Neamul Românesc, august 1917 (Anul 12, nr. 211-238)

1917-08-04 / nr. 211

Anul al XJMea, No. 211. aag&mmvLi Db m te 1m9t 4 ® <fe» tel APARE ZILNIC ăstâmurile lui Kimann Oricît s’ar trudi Germanii să în­ceapă încă de acum „organisarea sim­patiei", la care pot să aducă minte, muncă și cunoștință, dar i­­nimă nu — și fără inimă, fără inima grea de căință și de setea de a face să se uite nedreptatea, cum se poate, de la cellalt, simpatie?—, ei nu izbutesc, întreaga lor creștere i a făcut așa de siguri de sine, așa de desprețuitori față de orice altă viață națională, așa de asemenea cu niște zei cari n’ar fi trăit tot­deauna în Olimp, ci ar fi putrezit la dînsul, încît nu se pot opri de a grămădi asupra suferințelor pe care le-au pricinuit insulte care sînt mai grele decît înseși aceste suferințe—, și toate acestea în credința că n’au întrecut măsura cu nimic, că lu­crează bine și­­ pregătesc terenul“. Pentru aceasta li se pare că o bună cale este și aceia de a cu­lege la popoarele înseși cu care se luptă păreri în contra politicei lor de astăzi, care ar fi artificială și falsă, necorespunzătoare, nu numai împrejurărilor date și care ar fi fost greșit tălmăcite, dar și voinței ge­nerale a nației, fiind numai mani­festarea pornirilor ambițioase, a pla­nurilor de aventură, servite de un tact amorțit și de o inteligență in­ferioară, a cîtorva, pe cari i tot de­signează răsbunării propriilor lor conaționali. Tot ce e general, elementar, fi­resc, tot ce face parte din adînci­­mile sufletului neamurilor li­e, și li va rămînea, necunoscut. Altfel ar fi putut ei primi un singur mo­ment legenda, la care țin morțiș, ca la cel mai adevărat capitol de is­torie, a războiului pregătit (1) con­tra Germaniei de o samă de duș­mani ,personali?, ami zice, și scor?­nit, cu o diabolică dibăcie, tocmai în momentul cin­e Germania era mai tare și-și ținea la mînă toți a­­liații, pe cînd cei d’intăiți dintre membrii Înțelegerii nu-și aveau unii armamentul, iar alții nici armata și dibuiau prin cel mai desăvîrșit în­­tunerec, căutîndu-și sprijinitori între cari credeau să fi găsit și pe Bul­gari . Altă neînțelegere sufletească trebuie să se lege cu o necunoș­­tință desăvârșită ca să vezi astfel lucruri a căror adevărată corelație și-o poate găsi orice profesor de is­torie și orice gazetar care se ocupă cu politica internațională ! Dovadă nouă despre acest fel po­cit de a judeca, precum și despre incapacitatea Germanului de a pan­sa rănile pe care le-a făcut, o dă și un nou articol al romancierului berlinez Bernhard Kellerm­ann, în ainr‘im? Tageblatt, — articol care, o spunem de la Început, de­și pu­blicat într’o foaie care a dus un strașnic războiu pen­tru politica de pace a fostului Cancelariu, e tot ce poate fi mai plin de sălbatecă ură contra celor cari au comis la noi „o nebună sinucidere“, nu „spe­ranțe isterice“, tot atît de „gran­­domane, pe dt de idioate“ idb• tisch), fiind străbătute de o „uriașă dosă de prostie“. De­numitul Kellerman, cu sau fără talent, care nu ne interesează aici și care, de altfel, nu se simte de loc din grobienia fără margeni a operei sale de ziarist, ne am mai ocupat aici, semnalînd acel articol prin care cu groasa mîni nedibace încerca să puie o cataplasmă pru­siana pe carnea vie a suferințelor noastre. Auzisem de el, ca „infor­mator“ asupra „stării de spirit” din Romănia, mai de mult . In vara anului, 1916 d. Antipa, actual mi­nistru al lui Mackensen pe lingă „Comandantura“ din București, cita în convorbiri la Academie părerile înțelepte ale acestui om pe care o curiositate așa de firească față de neutri îî minase