Neamul Românesc, august 1917 (Anul 12, nr. 211-238)
1917-08-04 / nr. 211
Anul al XJMea, No. 211. aag&mmvLi Db m te 1m9t 4 ® <fe» tel APARE ZILNIC ăstâmurile lui Kimann Oricît s’ar trudi Germanii să înceapă încă de acum „organisarea simpatiei", la care pot să aducă minte, muncă și cunoștință, dar inimă nu — și fără inimă, fără inima grea de căință și de setea de a face să se uite nedreptatea, cum se poate, de la cellalt, simpatie?—, ei nu izbutesc, întreaga lor creștere i a făcut așa de siguri de sine, așa de desprețuitori față de orice altă viață națională, așa de asemenea cu niște zei cari n’ar fi trăit totdeauna în Olimp, ci ar fi putrezit la dînsul, încît nu se pot opri de a grămădi asupra suferințelor pe care le-au pricinuit insulte care sînt mai grele decît înseși aceste suferințe—, și toate acestea în credința că n’au întrecut măsura cu nimic, că lucrează bine și pregătesc terenul“. Pentru aceasta li se pare că o bună cale este și aceia de a culege la popoarele înseși cu care se luptă păreri în contra politicei lor de astăzi, care ar fi artificială și falsă, necorespunzătoare, nu numai împrejurărilor date și care ar fi fost greșit tălmăcite, dar și voinței generale a nației, fiind numai manifestarea pornirilor ambițioase, a planurilor de aventură, servite de un tact amorțit și de o inteligență inferioară, a cîtorva, pe cari i tot designează răsbunării propriilor lor conaționali. Tot ce e general, elementar, firesc, tot ce face parte din adîncimile sufletului neamurilor lie, și li va rămînea, necunoscut. Altfel ar fi putut ei primi un singur moment legenda, la care țin morțiș, ca la cel mai adevărat capitol de istorie, a războiului pregătit (1) contra Germaniei de o samă de dușmani ,personali?, ami zice, și scor?nit, cu o diabolică dibăcie, tocmai în momentul cine Germania era mai tare și-și ținea la mînă toți aliații, pe cînd cei d’intăiți dintre membrii Înțelegerii nu-și aveau unii armamentul, iar alții nici armata și dibuiau prin cel mai desăvîrșit întunerec, căutîndu-și sprijinitori între cari credeau să fi găsit și pe Bulgari . Altă neînțelegere sufletească trebuie să se lege cu o necunoștință desăvârșită ca să vezi astfel lucruri a căror adevărată corelație și-o poate găsi orice profesor de istorie și orice gazetar care se ocupă cu politica internațională ! Dovadă nouă despre acest fel pocit de a judeca, precum și despre incapacitatea Germanului de a pansa rănile pe care le-a făcut, o dă și un nou articol al romancierului berlinez Bernhard Kellermann, în ainr‘im? Tageblatt, — articol care, o spunem de la Început, deși publicat într’o foaie care a dus un strașnic războiu pentru politica de pace a fostului Cancelariu, e tot ce poate fi mai plin de sălbatecă ură contra celor cari au comis la noi „o nebună sinucidere“, nu „speranțe isterice“, tot atît de „grandomane, pe dt de idioate“ idb• tisch), fiind străbătute de o „uriașă dosă de prostie“. Denumitul Kellerman, cu sau fără talent, care nu ne interesează aici și care, de altfel, nu se simte de loc din grobienia fără margeni a operei sale de ziarist, ne am mai ocupat aici, semnalînd acel articol prin care cu groasa mîni nedibace încerca să puie o cataplasmă prusiana pe carnea vie a suferințelor noastre. Auzisem de el, ca „informator“ asupra „stării de spirit” din Romănia, mai de mult . In vara anului, 1916 d. Antipa, actual ministru al lui Mackensen pe lingă „Comandantura“ din București, cita în convorbiri la Academie părerile înțelepte ale acestui om pe care o curiositate așa de firească față de neutri îî