Neamul Românesc, noiembrie 1917 (Anul 12, nr. 322-327)

1917-11-23 / nr. 322

Anil «1 XlMe& No. 322 ABONAMENTUL: Pr­ea an in țară . 40 lei, «*»► appsie ziLBik­ BBraaBBBaSBgSHaSBaBB^^ 10 BAJI EXEMPLARUL In jurul Gunlerinței interaliate In sfârșit s’a adunat, Jara trecută, mu­l- așteptata conferință interaliată la Paris. Gu­e dissuții­nu s’au partat in jurul ei ! Cea d’mîăin la trebare pe care și o punea lumea era daca ea va discuta și ssopurile ds războia sau ba. Rușii din toate frasținile socialiste doriau aceasta. Voik ex­tremiștii, acei care au biruit pe urma, pentru că lor li trebuie o pace, O pace imediată, oricare pace, formula : „fără anexări și despagu­­biri“ și cu ,au­tonomii naționale" neputindu"se menținea, li trebuie pentru a se întoarce apoi asupra vechiului și singurului dușman,,bur­­ghesul" din lăuntru, și a-i lua pa­rnastul moșiilor, aurul blnsilor și, în numele libertății și al egalității, pină și dreptul de a participa și el la conducerea unei țeri din care raminea doar să fie expulsată, și pe vecie, întreaga clasă. Tot așa și mb­nimaliștii. Iar partizanii lui Che­­revsehi, ca și unii oițeri de „sis­tem nou“, ca Vardovsehi și Ver­­derevsehi, atunci miniștri de Raz­­boiiu și de Marină, pentru ca-și dă­deau samă de slăbiciunea, pe mult timp cu neputință de locuit, a pro­gat ES ® îsei militare rusești și ds din soluția morala a unei societăți obo­site de războiu și mîncare, răpede, de cancerul celei mai hide anarhii. Dar Rușii singuri erau aceia cari cereau această revenire asupra pro­gramului în­cas de victorie. De­și so­cialiștii francezi respingeau cu vio­lență ideia unor am­atori la Rin, în teritoriu german, ei, ca și toți frați­lor de sluge cu alte idei politice, nu puteau să-și închipuie, după aîstea si­ting, o Europă a viitorului, asigu­rată pe lipsele dreptății in sfârșit do­bindi­te, decit cu As­asia-Lorena re­unită in Franța și cu schimbări In alcătuirea politici a Europei națio­nale, pe baza principiului naționa­lităților. Doar l-am auzit și aici, ln laș.", pe Albert Thomas, cum l-am auzit și pe șeful socialist belgian Vandervelde, de la însuși biroul central de odinioară al Internațio­nalei, și ei n’au vorbit altfel decit trimesul Amerdei sau decit dorin­­țile noastre. S’a declarat deci, față de zbu­ciumul celor de la Petrograd, față de ciudatele instrucții,—cu pretenția de a fi un text definitiv, care va trebui adoptat, musai, de ceilalți—, date de sovietuci lui Scobslov, că la Paris nu se vor discuta de jos scopurile de războiu, ci numai mij­loacele prin care se poate ajunge mai repede la victoria sigură și care, mai la urmă, cuprinde în ea însăși scopurile ei. Și, pentru a scă­pa de amestecul „indesirabilului“ delegat al celor citeva mii, alese și nealese, din tumultuosul Sfat ru­sesc, s’a amânat fără termin des­chiderea Conferinței. Condițiile în care ea se adună astăzi sunt din cele mai serioase. S’a produs, pe de o parte, ca­tastrofa din Italia. Ea n’a provo­cat, de­sigur, urmările pe care le așteptau năvălitorii, răi psihologi ca totdeauna, cărora li se părea că ajunge o zguduire ca aceasta pentru ca Italia să cadă ’» genunchi Innaintea năvălitorilor. Îndrăzneață­­ și norocoasa lovitură a produs, din potrivă, o concentrare patriotică italiană, din care nu lipsesc nici sosialiștii, fiindcă, din fericire, peste toate teoriile stă la suprafață, care sînt ale unui singure g­etații, se ridică !n momentele mari instinc­tul din adîncimi, care e al veacu­rilor. Și, in același timp, deschi­zi ad perssmtive de manevre în cîm­p deschis­­ fi­esiSncî concursul trupelor franco-englese, această ne­așteptată Împrejurare a fixat,­­­ fără discuțiile conferinței, o mai deplină și permanentă solidaritate între luptătorii pentru aceia­ i csuiâ și contra acelorași dușmani. Pe de altă parte, speranțele în Rusia, fie și