Neamul Românesc, septembrie 1918 (Anul 7, nr. 241-270)

1918-09-01 / nr. 241

Clasa conservatoare O clasă conservatoare poate fi folositoare unui Stat mare, unui Stat mic care e inconjurat de State mari sau care e cuprins de dînsele pe o parte din hotarele sale măcar, o asemenea clasă îi e o necesitate. Evident că azi nimeni nu vorbește de cucerire chiar după ce a făcut-o și atunci cînd nu dorește nimic mai mult decit să facă altă cucerire. Dar asemenea tendințe sînt în firea omului, încă din vremea cînd un barbar mai fălcos nu dormia nopțile de dorința de a scoate din locuința lacustră ori din peștera de lîngă dînsul pe un alt barbar căruia mila zeilor umanității primitive îi dăduse ciolane mai slabe. Ni se făgăduiește, ca o ispășire pentru ce-am trăit să vedem că se face cu o civilisație la care am lucrat cu toții, că asemenea tendinți se vor împiedeca pe viitor. Nu știu cine care se prăpădește — și nu fără motiv — după doctrinele lui Romain Rolland, pacifistul francos retras în Sințeza pentru a predica mai în răgaz doctrina lui de frăție cu aceia cari pentru luptătorii de acasă se numesc inimicii, nu știu ce gazetar bucureștean nu spune că originalul cugetători politic se gîndește la o educație a umanității în acest sens. Dar până atunci singele fierbe în vinele omului pofticios. Și, atîta vreme cu acest singe cere cu voluptate vlaga popoarelor mai slabe, acestea, dacă le-a ajutat borecul să-și facă un Stat, au cel mai mare interes ca schimbările ce se petrec în interiorul acestui Stat potrivit cu vremea să nu se facă pe calm revoluției, unei brusce comori, care amorțește brațul epurării, ci pe calea unei legalități pe atît de prudentă în formă, pe cit trebuie să fie ăe hotărîtâ în fond. Dar aceasta înseamnă conservatismul pentru oamenii culți și cuminți, nu opunerea zadarnică față de legile sociale, ci servirea lor inteligentă. Cu alte cuvinte nu sistemul opus naturii înseși — așa de prostește ! —, ci metoda pusă în serviciul acestei naturi, care și ea, afară de cazuri extrem de rare, e evoluționistă, și nu revoluționari. HjDe acest conservatism au nevoie , ieste Statele, și cele mici in nudul întăi”. Pentru a-l avea însă li trebuie un Instrument, și acel instrument nu poate fi decît o clasă. Se crede de obiceiu că această clasă ar putea să vie din vechea nobilime ori din bogătașii mamei, la care să l se adauge apoi parveniții doritori de a - și lustrui și cîți intelectuali ambițioși. HK © rotori. în nevoie de public sunt InécMag^pentru ca lucrurile să se peteaca după_cuviință.__ |^Și ,rpealocureasa înercat a se da | |în. acefet .chip sdf^țîiSK^noderne Iuneakta dp .care, au netro pentru a r Xsprijini rosipger frea p^tpil&M^ure. I I Căci, dacă reveliția|>a lal^viratăl este îndeobște înlocuirea violentă a unei clase decăzute printro clasă proaspătă pe frontul muncii naționale, revoluția cea falsă, anarhia ideologică, frămîntată de grandomanii cu gura mare, nu e decit această rostogolire a unor pături nesigure. O asemenea risipire cu sunet și praf, menită să acopere totul, orice ar fi să iasă apoi din ruine, nu se poate opri prin elemente strinse cine știe cum, prin laturi întîmplător legate numai de dorința de a păstra, de-a figură, de-a domina. Trebuie o clasă unitară, o veche clasă unitară. Și această clasă unitară, trebuie să fie din acelea care păstrează contactul cu natura și înțeleg legile ei, nu din cărțile pe care proștii le fac dea valma cu cuminții și ignoranții în întrecere cu învățații, ci din spectacolul zilnic al acestei naturi. Lucrătorul din fabrică vede mersul pripit al mașinei sale, pe care el o j poate schimba și strica precum voiește țeraAul, acela vede necesitatea neîntâurită a naturii, de care el nu se poate atinge, cu folos pentru dînsul, decit pentru a o servi. Cel dintăiu ajunge a crede că totul poate pleca de la el, după nevoile ca și după simplele lui închipuiri, că el e atotputernicul creator care face, drege și sfarmă—cu puteri divine, pe cînd cel de-al doilea își dă samă, e silit a-și da samă că el e numai un umil