Neamul Românesc, ianuarie 1923 (Anul 18, nr. 1-22)

1923-01-02 / nr. 1

UN EXEMPLU Un proprietar din Ploiești, â. C. Vasiliu­, a dăruit pentru cantinele studenților r­o­mâni suma de douăsprezece mi­lioane. întreaga opinie publică mul­­țămește pentru o faptă a cării frumuseți nu se poate releva in de ajuns. Se vede astfel că și această burghesie românească, despre care s'a vorbit atîta rău, că acești proprietari contra că­rora s'a mobilisat atîta vreme, cu sau fără succes, ura popu­lară, sînt în stare să facă pentru nevoile nației lor ceia ce au făcut, secole de-a rin­­dul, înnălțînd mănăstiri și bi­serici, clădind spitale, atîția boieri cari au ținut să lase o armă durabilă de trecerea lor pe pămtnt. In haosul știrilor zilnice despre tot ce se petrece urît, rău, rușinos, vrednic de pe­­pedeapsă în țară, pomenirea aces­ei fapte de mărinimie ar fi meritat să aibă pe o zi întâiul loc în ziarele noastre. Dar e și un exemplu. D. Vasiliu e, după cut știa, ori vechiu arendaș și mșier, care s'a ridicat din sărăcie prin ostenelile sale, așa cum le îngăduiau obiceiurile de pe vremuri. Ce relații a avut cu țeranii nu știu, dar atîția mii de țerani vor avea un acope­­remînt și o masă întinsă prin donația de astăzi. Războiul a creat însă, cu miile, oameni cari n'au făcut altceva decît gesturi dibace în posibilitățile de speculă ce li se oferiau. Azi au averi de care ei cei dintăia se uimesc. O răscumpărare nu li se ivește oare în suflet­? Nu cred că e nevoie de dlnsa pentru a privi în ochi un om cinstit? Au astăzi un exemplu de urmat. Sunt sigur ca n'o vor face. Că n'o va face molimul. N. IORGA D- l­­ui I­lip 1] alia­li Efiliî. In ultimele zile ședințele Oamenii au fost ocupate de discuția în jurul reformei financiare a d-lui Vintilă Bratianu. După ce în prima ședință ministrul de Finanțe a lăs­a­t pe d. Madgearu să creadă că poate face un mare dis­curs,p resumînd principiile democratice din vechile sale paete universitare de la Uni­versitatea, din Leipzig, a venit rîndul leaderior ma­joritari să apere proiectul patronului lor. D. Iosif Po­­povici, om de cultură ger­mană, s'a pierdut în discuț­i de doctrină, utile de­sigur deputaților majoritari, cari nu strălucesc prin o prea vastă cultură economică, iar d. Traian Lalescu, pro­fesor de matematică la Uni­versitate a consternat Ca­mera și a terorisat pe d. Madgearu cu o ploaie de relații matematica. Și da astădata d. îorgs, care nu e nici economist brevetat și nici colecționar de cifre, a știut să ridice prestigiul unei discuții, pu­­nînd problema financiară românească în adevărata ei lumină. D-nn a arătat dintru în­ceput că nu e vorba a se aduce proiectului d-lui Bră­­tianu o critică de principii economice sau de cifre, ci o critică pe care s’o dicteze marile noastre interese na­ționale. D-sa arată cum între proiectul d-lui Titu­­lescu și cel al d-lui Brătianu există o perfectă unitate de concepții și că în fond im­­positele d-lui Bratianu sa­scisfau mai mult anumite condiții formale, imitînd sis­temul francez împotriva căruia Francesii înșiși ridică critice, decît nevoile reale ale țerii. Punctul principal al cr­­.