Neamul Românesc, ianuarie 1923 (Anul 18, nr. 1-22)
1923-01-02 / nr. 1
UN EXEMPLU Un proprietar din Ploiești, â. C. Vasiliu, a dăruit pentru cantinele studenților români suma de douăsprezece milioane. întreaga opinie publică mulțămește pentru o faptă a cării frumuseți nu se poate releva in de ajuns. Se vede astfel că și această burghesie românească, despre care s'a vorbit atîta rău, că acești proprietari contra cărora s'a mobilisat atîta vreme, cu sau fără succes, ura populară, sînt în stare să facă pentru nevoile nației lor ceia ce au făcut, secole de-a rindul, înnălțînd mănăstiri și biserici, clădind spitale, atîția boieri cari au ținut să lase o armă durabilă de trecerea lor pe pămtnt. In haosul știrilor zilnice despre tot ce se petrece urît, rău, rușinos, vrednic de pepedeapsă în țară, pomenirea acesei fapte de mărinimie ar fi meritat să aibă pe o zi întâiul loc în ziarele noastre. Dar e și un exemplu. D. Vasiliu e, după cut știa, ori vechiu arendaș și mșier, care s'a ridicat din sărăcie prin ostenelile sale, așa cum le îngăduiau obiceiurile de pe vremuri. Ce relații a avut cu țeranii nu știu, dar atîția mii de țerani vor avea un acoperemînt și o masă întinsă prin donația de astăzi. Războiul a creat însă, cu miile, oameni cari n'au făcut altceva decît gesturi dibace în posibilitățile de speculă ce li se oferiau. Azi au averi de care ei cei dintăia se uimesc. O răscumpărare nu li se ivește oare în suflet? Nu cred că e nevoie de dlnsa pentru a privi în ochi un om cinstit? Au astăzi un exemplu de urmat. Sunt sigur ca n'o vor face. Că n'o va face molimul. N. IORGA D- lui Ilip 1] aliali Efiliî. In ultimele zile ședințele Oamenii au fost ocupate de discuția în jurul reformei financiare a d-lui Vintilă Bratianu. După ce în prima ședință ministrul de Finanțe a lăsat pe d. Madgearu să creadă că poate face un mare discurs,p resumînd principiile democratice din vechile sale paete universitare de la Universitatea, din Leipzig, a venit rîndul leaderior majoritari să apere proiectul patronului lor. D. Iosif Popovici, om de cultură germană, s'a pierdut în discuți de doctrină, utile desigur deputaților majoritari, cari nu strălucesc prin o prea vastă cultură economică, iar d. Traian Lalescu, profesor de matematică la Universitate a consternat Camera și a terorisat pe d. Madgearu cu o ploaie de relații matematica. Și da astădata d. îorgs, care nu e nici economist brevetat și nici colecționar de cifre, a știut să ridice prestigiul unei discuții, punînd problema financiară românească în adevărata ei lumină. D-nn a arătat dintru început că nu e vorba a se aduce proiectului d-lui Brătianu o critică de principii economice sau de cifre, ci o critică pe care s’o dicteze marile noastre interese naționale. D-sa arată cum între proiectul d-lui Titulescu și cel al d-lui Brătianu există o perfectă unitate de concepții și că în fond impositele d-lui Bratianu sascisfau mai mult anumite condiții formale, imitînd sistemul francez împotriva căruia Francesii înșiși ridică critice, decît nevoile reale ale țerii. Punctul principal al cr.50 IQCjticei d-lui larga este angusa diferitelor categorii de un doi abili. D-sa arată cum legiuitorul trebuie să țe samă la un pîsitur pe veniturile agicole de noua stare de lUirud creată de explopiere care puns și pa țaranii împroprietăriți și pe proprietarii expropriați în situația de a crea o nouă gospodărie, pentru care trebuieau cheltuieli și jertfe foarte mai. D. Iorga a spus cu drept cuvînt că nu se poate impune cu atîta rigiditate și artificialitate o materie împosabilă in plină formație. Dir d. Iorga a luat cu energie