Neamul Românesc, martie 1922 (Anul 17, nr. 46-71)

1922-03-02 / nr. 46

Anul al XVII-lea a­r 46 Foaia Partidului Nationalist-Democrat REDACȚIA 1 Str. Domnița Anastasia, e ADMINISTRAȚIA: ia UNIVERSUL, Brezoaina U Director: N. IORGA Apare zilniîc: TELEFON I REDACT,A 5/41 și ,cw­ruw­­ ADMINISTAȚIA 13/7 abonamentul Pe un an In mai X 160 lei Pentru preoți și învăț. 100 „ Pentru studenți . . 100 „ Pe șase luni ... 80 , Pe trei luni ... 40 , Pentru străinătate dublu. DATORIA MOLDOVEI - Dintr’un discurs la Iași -­ Nu voiu reedita aici obișnui­tele plîngeri pentru părăsirea Moldovei și pentru decăderea pe care zilnic o observi tot mai mult în orașele ei, care te umplu de o compătimire adîn­­că. Intr’o vreme cînd toată lu­mea se zbuciumă, ele rămîn în prioteala lor zilnică, pe care nici speculațiile de negoț n’o tulbură prea mult. Și, iarăși, nu voiu repeta tînguirea pen­tru satele cu case sămănate pitoresc, dar în neregulă, cu străzile numai noroiu sau praf cu lipsa oricărui element de noutate chibzuită și de sănă­tos progres. Dar aceste lucruri sunt. Și, chiar dacă și la Bucure­ști, în fata cazărmii sergenților de oraș și lingă Minister­ul de Externe, se văd imense mor­mane de gunoiu infect, veșnic reînoit cu noroaie, iar pe Bu­levardul I. C. Brătianu, într’o curte pustie, la atingerea cu strada, patru căței rînjiți în a­­gonia lor, totuși această neîn­­grijire strînge inima. Și te întrebi de ce oare Mo­l­dova susține, pe rînd, regimuri în fruntea cărora nu sînt de­cit ici și colo vre­unul din fii ei ? Dacă măcar între mentalita­tea moldovenească și aceia a șefilor în chestiune ar fi vre-o asămănare... Dar nu e. Poate fi, în adevăr, o asemănare în­tre Mihai Kogălniceanu, nu­mai spontaneitate, inițiativă,?­ vioiciune și o risipă, de o par­te, iar, de alta, familii de prin Argeș și Muscel, care aduc în viața publică, odată cu o ne­­mărginită ambiție, inimi stăpî­­nite de un egoism personal și de seminție, care le veștejește și le usucă. Nu, aceasta este o cale gre­șită. Doi. Brătieni au destui prie­teni printre cei cari judecă, vorbesc și scriu așa. Dar, iată, mai sunt și alții. Și ei cer acestui oraș că, dacă uită ușor și pe cine i-a voit mai mult bine, să-și aducă aminte măcar acum și de oa­meni pe cari i-a avut cîndva acasă și cari sufletește nu s’au despărțit de dînsul niciodată. Nu e regionalism a cere ca fiecare provincie să-și aibă în Consiliul de miniștri represin­­tanții potriviți cu valoarea ei în România Mare și Nouă. Nu e regionalism a adăugi dorința ca asemenea represintanți să se inspire din toate tradițiile locului. Nu e regionalism a răs­plăti și îndemna pe aceia cari, încunjurați de îngrijiri, pot a­­junge un factor de căpetenie în desvoltarea țerii. Cu frățești gînduri față de București, lașul, și ai ei toată Moldova, au de reluat opere întrerupte și de a împune da­torii prea mult uitate, în folo­sul Patriei. Pe moșia d-lui Brătianu O telegramă adresată Mi­nistrului de Justiție de către unul din Prefecții olteni — și curioșii se pot încredința cer­­cetînd condica de intrare —, sună în acest sens : Rog mu­tați pe judecătorul X, din co­muna X, din interese superi­oare. Și împotriva tuturor celor cari nu-și pot lămuri ce inte­rese superioare a servit Pre­fectura perturbînd magistratu­ra, judecătorul a fost trimis peste nouă poștii, iar prefec­tul a cercetat mai departe, ser­vind aceleași superioare inte­rese. Dar nu e numai atît: Mi­nistrul Dreptăței, care e­­ ze­losul elector liberal de ieri și de mini al Capitalei, d. Jean