înaltă Regenţă. Domnilor, îmi reamintesc cu o mare emoţie cli­pele acelea de înălţare sufletească, când a d­ iscălit marele act al uniri. Astăzi speranţele noastre ale tuturor se îndreaptă către odrasla regească Majesta­­tea Sa Regele Mihai I, în care poporul şi toţi fraţii noştri din Basarabia îşi pun în­crederea şi-i închină devotamentul neţăr­murit (arate nesfârşite). * Din partea Înaltei Regenţe a râs­puns Sanctitatea Sa Patriarchu I Miron Cristea. Sanctitatea Sa a evidenţiat misiu­nea oficială a înaltei Regenţe, de a reprezenta în faţa poporului basara­bean la Majestatea Sa Regele Mihai I. Mulţumeşte cerului pentru clipele­­ înălţătoare procurate de a putea asista la sărbătorirea aniversar­ei a 10 ani­­ dela Unirea Basarabiei. Sanctitatea Sa încheie mulţumind a­­sistenţei şi d rului Ciugureanu, pentru simţimintete de loialitate şi dragoste ce le arată Regenţei. I » In urmă a avut ioc prezentarea autori- t tăţiior, după care s’a format cortegiul 1 pentru plecarea din gară.­­ Toată strada Alexandru cel Bui până în faţa Catedralei Mitropolitane, era tic­sită cu o mulţime imensă, care aştepta trecerea înalţilor oaspeţi. Dealungul ior 2 cordoane de jandarmi­­ menţineau ordinea. Nenumărate drapele ; tricolore faificau pretutindeni. I In fruntea cortegiului se afla prefectul­­ poliţiei Chişinău. Urmau apoi, un escad­i­dron de cavalerie, Inditul Regent A. S. R. Principele Nicolae însoţit de generalul­­ Petala ; Indtul Regent S. S. Patriarchal­­ Mima însoţit de I. P. S. S. Mitropolitul * Punea­ înaltul Regent Gh. Buzdugan în­soţit de dl. Gh. Păntea primarul Chişi­­niului. Un al doilea cortegiu format din ma­­şinele cu membrii guvernului, parlamentari şi invitaţi a urmat un alt troseu, trecând­­pe strâzue Ştefan Cel Mare, Regele Cs­ I­rol I şi Alexandru cel Bun, ajungând îna­­î­intea înaltei Regenţe la Catedrala.­­ Aici s’a oficiat un Te-Deum, după care I. P. S. S. Mitropolitul Garte a ţinut o frumoasâ cuvântare, evidenţiind importan­ţa aniversarei a zece ani dela unirea Bs­­. »«rablei şi arătând că trebue să aducă laudă şi preamărire lui D-zeu pentru fe­ricirea pe care o trăim astăzi, uniţi cu fra­­­­ţii noştri şi in veci nedespărţiţi.­­­ Ia urma, Inadul Regent Patriarhal Mi­­­­ronu Crir­tea a subliniat rolul şcoaiei şi al bisericei pentru consolidarea sufletească a românilor din toată ţara. * La orele 10 iam. a. c. Pa ţinut în sala fostului Sfat al Ţârii, şedinţa festivă la care a asistat Lada Regenţă, I. I. P. S. Mitropoliţi şi episcopi, membrii guvernu­lui, parlamentarii, reprezentanţii armatei, cum şi toţi foştii membri ai Sfatului Ţă­rii.­­ La început, corni şi orhestra de sub conducerea maestrului P. S. Berezovs­­ki a executat o admirabilă cantată. Cuvântarea d-li mi­nistru Inculeţ. Primul a luat cuvântul d. ministru Ion I Imuieţ, ca fost preşedinte al Sfatului Tâ- I rii. D sa­u arătat că noroadele sunt sin­­t gare stăpâne să-şi hotărască soarta lor,­­ de aceea când deputații Sfatului Ţării au­­ votat unirea cu patria mumă, ei n mani-

Next