Neamul Românesc, mai 1923 (Anul 18, nr. 95-118)

1923-05-01 / nr. 95

Sămănătorist É un sămănător și el. Pretutindeni unde se duce nu face alta decit­­ bat­ocă­rește tot ce nu e în legătură cu singurul lui interes de par­tid, care corespunde cu strictul lui interes personal. Arată păcatele oricui, le crește, le exagerează, le duce la absurd, întrebuințează inteligența lui satirică pentru a le ridiculiza, precum face apel la imaginația lui vie pentru a le înnodi și adăugi. Dar, alături cu această parte negativă, el nu uită alta positivă, care și ea face parte din misiunea lui. In cercurile gazetarilor, în lumea politicienilor de la Capșa, în vagoanele-restaurante ale expreselor, în birourile băncilor internaționale, în «cercurile» sociale din Apus el răspîndește credința că în curînd, neapărat, fără condiții, fără îngrădiri, fără garanții, orice ar fi, el«vine la putere» alături, firește, de șeful pe care-l batjocorește pentru a puni și mai mult în evidență valoarea sa. E un sămănător și eL. N. IORGA. CENSORUL Un tinerel, cu avere de mare om de știință, stăpîn de altfel pe un verbiaj din cele mai fecunde, dar lipsit complect de cel mai elemen­tar spirit critic și bun simț, după ce oferă vieții noastre publice cele mai deochiate manifestații de exhibiție, se dedă la o strașnică censură contra d-lui Iorga. Și anu­me, găsește d-sa o contra­dicție flagrantă în conferința ținută de d. Iorga acum un an la Institutul social român des­pre „Istoricul Constituției românești“. Cu o dialectică amețitoare de frase sforăitoare și în­tortocheate, de termeni în­grămădiți alandala, ca pen­tru efecte eftine, de ironii deplasate și insolente, ilu­strul om de știință positivă și de logică, d. I. Suchianu, descopere și pune în relief grava contradicție pe care i-o oferă d. Iorga afirmînd pe de o parte existența unei vieți, și deci unui spirit con­stituțional, anterioare l­u­i 1866, iar pe de altă parte susținînd că prima Consti­tuție dată României la 1866 este o formă fără fond. Și fin cum este, distinsul nostru ce­tățean umple două pagini de «Viață Românească» ca să arăte cetitorilor săi ce cap logic și ce inteligență rară sa ascund supt numele de Suchianu. O, cît am vrea să nu zdrun­­cinăm credința bunilor ce­titori ai revistei țerăniste de la Iași în superioritatea mentorului lor, dar n’o pu­tem face, căci ar însemna să lăsăm să bată cîmpii în­­șirînd la cai verzi pe pă­reți pe orice individ care se trezește vorbind în ho­hote, și care are în același timp pretenții de om întreg. Să ne explicăm. D. Iorga a afirmat că în desvoltarea sa istorică so­­cietatea românească a cu­noscut forme juridice și a avut principii de legalitate pe care i le impunea în­­s­uși felul său de traiu. La 1866 însă se nesocotește tot acest trecut de experiență juridică, se trece peste rea­litățile noastre sociale și ni se dă o Constituție care nu era altceva decît traducerea celei mai înnaintate Con­stituții apusene de pe acea vreme, fără să se aibă în vedere dacă ea ni se potri­via sau nu. Ni trebuia o Constituție, și ea nui s’a dat, așa cum i s’ar da cuiva o haină de gata pe neprobate. Asta a spus d. Iorga, iar un om cu judecata normală nu știu dacă poate găsi aici o contradicție chiar «apa­rentă», cum cearcă să iro­­niseze tînărul nostru cen­sor, care, nu știu, n’a pu­tut înțelege atîta lucru sau, în dorința de a susținea cu orice chip «revendicările ță­răniste» s’a crezut așa de abil încît să poată mistifica însuși adevărul pentru a găsi motiv de mințit bă­­dărănește­. . Ceia ce este însă evident în amîndouă aceste cazuri e că bietul nostru censor se face de bună voie ridicol, exhibîndu-se mare istoric, mare jurist, mare sociolog, mare economist și ce mai doriti. Numai că unui astfel de critic universal i s’ar cere înnainte de toate bun simt inteligență și o cul­tură serioasă. Și cine nu le are și totuși ține s-o