Neamul Românesc, decembrie 1916 (Anul 11, nr. 124-151)
1916-12-01 / nr. 124
Auul al Xl-lea, No. 124. ABONAMENTE: na aa, Ta țara . I.ei ti.— . sfriiaatal* . 4i.— 0-0 APARE ZILNIC 5 BANI EXEMPLARUL__ Iași, Joi 1 Decembre 1916. REDACȚIA S A I AVI r. I.lpUȘUBMBO, N« tX7 birector: N. IORGA te ■■ ■ ■■ ‘ ■■■ -1 i o— „STRAFEXPEDITIOJSP Hindenburg nu .plătește" deci, fără să știi ce anume datorie are el și tot neamul lui față de acești țerani „valahi" pe cari. In luptă, ii omoară la 15 kilometri cu cea mai nouă faptă industrială a viteazului Krupp von Bohlen (un erou) și pe cari, în satele ,,evacuate“, ii despoie de velințe și de saltele și-L curăță de bani ca și de toate merindele adunate cu atîta trudă. Și totuși omul căruia i s’a ridicat la Berlin o statuie de ariciu cu trupul de lemn și țepii de cuie va fi învățat și el odată acea istorie a lumii din care se poate vedea neted cine făcea, la 1400 ca și la 1600, strajă în munte și’n mlaștini, pe vînt și pe ger, contra Osmanilor și cine acasă la tejghea ori în atelier, număra bani și lucra cu cîștig postavuri, la adăpostul ostașului Carpaților și Dunării. Dar, va zice vre-un casuist de la Berlin, în beția triumfului pentru București, recunoștința pentru faptele unui popor se oprește la marginile generației care le-a îndeplinit. Nu s'a judecat totdeauna așa. Căci atuncea n’am avea astăzi un Regat al Greciei, care aduce servicii notabile tocmai Statului care na făcut nimic pentru a-I crea, contra acelora cari au făcut, din potrivă, totul. Dar nu numai pe această cale se poate vedea netemeinicia tesei care îngăduie să ne „pedepsească“ tocmai aceia pentru cari — și nu pentru Ruși, Francezi și Englezi— înnaintașii noștri s’au pedepsit mai mult. Un popor e o continuitate istorică neîntreruptă, formînd un organism unic, solidar în spațiu și timp. In dezvoltarea lui, el are vremi bune și vremi rele, ridicare și scădere de puteri, ceasuri rodnice și ceasuri sterpe. Cel mai bun pom nu va produce în fiecare an cu aceiași bogăție și aceasta nu pentru că seva din el a scăzut, așteaptă numai la anul și vei vedea-o ! Față de vremea neprielnică, el poate face adesea numai atía: să se păstreze viu pentru vremea mai bună care va veni. Trecînd dintr'o prețioasă civilizație indigenă la o civilizație internațională care nu încălzește pe oricine o îmbracă — și nu e practică pentru nimeni —, schimbînd o clasă dovedita ca destoinică în curs de mai multe generații cu norociții unei epoce de schimbare, în care unii conducători au căzut prea de sus și alții s'au ridicat prea de jos, poporul românesc se găsește la 1916 într’un moment delicat al dezvoltării sale. Ar fi rezistat mai bine, ieri și mîne va rezista mai bine. Dar calitățile lui rămîn aceleași. Aceiași moștenire dă dreptul la aceleași făgăduințe. Și astfel de popoare nu se suprimă într’o Stratexpedition, uitîndu-i trecutul și anulîndu-i viitorul, în hohotele de rîs care întovărășesc brutalitățile silei prin mașina de execuțiune, care desonorează războiul însuși,—trufașul e feldmareșal pentru sfînta ligă turco-germano-bulgară ! N. IORGA. Fără ziare... Se foate zice că una din marile victime pe care le-a făcut războiul la noi e ziarul. Nu doar cd n'ar ieși foi tipărite—doar prin una din ele vorbim aici—, că, în București până ieri, in Iași astăzi n’ar vorbi Români despre interest românești, dând informații despre silințile și nenorocirile noastre. Dar ziarul, in marele lui sens zgomotos, agitator, răsturnător, ziarul a murit din cele dintăiu clipe ale noului regim impus de războiu. L-a omorât cenzura ? Da, și nu. Fiindcă s’au idlaus și alte cause pentru a-l suprima din rândul factorilor cari întruiesc viața publicului. Una din ele, mai tare decât toate celelalte cause, a fost însăși imposibilitatea lui de a se adapta la noua stare de lucruri. Și ceia ce e interesant, trezind o cugetare serioasă asupra faptului, e că aceasta s’a întâmplat la noi, dar aiurea nu. Ci, din potrivă, ziarul a căpătat o și muai mare putere și a