apărarea tinerii noestre industrii, în care mii cu samă vor să lovească liberalii, cari au au și nu pot preia o mare industrie. D-sa a arătat în cuvinte mișcătoare că de desvoltarea acestei industrii atârnă nu numai viitorul și independența economică a României, dar și însăși apărarea ei națională. S’a putut astfel vedea cită rea credința poate conduce politica Guvernului și cum principiul “prin noi înșine" poate fi disprețuit atunci cînd el trebuie aplicat unor interese naționale, care nu coincid cu interesele finanței liberale. In ce privește comerțul d. Iorga a cerut impozite pentru speculatori și pentru îmbogățiții de razboiu, care se mai pot găsi dacii vor fi căutați. Așa cum se presintă acum proiectul a spus d. Iorga— el nu va avea viață, căci n’a ținut samă de realitățile vieții» n. r.— NO LE IMPOLITE Dissum film profesor N. Corp la Cameră (După note stanografice) î D-l Pompiliu Piso, vice preșadinte al Adunării: D-l Iorga are cuvîntul. DIM Iorga: Onorat?; Cană, nu noi sa nu mi arăt părerea de rău ca după cuvîntarea de ieri foarte întinsă și arătînd o cunoștință deplină a chestiunei. a d-lui Ridgeau, după observațiile,făcute, cu atîta matematică, cu logică une ori, pe alături, de unul din reprezentanții partidului liberal, precum și după observațiile pline de an simț ale oratorului care m'a recedat, nu se aude aici în Carieră și glasul unui partid care fără îndoială trebuia să vorbească, sau că, nefiind aici în Cameră, acest partid n’a găsit mijlocul de-a orbi pe o cale care stă deschisă ,și celor cari nu stau pe aceste bli , și anume calea discuției publice prin care orice partid este dato să vorbească. Căci, dacă, din anumite motive, el nu este în parlament, e dator să discute în întruniri publice sau în foi autor .sate și să exprime păreri cu privire la proiectele de legi ce se aduc de Guvern. îmi pare rău că n’am auzit o părere care ar fi fost extrem de interesantă, mai cu samă că s’au dat și soluții în această chizie Cu atît mai mult, cu cît partidul d-lui general Averescu, care s’a adunat la Sibiu, cu o participare foarte numeroasă, a votat un program de cele mai complecte, cuprinzînd secționarea diferitelor chestiuni de la ordinea zilei Ar fi fost foarte interesant să auzim ce crede partdul d-lui Averescu despre legea d-lui Tituescu, cu atît mai mult, cu cît, atunci cînd erau împreună la Guvern, d-l Averescu și d-nul Argatoianu numai fățiș n’au combătut proiectul de lege înfățișat de colegui lor. Cîți astfel de lucruri se îmimplă la Givorn și nu se pot lămuri la Guvern, căci dintr’un sentiment de solidaritate ministerială, un ministru nu poate combate fățiș ca un altul, cel puțin atunci, cînd o împrejurare favorabilă face ca d-l Titulescu să fie ministru la Londra și totuși poate fi socotit ca fiind în opoziție, și proiectul său este înlăturat, dar vine un Guvern care aduce din nou acest proiect, atunci îmi pare rău că nu poate să știe cineva, decît din svon public sau din lectura coloanelor «indreptărei», care este părerea d-lui general Averescu, care este părerea d-lui Argetoianu. Tot așa, era cîndva aici d. Maniu care a vorbit de la aceasta tribună cînd s’a presentat proiectul d-lui Titulescu. Și mi se pare că nu a vorbit exact în același sens în care au vorbt ceilalți membri ai coaliției din care făcea parte. Am recitit discursul d-sale : el este plin de un excelent spirit juridic, de un foarte calm spirit juridic,. Și e foarte regretabil că nu vedem proiectul actual analizat de ascuțimea spiritului juridic al d-lui Maniu și ne lipsesc și părerile autorizate ale financiarilor partidului național din Ardeal. Voci: Aurel Vlad. D-l N. Iorga : Aveți voie să vă alegeți pe cine voiți dintre membrii unui partid foarte numeros și cu păreri foarte variate. Și aș dori să dea de aici, nu numai prin ziare, să dea de aici părerile sale partidul național din Ardeal Și nu numai cu privire la cote — cotele acestea erau impozante și uneori foarte dureroase — dar și asupra concepței generale, de la care a plecat proiectul d lui Titulescu, combătut odinioară de prieteni, asupra acestui proiect de ege care se întoarce cu iscălitura d-ui Vintilă Bratianu, deși cu anumite modificări, și care poate fi "combătut cu mult mai ușor, fiindcă de data aceasta e vorba de un adversar hotărît. Deci îmi pare rău că, la capăt, cînd va vorbi ministrul care prezintă aceste proiecte de lege, el nu va putea să aibă o orientare asupra părerilor tuturora cu privire la opera sa. Dacă aceasta s’ar fi întîmplat, ar fi fost mai bine și din alt punct de vedere. Căci, ‘atunci cînd a venit dl Titulescu cu proiectul său, partidul liberal era foarte slab represutat ca număr, dar de altfel foarte valoros. Și partidul liberal s’a servit de o simplă declarație scrisă. în cozuri de acestea cerințele parlamentare sînt foarte puțin satisfăcute, fiindcă declarațiile acestea sînt așa de scurte, încît nu ai vîine să întrerupi, iar de multe ori adevărul iese la capătul unei întreruperi Ce voiți să răspundă cineva unei declarațiuni scurte, în care se vorbia despre principii de morală financiară ? Căci ceia ca s’a cetit din partea partidului liberal era de o morală financiară așa de perfectă, încît nui rămînea cuiva decit să se ducă acasă, sa deschidă pe Plutarh, la viețile oamenilor celebri din antichitate, să ia pe acela a cărui activitate s’a apropiat mai mult de finanțe și să admire sentimentul de la care a pornit declarațiunea și perfecta eleganță a formei etenice în care era redactată acea declarațiune. Știți ce s’a întimplat după acea declarațiune! A început o campanie după campanie, dar nu din causa campaniei, a venit ascensiunea la putere a partidului liberal. Partidul liberal, venit la putere, a găsit o lege votată. Nu a aplicat o , sau a aplicat numai o parte dintr’însa. Și el vine acum cu o lege, nu așa întru totul la fel cu cealaltă lege, dar cu o lege de aceiași concepțiune, cu ceva concesiuni deci făcute opiniunii publice, pe de o parte, iar, pe de altă parte, partisandor, cum face cineva imparțial (ilaritate). Adecă pe de o parte țin cont de opinia publică, iar, pe de altă parte, clasa pe care o represiați care nu trebue să se supere, căci ai tot interesat ca ea să fie menaja zi, căci altfel pleci de la guvern. Aceasta este o politică de financiar înțelept. D. Vintilă Brătianu ministru de finanțe . A ci ești foarte imparțial. D. .V. Iorga" Dar vedeți ce se poate întîmpla. Eu nu am niciun fel de garanție că va veni sau nu va veni la Guvern d. general Averescu—și un om la vrîsta d-sale e bine să fie ținut cu ilușiani care-i rîngîie viața—(ilaritate); tot așa nu am nicio garanție că i. Mantu aduce la Guvern pe d. Cantacuzino, sau că d. Cantacuzino, mai expert, va aduce la guven pa d. Mantu. Dar vreau să știu pentru contribuabilii pe care îi represint și cari m’au ales în patru județe —represint numai un județ, dar am fost votat în patru județe—, ce vrea pentru momenta, cînd vor veni la guvern. Eu nu cred să vie, dar sunt alții cari cred și dacă n’or crede cei cari sînt interesați, cine voiți să creadă? căci numai cu credința mea lucrul iese foarte slab Numai faptul că nu ați luat un angajament formal și declarațiunile nu v-au fost precise, au făcut să se aștepte nașterea proiectului