într'acoace. Kellermann își poate da astfel avere de cunoscător. A fost pe la noi, a vorbit cu „ mulți Romîni dis­tinși, oameni politici pasionați, în funcții de căpetenie sau pe ală­turi”, și, fiind psiholog prin ocu­pație, el se crede în stare să co­munice publicu­­i său impresii cum nu le poate culege orice gazetar. Judecata „specialistului” e a­cas­­ta. România are o situație geogra­fică dată și pe care nimic n'o poa­te schimba. Ca vecini, Rușii, cari produc aceleași materii de ex­port și cari n’au nimic să trimeată aici din activitatea lor industrială începătoare, iar, de cealaltă parte, Austro-Ungaria, transformată azi în partea răsăriteană a noii for­mațiuni economice politice Mittel­europa, care, din potrivă, are de cerut României producte agricole și poate plăti cu manufactura fa­bricilor sale. Anglia și Franța sunt departe. Este deci, în ciuda mo­mentului „isteric“ din politica Ro­mâniei, o singură direcție posibilă pentru dînsa, cu Puterile centrale. „Niciodată n’a fost o problemă mai simplă și mai clară.* Nebuni sînt d­eci aceia cari au putut să­­ dea altă soluție decît cea „naturală*. Ei trebuie izgoniți cu toții, exilați pe veci, oricare li­ar fi calitatea. Bernhard Kellermann a detronat fără apel pe Ferdinand al României. Pe Prințul Carol mai­că l-ar ierta, dar, fiindcă ‘„nu-i place republica și fiindcă nu­ există o dinastie Kellermann, mai bine să se aducă alta, care să „garan­teze“­ că Romănia se va purta bine. Așa spun și „d­isti­ții“ lui. Nu­mai cînd e vorba de reformele ne­cesare pe lînga dinastia cea nouă, „distinșii“ nu se înțeleg și ei des* pereasă de soluție. Căci unii voin­țe văd, iun cărulel—absolutism miniștri nurgiți, iar alții— „un mare partid“, etm grosse Parid (gro­zav I)—un „parlamentarism real“, dominat de curentele populare. Ce să-i spui acuma interpretului german al „distinșilor“ ? Să ești în hotar direct cu țerile de care te desparte Marea singură, că Rusia are o industrie, că pînea noastră n’o cumpărau in rîndul lutării ger­m­ano-austriecii, ca situația geo­grafică represintă, In ușurința cir­culației actuale, o valoare mai mică decît odinioară, că nimeni nu poate sa scoată din ea condușii de va­salitate, că astfel, pe atita sînt de „velare* ideile cugetătorului, pe cit de „isteric“ propriul stil ? Dar ce se poate încerca pe lingă inte­ligența unui­­ om­, care, cu gura plină de „prostiile“ altora, înțelege însuși num­­ai așa de puțin ? Și apoi Germanii de la București nu vor o traducere a rîndurilor noastre pentru d. Bernhard Keiler­mann. Dacă le-am scris, am făcut-o însă cu o ambiție ceva mai mare , aceia de a arăta cum înțeleg deș­tepții poporului german „organisa­­rea simpatiei". III. SORSA 10 BAJI EXEMPLARUL Odată și acum Era în războiul din 1870—1 în Care dacă izbirda, marea izbindă decisivă, a fost a Germanilor! de a atHea ori gloria acțiunilor militare a rămas mai mult de partea nobililor lor adversari. Se di­dusa la, Raichshoffen una din cela mai cumplita lupte. Ca da cela mai multe ori, perfecta organisație pru­­­siană, bogăția mijloacelor tehnice, înde­mânarea da a îndeplini carioțile prin­cipiului—totuși napoleonian—în­totdea­una trebuie sa ai mai multe trupe de­­cît dușmanul, repurtaseră victoria. Dar sîngele francos nu voia s-o recunoască. De­și, din punct de vedere al meșteșu­gului, privit cu toată receata științifică, nu mai puteau fi speranțe de a se res­tabili situația, de­și rstrigarea se im­punea, cavaleria străteșită cu care se mîndrise armata lui Napoleon IIIIHea &’a voit să îngăduie a se sfîrși totul fără o mare demonstrație eroică, ori­care ar fi prețul cu care ar plăti-o. Și