în Rusia dmn primăvară, au dispărut aproape cu totul. Max­­malistui, a căror mișcare» exploa­ Und sentimentele cele mai puter­nice la sufletele simple, așa de pă­­căjite și așa de puțin luminate, avea mai multe și&se de rum se credea, și nu numai de observa­torii ușurate ci, au căpătat pe o bucată de vreme terenul. Bizara radiogramă a «Hor Troțeh și Lenin chiaml popoarele Îs­pase de pe Înălțimea turnului de tilcgrade fără fir de la T^rscoe-Sela. Și—nu tre­buie să ne înșelăm—daca, prin că­deți, clasa mglocie ( aci de cea superioară, In sa­hal se află, nici nu e de vorbit) protestă contra a­­cestei provocări, ea nu are șanse mari de a guverna, și, oricare ar fi nuanțele deosebitelor triaturi so­cialiste, ele văd toate numai ches­tia pământului și a capitalului, do­rind din suflet pacea pentru a în­cerca, energie, și fără alte preocu­pații, sotația marilor probleme in­tern­­e. In sfârșit, a doua zi după des­chiderea ședințelor Conferinței, care s’a ântimplat să coincidă cu mtăia cuvântare a Cancelari uli »erei nouă", tunurile revanșei geraume de la Cambrai bubuie destul de puternic pentru a spune diploma­ților ce s au adunat așa de greu pentru a lua măsuri care sa nu mai ceară prea curind tmp nou sfat ia încurcături nouă, că astăzi e în discuție totul, ei, dacă nu suntem­ la »jaaul păcii generale—și nu sin­­tem—, am »juns la cel mai critic moment al războiului după sur­prinderile din 1914 iatre cei cari ieau parte la dis­­cuții sînt și trimeșii Statelor Unite. Ei represintă una din cele mai mari societăți politice ale lumii, care pregătește un uriaș avînt spre victorie. Deprinsă cu proporțiile mărețe, în toate manifestările ei, aceasta Americă vrea să le deie și intervenției sale un războiu, care va avea loc, cum de atîtea ori ni s’a spus. In primăvară, împrejurările pot da Insă un sfat In această privință și Americei, și Aliaților din Europa. Am­ericei,­—că mai mult face azi un sport, fie și mai sîrb, decit a­pariția cea mai impunătoare, după ce, material sau măcar moral, lup­tătorii ar fi zguduiți la pu­ndle sau în hotărîrea lor. Iar Aliaților din Europa—e­i nu poate fi mai mare greșeală decit aceia de a se cruța pe dinșii la așteptarea unei răsbunări care ar veni, fie și numai o clipă prea târziu. Numai așa s'ar face U Paris o operă folositoare, arätându-se, ime­diat, prin faptă, Germanilor că, dacă ei riscă azi totul, au în fața lor oameni cari sunt hotărîți să nu cruțe nimica. ăi«­­ORGA. is luna sașiilor orbi. Undeva în America, prin adîncuri tai­nice de ape, prin întunecimea prăpăstiilor ce se deschid între stînci, prin fundul bul­boanelor negre, prin locuri pe care le gă­sește cu greu om,l pentru că nici raza de soare nu se coboară, în veșnicii, pănă acolo, trăiesc, se bucură, se zbat, se hră­nesc, se înmulțesc,­ mor, peștii orbi. Mai multe feluri, pe care naturalistul le osebește cu cea mai mare îngrijire și pe care le recunoaște cu bucurie de cîte ori o mină fericită râsbate pănă la tainița cea cu atîta grijă căutată, descoperită așa ele fericit de un pește care vedea, luată în stăpînire ca să nu mai fie de nevoie vederea și transmisă urmașilor tot așa de orbi ca și dînsul. Se deosebesc între ei ca făptură, dar un lucru-i face să fie con­fundați de lumea profană în același nume, lipsa organelor înțelegerii luminoase și o­­rientării sigure în această lume a lui Dum­nezeu. Și totuși generaț­ile care se urmează în acea ba­nă neturbuită de raze sa nasc cu putința de a vedea. „Ochiul începe a se desvolta în chip natural“, spune omul de știință, „dar, îndată, întăiu una și apoi altă parte din ochiu da înnapoi, se o­­prește în desvoltare și, mai curînd ori mai târziu, pornește a degenera, așa nicit la cei foarte bătrîni nu răm­îne nimic decit pig­ment“ — colorația pielei unde a fost ochiul — „și puține bucăți de zgîrc“. Ochiul era nefolositor și, în permanenta lipsă a lu­minii, el s’a stins, s’a șters, rămîind nu­­mai din ei o pată și o zgancă. Dar cîtă fericire e acolo în adînc, unde este hrană și răcoare și liniște și sigu­ranță și se poate face și dragoste... Și nu știu de ce, în mijlocul atîtor vești de zavere și răsturnări, mă gîndesc ce ar fi dacă în această bună lume mulțămită ar râsbate, miloasă, raza de soare pe care neam de neamul lor n’a văzut-o chiar în anii de tinerețe cînd aveau ochi ca să nu zărească nimic cu dînșii.