Neamul Românesc, august 1923 (Anul 18, nr. 170-194)

1923-08-01 / nr. 170

trucțiilor în Capitală, pen­­ru a face ca întreținerea orașului să fie ușor susți­­nută de dările Comunale. In oraș cu construcții mici evărsate pe o mare supra­­ață se întreține rău și cer c contribuții care apasă prea greu pe fiecare locuința. De aceia în toate orașele mari s’au impus condiții de clădire, și de aceia clădi­rile s’au ridicat în sus mă­rind capacitatea lor de lo­cuință, prin înnălțime. Tot pentru interesul în­treținerii și al higienei ora­șului s’a pus și rezolvat problema mărginirii orașe­lor, de care voiu vorbi într’un alt număr. N. Cosăcescu Ctitori noi Din scrisorile d-lui Nicolae Iorga către Romînii din America Bisericile se darîm­ă, cu­­cuvaile plîng în turnurile pe jumătate căzute ale mănăstirilor, școala se o­­ploșește unde poate, iar în spitalele, ale căror mo­șii s’au împărțit la țerani bolnavii sufăr de foame și da frig. Ctitorii de pa vremuri, largi dăruitori din averile moștenite ori cîștigate, au încălțat ziduri și au asi­gurat venituri. Pa unele vremea le roade, pe al­tele le cere nevoia. Și nimeni dintre ai noș­tri, îmbogățiți de o clipă, storcători ai Statului și înșelători ai săracilor, nu se ridică pentru a păstra măcar ce este, necum să mai adauge binefaceri noi la cele vechi. Ba mă înșel. Iată, în țara unde mucezesc în bogăția și huzurul lor peste o mie de oameni foarte avuți și atîția cari au totuși peste trebuințile lor, un bancher evreu, care s’a cerut îngropat în alt pămînt, la Viena, și care și a păstrat străine amîndouă numele, Ja­cques Elias, dă șase sute de milioane pentru însă­­nătoșarea trupului și lu­minarea minții oricărui locuitor al acestei țeri. Nu s’a înroșit niciun o­­braz de palma strașnică pe care din mormîntul lui a tras-o nobleței și bogă­ției romînești acest străin? Și, oriunde e ban mult și lipsesc moștenitorii de aproape, nu s’a mișcat în suflet pornirea bună care e fiica mustrărilor? Ii întreb pe toți cei cari de mult au uitat a da. N. Iorga Ironina Mit Mi Geneva 31 (Rador). Din Biella se anunță că vîrful de sud al muntelui Mont Blanc a fost atins pentru prima oară Du­minecă de un grup de turiști. NEAMUL ROMANESC Universitatea populară de la Vălenii-de-Munte Prelegerea l­-a dărus prof. Ion Olimpiu Ștefanovici Despre Mozart Wolfgang Amadeus Mozart a trăit în acea epocă de stră­lucire literară a lui Goethe și Schiller, între anii 1756 și 1791. Se deosebește de Haydn prin faptul că tatăl său era un mu­zicant apreciat. Mozart a înfă­țișat un fenomen unic de pre­cocitate genială. La 4 ani el reproducea după ureche tot ce cînta sora sa mai mare, Anna- Maria. Tatăl său prevăzuse în el pe unul din acei copii minune. La 7 ani e dus la Paris, apoi la Londra, unde uimește prin arta de a cînta la piano și prin ex­traordinara ușurință de impro­vizație. La 11 ani merge la Viena și e apreciat mult de împărăteasa Maria Tereza. La 13 ani merge în Italia unde primește titlul de doctor, este însărcinat cu scrierea unei opere­­ MitridateJ și unde Papa Clement XIV îi decerna «Crucea Pintenului de Aur». Duce apoi o viață de suferinți. Umilit și maltratat de episcopul din Salz­burg pleacă în Franța, dar nu mai culege laurii de odinioară. Pe la 1781 se stabilește în Vi­ena, duce o viață de mizerii continue și moare în vîrstă de 35 de ani și ceva. In această viață spinoasă, genialul muzicant este ajutat mult de tatăl său — un spirit practic — pe care Mozart l-a iubit foarte mult, după cum se poate vedea și din această scri­soare pe care i-o scrie el din Viena la 19 Mai 1781: „Sînt înveninat! — și Dum­neata fiind bunul și prea iubitul mieu tată, ești de partea mea. Atîta vreme mi-am pus răbda­rea la încercare,—în sfîrșit chiar ea n’a mai putut răbda. Nu mai am nenorocirea de a fi în sluj­ba