Neamul Românesc, noiembrie 1917 (Anul 12, nr. 322-327)
1917-11-23 / nr. 322
Anil «1 XlMe& No. 322 ABONAMENTUL: Prea an in țară . 40 lei, «*»► appsie ziLBik BBraaBBBaSBgSHaSBaBB^^ 10 BAJI EXEMPLARUL In jurul Gunlerinței interaliate In sfârșit s’a adunat, Jara trecută, mul- așteptata conferință interaliată la Paris. Gue dissuțiinu s’au partat in jurul ei ! Cea d’mîăin la trebare pe care și o punea lumea era daca ea va discuta și ssopurile ds războia sau ba. Rușii din toate frasținile socialiste doriau aceasta. Voik extremiștii, acei care au biruit pe urma, pentru că lor li trebuie o pace, O pace imediată, oricare pace, formula : „fără anexări și despagubiri“ și cu ,autonomii naționale" neputindu"se menținea, li trebuie pentru a se întoarce apoi asupra vechiului și singurului dușman,,burghesul" din lăuntru, și a-i lua parnastul moșiilor, aurul blnsilor și, în numele libertății și al egalității, pină și dreptul de a participa și el la conducerea unei țeri din care raminea doar să fie expulsată, și pe vecie, întreaga clasă. Tot așa și mbnimaliștii. Iar partizanii lui Cherevsehi, ca și unii oițeri de „sistem nou“, ca Vardovsehi și Verderevsehi, atunci miniștri de Razboiiu și de Marină, pentru ca-și dădeau samă de slăbiciunea, pe mult timp cu neputință de locuit, a progat ES ® îsei militare rusești și ds din soluția morala a unei societăți obosite de războiu și mîncare, răpede, de cancerul celei mai hide anarhii. Dar Rușii singuri erau aceia cari cereau această revenire asupra programului încas de victorie. Deși socialiștii francezi respingeau cu violență ideia unor amatori la Rin, în teritoriu german, ei, ca și toți fraților de sluge cu alte idei politice, nu puteau să-și închipuie, după aîstea siting, o Europă a viitorului, asigurată pe lipsele dreptății in sfârșit dobindite, decit cu Asasia-Lorena reunită in Franța și cu schimbări In alcătuirea politici a Europei naționale, pe baza principiului naționalităților. Doar l-am auzit și aici, ln laș.", pe Albert Thomas, cum l-am auzit și pe șeful socialist belgian Vandervelde, de la însuși biroul central de odinioară al Internaționalei, și ei n’au vorbit altfel decit trimesul Amerdei sau decit dorințile noastre. S’a declarat deci, față de zbuciumul celor de la Petrograd, față de ciudatele instrucții,—cu pretenția de a fi un text definitiv, care va trebui adoptat, musai, de ceilalți—, date de sovietuci lui Scobslov, că la Paris nu se vor discuta de jos scopurile de războiu, ci numai mijloacele prin care se poate ajunge mai repede la victoria sigură și care, mai la urmă, cuprinde în ea însăși scopurile ei. Și, pentru a scăpa de amestecul „indesirabilului“ delegat al celor citeva mii, alese și nealese, din tumultuosul Sfat rusesc, s’a amânat fără termin deschiderea Conferinței. Condițiile în care ea se adună astăzi sunt din cele mai serioase. S’a produs, pe de o parte, catastrofa din Italia. Ea n’a provocat, desigur, urmările pe care le așteptau năvălitorii, răi psihologi ca totdeauna, cărora li se părea că ajunge o zguduire ca aceasta pentru ca Italia să cadă ’» genunchi Innaintea năvălitorilor. Îndrăzneață și norocoasa lovitură a produs, din potrivă, o concentrare patriotică italiană, din care nu lipsesc nici sosialiștii, fiindcă, din fericire, peste toate teoriile stă la suprafață, care sînt ale unui singure getații, se ridică !n momentele mari instinctul din adîncimi, care e al veacurilor. Și, in același timp, deschizi ad perssmtive de manevre în cîmp deschis fiesiSncî concursul trupelor franco-englese, această neașteptată Împrejurare a fixat, fără discuțiile conferinței, o mai deplină și permanentă solidaritate între luptătorii pentru aceia i csuiâ și contra acelorași dușmani. Pe de altă parte, speranțele în Rusia, fie