Desbaterile Senatului, februarie 1924 (nr. 28-40)

1924-02-09 / nr. 28

No. 28! SENATUL SESIUNEA ORDINARA 1923—1924 ȘEDINȚA OB VISUM, 28 DECEM­RIE 1922 Ședința se deschide la ora 3,45, sub președinția d-lui Mihail Pherekyde, pre­ședintă al Senatului, asistat de d-nii se­cretari ai biuroului : Dr. N. Hasnaș, Pe­­curariu Ioan și Părintele Gr. Popescu- Breasla. — Pe banca ministeriala se află pre­zent d. Al. Lapedatu, ministrul cultelor și artelor. — Prezenți 149 d-ai senatori. — Nu răspund la apelul nominal 49 d-ai senatori și anume : I. P. S. Lor Mitropoliții : Vladimir de Repta, Nicolae Bălan și Vasile Suciu; P. S. Lor Episcopii : Lucian Triteanu, Duma Vasile,­ Visarion Puiu, Ion I. Papp, Josef Tr. Bădescu, Pipman Ciorogariu, Nicolae Ivan, Al. Niculescu­, Iuliu Ilossu, Valeria Frentziu, Gustav Carol Maj­lath, Ti­bur­­tzin Boromisza, Carol Nagy, Frideric Teutsch și Josef Ferentz ; d-nni senatori : Aciu Alexandru, Ardeleanu Cornel, Baciu Mihail, Balaș Erne, Bilț Aurel, Costăchescu Nicolae, Diminescu Constantin, Drăghici Petre, Fală Porfirie, Fi­lopo Biella, Ge­­blescu V. Constantin, Geza Specsz, Ghi­­țescu Gheorghe, Gropa Alexandru, Grop­­șan Mihail, Ilarion Robert, Lupescu M. C., Möller von Karl, Nistor Aurel, Pal Ștefan, Pascu Ion, Pauline Ion al lui Gheor­ghe, Policrat Mihai, Polony Arthur, Por­coșai Gheorghe, Postolache Nicolae, Rusu Nicolae, Sanielevici Josef, Schulle­­rus Adolf, Sorbala Vasile și Vescan Ion.­­ D. senator Ion Pecurariu, secre­tar al biuroului, citește sumarul șe­dinței precedente, care se aprobă. — Se acordă următoarele concedii : D-lui Mihail Policrat .... 5 zile. » Ion Mandat ..... 3 » — Se trimit la comisiunea de peti­­țiuni : a) Memoriul portăreilor tribunalului din Dolj, și b) Memoriul sindicatului proprietari­­de case din Brașov. D. Mihail Pherekyde, președinte : I. P. S. S. Mitropolitul Primat are cuvân­tul: I. P. S. S. Mitropolitul Primat, Miron Cristea . D-le președinte, d-lor senatori, în numele Sfântului Sinod al bisericii poporului românesc, potrivit înțelegerii și cu­­ factorii competenți ai înaltei noas­tre stăpâniri lumești, vă prezint o h­otă­rîre a Sfântului nostru Sinod, privitoare nu la o chestiune de toate zilele, ci la o chestiune de o importanță extraor­dinară. Importanța ei este nu numai de natură bisericeasca, sociala, ci mai ales și de natură economică. Este vorba, d-lor senatori, de chestiu­nea calendarului nostru. D-voastre știți că în vieața de toate zilele a Statelor și a tuturor bisericilor creștine există un singur calendar : calendarul așa numit »IULIAN*. Acest calendar însă are o­bi­­surcație, întrucât lumea apuseană s-a fă­cut pe timpul Papei Grigore al XllI-lea, la anul 1582, oarecari rectificări. De aici provin dificultăți în vieața publică, mai ales în țările ortodoxe, întrucât or­ganele Statului și vieața publică a Statu­lui, după hotărîrea guvernelor diferite­lor State, pe urma legăturilor 1­r inter­naționale, urmează calendarul d­upă sti­lul nou, pe când bisericile ortodoxe din aceste State urmează stilul vechi pe care l-au păstrat grație spiritului lor conser­vator. Bifurcația aceasta, ch lar, în timpul din urmă, produce mari dificultăți, nu numai de natură creștinească morală între di­ferite popoare și confesiuni, ci produce —cum am zis—enorme dificultăți și pa­gube și pe tărâmul economic. Serbând unii un răm­ de sărbători, serbând alții mai târziu acelaș rând de sărbători, mai intercalând între aceste zile și sărbătorile naționale,, ies la an o mulțime de zile de nelucrare, un număr îndoit. Un economist, al cărui sfat l-am cerut, făcând un calcul după vorba engleză »timpul este bonn, mi-a prezentat un cal­cul din care reieșea că România