miraculos,—și trebuie să ai o memorie prea scurtă, ca să nu recunoști că acest copil frumos, după recomandațiunea pe care i o faceți astăzi, voiați să-i facă să dispară ca urît acum cîteva luni de zile. 9 % » Mă mulță mesc la exprimarea acestei păreri de rău, închid paranteza privitoare la partidele care nu sînt represintate în Parlament care nu vorbesc în afară de Parlament, și nu iau angajamente precise, fie și în afară de Parlament, și vin la o constatare jacela a deosebirii dintre atmosfera care înconjura proiectul d-lui Tituiescu și atmosfera care jtncunjirâjj pentru moment proiectat d-voăstră, în casai d-lui Titulescu, iată cum se presintau lucrurile, într’un Minister vădit antipatic, și aceasta datorită în mare parte incapacității, și în partea care mai rămăsese brutalității, răsare o personalitate un om tînăr un om foarte cult, avînd fără îndoială însușiri deosebite. Nu știu dacă diplomația dlui Titulescu este mai bună decît finanțele sale dar evident că și în finanțele sale are distincțiune și noutate, și cred că în diplomația pe care o face la Londra, sînt aceleași calități noi aveam Însă nevoie să opunem unor anumite apucaturi pe banca ministerială caia ce represinta relativ tînărul ministru de finanțe. Trebuie să mărturisesc că d-sa avea pentru noi un element de metodă care îl apropa de oposți , îl apropiau de oposițe fiincâ d I Titulescu fusese în partidul lui Take Ionescu se desfăcuse de partidul lui The Ionescu, consimtia să figureze și mai departe pe banca ministerială numai pentru a reforma finanțele noastre. Și avea momente, cînd pe lîngă elocința d-sale, dădea torturi cu pumnul în această bancă rezistentă pentru a tăgădui urmărirea persoanelor capabile de nnversațiuni pe tipul guvernărei d lui Averescu și Dumnezeu știe cît de mult erau. Din aceste motive, ministrul de finanțe da atunci ne ispitea, întrebuințez termenii «ne ispitia», fiindcă se potrivesc cu persoanal-sale ca și cu noul sistem al d-sale. Și atunci opisiția s’a împărțit în doua. Natural, opoziția ncmirturisită care era oposiția de pe băncile majorităței, era cea mai rea. Și știu din legăturile mele personale cu d. Titulescu, cît de mare era temerea sa, că, aprobat poate de oposiție, va fi tîntit de majoritatea care se găsia lîngă banca ministerială. Și, evident, în împrejurările acestea, noi din minoritate am aprobat înlocuirea vechilor imposite, anadromee, conduse, inacceptabile, avind întrînsele un amestec, nu din vechiul drept românesc — care în materie financiară era foarte bun: țeranul îl înțelegea și se ajungea la un fel de imposite proporționale și aproape progresive —, ci un amestec de practice fanaritice, de împrumuturi făcute de la Francași în epoca renașterii noastre și din imposite de necesitate adăugite de la Unirea Principatelor încoace Acestea erau trei elemente deosebite care se gîsiau alături și care nu se puteau amesteca în chip armonios. Și atunci am zis, să începem cu sistemul, să introducem odată unificarea, să ne împăcăm odată cu claritatea, să avem curajul reformelor adinei. Unii au mers pănă la capăt cu aprobarea proiectului d-lui Titulescu, alții au fcut reserve, fiindcă s’au schimbat unele cote, ministrul pretindea că nu, deputați cari am fost și eu pretindeau că da. Dar o parte a oposiței a votat contra din motivul sau sub pretextul schimbării de cote. Insă până atunci opoziția, a mers lîngă dorința ministrului de finanțe de a da țerii în sfirșit un sistem de finanțe unitar, un sistem modern. Astăzi situația este cu totul altfel, Ministrul de finanțe n are decît o foarte slabă oposiție — cum zice d-lui, de resentimente