Florescu, motivat de aceleași interese superioare a strămu­tat de la locul lor peste patru sute de magistrați. Și spre a nu-i fi descoperită manopera a interzis riguros publicarea acestor mutări în Monitorul Oficial. Deci, cînd am afirmat că a­­ceastă țară este transformată în­tr’o imensă moșie Brătienis­­tă pe care vechilii și feciorii de curte operează fără milă și fără lege, n’am făcut nicio exa­gerare. In calitatea noastră de ce­tățeni nu putem îndrăsni să cerem socoteală ministrului care comite astfel de revoltă­toare ilegalități, ci-i mulțămim că pănă astăzi, din gratia lui, nu aflăm cu zile. - I SO BANI EXEMPLJI$Il In plină revoluție Desigur că acest cuvînt în alte timpuri impresiona adine nu numai pe un om cuminte, dar chiar și pe cel mai simplu și umil cetățean , astăzi însă el nu mai are ecou în sufletul nimănui, pentru că revoluția pe care o trăim ne-a consumat încetul cu încetul sufletul, și astăzi cînd flăcările ei ne-au acoperit deabia mai putem protesta. Liberalii sunt ultimele flăcări care consumă ceia ce a­u­ai ră­mas și, dacă fac cele mai atro­ce abuzuri, nu mai reacționăm căci spiritul care ar fi în drept să o facă nu mai există de mult. Cum se fac alegerile în Ar­deal, zic alegeri într’un limbaj comun, căci ele de fapt sînt numirile lui Wilhelm al II-lea, nu-și poate imagina nicio min­te sănătoasă. Văzînd că poporul ardelean rămîne rece la propaganda lor deșantată, la toate ingerințele administrative, — au suprimat complect posibilitatea votului prin respingerea fără motiv a candidaturilor opozitiei.­­ In județul Hunedora care alege 9 deputați au suprimat candida­turile la 6 circumscripții, de­clared astfel de la început a­­leși pe candidații liberali. Subsemnatul care candidam la Hunedoara, deși prevăzu­sem toate aceste manopere, din precauție am luat pe lista de candidare vreo 160 semnă­turi. Cînd mergeam în vreun sat mă însoția în continuu doi jan­darmi și pretorul, care nu-mi dădea voie să vorbesc oame­nilor, nici să pronunț cuvîntul de liberal și, dacă oamenii îmi semnau lista de candidare, a doua zi Pretorul era din nou în localitate și cu baioneta în coasta cetățeanului îl silea să semneze din nou și pe lista candidatului oficial cu scopul de a anula lista mea... Văzînd acest ne mai închi­puit abns am recurs la o stra­tagemă : — în ziua ultimă de depunere a candidaturii mă scol din noapte și plec ia cea mai apropiată comună, Has­­dat, unde beau din somn pe notar. La oara 8 intrăm în cancela­rie și încep cu sătenii semna­rea listei. Cînd mai erau cîțiva săteni de­semnat și urma să se facă regalizarea. Notarul se zmulge cu forță dintre noi și fuge pe drum țipînd ca un dis­perat că dacă legalisează, Prim-Pretorul și protopopul Pizo îi dă imediat afară din slujbă — protopopul Pizo este conducătorul tuturor abuzuri­­lor din județul Hunedoara dis­­punind de toți funcționarii de la Prefect pănă la vătășel —. Cu listele de candidare pe care aveam 160 semnături, președintele circumscripției, Ion Indrei nu a găsit nici 5 bune, parte a spus că nu sunt descifrabile, deși fiecare nu­me era scris citeț și în jos era făcută regalizarea Pimăriei, parte spunea că nu concordă cu listele de alegători. Dacă cetățeanul era iscălit Ion Stro­­escu și in liste era trecut Stro­­escu Ion, tot o respingea și a­­răta că sigilul primăriei nu este prevăzut cu tuș mult ca să se poată ceti de la distantă. In acest fe­ s’a respins can­­didatura me­a a candidatului Popovici din partidul poporu­lui și a d-lui Protopop Andrei