minase într'acoace. Kellermann își poate da astfel avere de cunoscător. A fost pe la noi, a vorbit cu „ mulți Romîni distinși, oameni politici pasionați, în funcții de căpetenie sau pe alături”, și, fiind psiholog prin ocupație, el se crede în stare să comunice publicui său impresii cum nu le poate culege orice gazetar. Judecata „specialistului” e acasta. România are o situație geografică dată și pe care nimic n'o poate schimba. Ca vecini, Rușii, cari produc aceleași materii de export și cari n’au nimic să trimeată aici din activitatea lor industrială începătoare, iar, de cealaltă parte, Austro-Ungaria, transformată azi în partea răsăriteană a noii formațiuni economice politice Mitteleuropa, care, din potrivă, are de cerut României producte agricole și poate plăti cu manufactura fabricilor sale. Anglia și Franța sunt departe. Este deci, în ciuda momentului „isteric“ din politica României, o singură direcție posibilă pentru dînsa, cu Puterile centrale. „Niciodată n’a fost o problemă mai simplă și mai clară.* Nebuni sînt deci aceia cari au putut să dea altă soluție decît cea „naturală*. Ei trebuie izgoniți cu toții, exilați pe veci, oricare liar fi calitatea. Bernhard Kellermann a detronat fără apel pe Ferdinand al României. Pe Prințul Carol maică l-ar ierta, dar, fiindcă ‘„nu-i place republica și fiindcă nu există o dinastie Kellermann, mai bine să se aducă alta, care să „garanteze“ că Romănia se va purta bine. Așa spun și „distiții“ lui. Numai cînd e vorba de reformele necesare pe lînga dinastia cea nouă, „distinșii“ nu se înțeleg și ei des* pereasă de soluție. Căci unii voințe văd, iun cărulel—absolutism miniștri nurgiți, iar alții— „un mare partid“, etm grosse Parid (grozav I)—un „parlamentarism real“, dominat de curentele populare. Ce să-i spui acuma interpretului german al „distinșilor“ ? Să ești în hotar direct cu țerile de care te desparte Marea singură, că Rusia are o industrie, că pînea noastră n’o cumpărau in rîndul lutării germano-austriecii, ca situația geografică represintă, In ușurința circulației actuale, o valoare mai mică decît odinioară, că nimeni nu poate sa scoată din ea condușii de vasalitate, că astfel, pe atita sînt de „velare* ideile cugetătorului, pe cit de „isteric“ propriul stil ? Dar ce se poate încerca pe lingă inteligența unui om, care, cu gura plină de „prostiile“ altora, înțelege însuși numai așa de puțin ? Și apoi Germanii de la București nu vor o traducere a rîndurilor noastre pentru d. Bernhard Keilermann. Dacă le-am scris, am făcut-o însă cu o ambiție ceva mai mare , aceia de a arăta cum înțeleg deștepții poporului german „organisarea simpatiei". III. SORSA 10 BAJI EXEMPLARUL Odată și acum Era în războiul din 1870—1 în Care dacă izbirda, marea izbindă decisivă, a fost a Germanilor! de a atHea ori gloria acțiunilor militare a rămas mai mult de partea nobililor lor adversari. Se didusa la, Raichshoffen una din cela mai cumplita lupte. Ca da cela mai multe ori, perfecta organisație prusiană, bogăția mijloacelor tehnice, îndemânarea da a îndeplini carioțile principiului—totuși napoleonian—întotdeauna trebuie sa ai mai multe trupe decît dușmanul, repurtaseră victoria. Dar sîngele francos nu voia s-o recunoască. Deși, din punct de vedere al meșteșugului, privit cu toată receata științifică, nu mai puteau fi speranțe de a se restabili situația, deși rstrigarea se impunea, cavaleria străteșită cu care se mîndrise armata lui Napoleon IIIIHea &’a voit să îngăduie a se sfîrși totul fără o mare demonstrație eroică, oricare ar fi prețul cu care