Desbaterile Senatului, februarie 1924 (nr. 28-40)
1924-02-09 / nr. 28
No. 28! SENATUL SESIUNEA ORDINARA 1923—1924 ȘEDINȚA OB VISUM, 28 DECEMRIE 1922 Ședința se deschide la ora 3,45, sub președinția d-lui Mihail Pherekyde, președintă al Senatului, asistat de d-nii secretari ai biuroului : Dr. N. Hasnaș, Pecurariu Ioan și Părintele Gr. Popescu- Breasla. — Pe banca ministeriala se află prezent d. Al. Lapedatu, ministrul cultelor și artelor. — Prezenți 149 d-ai senatori. — Nu răspund la apelul nominal 49 d-ai senatori și anume : I. P. S. Lor Mitropoliții : Vladimir de Repta, Nicolae Bălan și Vasile Suciu; P. S. Lor Episcopii : Lucian Triteanu, Duma Vasile, Visarion Puiu, Ion I. Papp, Josef Tr. Bădescu, Pipman Ciorogariu, Nicolae Ivan, Al. Niculescu, Iuliu Ilossu, Valeria Frentziu, Gustav Carol Majlath, Tiburtzin Boromisza, Carol Nagy, Frideric Teutsch și Josef Ferentz ; d-nni senatori : Aciu Alexandru, Ardeleanu Cornel, Baciu Mihail, Balaș Erne, Bilț Aurel, Costăchescu Nicolae, Diminescu Constantin, Drăghici Petre, Fală Porfirie, Filopo Biella, Geblescu V. Constantin, Geza Specsz, Ghițescu Gheorghe, Gropa Alexandru, Gropșan Mihail, Ilarion Robert, Lupescu M. C., Möller von Karl, Nistor Aurel, Pal Ștefan, Pascu Ion, Pauline Ion al lui Gheorghe, Policrat Mihai, Polony Arthur, Porcoșai Gheorghe, Postolache Nicolae, Rusu Nicolae, Sanielevici Josef, Schullerus Adolf, Sorbala Vasile și Vescan Ion. D. senator Ion Pecurariu, secretar al biuroului, citește sumarul ședinței precedente, care se aprobă. — Se acordă următoarele concedii : D-lui Mihail Policrat .... 5 zile. » Ion Mandat ..... 3 » — Se trimit la comisiunea de petițiuni : a) Memoriul portăreilor tribunalului din Dolj, și b) Memoriul sindicatului proprietaride case din Brașov. D. Mihail Pherekyde, președinte : I. P. S. S. Mitropolitul Primat are cuvântul: I. P. S. S. Mitropolitul Primat, Miron Cristea . D-le președinte, d-lor senatori, în numele Sfântului Sinod al bisericii poporului românesc, potrivit înțelegerii și cu factorii competenți ai înaltei noastre stăpâniri lumești, vă prezint o hotărîre a Sfântului nostru Sinod, privitoare nu la o chestiune de toate zilele, ci la o chestiune de o importanță extraordinară. Importanța ei este nu numai de natură bisericeasca, sociala, ci mai ales și de natură economică. Este vorba, d-lor senatori, de chestiunea calendarului nostru. D-voastre știți că în vieața de toate zilele a Statelor și a tuturor bisericilor creștine există un singur calendar : calendarul așa numit »IULIAN*. Acest calendar însă are obisurcație, întrucât lumea apuseană s-a făcut pe timpul Papei Grigore al XllI-lea, la anul 1582, oarecari rectificări. De aici provin dificultăți în vieața publică, mai ales în țările ortodoxe, întrucât organele Statului și vieața publică a Statului, după hotărîrea guvernelor diferitelor State, pe urma legăturilor 1r internaționale, urmează calendarul după stilul nou, pe când bisericile ortodoxe din aceste State urmează stilul vechi pe care l-au păstrat grație spiritului lor conservator. Bifurcația aceasta, ch lar, în timpul din urmă, produce mari dificultăți, nu numai de natură creștinească morală între diferite popoare și confesiuni, ci produce —cum am zis—enorme dificultăți și pagube și pe tărâmul economic. Serbând unii un răm de sărbători, serbând alții mai târziu acelaș rând de sărbători, mai intercalând între aceste zile și sărbătorile naționale,, ies la an o mulțime de zile de nelucrare, un număr îndoit. Un economist, al cărui sfat l-am cerut, făcând un calcul după vorba engleză »timpul este bonn, mi-a prezentat un calcul din care reieșea că România noastră