­50 IQCj­ticei d-lui larga este ang­­usa diferitelor categorii de un doi abili. D-sa arată cum legiuito­rul trebuie să ț­e samă la un pîsitur pe veniturile a­­g­icole de noua stare de lUirud creată de exp­lo­piere care puns și pa țaranii îm­proprietăriți și pe proprie­­t­arii expropriați în situația de a crea o nouă gospodă­rie, pentru care trebuieau cheltuieli și jertfe foarte ma­i. D. Iorga a spus cu drept cuvînt că nu se poate impune cu atîta rigiditate și artificialitate o materie împosabilă in plină for­mație. Dir d. Iorga a luat cu e­­nergie apărarea tinerii noes­tre industrii, în care mii cu samă vor să lovească li­beralii, cari au au și nu pot preia o mare industrie. D-sa a arătat în cuvinte mișcă­toare că de desvoltarea a­­cestei industrii atârnă nu numai viitorul și indepen­dența economică a Româ­niei, dar și însăși apărarea ei națională. S’a putut ast­fel vedea cită rea credința poate conduce politica Gu­vernului și cum principiul “prin noi înșine" poate fi disprețuit atunci cînd el trebuie aplicat unor inte­rese naționale, care nu co­incid cu interesele finanței liberale. In ce privește comerțul d. Iorga a cerut impozite pentru speculatori și pen­tru îmbogățiții de razboiu, care se mai pot găsi dacii vor fi căutați. Așa cum se presintă acum proiectul­ a spus d. Iorga— el nu va avea viață, căci n’a ținut samă de realită­țile vieții» n. r.— NO LE IMPOLITE Dissu­m fi­lm­ profesor N. Corp la Cameră (După note stanografice) î D-l Pompiliu Piso, vice pr­eșa­­dinte al Adunării: D-l Iorga are cuvîntul. DIM Iorga: Onorat?; Can­ă, nu noi sa nu mi arăt părerea de rău ca după cuvîntarea de ieri fo­arte întinsă și arătînd o cunoștință de­plină a chestiunei. a d-lui R­id­­gea­u, după observațiile,făcute, cu atîta matematică, cu logică une ori, pe alături, de unul din reprezen­tanții partidului liberal, precu­m și după observațiile pline de an simț ale oratorului care m'a re­­cedat, nu se aude aici în Carieră și glasul unui partid care fără în­doială trebuia să vorbească, s­au că, nefiind aici în Cameră, acest partid n’a găsit mijlocul de-a orbi pe o cale care stă deschisă ,și ce­lor cari nu stau pe aceste bli , și anume calea discuției public­e prin care orice partid este dato să vor­bească. Căci, dacă, din anu­mite motive, el nu este în parla­ment, e dator să discute în întru­niri publice sau în foi autor .sate și să exprime păreri cu privire la proiectele de legi ce se aduc de Guvern. îmi pare rău că n’am auzit o părere care ar fi fost extrem de interesantă, mai cu samă că s’au dat și soluții în această ch­­izie Cu atît mai mult, cu cît partidul d-lui general Averescu, care s’a adunat la Sib­iu, cu o participare f­oarte numeroasă, a votat un program d­e cele mai complecte, cuprinzînd se­cționarea diferitelor chestiuni de la ordinea zilei Ar fi fost foarte interesant să auzim ce crede par­­t­dul d-lui Averescu despre legea d-lui Titu­escu, cu atît mai mult, cu cît, atunci cînd erau împreună la Guvern, d-l Averescu și d-nul Argatoianu numai fățiș n’au com­bătut proiectul de lege înfățișat de colegui lor. Cîți astfel de lucruri se îmimplă la Givorn și nu se pot lămuri la Guvern, căci dintr’un sentiment de solidaritate ministe­rială, un ministru nu poate com­bate fățiș ca un altul, cel puțin atunci, cînd o împrej­urare favora­bilă face ca d-l Titulescu să fie ministru la Londra și totuși poate fi socotit ca fiind în opoziție, și proiectul său este înlăturat, dar vine un Guvern care aduce din nou acest proiect, atunci îmi pare rău că nu poate să știe cineva, decît din svon public sau din lec­tura coloanelor «indreptărei», care este părerea d-lui general Ave­rescu, care este părerea d-lui Ar­­getoianu. Tot așa, era cîndva aici d. Ma­ni­u care a vorbit de la aceasta tribună cînd s’a presentat proiectul d-lui Titulescu. Și mi se pare că nu a vorbit exact în același sens în care au vorb­t ceilalți membri ai coaliției din care făcea parte. Am recitit discursul d-sale : el este plin de un excelent spirit juridic, de un foarte calm spirit juridic,. Și e foarte regretabil că nu vedem proiectul actual analizat de ascu­­țimea spiritului juridic al d-lui Maniu și ne lipsesc și părerile autorizate ale financiarilor partidu­lui național