noastră întregită într’o singură zi de nelucrare are pagube de sute de milioane. Deci, abstrăgând deja îndatorirea creș­tinilor de a prăznui după spiritul hotă­­rîrilor Sfântului Sinod de la Niceia, sărbă­torite de­odată, abstrăgând de la anoma­lia că pe când unii creștini, de exemplu, merg la Sfânta biserică în ziua de Cră­ciun, întâlnesc pe alții, să-mi iertați ex­­presiunea, ducând carul cu gunoi, mai există și alte considerațiuni cari nu se pot trece cu vederea. Unele din aceste lucruri sunt de na­tură să producă nemulțumiri supără­toare. Și cum duhul creștinesc ne în­deamnă la apropiere, la înfrățire, bise­rica noastră a crezut de sosit timpul ca să privească în față această importantă chestiune (aplause), mai ales că pe lângă celelalte considerațiuni de ordin moral creștinesc „este datoare a veni și în aju­torul Statului, contribuind prin hotărîrea sa la sporirea mijloacelor de câștig și contribuind astfel la posibilitatea de plată a multelor miliarde ce formează da­toria noastră publică. Așa­dar, d-lor senatori, și după păre­rea mea și după aceea a întregului Sfânt Sinod, timpul și împrejurările ne impu­neau să rezolvim această chestiune, spre mulțumirea generală. Când m’am învrednicit să fiu ales în fruntea bisericii românești eră tocmai la sfârșitul anului 1919 ; a doua zi, eră toc­mai Anul Nou în stilul nou. Și pentrucă guvernul nostru hotărîse deja pentru vieața sa publică introducerea stilului nou în calendarul său, la mine, la Sfânta Mitropolie, se făcea pregătiri pentru a serba, după vechile datine ale țării, Anul Nou, în acea zi. Atunci eu deși nu eram încă înscăunat, totul simțeam responsabilitatea acestei chestiuni, și, înțelegându-mă cu Prea Sfântul Mitropolit al Moldovei, care în­tâmplător eră la Senat, i-am spus : »Ac­esta nu se poate !«. Chestiunea nu se poate rezolvi în felul acesta ; deci, mâine nu putem serba Anul Nou, ci îl vom serba după vechile datini tot la Anul Nou, după calendarul vechiu. Iată de ce , această chestiune nu ne privește numai pe noi românii, ci pe toate popoarele ce urmează credința noastră pravoslavnică, căci fiecare român, cel puțin odată pe săptămână, a spune : »cred într’una Sfântă, sobornicească și apostolească biserică«. Deci, unitatea bi­sericească a întregei biserici ortodoxe suntem datori și noi preoții și toți cre­dincioșii noștri să o păstrăm ca nu cumva să ajungem a ne desmembră în atatea biserici speciale cu întocmiri proprii, cari să ne depărteze tot mai tare de olaltă, primejduind unitatea întregei bi­serici ortodoxe și așa destul de slăbită azi, care unitate trebuie să-și aibă pu­terea ei. De aceea eu am adus chestiunea în fața Sfântului Sinod, și împreună cu toți frații mei întru Cristos am sesizat toate bisericile autocefale ortodoxe din lume, atingând necesitatea rezolvăriii unitare, atât a chestiunii calendarului, cât și a altor chestiuni comune. Și aceste biserici s’au bucurat îm­preună cu noi când după o întrerupere de multe veacuri a unei legături mai strânse între bisericile ortodoxe, bise­rica română a fost aceea care a spart, ghiața (aplause) și a reluat firul legăturii întrerupte. Prin pasul acesta am provocat o întru­nire la Constantinopol a delegaților din toate părțile, și în această întrunire, în această conferință, în mod prealabil, am pregătit hotărîrile pentru îndreptarea calendarului nostru »Iulian«­ înainte de a vă citi hotărîrea Sfântu­lui Sinod, vă rog să mi permiteți să vă dau câteva explicațiuni de natură științi­fică, cari să înlesnească înțelegerea hotă­­rîrii noastre. Vă rog însă să-mi acordați EXEMPLARUL : 2 LEJ MONITORUL OFICIAL MIRAIENILE ABTMIRII HILOSILII COSSTITCISII I SlIAMUI 9 Fevruarie 1­924 129

Next