Neamul Românesc, ianuarie 1909 (Anul 4, nr. 1-10)

1909-01-04 / 1. szám

2 NEAMUL ROMÂNESC Intre voința supremă, căreia i s’a închinat ca unul dintre cei din urmă creștini adevărați ai neamului nostru, și intre sufletul său, pe care-l î­nălțase in de ajuns ca să-l poată respecta, D. A. Sturdza, ca om politic și om de Guvern, n’a privit de ajuns asupra oamenilor ca & poată face o alegere, osebind caracterele, pentru a­ se iubi, de lingușitori, pentru a-i izgoni. Astfel de oameni nu se judecă însă prin amintirea legăturilor personale cu dinșii. Munca lor reprezintă valoarea lor, și credința lor față de Patrie li dă singură locul cuvenit. Iar a sili pe cei mai bine înzestrați decit sine a recunoaște un spor pe care ei nu l-au putut da, e poate cea mai mare biruință a virtuții omenești. D. D. A. Sturdza a cîștigat-o. Și, câtă vreme, aproape sau departe, sufletul său va­ fi viu, nimeni dintre ((veselii moștenitori» nu va putea scăpa de apăsarea dureroasă a unei conștiințe neadormite, care în­țelege a i se da seamă de opera sa, încredințată, după cea din urmă încordare eroică, puterilor mai tinere. Alegerea de senator de la Piatra-Neamț. N. Iorga. Am așteptat cu curiositate resultatul alegerii de la Piatra-Neamț. Partidul liberal prin moartea lui Nicu Albu, nu numai că a pierdut un fruntaș puternic, ci va pierde și situația frumoasă pe care acesta i-o crease la Piatra — un altul care să-i dea locul, nu e: unuia îi lipsește energia, altuia caracterul, altuia priceperea, și tuturor ideile. Partidul carpist are un fruntaș simpatic și cinstit in Dimitrie Gorbu, un șef însă prea boier, mai ales pentru jud. Neamț, iar partidul tachist, afară de d. Bacalu, despre care nu se poate spune decit bine, e compus în între­gime din oameni îndoielnici, alții siguri pușcăriași sau moștenitori cu «sânge rece». Resultatul ? d. Zaharia, liberal, 51 de voturi; d. Leon Bogdan, carpist, 53 de voturi și dr. Tom­a Ionescu 39 de voturi. E o minune cum tachiștii au putut aduna 39 de voturi. Ce nu se poate visă cu moravurile de azi, și cu bani ? Cu toată fierberea ce-a domnit în oraș, cei «mulți», și singurii cari con­tează, au rămas indiferenți. Va răsuna oare vre­odată și aici glasul timpurilor de mine al celor de omenie și ideal ? Nationaliștii-democrați li-o promit. G. V. MacâRESCU, Advocat. Solidaritatea națională italiană, în uriașa mișcare de solidaritate națională, care insaltă Italia în ochii lumii întregi, un amănunt deosebit de mișcător. Făcătorii de rele, închiși in temnița din Veneția, s’au prefăcut in binefă­cători, dăruind răniților din Messina și Reggio economiile lor. Mă rog, in România s’au asasinat terani în Mart 1907, și să fie adevărat că nimeni n’a vrut să știe de soarta văduvelor și orfanilor ? «Surori», or fi, dar nu samănă de loc. N. Iorga,

Next