din Ardeal. Voci: Aurel Vlad. D-l N. Iorga : Aveți voie să vă alegeți pe cine voiți dintre mem­brii unui partid foarte numeros și cu păreri foarte variate. Și aș dori să dea de aici, nu numai prin ziare, să dea de aici părerile sale partidul național din Ardeal Și nu numai cu privire la cote — cotele acestea erau impo­zante și uneori foarte dureroase — dar și asupra concepț­ei generale, de la care a plecat proiectul d lui Titulescu, combătut odinioară de prieteni, asupra acestui proiect de ege care se întoarce cu iscălitura d-­ui Vintilă Bratianu, de­și cu anumite modificări, și care poate fi "combătut cu mult mai ușor, fiindcă de data aceasta e vorba de un adversar hotărît. Deci îmi pare rău că, la­­ capăt, cînd va vorbi ministrul care pre­zintă aceste proiecte de lege, el nu va putea să aibă o orientare asu­pra părerilor tuturora cu privire la opera sa. Dacă aceasta s’ar fi în­­tîmplat, ar fi fost mai bine și din alt punct de vedere. Căci, ‘atunci cînd a venit d­l Titulescu cu pro­iectul său, partidul liberal era foarte slab represu­tat ca număr, dar de altfel foarte valoros. Și partidul li­beral s’a servit de o simplă de­clarație scrisă. în cozuri de­­ acestea cerințele parlamentare sînt foarte puțin sa­tisfăcute, fiindcă declarațiile acestea sînt așa de scurte, încît nu ai vî­ine să întrerupi, iar de multe ori adevărul iese la capătul unei întreruperi Ce voiți să răspundă cineva unei declarațiuni scurte, în care se vorbia despre principii de morală financiară ? Căci ceia ca s’a cetit din partea partidului li­beral era de o morală financiară așa de perfectă, încît nui rămînea cuiva decit să se ducă acasă, sa deschidă pe Plutarh, la viețile oa­­menilor celebri din antichitate, să ia pe acela a cărui activitate s’a apropiat mai mult de finanțe și să admire sentimentul de la care a pornit declarațiunea și perfecta eleganță a formei etenice în care era redactată acea declarațiune. Știți ce s’a întim­plat după acea declarațiune! A început o campa­nie­­ după campanie, dar nu din causa campaniei, a venit ascen­siunea la putere a partidului libe­ral. Partidul liberal, venit la putere, a găsit o lege votată. Nu a apli­cat o , sau a aplicat numai o parte dintr’însa. Și el vine acum cu o lege, nu așa întru totul la fel cu cealaltă lege, dar cu­ o lege de aceiași concepțiune, cu­­­ ceva con­cesiuni deci făcute opiniunii pu­­blice, pe de o parte, iar, pe de altă parte, partisandor, cum face cineva imparțial (ilaritate). Adecă pe de o parte țin cont de opinia publică, iar, pe de altă parte, clasa pe care o represiați care nu trebue să se supere, căci ai tot interesat ca ea să fie menaj­a zi, căci altfel pleci de la guvern. A­­ceasta este o politică de financiar înțelept. D. Vintilă B­rătianu ministru de finanțe . A ci ești foarte imparțial. D. .V. Iorga" Dar vedeți ce se poate întîmpla. Eu nu am niciun fel de garanție că va veni sau nu va veni la Guvern d. general A­­verescu—­și un om la vrîsta d-sale e bine să fie ținut cu ilușiani care-i r­îngîie viața—(ilaritate); tot așa nu am nicio garanție că i. Mantu aduce la Guvern pe d. Cantacu­­zino, sau că d. Cantacuzino, mai expert, va aduce la guven pa d. Mantu. Dar vreau să știu pentru contribuabilii pe care îi represint și cari m­’au ales în patru județe —represint numai un județ, dar am fost votat în patru județe—, ce vrea pentru momenta, cînd vor veni la guvern. Eu nu cred să vie, dar sunt alții cari cred și dacă n’or crede cei cari sînt interesați, cine voiți să creadă? căci numai cu cre­dința mea lucrul iese foarte slab Numai faptul că nu ați luat un angajament formal și declarațiunile nu v-au fost precise, au făcut să se aștepte nașterea