facă pe censorul întregii vieți sociale, nu poate fi decît ridicol. r. ••• Gospodăria Capitalei De la o vreme încoace piețile Capitalei au devenit spelunci de speculă. Halele de carne sunt goale. De pește nici nu se mai vorbește. Zahărul de la 45 lei chilogramul în sus. Apa se dă cu litrul. Și încă n’au venit căldurile verii. Nu știm dacă d. dr Costinescu, ale cărui bună voință și interes le apreciem, a fost pus în cunoștință de ajutătorii s­ă­i despre această tristă stare de lucruri pentru a avisa la măsuri mai eficace. Ni facem datoria de oposiție nealarmistă, dar totuși îndurerată și îngrijată de starea în care este lăsată populația Capitalei și cereri grabnice și efective măsuri de în­dreptare a lucrurilor. Să se atragă Guvernului și Minsteriului de In­terne atenția asupra legitimei ne­­mulțumiri a mulțimii nevoiașe. Altfel e greu de prevăzut con­secințele. In chestia funcționarilor tot Guvernul și organele sale au fost provocatorii. Să fi înțeles cel puțin ceva pentru viitor. 9• — H idI toiita- Sillüi macedoneni Din Sofia se anunță că în urma acordului sîrbo-bulgar relativ la împiedecarea bandelor de comitagii de a mai face incursiuni în Mace­donia, comitetul suprem terorist macedonean a condamnat la moarte pe toți membrii actualului Guvern bulgar în frunte cu d. Stambulits­­chi, precum și pe toți deputații guvernamentali și președinții or­­ganizațiilor țărănești. Primul-ministru al Bulgariei a și primit comunicarea oficială­­ a aces­tei hotărîri semnată de voevodul Alexandru și învestită cu sigiliul comitetului. Asasinatele au și început. Voevo­dul Panita și banda lui de comi­tagii au fost exterminați de Ma­cedonenii autonomiști. Arhitectul Iarocov, din comitetul macedonean revoluționar, a fost de asemeni asasinat. Diata alm­atei Parlament Prin votarea Constituției, adună­rile—Camera și Senatul—fiind con­siderate, după distinsele aprecieri ale jurisconsultului în materie con­­stituțională d. C. Dissescu și alții, ca adunări constituante, însemnează că rolul lor de a legifera a încetat odată cu promulgarea noii consti­tuții. Din textul vechii Constituții, care prevedea că în cazul modificr­ii Constituției se va proceda la ale­geri în­ acest scop și că durata aces­tui Parlament va fi atît cit se va vota Constituția, reiese că lucrurile așa trebuiau să se întîmple și nu altfel. Noua Constituție e drept că a iserat dispoziții pe viitor ca Par­lamentul care va vota o modificare a actualei Constituții să continue și mai departe, fiind considerat ca Parlament obișnuit, dar în vechea Constituție nu se prevedea nimic în acest sens. Putea atunci acest Parlament, considerat ca Adunare Națională, ales pe baza vechii Constituții, în scopul votării unei alte Constituției, să-și prelungească existența, vo­­tîndu-și prin însăși această Cons­tituție articol că adunările națio­nale după promulgarea Constituții, pot funcționa pănă la expirarea mandatului lor legal ? Puteau ele să se învestească cu noi drepturi, cînd ele fuseseră con­vocate pentru o misiune care ter­­minîndu-se înceta și existența lor ? Evident că nu. Dar și din alt punct de vedere, durata acestui Parlament nu poate să fie cea obișnuită de 4 ani. In actuala Constituție se l­mi­­tează mandatul actualului Parla­ment pănă la votarea reformei e­­lectorale. Două chestiuni se pun: Mai poate legifera acest Parla­ment după ce a votat Constituția? Noi am arătat că nu. Dacă însă se consideră că poate legifera, actuala Constituție inse­rează că Parlamentul urmează să voteze reforma electorală. Or, după votarea reformei elec­torale, de drept se consideră di­­solvate actualele adunări, urmînd ca noile alegeri să se facă în con­formitate cu disposițiile noii legi electorale. Se poate ca actualul Guvern să nu tragă aceste consecințe juridice și logice ? Atunci, el ar comite nu o gre­șeală, ci o călcare de lege, prima violare a Constituției. Cu