întregită într’o singură zi de nelucrare are pagube de sute de milioane. Deci, abstrăgând deja îndatorirea creștinilor de a prăznui după spiritul hotărîrilor Sfântului Sinod de la Niceia, sărbătorite deodată, abstrăgând de la anomalia că pe când unii creștini, de exemplu, merg la Sfânta biserică în ziua de Crăciun, întâlnesc pe alții, să-mi iertați expresiunea, ducând carul cu gunoi, mai există și alte considerațiuni cari nu se pot trece cu vederea. Unele din aceste lucruri sunt de natură să producă nemulțumiri supărătoare. Și cum duhul creștinesc ne îndeamnă la apropiere, la înfrățire, biserica noastră a crezut de sosit timpul ca să privească în față această importantă chestiune (aplause), mai ales că pe lângă celelalte considerațiuni de ordin moral creștinesc „este datoare a veni și în ajutorul Statului, contribuind prin hotărîrea sa la sporirea mijloacelor de câștig și contribuind astfel la posibilitatea de plată a multelor miliarde ce formează datoria noastră publică. Așadar, d-lor senatori, și după părerea mea și după aceea a întregului Sfânt Sinod, timpul și împrejurările ne impuneau să rezolvim această chestiune, spre mulțumirea generală. Când m’am învrednicit să fiu ales în fruntea bisericii românești eră tocmai la sfârșitul anului 1919 ; a doua zi, eră tocmai Anul Nou în stilul nou. Și pentrucă guvernul nostru hotărîse deja pentru vieața sa publică introducerea stilului nou în calendarul său, la mine, la Sfânta Mitropolie, se făcea pregătiri pentru a serba, după vechile datine ale țării, Anul Nou, în acea zi. Atunci eu deși nu eram încă înscăunat, totul simțeam responsabilitatea acestei chestiuni, și, înțelegându-mă cu Prea Sfântul Mitropolit al Moldovei, care întâmplător eră la Senat, i-am spus : »Acesta nu se poate !«. Chestiunea nu se poate rezolvi în felul acesta ; deci, mâine nu putem serba Anul Nou, ci îl vom serba după vechile datini tot la Anul Nou, după calendarul vechiu. Iată de ce , această chestiune nu ne privește numai pe noi românii, ci pe toate popoarele ce urmează credința noastră pravoslavnică, căci fiecare român, cel puțin odată pe săptămână, a spune : »cred într’una Sfântă, sobornicească și apostolească biserică«. Deci, unitatea bisericească a întregei biserici ortodoxe suntem datori și noi preoții și toți credincioșii noștri să o păstrăm ca nu cumva să ajungem a ne desmembră în atatea biserici speciale cu întocmiri proprii, cari să ne depărteze tot mai tare de olaltă, primejduind unitatea întregei biserici ortodoxe și așa destul de slăbită azi, care unitate trebuie să-și aibă puterea ei. De aceea eu am adus chestiunea în fața Sfântului Sinod, și împreună cu toți frații mei întru Cristos am sesizat toate bisericile autocefale ortodoxe din lume, atingând necesitatea rezolvăriii unitare, atât a chestiunii calendarului, cât și a altor chestiuni comune. Și aceste biserici s’au bucurat împreună cu noi când după o întrerupere de multe veacuri a unei legături mai strânse între bisericile ortodoxe, biserica română a fost aceea care a spart, ghiața (aplause) și a reluat firul legăturii întrerupte. Prin pasul acesta am provocat o întrunire la Constantinopol a delegaților din toate părțile, și în această întrunire, în această conferință, în mod prealabil, am pregătit hotărîrile pentru îndreptarea calendarului nostru »Iulian« înainte de a vă citi hotărîrea Sfântului Sinod, vă rog să mi permiteți să vă dau câteva explicațiuni de natură științifică, cari să înlesnească înțelegerea hotărîrii noastre. Vă rog însă să-mi acordați EXEMPLARUL : 2 LEJ MONITORUL OFICIAL MIRAIENILE ABTMIRII HILOSILII COSSTITCISII I SlIAMUI 9 Fevruarie 1924 129