proiectului mira­culos,—și trebuie să ai o memorie prea scurtă, ca să nu recunoști că acest copil frumos, după recoman­­dațiunea pe care i o faceți astăzi, voiați să-i facă să dispară ca urît acum cîteva luni de zile. 9 % » Mă mulță mesc la exprimarea a­cestei păreri de rău, închid paran­teza privitoare la partidele care nu sînt represintate în Parlament care nu vorbesc în afară de Parlament, și nu iau angajamente precise, fie și în afară de Parlament, și vin la o constatare­ jacela a deosebirii dintre atmosfera care înconjura pro­iectul d-lui Tituiescu și atmos­fera care jtncunj­irâjj pentru mo­ment proiectat d-voăstră, în casai d-lui Titulescu, iată cum se presintau lucrurile, într’un Mi­nister vădit antipatic, și aceasta datorită în mare parte in­capacității, și în partea care mai rămăsese bru­talității, răsare o personalitate un om tînăr un om foarte cult, avînd fără îndoială însușiri deosebite. Nu știu dacă diplomația d­lui Titulescu este mai bună decît finanțele sale dar evident că și în finanțele sale are distincțiune și noutate, și cred că în diplomația pe care o face la Londra, sînt aceleași calități noi aveam Însă nevoie să opunem unor anumite apucaturi pe banca mi­nisterială caia ce represinta relativ tînărul ministru de finanțe. Trebuie să mărturisesc că d-sa avea pentru noi un element de me­todă care îl aprop­a de opos­ți , îl apropiau de oposiț­e fiincâ d I Titulescu fusese în partidul lui Take Ionescu se desfăcuse de partidul lui T­he Ionescu, consim­tia să fi­gureze și mai departe pe banca ministerială numai pentru a reforma finanțele noastre. Și avea momente, cînd pe lîngă elocința d-sale, dădea tor­turi cu pumnul în această bancă rezistentă pentru a tăgădui urmă­rirea persoanelor capabile de nn­­­versațiuni pe t­ipul guvernărei d lui Averescu și Dumnezeu știe cît de mult erau. Din aceste motive, ministrul de finanțe da atunci ne ispitea, între­buințez termenii «ne ispitia», fi­­indcă se potrivesc cu persoana­l-s­ale ca și cu noul sistem al d-sale. Și atunci opisiția s’a împărțit în doua. Natural, opo­ziția ncmirturi­­sită care era oposiția de pe băncile majorităței, era cea mai rea. Și știu din legăturile mele personale cu d. Titulescu, cît de mare era temerea sa, că, aprobat poate de oposiție, va fi t­întit de majoritatea care se găsia lîngă banca ministe­rială.­­ Și, evident, în împrejurările a­­cestea, noi din minoritate am apro­bat înlocuirea vechilor imposite, anadromee, conduse, inacceptabile, avind întrînsele un amestec, nu din vechiul drept românesc — care în materie financiară era foarte bun: țeranul îl înțelegea și se ajungea la un fel de imposite proporționale și aproape progresive —, ci un a­­mestec de practice fanar­itice, de împrumuturi făcute de la Francași în epoca renașterii noastre și din imposite de necesitate adăugite de la Unirea Principatelor încoace Acestea erau trei elemente deose­bite care se gîsiau alături și care nu se puteau amesteca în chip ar­monios. Și atunci am zis, să înce­pem cu sistemul, să introducem odată unificarea, să ne împăcăm odată cu claritatea, să avem curajul reformelor adinei. Unii au mers pănă la capăt cu aprobarea pro­iectului d-lui Titulescu, alții au f­cut reserve, fiindcă s’au schimbat unele cote, ministrul pretindea că nu, de­putați cari am fost și eu pretin­deau că da. Dar o parte a opo­siț­ei a votat contra din motivul sau sub pretextul schimbării de cote. Insă până atunci opoziția, a mers lîngă dorința ministrului de finanțe de a da țerii în sfirșit un sistem de finanțe unitar, un sistem modern. Astăzi situația este cu totul altfel, Ministrul de finanțe n are decît o foarte slabă oposiție — cum zice d-lui­, de