ce s’au ilustrat oare Guver­nele trecute decît cu continua vio­lare a Constituției ? Noi însă, cari păstrăm respectul deplin al autorităței legale, căci în­țelegem prin lege la dreptate, so­cotim că numai printr’o guvernare legală se pot călăuzi interesele unei națiuni. M. M. Postelnicu 1 ! ÎNSEMNAȘI iául al 1­ ea si Congresul 1 ! de Îs Dele de la Bruxelles! ___ I In chip firesc, foarte multe co­municări presintate la congresul! de­ la Bruxelles au avut ca obiect cercetarea uneia sau alteia dintre nenumăratele probleme ce înfăți­șează, supt un aspect sau altul, viața contemporană pănă și chiar după marele răzb­oiu. D. G Fagniez, membru al Ins­­ti­utului de Franța, s-a ocupat, astfel, cu variațiile spiritului public și istoricii din Franța în interpre­tarea istoriei franceze, de la renaș­terea istorică din 1820 pănă în zilele noastre. De la exhumarea, comentarea și utilisarea monumen­telor trecutului monarhic și religios dinnainte de Revoluția cea mare, istoricii și, după ei, spiritul public de după Revoluție și Imperiu,­­ cînd istoria amuțise, — cred a găsi în trecutul francez originile și titlurile regimului, represintativ și a­ claselor mijloci­i pregătind ast­fel în parte, revoluția din 1830. Mișcarea istorică, inaugurată că­tre 1830, nu se oprește pănă la sfîrșitul Imperiului al doilea. Catastrofa din 1876 a pus capăt diletantismului liberal, tendențios și romantic, admirator exagerat al erudiției germane. Fustet de Cou­­langes readuce ideia complexă a patriotismului la concepția sa sim­plistă : apărarea pămîntului și a că­minului național, redeșteptînd sen­timentul solidarității între cei vii și cei morți. Școala istorică fran­cesa de astăzi este superioară ace­lea, de­și așa de strălucitoare, de la 1820 Ea e pătrunsă de adevărul că viitorul unui popor atirnă de respectul și cunoașterea trecutului său. Veacul al XIX-lea și vremea noastră a ajuns să fie, într’o largă măsură, epoca «juriștilor» sau, mai bine, a avocaților. D. Paul Have­­lin, profesor al a­cultatea de drept din Lyon, a­ prezintat la congres un interesant și de­sigur amuzant memoriu despre «răii studenți în drept din decursul istoriei». Acești răi studenți în drept se numesc: Petrarca, Ariosto, Tasso, Galvin, Montaigne, Descartes,Boileau, Mon­tesquieu, Goethe, Uhland, Heine, Alfred de Musset, Thackeray, Flau­bert, Maeterlinck și autorul studiu­­lui lasă lista neîncheiată. Toți a­­ceștia s’au ocupat la începutul stu­diilor lor și cu dreptul, dar au re­nunțat, fără a păstra amintiri bune. D. Huveîin găsește temeiurile es­tetice și morale, invocate, ca pu­țin convingătoare, nu tot așa acel științific. Metoda juridică și știința dreptului de astăzi ne îndreptățesc a spera, crede autorul, că va veni o zi cînd umanitatea nu va mai avea de înregistrat între marile ei nume cionii săi studenți în drept». 1. a. i. a. BULETINUL EXTERN Cum lucrează Ungurii O telegramă din Paris anunță că în urma propu­nerii făcute de deputatul Wittert în Camera olandeză, Guvernul din Haga a aprobat să se sprijine cererea făcută de acest deputat relativ la înființarea unei noi comisiuni în sinul societății Națiunilor pentru a exa­mina plîngerile minorităților maghiare din România și Cehoslovacia. Acest fapt se datorește de­sigur manevrelor pe care le fac Maghiarii de la noi, cum ni-a dovedit și congresul Uniunii interparlamentare a minorităților. (ine va Iarna Hamul imoilav După ce a supus Regelui dificultățile unei înțelegeri din partea democrată pentru formarea Cabinetului de coaliție, președintele Pasid și-a dat demisia? Șeful de­mocrat Davidovici a fost chemat la Palat și Regele i­a dat mandat pentru formarea Cabinetului de coaliție, lupii i­ti­lirează pașapoarte Ministeriul de Interne din Budapesta a hotărît ca pănă la alte ordine să nu se mai elibereze nici un pa­șaport pentru străinătate bărbaților între 18 și 36 de ani. Numai