Lucia din partidul Național, primind-o numai pe a candi­datului liberal, numindu-l în acest fel deputat. La circumscripția Geoagiu­s a respins candidatura d-lui Aurel Vlad, fost ministru, supt pretext că are prea multe sem­nături și trebuiesc numai 50. La Hațeg supt aceleași mo­tive s’a respins candidatura d-lui Sînzianu. Pretutindeni în ziua primi­rii candidaturilor localurile un­de funcționa biroul, erau în­­conjurate de armată și mitra­liere așezate în posiție de tra­gere. Poporul ardelean este ex­­trem de îngrijorat și indigna­rea a ajuns la culme. Judecați dacă supt aceste lovituri viața constituțională nu este nimicită. Trăim în a­­fara de lege, nu avem la cine protesta, sîntem în plină re­­voluție sau mai bine zis ne-a consumat revoluția! STEFAN STEFANESCU Hunedoara L­a Mui mm Duminica a avut loc aduna­­rea generala a iud­eiapi u­a­­n­­ iur ue­ra­tium, pe care u­na biurura a încercat s­a puna la dispusipa paruuului nu er­ai. La aceasta ocasie a fost re­­mascat in artropismul Uiterai întemeiat pe imoralitate și ne­­gantate. Iata nn opunea auuna­ M generate a meniurilor £>u­­nei ații . M­­oi membri ai Societății „O­­crotirea ori annor­um razuuiu-­­întruniți in adunare generală dupa convocarea presiuenței acestei regiuni, d­-na Alexan­­dria Ur.. Cantacuzino, innțâ act că „Monitorul uician a refusat punicarea acestei con­vocări după ce primise a o­pu­nea . Avind in vedere că ni s’a refusat și localul Socie­tății pentru a ne întruni , a­­vind in vedere că Societatea noastră nu poate rămâne făra conducere, căci ar însemna să se la­se orfanii fără îngrijire. Declarăm că ne-am întrunit astăzi 26 Februar 1922 în adu­nare generală în sala Lieder­tafel, luind cunoștință de ac­tul de disolvare al d-nei pre­­sidente a comitetului central și văzînd că el se întemeiază pe art. 14 bis și 30 din statute și art. 452 din regulament, cons­tatăm că aceste texte și nici un alt text din statute sau re­gulament nu dau drept d-nei președente a comitetului cen­tral să disolve comitetul nos­tru regional. Protestăm cu toată energia contra acestei disolvări a co­mitetului regiunii noastre, de­clarăm că ne solidarisăm cu presidenta noastră, dejapro­­băm atitudinea membrilor care au înlesnit această călcare de lege, cerînd disolvarea comi­tetului. Cerem organelor în­dreptățite imediata intrare în legalitate prin predarea acte­lor și întregii administrații d-nei presidente Alexandrina Qr. Cantacuzino și comitetului actual. Mai presus de orice însă fiind preocupați de soarta or­fanilor așa de loviți din causa vremurilor grele prin care tre­ce țara, constatăm că comite­tul central al soc. „O. R.“ și oficiul național I. O. V. sunt departe de a’și îndeplini me­nirea pentru care au fost cre­ate, cerem dar organelor în drept reorganisarea soc. noa­stre și alipirea ei la Ministe­riul de Instrucție. Autorisăm comitetul nostru regional, căruia alăturăm și alți membri, să prezinte acea­stă moțiune d-lui prim minis­tru, d-lui ministru de războiu și d-nei presidente a comitetu­lui central ; îl autorisăm să facă în numele nostru orice acte și demersuri care să aju­te o cît mai grabnică intrare în legalitate. București» Joi 2 Harfe 1022 Buletinul extern Relativ la întrevederea dintre cei doi prim­­-miniștri, al Fran­ței și al Angliei, s’a dat și un comunicat oficial care arată între altele că în curînd se vor întruni la Londra experții celor doua State pentru a di­scuta chestiile economice și teh­nice despre care se va vorbi la Conferința de la Gen­ova, a cărei