­­ Ce nenorocire, Doamne între bunele vietăți! Ce nestîmpăr, ce freamăt, ce des­perată mișcare, fără rost, fără scop! Cei cari zăresc ar înțelege toate lucrurile pe dos; în frații lor cei buni și drepți, cu cari împărțiau liniștea întun­erecului, ar vedea poate cine știe ce grozave fiare de apă, asupra cărora s’ar asvîrli furioși ca să se răspingă, să le distrugă. Și a­­dulții, cari au numai umbră înnaintea lor, moșnegii complect fără vedere ,și ar în­corda puterile lor pentru o luptă învier­­șunată contra acelora în cari n’ar mai re­cunoaște pe fiii și nepoții lor. Pentru în­tâia oară prăpastia, bulboana s’ar umplea de sînge... Și raza, speriată de ce a făcut, s’ar în­toarce cu desgust din locul unde atîția ani trăiseră în pace și fericire, cu miile, peștii cei orbi.... N. IORGA. Grimmit Ibi ümiiifch. La New-York 21.000 de copii învață în școlile germane, mu­lt I. ^,­iH l|i8f^i,IHl|»iTiiBn-im- iar și, J­a­ 23 Novem­br« 1917. Manctor: N. BOUfSn SONET M. S. REGINEI, visitînd frontul Stea revărsătoare de lumină, Răsărită ’« ceasul suferința, Vii de unde-așteaptă ’» prag părinții Și copiii dorul și-l suspină. Ce împrospătare­ aduci credința ! Crește-va în inimi iar grădină Din pustiul trist și pe ruină ? Spune: Tu, izvor al biruința. Spune: mult mai este pan’ la Tisa? Dunărea ne-a dat de-acum uitării ? Drumul peste Fiut închisu-ni-s’a ? Visul sfint o să ni se ’mplinească?— Noi, în schimbul harului sperării, Iți vom da coroană ’mpărătească. Locotenentul Teodorescu C., din reg. 8 vînători, P. A. CUGETĂRI Dacă speța umană ar fi osîndită să piardă cu totul unul din ce­e două ordine de adevă­ruri , sau toate adevărurile matematice sau toata adevărurile morale, eu *ic că n’ar trebui să stea pe gînduri a jertfi adevărurile matema­tice. Căci, dacă toate adevărurile matematice s’ar­ pierde, lumea industrială, lumea materială ar suferi, fără îndoială, o mare pagubă, un de­­tr­ient imens ; dar, dacă­ omul ar pierde unul singur din acele adevăruri al căror vehicul sunt studiile literare, omul însuși, omenirea toată ar peri.(Lamartine.) Păreri evreiești Foaia evreiască amtricmă The Meccabaeism (Septembn) vorbește deapra acei propagandiști anti­­naționali din Ammlcn, de origini Evrei rari, cari, ca Max Gold­­farb, au alergat în Rusia pentru a face cea mai Invierșuntă, pro­pagandă pacifistă. Și ea judecă astfel: „Ce drept au ci să vor­bească nu numile Evreilor din America nu știe nimici­­ca­tu numele Evreilor din Rusia, cari sunt în stare a vorbi pentru iá rușii. Acești extremiști și colabo­ratorii lor ruși pun în primejdie, tun numai libertățile ciștigate de popor­ul rusesc, dar el aștern și calea pentru un val de antice<­mi­sm, care nu se va mărgini la teritoriul rusesc... Presa evreiască socialistă americană, care spri­jină pe mizemiștii din Rusia, nu contribuie la buna stare a Evrei­lor în Rusia, ci adaugă mai mult la crearea unui spirit de fărăde­lege, din care poate sa lasă dom­nia Teroarei.“ Foaia e de părere că „numai războnul poate ucide razboiul. D­acă nu se recunoaște această tanie și nu se lucrează conform ei, lumea va fi la discreția sălbatecului cu măciuca, in stare s­ă iea pentru el lumea toxtă atunci cînd față de armele lui de omor și jaf n ar intimpina nicio împotrivire.