în cozuri excepționale se poate cere a visul acestui departament. Chiar posesorilor de pașapoarte mai vechi li se fac mari greutăți la graniță. Lucrătorii pe de altă parte, văzînd în această măsură preludiile unei mobilisări, trec în mod clandestin granița, în Austria mai ales. Unii ți Industriașii germani­i înțelegere ie Franța Comitetul asociațiunii industriașilor westphalore­­nani de fer și oțel, întrunit la Elberfeld spre a examina situația, a declarat că politica actuală ar trebui să dea un sfîrșit. Dacă, nu ea va aduce după sine ruina economică a Germaniei. S-a emis dorința ca propuneri acceptabile să fie făcute Antantei, situația economică a Germaniei ce­­rînd imperios o ameliorațiune imediată. La o întrunire a lucrătorilor minieri s-a cerut să se facă Franciei propuneri pe baza discursului lui Curzon. Semnarea convenției italo-austriace După amiază Mussolini și miniștrii italieni ai Finanțelor, Indus­triei și Agriculturei, președintele delegațiunii italiene, Kratkowsky, mi­nistrul Austriei, precum și președintele și membrii delegațiunii aus­­triace au semnat tratatul de comerț între Italia și Austria, acesta fiind primul tratat de comerț în regulă stipulat după războiu cu statul vecin, înainte de a semna tratatul a fost semnată convențiunea prin care se favorizează traficul mărfurilor austriace prin portul Triest, pre­cum și convențiunea care regulează raporturile economice între zonele de frontieră ale Austriei și Italiei. lichituie spijiții? Corespondentul din Iași al zia­rului .Dimineața­“ anunță că la în­trunirea publică de ieri a chiriași­­lor ieșeni, doi deputați liberali ar fi declarat că noua lege a chirii­lor n’a fost votată de Parlament „A fost’o mistificare a Parlamen­tului și a opiniei publice“ a spus unul din deputați, iar celălalt a adăugat: „în Parlament nu s’a adus legea întocmită de comisie și cu o zi înnainte de votare s’a presintat Corpurilor Leguitoare altă lege". Ceia ce trebuie relevat însă este­ faptul că nemulțumirile din parti­dul liberal contra Guvernului de­vin din ce în ce mai violente și mai necruțătoare. De pretutindeni partizanii îndreaptă săgeți veninoase contra băncilor ministeriale, cărora nu li se cruță niciun calificativ. Cele mai noi, acela de „mistifi­care“ și acela care vorbește de «psihologia parvenitului», deși des­tul de grave, nu par a fi ultimele și cele mai tari. Pănă se va hotărî să plece, Gu­vernul mai are de auzit. * * * It Valera m i lin pacea Armata neregulată irlandeză a declarat suspendarea ostilităților. De Valera, șeful rebeliunii, a făcut o proclamație spunînd că e gata să negocieze pacea; basele pe care a’ar negocia această pace au mai mult de a face cu for­mula decît cu fapte. Guvernul irlandez iea în conside­rație aceste documente. Ziarele remarcă că documentul declară că procla­mația nu ar constitui baza negocierilor pentru pace, și că nu face aluzie la vreo predare de arme. Guvernul englez însă ar insista asupra acestui punct. Ziarul „Man­chester Guardian“ remară că după experiența din tre­cut discursurile lui De Valera trebuie examinate mai da aproape. Dacă negocierile sunt începute cu intenția de a ocupa Guvernul britanic cu discuții prelungite, atunci nu s’ar ajunge la niciun resultat. Conferința de la Lausanne Comitetul economic și-a continuat lucrările. S’au examinat vânză­­rile imobilelor din cursul războiului și contractele de asigurări. Secțiunea datoriilor a examinat o serie de articole relativ la proprie­tatea literară, artistică și industrială. Chestiunea tribunalului arbitraj­­mixt al consilierilor juriști a fost trimeasă în secțiuni. Au mai fost examinate diferite chestiuni de tarife vamale și protecția cablurilor sub­marine. Turcia a cerut suprimarea birourilor de poștă străină în Tur­cia și a refuzat a adera la convențiunile asupra comerțului armelor și sporirea navigațiunii aeriene.

Next