ținere a fost fixata pentru 10 April. Pe ziua de 8 Mart se vor întruni la Paris miniștrii de finanțe ai Franciei, Angliei, Ha­lei și Belgiei. Conferința aceasta se va ocupa în special de repartisarea variamintelor germane și chel­tuielile trupelor de ocupație, în Reichstagul german s-a propus luarea de măsuri împotriva străinilor inoportuni. Conferința de la Genova va fi presidată de Titium. O veste laconică anunță că Grecia a renunțat la împrumutul după care umbla de atîta vreme s­ă-l contracteze in Anglia. lui lucea alegerile Cum se inaugurează prima zi de alegeri ne-o spune cum nu se poate mai exact o tele­gramă a prietenilor noștri de la Ploești : „Rugăm protestați energic. Prietenii noștri învățători te­­rorisați zilnic de inspectorii : Tomescu, Grigorescu, Ciocîr­­dău, Pr. Negoescu-Cioréni a­­dus cu jandarmi. Politia împarte m­anifes­te li­berale. Prefectul tine întruniri poli­tice. Numeroși cetățeni sunt a­­menințați cu arestarea. Prietenul Minescu-Inotești bătut pănă la singe de Primar și de administratorul de plasă. Regimul se îngroapă în ru­șine, fără de lege și singe. D. Munteanu-Rîmnic Im­n­ginii de la Galați Duminică dimineața a avut loc la Galați o impunătoare întrunire naționalistă la care a particpat și d. N. Iorga. Cu tot aranjamentul liberal de ză­dărnicire a întrunirii, aceasta a avut loc într’un entusiasm deosebit. Se revoltase mulți­mea întreagă din sală con­tra procedeelor fanariotice de samavolnicie desperată pe care le întrebuințează organe­­le administrative din întreaga țară cu învoire formală și cu or­din expres de la cei din frun­tea guvernului — și a înlătu­rat din sală pe bețivanii a­­genți electorali ai clubului brătienist, pentru ca d. Iorga să-și poată ține cuvîntarea. întrunirea a fost presidată de d. General Radian care u­­rează bun venit d-lui Iorga și expune auditorului progra­ mul și activitatea partidului naționalist de supt conducerea d-lui Iorga. Vorbesc apoi candidații lis­tei naționaliste din Covurlui, iar seria cuvîntărilor o încheie d. Iorga care veștejește în chip drastic samavolnicia și terorismul lberal, spunînd că va căuta să vorbească „chiar dacă afară latră cîini, iar la ferestre țipă bețivii“. D-sa face apoi un exposeu al situației noastre politice, a­­nalisează forțele diverselor partide arătînd pe rînd ce pot și la ce ne putem aștepta de la ele. Încheie îndemnînd pe cetă­țeni să voteze secera pe dra­pel, adevărata secere româ­nească, care singură ne poate duce la propășire, la o stare mai omenească și mai bună, la Gata normală. După întrunire a avut loc o masă prietenească la restau­rantul Oppler. Intr’unul din numerile vii­toare vom face darea de sea­mă complectă. Seminar­ii artidu­lui napona­­list-democrat Nevoi culturale USA CULTURII POPORULUI Sunt momente în care îți poți permite luxul de a nutri iluzia unor schimbări promițătoare în situația noastră culturală, in special populară, cu toate că și dincolo, în domeniul cul­turii mai înalte, se simte așa de mult nevoia unei intervenții eficace pentru a forma întări cadrele trebuitoare marei ac­țiuni de apostolat cultural pe care ni-1 cer masele uitate în întunericul satelor noastre, sau la marginele orașelor mari, cu care luăm contact tio­ar cu o­­misia alegerilor. Casa Culturii poporului a provocat odată cu înființarea ei, și mai ales odată cu alege­rea unui intelectual de­talia d. Gusti drept conducătorul activ al ei — o atare atmosferă de ilusii și nădejdi într’o schimb­a­re a vieții noastre sociale și culturale. Am