Salzburgului — ziua de azi mi-a fost fericită. Ascultă, așa este! De trei ori omul acela — mu știu cum să-i mai zic — mi-a spus în față cele mai mari pros­tii și impertinente, pe care pen­tru a te cruța n’am vrut să ți le scriu,­și n’am vrut să le răz­bun pentru că te-am avut mereu în fața ochilor, bunul meu tată. Mi-a spus că sunt un ticălos, un stricat, mi-a spus să plec, iar eu am suferit totul, simțeam că e atinsă nu numai cinstea mea, ci și a ta, dar așa ai dorit tu, eu am tăcut». Mozart a fost de o finețe a auzului ne mai întîlnită. Avea ceia ce se numește ureche ab­solută ; putea să spună care a­­nume e cutare sunet, fără să i se dea un alt sunet ca punct de orientare. N’am să dau aici amănunte despre viața lui Mozart, căci sunt sigur că cei mai mulți din­tre d­ v veți ceti-o. Este un exem­plu de muncă extraordinară a unui trup chinuit și silit dese­ori să se umilească­­ aceasta din pricina educației lui unilaterale. Am să încerc să fac o scurtă caracterizare a operei lui. S’a spus că Mozart ‘‘înfățișează în sînul muzicei germane, direcția italiană ; această caracterisare este însă incompletă. Adevărat e că niciun creer n’a izvodit o mai înflorită grădină de melodii ca cel al lui Mozart, dar el în­fățișează o tot așa de strașnică stăpînire a științei contrapunc­tului și armoniei. Alături de bo­găția melodică găsim la el o știință profundă a compoziției în sensul lui Bach și o deosebită grație, care-l apropie de musica francesa. Cu drept cuvînt Mozart a fost comparat cu Raphael. Intr’ade­văr ca și la acesta, la Mozart, se vădește aceiași atmosferă i­­deal-cerească. Recomand, cu această ocazie, să ascultați cît mai multă mu­zică aleasă. Se zice că azi noi avem o audiție verticală a acor­durilor: înnainte oamenii erau mai obișnuiți să asculte orizon­tul, să urmărească linia melo­dică a diferitelor voci. Las să vorbească pe măiestrul pe care îl sărbătorim, care de­sigur că are un grai mai eloc­vent ca al mieu. A urmat apoi executarea So­natei în la major spiano d-ra Nunuța Boiu și Allegro Molto din sonata pentru vioară d. prof. I. A. Ștefanovici și piano dr. N. B. Rom. Salariile preoților din Ardeal Zilnic primim plîngeri și rugăminți de a inter­veni pe lîngă forum­ia în drept să achite salariile slujbașilor din Ardeal. Dăm pentru edificarea oficialității acest­flag­­rație între starea reală și ment dintr’o scrisoare tri­ i­tală a muncitorimii și measă d-lui Iorga de că­ industriei mici de la noi tre­i prietenul nostru d-l și starea acelorași factori avocat A. Veniamin din economici din alte țeri. Galați. D-sa încheie indicînd „Cutreieriind pămîntul ca soluție solidarisarea Făgărașului, am ascultat muncitorimii și micilor fără voia îmia, glasul industriași, singurul mit unei presvitere glas care, loc înțelept de realisare alături de al unei fețe a revendicărilor lor bisericești ortodoxă, să­ drepte, luia că «Statul șioănează. Sosind în acest moment că nu plătește salariul d-nii Berincescu, inspee­­preoților de mai bine de tot general al Ministeriu­cinci luni de zile și că,__________________________ așa fiind, acest fapt este curant scandal (expre- Presa și cursurile de vară și a ei). -----------------­mSPT de fpiept?- oare Școala Ma­Osială adăuga 00 pănă la luna Nicolae Iorga la Vălenii- Septembre nu crede că de­ Munte se facă achitarea. ____ Și, cum am făcut apoi Supt­aCBIS­tit,„ foaia cunoștință cu bâtrînul și ardaiaană pentru D0p0f blajinul preot din Toba­ ,Lumina Satelor» din di­nul nou, căruia și dato­­riiiu publică a0oate buna reso recunoștință pentru CA Ținta despre în B4118, dragostea cu care mari­toarea activitate da la festă în discuție persona­ Văleni • frm­tea dumneavoastră, — s-a deschis și vara a­­mar în n­ain­ta de a fi spus ceasta,cu sute de sscul­00 cuget și ce cred, tătari, veniți din toate