s­tonei regimentele cu platoșe de oțel s’au adunat în linie ca în zilele cînd războiul era însă un lucru de oameni și de cavaleri, nu de călăi feriți și de martiri expuși, și s’au aruncat asupra învingătorilor. Cu cît înnainta străluci­toarea vijelie căreia o nebiruită putere interioară îi înteț­a avintul, cu atîta mai cumplit măcel făceau tunurile germane puse la locul cel mai potrivit pentru distrugere. Pe o înnălțime, într’un grup de călă­reți, stătea un bătrîn ofițer cu fața îm­bujorată. El urmăria atent spectacolul făra păreche al acestei imolații fără rost, dar sublime. Și, de­odată, ei făcu să se audă acesta cuvinte italeene: „Ies bra­ves gens!*, „vitejii de dînșii!*. Ofițerul era regele Prusiei, Wilhalm cel d’intăiu. Astăzi, pentru apărarea celei din uinți bucăți fibare a­ patriei, copiii, jteafii noș­tri se duc dincînd în focul cel strașnic. De o săptămînă, zi și noapte ei își o­­feră piepturile turbării ungurești și re­ții operații de distrugere a Germanilor. Da sigur că urmărea« victoria, dar, mai la urmă, ce li pasă de dînsa! Lucrul da căpetenie este să se știe, cît va trăi lumea, să Moldova lui Ștefan­ cel Mare n’a fost dată năvălitorilor fără ca fie­care colț dintr’vina să nu fie un cimitir, in care și dușmanul să-și fi lăsat morții din bielșug. De aceia din munte până în Șiroiiu se înnoiesc ceas da ceas con­­tra-atacurile noastre , pentru păstrarea onoarei acestui veci­iu și glorios neam căruia, în cele mai grele zile ale sale, Norocul, în cruzimea lui neînțeleasă, nu vrea să-i grabească măcar o clipă. Și este oare în tot ce scrie dușmanul o singură recunoaștere a vitejiei aces­teia uriașe, nebune ? S’au lăsat Germa­nul, Ungurul o clipă înduioșați șî de falul cum se poartă o luptă ca aceasta în care se jertfește draga noastră oaste pe care am smuls o miserisi și hoților și ala cării steaguri I- am fi săruit ca niște moaște ? Au­ avut măcar trecâtoa­­rea înțelegere a scopului sublim pe care-o urmărește în imolarea­­ 4) Cetiți buletinele. Un măcelar mu le-ar­e făcut mai triviale, în rînjirea «ara să» coste și exagerează nutprul „morților d’inanuntea lirjiilor noastre“. Și, cetind aceste rinduri de grosolan» satisfacție canibalică, la durerea nespusă care ne sfășie se adauge desgustul că am avut în joc de războiul pe care l meritam numai apărarea plină fia ssîr­­bă față de o baneță de bestii turbăte. N. IORGA. . CUGETARE Idealismul fără inteligență poate fi tot așade pericuios sa și inteligența fără idealism Anonim american,) B Iași, Vineri, 4 August 1917 eurv’^.rmtv«.^ *aw»s RBStftCTA și ARMIN iS1?R­ATÎA mm PassgM ©ara ® ® 4 3 (Ajgessiia teatnca „Thalia"! K­atier: W. WiM GERMANIA ȘI EVREII „Rdchsbotn­“ din Berlin e de părere că pat­ia evreiască în Palestina se poate face supt protectorat germ­ano-tmc. „In acest cas colocisarea evreiască ar servit“, spune ziarul, „desvotarea economică a Teresei*, zi­ceai brne: expansiunea ger­mană în Orient Statal ar fi, spun­e Gus­tav von Dobbeler, „în republică Ea ar fi mai liberă dsidt S­*tal promis de En­­gled, care dorse numai o legătură intre Egipt și Jediș. Scriitorul aș­teaptă ca Evreii „ofi Ju­rez« pămtanul, să planteze păduri și să descopere iz­voare*. E interesant ce se adaugă : „Chiar dacă Evreul personal n’ar fi sgri ușor! eî ar găsi destule brațe !n­r. Fedahii de acolo*. As**? pisa ar fi, față de pla­nul eagles, „Joc contra focului*. N’am repreda ce rîndMile se urmează din articolul lui Dobb »leri dacă su îe­ sm culege din însuși „Buletinul bir­ului din Copechapa de organizație sionistă*, n­r. 43 din 24 iulie c,u care circulă lucrat cu m­așina. Prin urmare ele nu p­ot caprinida mem j­gnire. 