personale. In cîte unul din prietenii d-sale, n’are însă, în ce privește opoziția și, aceasta este însemnat — n’are nici o aprobare pentru proiectul d-sale. Evident, faptul că aceiași oposiție care primia o anumită concepție atunci, nu o mai primește acum, se poate îndreptăți și printr’o suspiciune în ce privește intențiile și modul realizării. Dar se pote îndreptăți și prin altceva, printr’o stare a opiniei publice care ea a fost chemată să judece sistemul financiar în care-i vor fi cuprinse, interesele. Și se poate îndreptăți prin însăși experiența tăcută cu sistemul dlui Titulescu, care sistem încă odată — și acum e momentul s’o afirm din nou — în ce privește ideile generale, punctele de vedere din care ne privește societatea noastră și felul cum se înțelege ca organism economic societatea noastră, era exact tot așa cum e proiectul actual. Cine a discutat cotele, se poate lupta, uneori cu succes cu d-i ministru de Finanțe; cine nu a discutat cotele în amănunte, nu poate face altceva decît să constate absoluta unitate de concepție între lege*a pe care ministrul liberal n’a aplicat o și între aceiași lege, care, cu unele modificări în cele două direcții aratate, revine dnnaintea noastră. * • * Vin la critica însăși a legii. D le ministru dlamanțe și d-lor debutați, sistemul care vine astăzi îrnaintea noastră, este un sistem foarte complicat. Ne-a trebuit un an de zile ca să-1 înțelegem; unii cred chiar că i-au înțeles perfect. Felicitările, nu numai ale mele dar chiar ale majorităței contribuabililor acelor cari se pot orienta în toate articolele proiectului Titulescu revizuit de d-v., d-le ministru. Bunăvonna din partea noastră n’a lipsit, dar, dacă nu s’a ajuns la un rezultat satisfăcător, aceasta s’o fi datornic, nu ostenelilor foarte statornice pe care le-ați cheltuit pentru alcătuirea proiectului, ci însuși sistemului pe care voiți să-l introduceți. De unde vine acest sistem ? Sistemul acesta — ori de i-ar zice cineva: cedule, și cuvîntul de cedula este un termen străin și nu pot să-mi închipui că contribuabilul român va putea să se orienteze în cedulele A, B., etc. pentru ei fațada e înspăimuntătoare, ori de i-ar zice: imposite elementare și elementele acestea te trimit la școala primară, la elementele de fisică, iar la acestea adăugiți un imposit personal, care Dumnezeu știe dacă e mai inteligibil supt numele de global sau mai îndreptățit supt definiția de personale, sistemul acesta vine dintr’o societate care în materie de complicații matematice a ajuns la culmea la care poate ajunge o societate modernă. El vine de la un popor care are o tragere de inimă deosebită pentru lucrurile abstracte și comipicate, vine de la societatea franceză în care fiecine are obiceiul să-și țină socoteli foarte exacte: a încît, pe cînd contribuabilul nostru trebuie introdus în elementele însăși ale aritmeticei fiscale. Și, pe cînd la noi trebuie ce pe nenorocitul perceptor de pe vremuri, care încasa de la cine credea sau de la cine avea interes si încaseze și nu de la cine n’avea, cu tot felul de salamalîcuri orientale sau cu brutalități asiatice, pe acesti perceptor să-l prefaceți intr’un agent fiscal perfect ca să semene cu agentul fiscal din Franța! Acesta vine după un șir’întreg de agenții fiscali crescuți în aritmetică și capabili sa verifice în fiecare moment ceea ce contaibua bilui, cu bună credință sau fără înfățișează din saltarul său. Dar mai este ceva. Mergînd în Franța însăși—și o știu prin faptul că am fost de mai multe ori acolo în calitatea mea de director al școalei românești din Franța ; director gratuit, plătit numai, d«