colaborator al unor puteri neasămănat mai mari decît dinsul. Unul se asfixiază în formule, cu ochii la un zid mort făcut de dînsul însuși ; cellalt răsuflă larg un ater care se întinde la nesfîrșite depărtări în jurul planetei înseși unde-i e dat să locuiască. Și unul și altul sînce-i face mediul, Societatea are nevoie de încrederea în sine, de avîntul, de vioiciunea muncitorului, chiar de presumpția și de zburdăciunea lui, dar ea ar peri fără sprijinul puternicei spinări răbdătoare a celuilalt. Line n’are Jeran, să și-o facă, zice azi Anglia; cine are, să nu și piardă, trebuie să se strige altora. Și astfel aceștia să fie îndemnați a desâvîrși caracterul țeranului pentru ca el să fie elementul de conservație indispensabil. Aceasta nu se poate însă decît atunci cînd el e omul pămintului său Dej a avut, redă i-l ; de nu l-a avut, caută să-i ajuți a-l căpăta. Proletarul de la țară, de care vorbesc unii, nu e un țeran, e mai rău decît un țeran, fiindcă, tot așa de volatil în viața lui materială—și prin această și în viața morală— ca și muncitorul, n'are nici putința de a se lumina necontenit, nici solidaritatea aceluia. Să nu prefacem în praf temelia de granit a acestei țeri, în momentul Cînd alții fac din praful lor, dacă nu granitul care sar dori, măcar un ciment de resistență. H. [ORGA I declarația i lai Sanaa Zarifiorgmmani aflători la Viena, Bir Ian, Cancelaria austriac, li a spus, Intre altele, că .gozav da mult sînge și nesfârșită distrugere de averi scumpe ale pământului nostru chinuit va trebui să coste până ce sfîrșitul războiului se va putea ajunge printr o zdrobire militară a protvnicului,, dacă măcar aceasta e cu piață" (wenn dies überhaupt möglichist). Ei t’a mai întrebat de ce sa se faci „păcatul siu de centre“ de „a voi să se distrugă cu totul clădirea celor săvîrșite cu vremea, care, desigur, ici și colo, au nevoie de îndreptare, dar se și pot îndrepta“ ; o altă formă, un „paradis al viitorului“, ar are prea mari jertfe. De altfel și furt, vărsarea da sînge s'ar putea ajunge la o înțelegere (Verständigung). Austria e get* a satisface progresului „în toate, chestile umanității, dreptății și viitoarelor legături între popoare*, mulțuminia și numai a-și „apăra dreptul". S'ar putea și fără nego tied de pace „așa o convorbire] (Aussprache) informativă directă*.] „Foate atunci să nu mai fie nevoie de continuarea furiei.“ (Censurat) Ambasadorul german «’« munțâmît a răspunde să presame datoria de a scurte adevărul. (Cens arat) Contele Czernin se ocupă în „Neue Freie Presse“ de viitoarea pace generală și ligă a popoarelor și propune ca Puterile Centrale să prelucreze principiile fundamentale ale acestei nouă orînduieli a lumii”. El urmează așa : „ De pe malul Dunării trebuie să răsune în lume strigătul: treziți-va ! Treziți vă din acest vis râu de sînge și de silă; un viitor nou, mai bun trebuie făcut, războiul ca mijloc al politicei trebuie combătut.* (Censwat) Restituire de moaște Sa« »das fnnapci la Suceava, din] Vienewossîeie Sfiatsîni Ioan sei Nob. 1 Isnafafarea înponesă laponesii sunt acum la 630 km. Nord de Vladivostok ocupînd Habarovsciîl. O mii de prisonieri germani întovărășesc pe maximaMștîi cari se retrag. Papa și pacea Vești, de izvor german, din Svițera pretind că Papa ar fi gata de o nouă intervenție pentru pace. (Cons «îrat) ȘTIRILE ZILE! -(CLer?t) Un Stat „național* In Bulgaria de la 191c, erau is mre 813 Bulgari, 108 Turci, 28 Țigani, 10 Greci, 9 Evrei, 3 Armeni, 2 Sovi de altă nație, 29 de Germani, Austrieci, Ungari, etc. Ca număr al străinilor: 8.632 supuși turci, 6.314 austro-ungari, 3 9S5 greci, 2.357 sîrbi, 2.229 germani, 405 francesî, 285 persani, 176 muntenegreni și 120 de Kcgieni. Un toast La prînzul dat H «imanului Scvro«pssSze ei, Împăratul Wilhelm a vorbit despre glorioasa istorie s Ucrainei“ despre independenta ei, ca și despre folos see ce vor resulta din conlucrarea cu trupele de ocupație, în condiții de „încredere reciproci“. Hatmanul a dat desvoltarea acestor relații pentru prosperitatea „amicdsjror popoarelor“.