1 . „Recunoacind pe dspl­a priceperea e­­vreiască și part;cu!antatra de caracter a nației, care nu se poate șterge nicio­dată, tribuie sa recunoaștem că aci­sta* ferim din causa ei. Evreul nu înceteizi aițiodată de-a fi Evreu, chiar cînd se zice creștin» Sentimentul nafional din el nu poate fi scăzut niciodată Dacă e Ger­­man, se va lupta pentru patria germană, nu rare ori cu o vitej­e miauum­, dar totuși Evreul nu poate nega niciodată că este patriot evreu, mai presus de patrio­tismul său ger.? au, că con­ kneatul său de comunitate evreiască pune toate cele­lalte sentimente absolut în linia a doua. Di aceia Evreul rămîne un străin, chiar dacă e foarte activ în viisța culturală germană, un it Sin pentru cea mai a­­d­eseă gindire și simțire a noastri. „El se amestecă în politica noastră cu un zel fanatic. Pentru noi e jenant. E­­vreul poate s’o­­ea razna fără cumpănire! dar de fapt el este departe de sufletul național german. Spiritul evreiesc sîsimă orice te bucăți și înseamnă cu de -amă­nuntul supt legi de utilitate și de națio­nalitate, dar el mi e în stare să înțeleagă inspirațiile de închipuire o creațiune ale spiritului gorisn. Evreul este lege, noi stetem credinți ! „O emigre­ție evreiască ne-ar libera de f­apt sare, care se lasă greu pe politica noastră pe arta noastră, pe presa noastră, pe comerțul și indistria n­oastră. Noi am putea să na desvoitim pe noi ieșise Sstr’un chip mai național german și n'am mai fi ssil­it să ei îm­potrivim tch­eme’ei Evreului, așa cum jrtezește la voi zilnic din coloanele unor anumite ziare ! „Stabilirea unui Stat evreiesc însă ar da neodihn­­ilui popor al Evreilor o noul ee tstruită și o putere care n’ar mai fi d­e rugătoare, ci positive." Nai n’avem nimic da adăugit, și am a citat aceste parții germane cu titlul de; doar ment­ru ce drept ne am amesteca intr’a devăr In manifesteț­­ia de simpatia dintre Gerssni și Erreu-germsni pentru a le aproba sau des aproba ?—N. R. Austria care nu vrea să moară... — După cartea documentară a lui Bucquay, a l’Autriche et son avenire, 1843. — Austra, care astăzi nu vrea sa moară Ș.’a aj dorul căreia vina, In clipa din urmă și cu tot ifosul deplinei desintere­­sări, sora mai ties... aliata ci vina s’o moștenească, era a­tă dată, în­­ lipsa a­­cestui sprijin și acestei alianțe, m mai con­știentă de destinele tragice ce o așteap­­ta. Acum șaptezeci de ani­ ea își vedea moartea cu ochii. De alunii însă, uneia împrejur­ări — iar mai ales „dualismul“ și „tripla alianța*—au făcut-o să capete speranța sol­­itusii ungurești și puteri prusiene. Astfel, deși capitulase ternătn­­tru față de Ungaria la afară față de Pru­sia, „parvenitâ* la Imperiu, Austria visa să scape de «oarta care o așteaptă și care a pîndit stila vreme Statele cu „supuși“, dar fără unitate organică și acționar. De fapt însă,­­și tocmai împotriva apei m­atrici sale,— chiar Ungurii «’ianăuntru Gena alți salvatori au lucrat li­psirea ei. Căci din inspirația lor s’a ademenit și pe sprijinul lor s’a bizuit să iscă po­litica externă de agresiune care a dus-o unde se găsește. Intr’o carte ce a făcut nauît zgomot pe vremuri, tradusă , franțuzește, pu­blicați snonimi atribuită lui Ba­rguoy, din fam­ilia generalului cu acest nume, care luase parte te răzb­oiul de treizeci de ani, lucruile aceste si spuneau cu «sin­ceritatea omului îndurerat de destinul fătul ce­­ prevede pentru patria sa., „Austria"—spunea autorul­, „este o de­­numire pur fictivă, care, nu iesem acasă nicio ț«râ, nicio ssațiane, etician popor »numit; este­va nume de învoial& dai unei sswnimsi ds poporre, a dlror »tafio­­jnasi tî'te tste carscteri:?Stă prin d.iosibiri foarte hotărât?. S nt iiaiieni și Germani, Slavi și Ungari­a de epl­acsat noail G«­­man din frontura nu pomenește ori »n Știe), care împreună alcătuiasc un Imperiu austriac ; dar Austria nu exista; nu e­­x­stă niciun A^striac, nici o rasțiune aus­­triacă și aici am­ existat vre o­dată undevaj afară poate de bucățica ateiată de pă­­mînt din jurii Vienei. Nu stei simpseti­i, nici amiatiei ale ven­urilor de m­itate și de glorie, nico legătiră asorică între lo­c­uitorii Austriei. Etoria lor e un­ mare pustiu de f*pte. Kimic nu leigi unul de a­ltul ataca popoare­­le" acestui Imperiu și țin­i niciunul între do care să tetrea­că pe celelalte la număr, în inteligență, în pur­ are ori. te bogăție, ca să nădă­jduiești că odată le-ar putea abisorbi pe cererilîe. Sentiment național, mi» drie națională, conștiința propriilor sale puteri sunt, prin u­rmare, sentimente cu totul străune Aus­triacului, privit ca Austrias... Prim­o­is­­mul care clocește In inima lui strimtă nu Îmbrățișează decît sătucul ori provin­cia­­ n care se găsește de MISTa © N3A. m Austriac un sentiment foarte trist, fosrte copleșitor, și noi a­lese l-am plina...* L-a plîns și-I pltnge mult, arătînd „sis­temul cangreao­«* »i acestui Stat pria­­bilist și prisagi­na morții ce-i va ajunge. „De­oara ce un principiu politic, o ideie cuaüimentală de Stat m­­are, a bi­ruit principiul naționalităților, al tradiției, al legăturilor și a sărăcinilor de limbă și origine comună și a cîștigat in jurul lui toate energiile ce le-a găsit... Dar în această descompunere nu s’a vizat ni­mic care să semene măcar pe departe cu nașterea unui sentiment național» («astrisc, trebuie să adăogim noi). De aceia, autorul care vede limpede și vorbește deschis spune: „Dacă timpul în care ne găsim nu-i bine el a­­trabaisstat (?i noi nu vedem cum para ar fi putut, și aici autorul, cu tot patriotismul său, nu e în stare să ni-o arate), nu-i deșarte clipa !n care se vor vede« cele patru naționalități, mari și te armate, luted atitudini ostile unele contra altora și oc­ărind deci« un sentiment comun: aver­­s­unea față de guvern» (p. 22). Dar „un simptom și mai grav este lipsa de încredere la viitor, care disso­­lează pe locuitorul Imperiului austriac, faid »Și da singur socoteală, toată lu­mea pe țara aceasta pare a fi la prada unui presentiment sinistru* (p 23). Care » „presentimentul" acesta ? Pentru autor el e un „lucru algeu" . „E sigur lucrul,—încheie el, după ce cer­­cetiază bi­rocrația ucigași, smoițiua­a ștearsă, aș mai a țari idem, finanțele fără resursa —, „că «tarea de lucruri nu va putea diSi iui in Austria, așa cum este, mai mult de o generația... Amorul își va fi împlinit , nu dacă va deștepta lua­rea aminte a Europei, și mai ai­es a oa­menilor ne­fiși și a poporului austriac, asupra unei apropiate clise, pe care unii se știesc a o ascunde de știința obștaasci, dar care tocmai din csusa acestui statens ar putea duce la o erupție cu atît mai grozavă, cu cit va fi mai neașteptată și cu cr­ vor fi mii ssepri grafiți pentru ca.* E­upția n’a făcut; revărsările lavei nu se pot stăvili; gam vulcanului nu si poate cîrpi; națiunila ale căror energii a­ eliberează își caută astăzi, peste toat­e piedicile unei „organistț­i* de salvare ți­ne imprumut, censiile de greetate fi­rești la frajii liberi și liberatori. Austria, «a se va se­a se ucid­e prin „»xpediții de pedepsir­e*, ridicule și bibești, își vede acum curmat« cele di n urmă risufîiri ale vieții și, întoarsă asupra ființă »nie, tecăcoaie de păcate istorice, își iea toa­t pedeapsa lor.,,

Next