îmi permit respectuos a unghiurile țerii ca să ai­­vă ruga să binevoiți a DUI18 Evanghelia vieții de atrage luarea aminte ce­ romîn și om de omenie. lor ce înțeleg să lase preo­ jn fruntea profesorilor limea­ transilvăneană cu cari țin secții ata acobo. salariile neachitate pe a­ situl Apostol. d. Nicolae tîtea luni» pentru a se rorga, încunjurat de vre-o mîna­­ desnădejdea acolo, 20 de profesori, de la toate unde o­larul conducător seoa­eie­­ noalte din țară al poporului, far care tre­buie să rămâ­e neîntune­cat pentru a putea îm­prăștia lumina lui vie. Credem că Ministeriul Unii Uillfi­tsk­i iii Ul Duminecă s’a ținut la Buzău în sala Moldavia o frumoasă întrunire a micilor industriași din o­­rașul și județul Buzău. Din partea secției Ploești 89 găsea o delegație în frunte cu președintele, d. I. Cristescu, neobositul luptător pentru causa muncitorilor și meseria­șilor ; o altă delegație a meseriașilor din R.­Sărat avea în frunte pe d. Gr. Dumitrescu, iar d. Cons­tantin Grigorescu­ repre­­sinta secția Focșani, al cărei președinte este. Ședința s-a deschis la oarele 10 supt preșiden­­ția d-lui Stoica Ionescu, care mulțămește delega­ților și dă apoi cuvîntul d-lui Anghelovici, care expune activitatea desfă­șurată în cursul primului an de existență a secției, care are bucuria de a-l comemora azi într’o în­trunire așa de entusiantă. D. I. Cristescu-Piosști arată în cuvinte simțite lupta desfășurată de me­seriași, făcînd o compa­nii de industrie, și Al. Sa* moil, președintele Uniunii micilor industriași, asis­tența și face o călduroasă manifestație de­ simpatie. Luînd cuvîntul, d. Sa* moil face o expunere largă a problemelor principale care preocupă astăzi mica industrie pe care Statul n’o sprijină în de­ajuns, uitînd că ea este singu­rul sprijin și singura nă­dejde a unei adevărate și sănătoase stări econo­mice, încheind, d-sa m­ulță­­mește d-lui inspector Ra­­rinesseu și îndeamnă pe meseriași în unire. D. inginer Rarin­escu începe prin a scuza lipsa d-lui director general al Industriei, d. Cez­ar Po­­pescu, ehimat de urgență la Sinaia. Asigură pe meseriași de toată simpatia func­ționarilor aflați în direc­ția industriei, cari nu se vor mărgini numai la simpatia pe care în mod firesc trebuia s-o aibă pentru cea mai frumoasă ramură de industrie na­­țonală, ci vor căuta să i ajute efectiv prin aceia că vor informa organele superioare și da condu­cere de adevăratele nevoi și suferințe ale micilor industriași. Mulțămește pentru pri­mirea făcută și declară că este vesel de forța pe care o prezintă meseriașii și demnitatea organizarii și manifestărilor Io*. Rep. cel ce vrea să știe cum stau științele vremii, și cum, prin ele, viața se poate îmbunătăți, să treacă în V­alenii-de-Munte Cultelor va lua cunoștiință care a avut între oaspeții și va dispune ca să se lăi ia însuși prințul țarii achita lefurile preoților noastre și pe Regina din Ardeal, noastră, profesori, stu­g­ —­denți, preoți, învățători și iubitori de cultură din țară și străinătate. E singura școală în­­ țara noastră de acest fel și care prin rostul său va intra în istoria culturii neamului, iar timpul de azi va dobîndi cea mai simțitoare înbunătățire pe urmele propagandei ce se răspîndește de aici ca dintr’un vulcan de tărie sufletească. Sfătuim pe toți cei ce eu răgaz și mij­loace să treacă pe la Vă­­ienii-de- Munte. Situația econo­mica in Germania Berlin 31. (Rador). Ieri după amiază cancelarul a avut o întrevedere cu re­­prezintanții sindicatelor, cu care a discutat agravarea crizei economice. Se afirmă că regimul de­­­­vizelor va fi modificat, în­tru­cît inutilitatea dispozi­țiilor actuale a fost pe de­plin dovedită. Ministerul eco­nomiei naționale studiază ac­tualmente eventualitatea de­sființării cursurilor unitare. Cetii­ și resphdiți <!

Next