și în Rusia dmn primăvară, au dispărut aproape cu totul. Maxmalistui, a căror mișcare» exploa Und sentimentele cele mai puternice la sufletele simple, așa de păcăjite și așa de puțin luminate, avea mai multe și&se de rum se credea, și nu numai de observatorii ușurate ci, au căpătat pe o bucată de vreme terenul. Bizara radiogramă a «Hor Troțeh și Lenin chiaml popoarele Îspase de pe Înălțimea turnului de tilcgrade fără fir de la T^rscoe-Sela. Și—nu trebuie să ne înșelăm—daca, prin cădeți, clasa mglocie ( aci de cea superioară, In sahal se află, nici nu e de vorbit) protestă contra acestei provocări, ea nu are șanse mari de a guverna, și, oricare ar fi nuanțele deosebitelor triaturi socialiste, ele văd toate numai chestia pământului și a capitalului, dorind din suflet pacea pentru a încerca, energie, și fără alte preocupații, sotația marilor probleme interne. In sfârșit, a doua zi după deschiderea ședințelor Conferinței, care s’a ântimplat să coincidă cu mtăia cuvântare a Cancelari uli »erei nouă", tunurile revanșei geraume de la Cambrai bubuie destul de puternic pentru a spune diplomaților ce s au adunat așa de greu pentru a lua măsuri care sa nu mai ceară prea curind tmp nou sfat ia încurcături nouă, că astăzi e în discuție totul, ei, dacă nu suntem la »jaaul păcii generale—și nu sintem—, am »juns la cel mai critic moment al războiului după surprinderile din 1914 iatre cei cari ieau parte la discuții sînt și trimeșii Statelor Unite. Ei represintă una din cele mai mari societăți politice ale lumii, care pregătește un uriaș avînt spre victorie. Deprinsă cu proporțiile mărețe, în toate manifestările ei, aceasta Americă vrea să le deie și intervenției sale un războiu, care va avea loc, cum de atîtea ori ni s’a spus. In primăvară, împrejurările pot da Insă un sfat In această privință și Americei, și Aliaților din Europa. Americei,—că mai mult face azi un sport, fie și mai sîrb, decit apariția cea mai impunătoare, după ce, material sau măcar moral, luptătorii ar fi zguduiți la pundle sau în hotărîrea lor. Iar Aliaților din Europa—ei nu poate fi mai mare greșeală decit aceia de a se cruța pe dinșii la așteptarea unei răsbunări care ar veni, fie și numai o clipă prea târziu. Numai așa s'ar face U Paris o operă folositoare, arätându-se, imediat, prin faptă, Germanilor că, dacă ei riscă azi totul, au în fața lor oameni cari sunt hotărîți să nu cruțe nimica. ăi«ORGA. is luna sașiilor orbi. Undeva în America, prin adîncuri tainice de ape, prin întunecimea prăpăstiilor ce se deschid între stînci, prin fundul bulboanelor negre, prin locuri pe care le găsește cu greu om,l pentru că nici raza de soare nu se coboară, în veșnicii, pănă acolo, trăiesc, se bucură, se zbat, se hrănesc, se înmulțesc, mor, peștii orbi. Mai multe feluri, pe care naturalistul le osebește cu cea mai mare îngrijire și pe care le recunoaște cu bucurie de cîte ori o mină fericită râsbate pănă la tainița cea cu atîta grijă căutată, descoperită așa ele fericit de un pește care vedea, luată în stăpînire ca să nu mai fie de nevoie vederea și transmisă urmașilor tot așa de orbi ca și dînsul. Se deosebesc între ei ca făptură, dar un lucru-i face să fie confundați de lumea profană în același nume, lipsa organelor înțelegerii luminoase și orientării sigure în această lume a lui Dumnezeu. Și totuși generațile care se urmează în acea bană neturbuită de raze sa nasc cu putința de a vedea. „Ochiul începe a se desvolta în chip natural“, spune omul de știință, „dar, îndată, întăiu una și apoi altă parte din ochiu da înnapoi, se oprește în desvoltare și, mai curînd ori mai târziu, pornește a degenera, așa nicit la cei foarte bătrîni nu rămîne nimic decit pigment“ — colorația pielei unde a fost ochiul — „și puține bucăți de