resentimente personale. In cîte unul din prietenii d-sale, n’are însă, în ce privește opoziția­­ și, aceasta este însemnat — n’are nici o aprobare pentru proiectul d-sale. Evident, faptul că aceiași oposiție care primia o anumită con­­cepție atunci, nu o mai primește acum, se poate îndreptăți și prin­­tr’o suspiciune în ce privește in­tențiile și modul realizării. Dar se pote îndreptăți și prin altceva, printr’o stare a opiniei publice care ea a fost chemată să judece siste­mul financiar în care-i vor fi cu­prinse, interesele. Și se poate în­dreptăți prin însăși experiența tăcută cu sistemul d­lui Titulescu, care sistem încă odată — și acum e momentul s’o afirm din nou — în ce privește ideile generale, punc­tele de vedere din care ne privește societatea noastră și felul cum se înțelege ca organism economic so­cietatea noastră, era exact tot așa cum e proiectul actual. Cine a discutat cotele, se poate lupta, uneori cu succes cu d-i mi­nistru de Finanțe; cine nu a discutat cotele în amănunte, nu poate face altceva de­cît să constate absoluta unitate de concepție între lege*a pe care ministrul liberal n’a aplicat o și între aceiași lege, care, cu unele modificări în cele două direcții a­­ratate, revine dnnaintea noastră. * • * Vin la critica însăși a legii. D le ministru dl­amanțe și d-lor debutați, sistemul care vine astăzi îrnaintea noastră, este un sistem foarte complicat. Ne-a trebuit un an de zile ca să-1 înțelegem; unii cred chiar că i-au înțeles perfect. Felicitările, nu numai ale mele dar chiar ale majorităței contribuabi­lilor acelor cari se pot orienta în toate articolele proiectului Titulescu revizuit de d-v., d-le ministru. Bu­­năvonna din partea noastră n’a lipsit, dar, dacă nu s’a ajuns la un rezultat satisfăcător, aceasta s’o fi datornic, nu ostenelilor foarte sta­tornice pe care le-ați cheltuit pen­tru alcătuirea proiectului, ci însuși sistemului pe care voiți să-l intro­duceți. De unde vine acest sistem ? Sis­temul acesta —­ ori de i-ar zice cineva: cedule, și cuvîntul de ce­dula este un termen străin și nu pot să-mi închipui că contribua­bilul român va putea să se orien­teze în cedulele A, B., etc. pentru ei fațada e înspăimuntătoare, ori de i-ar zice: imposite elementare și elementele acestea te trimit la școala primară, la elementele de fisică, iar la acestea adăugiți un imposit personal, care Dumnezeu știe dacă e mai inteligibil supt nu­mele de global sau mai îndreptățit supt definiția de personale, siste­mul acesta vine dintr’o societate care în materie de complicații ma­tematice a ajuns la culmea la care poate ajunge o societate modernă. El vine de la un popor care are o tragere de inimă deosebită pen­tru lucrurile abstracte și co­mip­icate, vine de la societatea franceză în care fiecine are obiceiul să-și țină socoteli foarte exacte: a încît, pe cînd contribuabilul nostru trebuie introdus în elementele însă­și ale aritmeticei fiscale. Și, pe cînd la noi trebuie ce pe nenorocitul perceptor de pe vre­muri, care încasa de la cine cre­dea sau de la cine avea in­teres si încaseze și nu de la cine n’avea, cu tot felul de salamalîcuri orientale sau cu brutalități asiatice, pe acesti perceptor să-l prefaceți intr’un a­­gent fiscal perfect ca să semene cu agentul fiscal din Franța! A­­cesta vine după un șir’întreg de agenții fiscali crescuți în arit­metică și capabili sa verifice în fiecare moment ceea ce contaibua bilui, cu bună credință sau fără înfățișează din saltarul său. Dar mai este ceva. Mergînd în Franța însăși—și o știu prin fap­tul că am fost de mai multe ori acolo în calitatea mea de director al școalei românești din Franța ; director gratuit, plătit numai, d«

Next