“ 0 Americani despre rizmul nostru Rizbnisl Impot dre Rmaind este un războua de răzbunare, din pe­tea Gu­­atásiei, pentru că nu s-a reușit să se latin Afi do asinațienes ei asupra Româ­niei. Prințul Carol de Hosszaikra, prin naștere, educație și inciinrț­e, a fost din semnalul Germaniei pe tronul Romă­niei, presedind pe actualul Rege Ferdinand. Supt domnia lui România a devenit va­sala Germaniei. Germania a ajutat mult la di­Vo­rsa­rea economică a Rimăniei, dar pentru aceasta România a fost pentru Germann un teren bun și profitabil de exstantare. Cad, pe dnd împrumuta mica țară cu bani, ea a căutat ca banii al­­e cheltu­iască in Germania. Așa. In 1914, aproape tot armamen­tul României a’a ficut in Germania. A­­cest echipament era distil de bun pen­tru paradă, dar, cind a venit războiul, s’a văzut că tunurile românesti Krupp troiesau numai la o jum­ătate distanță de cum trăgeau aceleași tunuri făcute de aceiași fabrică—pentru Germania. Regele Ferdinand, venind pe tron ataci timp dept începerea războiului, s’a smuls trupește și sufletește­ din țigâtu­rile și afecțiunile familiare și, Împreună cu Patria lui adoptivă, a Intrat în răz­boiu alături de Aliați îm­potriva G­erme­­nsiei, țara la care s’a născut. Și, așa, Germania n’a cruțat această țară di nicio anterioță și meserie, crez nn­di, lo­vind la poporul ei, lovește­­ n R*gds­lui. Situațiunea Riviei iarăși a complicat programul Romăniei de războiu­ G mi­tral Țarului Rusiei avea cunoștință de B­asputin României pentru clasi Aliați­­lor. In loc să grăbească trimet­erea ma­terial ior trimese României de Fresța și Anglia, Rusia n’a luat nicio măsuri sfi le transporte, ci a că­utat să le fie și să fxtriz­e trimiterea tot pe dt a fost cu putință. Trupele promise nu au«a tim­­s nici ch’ar in momentuUlad Germanii au ocupat Bucureștii. Armata romlni, compusă din 450 000 de soldați, avea de­spirat un front de 1.350 chilometri, care, afară de ajutorul nemulțămitor, de pe frontiera Rund a fost amenințat de tot­ îe Stude. Frontul anglo francez, de la Mare și pănă la M­unții Vosgi, este mmm de 800 de chi­­lorisiri. Armata Romăniei a fost prea slabă pentru această Încercare,— du a lovit. Armata română a pierdut un sfert din tăria ei. Dar­­ un retrag raa ei a luat toata populția blibicească de la zece ani la sub și din aceștia a­u reconstruit s­msu, întreaga Raaäaia auf sie. Regile și Regina ei st fer. D­ra Fuller are un pa­chet ds hirtii, toate cu margin de cernu­i», de la familia rega’fl. E­s­a­ut de Is Ré­giós Maria, scrise cu mina ei er are și tare. Smsauii au fsat trimese d­re Fa!>­lor de un om specil trimes de Rrg­nă. fetă cile­va fragmente d­­a­strucarea ei: „Curajul i­a:£ nu m’s părăsit, și păife acum, spiritul a *»mi e de xirosit. Stat o femeie c*re -nțeleg sotul. T.eb^ie ^ me­­rea «8 Ss» sistuuorea ș ■ onsota tasiei poporului miau, și nimfc d­a­c­ă« ce văd, nu trebuie să mă tu­ pSimiste. Nicio nte­norocire sau mizerie au nu« mai poate în­­fricoși ; tindesc­ numai findet trebuie să­ m­i a j­st poporul. M ales fmi cate lim­pede, atunci cînd trebuie să d­a sfaturi; ia; voices mi-e du­oasă cu acei ce tre­­buiesc compătimiți și at&t­inu’o «Ute de pilos, oii puteau că pentru acei oi »u trebuința di ajutor. N­ meni nu m’a vă­zut vre­odată pri­mind, și anexata un »eo fiu că sunt indiferentă ori cu inima impietată, ci­ pentru că secrăm­ie mere trebuie să le vad numai eu , trebuie să mă tonsum și să tac. „N’am avut intenția de a deveni egoistă In dureresi mea ; lacrămile îmi curg ne­­văzute. în aceste zile, fiii altor regime a.’*« f«*t o mo­rți pe chipul ne lupta, și pierderea fiu:hi mieu mă face să înțeleg In de fjem durerea și lecrămiie attio» mii de mame.“ — Acestea siet îu privire la Eo­rt­a poftu­lui M­ickv, moarte curs­a­u<imt dopa «sa atac ds feb­ă fif >idă, de care micul prinț al a tmbolsăvii samn ded n ște bomboane ce conțiocau microbi și care

Next