exercitat o acțiune și mai adânca. De ce însă deosebirea ? Răspunsul e ușor. Atunci când nu mai poate exista decât un singur interes , interesul național, care e, neapărat, și un interes moral, nu mai poate dăinui ca forță vie nimic din ceia ce servim numai interese de partid, de grup, de persoană. Și nimic din ceia ce era legat numai de cășligul acela pe care azi, în București, îl urmăresc foile unor speculanți criminali, capabili de a se supune oricării presiuni a oricării dominații, nu poate avea un suflet care, nu se procură la conturul administrației respective. Și astfel înde lipsurile pe care trebuie să le binecuvântăm este, desigur, și a ziarului. Foile noastre nu treziau judecata cetitorului, n'o ajutau, n’o rectificau, ci impuneau soluții. Și, aceste soluții nefiind soluțiile naționale, lumea se deprindea, întâia a nu gândi și apoi a primi ca lozincă a interesului public ceia ce ieșia din felurite combinații particulare. Acuma fiecare e lăsat numai cu conștiința lui. Rară și fericită intimitate ! Atiția vor descoperi că pot gândi și singuri și vor înțelege și care poate fi unica basă a celui ce gândește la soarta serii lui. De aici pot ieși pentru viitor lucruri mări ! Atunci insă numai acea presa va trăi care va servi singure aceste lucruri. ______________ N. i#r<;a CUGETĂRI Nestinsă glorie au căpătat cei ce pentru țara Ni-au pus pe umeri nimbul albastru al Minții. Ni, i i au murit in mioarte, căci Triluna Tu sw* li ridică din tudul Ini Made* ud*a iL 6fm*ni4ei CRONICA Pentru a înlătura abuzurile la care se dedau cei mai multi băcani, cu vânzarea zahărului, Administrația Comunala a disputa și reînființa depozitele comunale, pe despărțiri, unde publicul își poate proctica cantitatea de zahăr fixată prin bonurile eliberate. Publicul este însă rugat a avea răbdare și a aștepta rândul, spre a evita conflictele. D. Mololov, însărcinatul provizor de afaceri al Rusiei, și-a prezintat scrisorile de acreditare-Ministeriul de Instrucție a comunicat Direcțiunilor școalelor secundare ale căror cursuri au început, că anul acesta toți elevii vor trebui să dea examen de fine de an. Azi dimineață a avut loc inmormântarea tânărului aviator francez Jean Lemonnier, care a căzut victima unui accident. Reprezetanții autorităților noastre, ca și Aiinistrul Francez, împreună cu un mare număr de ofițeri francezi și români, au urmat carul funebru. Onorurile au fost date de un pluton de soldați din aviația franceză și o companie de soldați din aviația noastră. Generalul Berthelot a depus o coroană cu inscripția: „Generalul Berthelot caporalului Lemonnier“. O veche carte a lui Frederic cel Mare.— „Cum sânti fi învins? Soubise avea șapte bucătari și un spion; și eu aveam un bucătar și șapte spioni...“ Și autorul francez care citează aceste cuvinte adauge : „nu dascălul german a Învins la Sedan. Acolo ca și oriunde ai vrea, spionul prusian e acela care a triumfat.“ Pentru amatorii de pașapoarte.—Pe vremea Revoluției franceze se cedea la răscrucea drumurilor Germaniei : „Teritoriu interzis vagabonzilor, calicilor și emigraților.“ Serviciile de subsistență în Italia. — In Roma s'a luat dispoziția de a se face anume deposite de tiă pentru alimentarea bolnavilor. Otelierii străini. —In Italia se cere Înlăturarea personalului străin din oteluri și pentru a se împiedeca spionagiul. Pentru ostași.— Părintele Antim, vicariul Mitropoliei Moldovei și Sucevei, publică latăia broșură din „Viețile mucenicilor creștini cari au fost ostași“. Stilul e limpede și plăcut. Cărticica, bine Împărțită, va aduce folos. Și la 1870!—Dintr’o veche carte de călătorii (Voyage au pays des roubles, Paris 1877): „Mult timp Înainte de 1870, Germanii năpădiseră Franța. Nu era sătucean In care să nu-și fi avut vre-un lucrator. Acești oameni știau toate cărările ce duceau intr’acolo și cunoșteau pe locuitori. Când s’au întors In armată, s’a utilizat experiența lor despre țară“. In curînd va apărea de supt tipar Calendarul „Neamului Românesc” pe 1917.