zgîrc“. Ochiul era nefolositor și, în permanenta lipsă a luminii, el s’a stins, s’a șters, rămîind numai din ei o pată și o zgancă. Dar cîtă fericire e acolo în adînc, unde este hrană și răcoare și liniște și siguranță și se poate face și dragoste... Și nu știu de ce, în mijlocul atîtor vești de zavere și răsturnări, mă gîndesc ce ar fi dacă în această bună lume mulțămită ar râsbate, miloasă, raza de soare pe care neam de neamul lor n’a văzut-o chiar în anii de tinerețe cînd aveau ochi ca să nu zărească nimic cu dînșii. Ce nenorocire, Doamne între bunele vietăți! Ce nestîmpăr, ce freamăt, ce desperată mișcare, fără rost, fără scop! Cei cari zăresc ar înțelege toate lucrurile pe dos; în frații lor cei buni și drepți, cu cari împărțiau liniștea întunerecului, ar vedea poate cine știe ce grozave fiare de apă, asupra cărora s’ar asvîrli furioși ca să se răspingă, să le distrugă. Și adulții, cari au numai umbră înnaintea lor, moșnegii complect fără vedere ,și ar încorda puterile lor pentru o luptă învierșunată contra acelora în cari n’ar mai recunoaște pe fiii și nepoții lor. Pentru întâia oară prăpastia, bulboana s’ar umplea de sînge... Și raza, speriată de ce a făcut, s’ar întoarce cu desgust din locul unde atîția ani trăiseră în pace și fericire, cu miile, peștii cei orbi.... N. IORGA. Grimmit Ibi ümiiifch. La New-York 21.000 de copii învață în școlile germane, mult I. ^,iH l|i8f^i,IHl|»iTiiBn-im- iar și, Ja 23 Novembr« 1917. Manctor: N. BOUfSn SONET M. S. REGINEI, visitînd frontul Stea revărsătoare de lumină, Răsărită ’« ceasul suferința, Vii de unde-așteaptă ’» prag părinții Și copiii dorul și-l suspină. Ce împrospătare aduci credința ! Crește-va în inimi iar grădină Din pustiul trist și pe ruină ? Spune: Tu, izvor al biruința. Spune: mult mai este pan’ la Tisa? Dunărea ne-a dat de-acum uitării ? Drumul peste Fiut închisu-ni-s’a ? Visul sfint o să ni se ’mplinească?— Noi, în schimbul harului sperării, Iți vom da coroană ’mpărătească. Locotenentul Teodorescu C., din reg. 8 vînători, P. A. CUGETĂRI Dacă speța umană ar fi osîndită să piardă cu totul unul din cee două ordine de adevăruri , sau toate adevărurile matematice sau toata adevărurile morale, eu *ic că n’ar trebui să stea pe gînduri a jertfi adevărurile matematice. Căci, dacă toate adevărurile matematice s’ar pierde, lumea industrială, lumea materială ar suferi, fără îndoială, o mare pagubă, un detrient imens ; dar, dacă omul ar pierde unul singur din acele adevăruri al căror vehicul sunt studiile literare, omul însuși, omenirea toată ar peri.(Lamartine.) Păreri evreiești Foaia evreiască amtricmă The Meccabaeism (Septembn) vorbește deapra acei propagandiști antinaționali din Ammlcn, de origini Evrei rari, cari, ca Max Goldfarb, au alergat în Rusia pentru a face cea mai Invierșuntă, propagandă pacifistă. Și ea judecă astfel: „Ce drept au ci să vorbească nu numile Evreilor din America nu știe nimicicatu numele Evreilor din Rusia, cari sunt în stare a vorbi pentru iá rușii. Acești extremiști și colaboratorii lor ruși pun în primejdie, tun numai libertățile ciștigate de poporul rusesc, dar el aștern și calea pentru un val de antice<mism, care nu se va mărgini la teritoriul rusesc... Presa evreiască socialistă americană, care sprijină pe mizemiștii din Rusia, nu contribuie la buna stare a Evreilor în Rusia, ci adaugă mai mult la crearea unui spirit de fărădelege, din care poate sa lasă domnia Teroarei.“ Foaia e de părere că „numai războnul poate ucide razboiul. Dacă nu se recunoaște această tanie și nu se lucrează conform ei, lumea va fi la discreția sălbatecului cu măciuca, in stare să iea pentru el lumea toxtă atunci cînd față de armele lui de omor și jaf n ar intimpina nicio împotrivire.