ar plăti-o. Și stonei regimentele cu platoșe de oțel s’au adunat în linie ca în zilele cînd războiul era însă un lucru de oameni și de cavaleri, nu de călăi feriți și de martiri expuși, și s’au aruncat asupra învingătorilor. Cu cît înnainta strălucitoarea vijelie căreia o nebiruită putere interioară îi înteța avintul, cu atîta mai cumplit măcel făceau tunurile germane puse la locul cel mai potrivit pentru distrugere. Pe o înnălțime, într’un grup de călăreți, stătea un bătrîn ofițer cu fața îmbujorată. El urmăria atent spectacolul făra păreche al acestei imolații fără rost, dar sublime. Și, deodată, ei făcu să se audă acesta cuvinte italeene: „Ies braves gens!*, „vitejii de dînșii!*. Ofițerul era regele Prusiei, Wilhalm cel d’intăiu. Astăzi, pentru apărarea celei din uinți bucăți fibare a patriei, copiii, jteafii noștri se duc dincînd în focul cel strașnic. De o săptămînă, zi și noapte ei își oferă piepturile turbării ungurești și reții operații de distrugere a Germanilor. Da sigur că urmărea« victoria, dar, mai la urmă, ce li pasă de dînsa! Lucrul da căpetenie este să se știe, cît va trăi lumea, să Moldova lui Ștefan cel Mare n’a fost dată năvălitorilor fără ca fiecare colț dintr’vina să nu fie un cimitir, in care și dușmanul să-și fi lăsat morții din bielșug. De aceia din munte până în Șiroiiu se înnoiesc ceas da ceas contra-atacurile noastre , pentru păstrarea onoarei acestui veciiu și glorios neam căruia, în cele mai grele zile ale sale, Norocul, în cruzimea lui neînțeleasă, nu vrea să-i grabească măcar o clipă. Și este oare în tot ce scrie dușmanul o singură recunoaștere a vitejiei acesteia uriașe, nebune ? S’au lăsat Germanul, Ungurul o clipă înduioșați șî de falul cum se poartă o luptă ca aceasta în care se jertfește draga noastră oaste pe care am smuls o miserisi și hoților și ala cării steaguri I- am fi săruit ca niște moaște ? Au avut măcar trecâtoarea înțelegere a scopului sublim pe care-o urmărește în imolarea 4) Cetiți buletinele. Un măcelar mu le-are făcut mai triviale, în rînjirea «ara să» coste și exagerează nutprul „morților d’inanuntea lirjiilor noastre“. Și, cetind aceste rinduri de grosolan» satisfacție canibalică, la durerea nespusă care ne sfășie se adauge desgustul că am avut în joc de războiul pe care l meritam numai apărarea plină fia ssîrbă față de o baneță de bestii turbăte. N. IORGA. . CUGETARE Idealismul fără inteligență poate fi tot așade pericuios sa și inteligența fără idealism Anonim american,) B Iași, Vineri, 4 August 1917 eurv’^.rmtv«.^ *aw»s RBStftCTA și ARMIN iS1?RATÎA mm PassgM ©ara ® ® 4 3 (Ajgessiia teatnca „Thalia"! Katier: W. WiM GERMANIA ȘI EVREII „Rdchsbotn“ din Berlin e de părere că patia evreiască în Palestina se poate face supt protectorat germano-tmc. „In acest cas colocisarea evreiască ar servit“, spune ziarul, „desvotarea economică a Teresei*, ziceai brne: expansiunea germană în Orient Statal ar fi, spune Gustav von Dobbeler, „în republică Ea ar fi mai liberă dsidt S*tal promis de Engled, care dorse numai o legătură intre Egipt și Jediș. Scriitorul așteaptă ca Evreii „ofi Jurez« pămtanul, să planteze păduri și să descopere izvoare*. E interesant ce se adaugă : „Chiar dacă Evreul personal n’ar fi sgri ușor! eî ar găsi destule brațe !nr. Fedahii de acolo*. As**? pisa ar fi, față de planul eagles, „Joc contra focului*. N’am repreda ce rîndMile se urmează din articolul lui Dobb »leri dacă su îe sm culege din însuși „Buletinul birului din Copechapa de organizație sionistă*, nr. 43 din 24 iulie c,u care circulă lucrat cu mașina. Prin urmare ele nu pot caprinida mem jgnire. 