crezut, și mai nădăjdu­im încă, deoarece prea dispro­porționată este desvoltarea di­verselor categorii sociale și prea întîrziată viața noastră culturală. Nu faci un pas fără să nu vezi iă sărind de pretutin­deni nevoile strigătoare ale mulțimilor neștiutoare, nu vine prilej fără să constați lipsuri dureoase la oameni cari, cu o grijă mai părintească, puteau fi altfel, nu este act al vieții publice care să nu-ți arăte lip­suri atît de defavorabile unui bun mers sigur. Și față de o astfel de situație te bucuri vă­zînd interesul și spiritul de Ini­țiativă al Principelui Carol, hotărîrea lui tinerească de a pune umărul și îndrepta cît de cît lucrurile, de a risipi cît de puțin nepăsarea și de a treci, pe cît cu putință, preocupări spirituale. Ceia ce avem însă azi în a­­ceastă direcție e numai pe hîrtie. Proiecte mari și vorbe frumoase, s’au găsit și se mai pot găsi încă multe pentru am­­­bele instituții de cultură înfiin­țate din inițiativa Principelui: Casa culturii poporului și Fun­dația Principele Carol. Amîn­­două pot umplea goluri bine distincte, și avea atribuții strict delimitate, pen­tru a nu ne trezi la un moment dat că ambele nu fac cît una și că în loc să se facă o operă sănă­toasă și temeinică, facem em­pirism cultural de care ar tre­bui să fim scutit măctar în vre­murile­ și în împrejurările de azi. Ar fi de dori deci, pentru a nu produce confusie fir spiritul public asupra celor ce trebuie să facă Fundația pe deoparte și Casa Culturi pe de alta, să fie lămurite am­buțiile fiecă­reia. I­ a) doilflți ac­­e­i*VQije de fixarea precisă a budgetelor celor două instituții și asigu­rarea deplinei solicitudini a guvernelor pentru ele. Căci, lucru hotărît, ele nu pot fi lă­sate la cheremul diverselor personagii din fruntea ministe­­riilor, oricîtă bunăvoință pen­tru cultură le-am presupune noi. Dacă acum la început mai putem pune chestia dacă le vrem, — și eu pun această­­ întrebare în special pentru Casa Culturii poporului al că­rui rol îmi pare decisiv în e­­voluția noastră—lucru care ne­cesită consimțimîntul și bună­voința efectivă a guvernanților mai tîrziu insă, cînd ele își vor lua drumul înfăptuirilor al căror orizont se va întinde pas cu pas, această întrebare nu-și va mai avea rostul, «*și va cădea pe planul întăiu obliga­ția și datoria de a le susține, consolida și perfecționa. De asta consider necesar să se ho­târască dintru început dacă o vrem, cum o vrem și în ce condiții o vrem. Casa culturii poporului cere înainte de toa­te această precisare pentru ca opinia publică să știe lămurit cum s’o considere și ce sprijin merită să-i acorde. S o considere ca instituție independentă și autonomă, în fruntea căreia se găsesc per­sonalități culturale cu autori­tate, sprijinite în mod efectiv de organele Statului sau per­sonagii sgomotoase și insinu­ante, dar insuficiente și steri­le, pe care le poate încuraja Guvernul de azi, dar nu le mai ajută c#î d* aria»­ Spri­jinul, marele sprijin al opiniei publice depinde de această precisare. Pentru a înlătura însă de la început toate piedicile meschi­ne care ar încerca să se pună în calea acestor două institu­ții va trebui să cerem celor cari se găsesc în fruntea lor renunțarea dureroasă dacă vreți, la toate ambițiile, inte­resele personale și invective­lor usurpătoare, care din nefe­ricire se ies și în jurul celor mai des interesate acte publice. Garanția aceasta trebuie să nu se dea de la început, de către toți și prin fapte. V. GEORGE Citiți și răspândiți „Neamul Românesc“

Next