“ 0 Americani despre rizmul nostru Rizbnisl Impot dre Rmaind este un războua de răzbunare, din petea Guatásiei, pentru că nu s-a reușit să se latin Afi do asinațienes ei asupra României. Prințul Carol de Hosszaikra, prin naștere, educație și inciinrțe, a fost din semnalul Germaniei pe tronul Romăniei, presedind pe actualul Rege Ferdinand. Supt domnia lui România a devenit vasala Germaniei. Germania a ajutat mult la diVorsarea economică a Rimăniei, dar pentru aceasta România a fost pentru Germann un teren bun și profitabil de exstantare. Cad, pe dnd împrumuta mica țară cu bani, ea a căutat ca banii ale cheltuiască in Germania. Așa. In 1914, aproape tot armamentul României a’a ficut in Germania. Acest echipament era distil de bun pentru paradă, dar, cind a venit războiul, s’a văzut că tunurile românesti Krupp troiesau numai la o jumătate distanță de cum trăgeau aceleași tunuri făcute de aceiași fabrică—pentru Germania. Regele Ferdinand, venind pe tron ataci timp dept începerea războiului, s’a smuls trupește și sufletește din țigâturile și afecțiunile familiare și, Împreună cu Patria lui adoptivă, a Intrat în războiu alături de Aliați împotriva Germensiei, țara la care s’a născut. Și, așa, Germania n’a cruțat această țară di nicio anterioță și meserie, crez nndi, lovind la poporul ei, lovește n R*gdslui. Situațiunea Riviei iarăși a complicat programul Romăniei de războiu G mitral Țarului Rusiei avea cunoștință de Basputin României pentru clasi Aliaților. In loc să grăbească trimeterea material ior trimese României de Fresța și Anglia, Rusia n’a luat nicio măsuri sfi le transporte, ci a căutat să le fie și să fxtrize trimiterea tot pe dt a fost cu putință. Trupele promise nu au«a tims nici ch’ar in momentuUlad Germanii au ocupat Bucureștii. Armata romlni, compusă din 450 000 de soldați, avea despirat un front de 1.350 chilometri, care, afară de ajutorul nemulțămitor, de pe frontiera Rund a fost amenințat de tot îe Stude. Frontul anglo francez, de la Mare și pănă la Munții Vosgi, este mmm de 800 de chilorisiri. Armata Romăniei a fost prea slabă pentru această Încercare,— du a lovit. Armata română a pierdut un sfert din tăria ei. Dar un retrag raa ei a luat toata populția blibicească de la zece ani la sub și din aceștia au reconstruit smsu, întreaga Raaäaia auf sie. Regile și Regina ei st fer. Dra Fuller are un pachet ds hirtii, toate cu margin de cernui», de la familia rega’fl. Esaut de Is Régiós Maria, scrise cu mina ei er are și tare. Smsauii au fsat trimese dre Fa!>lor de un om specil trimes de Rrgnă. fetă cileva fragmente dastrucarea ei: „Curajul ia:£ nu m’s părăsit, și păife acum, spiritul a *»mi e de xirosit. Stat o femeie c*re -nțeleg sotul. T.eb^ie ^ merea «8 Ss» sistuuorea ș ■ onsota tasiei poporului miau, și nimfc dacă« ce văd, nu trebuie să mă tu pSimiste. Nicio ntenorocire sau mizerie au nu« mai poate înfricoși ; tindesc numai findet trebuie să mi a jst poporul. M ales fmi cate limpede, atunci cînd trebuie să da sfaturi; ia; voices mi-e duoasă cu acei ce trebuiesc compătimiți și at&tinu’o «Ute de pilos, oii puteau că pentru acei oi »u trebuința di ajutor. N meni nu m’a văzut vreodată primind, și anexata un »eo fiu că sunt indiferentă ori cu inima impietată, ci pentru că secrămie mere trebuie să le vad numai eu , trebuie să mă tonsum și să tac. „N’am avut intenția de a deveni egoistă In dureresi mea ; lacrămile îmi curg nevăzute. în aceste zile, fiii altor regime a.’*« f«*t o morți pe chipul ne lupta, și pierderea fiu:hi mieu mă face să înțeleg In de fjem durerea și lecrămiie attio» mii de mame.“ — Acestea siet îu privire la Eorta poftului Mickv, moarte cursau<imt dopa «sa atac ds febă fif >idă, de care micul prinț al a tmbolsăvii samn ded n ște bomboane ce conțiocau microbi și care