1 . „Recunoacind pe dspla priceperea evreiască și part;cu!antatra de caracter a nației, care nu se poate șterge niciodată, tribuie sa recunoaștem că acista* ferim din causa ei. Evreul nu înceteizi aițiodată de-a fi Evreu, chiar cînd se zice creștin» Sentimentul nafional din el nu poate fi scăzut niciodată Dacă e German, se va lupta pentru patria germană, nu rare ori cu o viteje miauum, dar totuși Evreul nu poate nega niciodată că este patriot evreu, mai presus de patriotismul său ger.? au, că con kneatul său de comunitate evreiască pune toate celelalte sentimente absolut în linia a doua. Di aceia Evreul rămîne un străin, chiar dacă e foarte activ în viisța culturală germană, un it Sin pentru cea mai adeseă gindire și simțire a noastri. „El se amestecă în politica noastră cu un zel fanatic. Pentru noi e jenant. Evreul poate s’oea razna fără cumpănire! dar de fapt el este departe de sufletul național german. Spiritul evreiesc sîsimă orice te bucăți și înseamnă cu de -amănuntul supt legi de utilitate și de naționalitate, dar el mi e în stare să înțeleagă inspirațiile de închipuire o creațiune ale spiritului gorisn. Evreul este lege, noi stetem credinți ! „O emigreție evreiască ne-ar libera de fapt sare, care se lasă greu pe politica noastră pe arta noastră, pe presa noastră, pe comerțul și indistria noastră. Noi am putea să na desvoitim pe noi ieșise Sstr’un chip mai național german și n'am mai fi ssilit să ei împotrivim tcheme’ei Evreului, așa cum jrtezește la voi zilnic din coloanele unor anumite ziare ! „Stabilirea unui Stat evreiesc însă ar da neodihnilui popor al Evreilor o noul ee tstruită și o putere care n’ar mai fi de rugătoare, ci positive." Nai n’avem nimic da adăugit, și am a citat aceste parții germane cu titlul de; doar mentru ce drept ne am amesteca intr’a devăr In manifesteția de simpatia dintre Gerssni și Erreu-germsni pentru a le aproba sau des aproba ?—N. R. Austria care nu vrea să moară... — După cartea documentară a lui Bucquay, a l’Autriche et son avenire, 1843. — Austra, care astăzi nu vrea sa moară Ș.’a aj dorul căreia vina, In clipa din urmă și cu tot ifosul deplinei desinteresări, sora mai ties... aliata ci vina s’o moștenească, era ată dată, în lipsa acestui sprijin și acestei alianțe, m mai conștientă de destinele tragice ce o așteapta. Acum șaptezeci de ani ea își vedea moartea cu ochii. De alunii însă, uneia împrejurări — iar mai ales „dualismul“ și „tripla alianța*—au făcut-o să capete speranța solitusii ungurești și puteri prusiene. Astfel, deși capitulase ternătntru față de Ungaria la afară față de Prusia, „parvenitâ* la Imperiu, Austria visa să scape de «oarta care o așteaptă și care a pîndit stila vreme Statele cu „supuși“, dar fără unitate organică și acționar. De fapt însă,și tocmai împotriva apei matrici sale,— chiar Ungurii «’ianăuntru Gena alți salvatori au lucrat lipsirea ei. Căci din inspirația lor s’a ademenit și pe sprijinul lor s’a bizuit să iscă politica externă de agresiune care a dus-o unde se găsește. Intr’o carte ce a făcut nauît zgomot pe vremuri, tradusă , franțuzește, publicați snonimi atribuită lui Barguoy, din familia generalului cu acest nume, care luase parte te războiul de treizeci de ani, lucruile aceste si spuneau cu «sinceritatea omului îndurerat de destinul fătul ce prevede pentru patria sa., „Austria"—spunea autorul, „este o denumire pur fictivă, care, nu iesem acasă nicio ț«râ, nicio ssațiane, etician popor »numit; esteva nume de învoial& dai unei sswnimsi ds poporre, a dlror »tafiojnasi tî'te tste carscteri:?Stă prin d.iosibiri foarte hotărât?. S nt iiaiieni și Germani, Slavi și Ungaria de eplacsat noail G«man din frontura nu pomenește ori »n Știe), care împreună alcătuiasc un Imperiu austriac ; dar Austria nu exista; nu exstă niciun A^striac, nici o rasțiune austriacă și aici am existat vre odată undevaj afară poate de bucățica ateiată de pămînt din jurii Vienei. Nu stei simpsetii, nici amiatiei ale venurilor de mitate și de glorie, nico legătiră asorică între locuitorii Austriei. Etoria lor e un mare pustiu de f*pte. Kimic nu leigi unul de altul ataca popoarele" acestui Imperiu și țini niciunul între do care să tetreacă pe celelalte la număr, în inteligență, în pur are ori. te bogăție, ca să nădăjduiești că odată le-ar putea abisorbi pe cererilîe. Sentiment național, mi» drie națională, conștiința propriilor sale puteri sunt, prin urmare, sentimente cu totul străune Austriacului, privit ca Austrias... Primoismul care clocește In inima lui strimtă nu Îmbrățișează decît sătucul ori provincia n care se găsește de MISTa © N3A. m Austriac un sentiment foarte trist, fosrte copleșitor, și noi alese l-am plina...* L-a plîns și-I pltnge mult, arătînd „sistemul cangreao«* »i acestui Stat priabilist și prisagina morții ce-i va ajunge. „Deoara ce un principiu politic, o ideie cuaüimentală de Stat mare, a biruit principiul naționalităților, al tradiției, al legăturilor și a sărăcinilor de limbă și origine comună și a cîștigat in jurul lui toate energiile ce le-a găsit... Dar în această descompunere nu s’a vizat nimic care să semene măcar pe departe cu nașterea unui sentiment național» («astrisc, trebuie să adăogim noi). De aceia, autorul care vede limpede și vorbește deschis spune: „Dacă timpul în care ne găsim nu-i bine el atrabaisstat (?i noi nu vedem cum para ar fi putut, și aici autorul, cu tot patriotismul său, nu e în stare să ni-o arate), nu-i deșarte clipa !n care se vor vede« cele patru naționalități, mari și te armate, luted atitudini ostile unele contra altora și ocărind deci« un sentiment comun: aversunea față de guvern» (p. 22). Dar „un simptom și mai grav este lipsa de încredere la viitor, care dissolează pe locuitorul Imperiului austriac, faid »Și da singur socoteală, toată lumea pe țara aceasta pare a fi la prada unui presentiment sinistru* (p 23). Care » „presentimentul" acesta ? Pentru autor el e un „lucru algeu" . „E sigur lucrul,—încheie el, după ce cercetiază birocrația ucigași, smoițiuaa ștearsă, aș mai a țari idem, finanțele fără resursa —, „că «tarea de lucruri nu va putea diSi iui in Austria, așa cum este, mai mult de o generația... Amorul își va fi împlinit , nu dacă va deștepta luarea aminte a Europei, și mai aies a oamenilor nefiși și a poporului austriac, asupra unei apropiate clise, pe care unii se știesc a o ascunde de știința obștaasci, dar care tocmai din csusa acestui statens ar putea duce la o erupție cu atît mai grozavă, cu cit va fi mai neașteptată și cu cr vor fi mii ssepri grafiți pentru ca.* Eupția n’a făcut; revărsările lavei nu se pot stăvili; gam vulcanului nu si poate cîrpi; națiunila ale căror energii a eliberează își caută astăzi, peste toate piedicile unei „organistți* de salvare ține imprumut, censiile de greetate firești la frajii liberi și liberatori. Austria, «a se va sea se ucide prin „»xpediții de pedepsire*, ridicule și bibești, își vede acum curmat« cele di n urmă risufîiri ale vieții și, întoarsă asupra ființă »nie, tecăcoaie de păcate istorice, își iea toat pedeapsa lor.,,