Neamul Românesc, iunie 1924 (Anul 19, nr. 119-143)

1924-06-01 / nr. 119

c * întorsăturile politice prevăzute Cînd amabilitățile bulgărești au venit, dese și tari, asupra noastră, oarecan experiențe de istorie m’au făcut să afirm că In vizita primarilor regatului vecin la București, în cuvintele de recunoștere pentru noi, în cele de pocăință pentru un trecut pe care nu noi l-am voit se ascunde o simplă intriga. Anume acela de a ne pune râu cu Sirbîi, trezind gelosia lor, pe care atenții observatori de la Sofia o cunosc așa de bine, făcînd să se creadă acolo că ni-am schimbat politica și că nu dorim, noi, nimic mai mult decit să reluăm relații de intimă prietenie cu biruitorii de la Turtucaia, cu benchetuitorii de la Capșa, cu înjositorii mâidriei noastre. Intriga, montata de oameni dibaci, a reușit foarte bine. Pripelii pătimașe a ziarelor din Belgrad i-a răspuns, cu o precizie de mașină bine îngrijită, presa noastră din București. Și a doua zi iată ce s’a imímplat. Inlășu dobrogenii fugari — din voia lor sau pentru păcatele și crimele lor — s’au adunat în congres pentru a-și arăta suferințele și a cere, natural, ca țara lor de naștere să fie deslipită de la România și „restituită“ celor cari au avut-o acuma o mie de ani ca simplu teritoriu de apărare militară la Franța. Dar îndată după aceia, pe tema unei legi de constatare a proprietății in județele anexate la 1913, s-a început o adevărată campanie contra noastră prin chiar ziarul francez oficios al Guvernului Țancov, vorbindu se închipui cel mai simpatic de agitatorii pe cari nu noi i-am gonit. In adevăr, de ce s'ar fi jenat aceia cari-și atinseseră ținta? Vremea snceritații a sosit, și nu vom auzi, să fim siguri, și altele. Iar de aici se desface o învățătură. Alianțele, cari sînt cele mai bune cînd corespund și sentimentelor diferitelor națiuni, se fixează aiurea decit în redacți și de aceia e bine ca în redacții să nu se caute a le strica. N. IOXGA Spaimă inutila tu a fost nimic și micile plesnituri au alarmat o populație fricoasă. [Este adevărat că deși de doi ani fi plexiile se țin lanț, totuși această populație bucureșteană nu se poate obicinui cu neînsemnatele egomote de artificii, care cel puțin ar trebui să fie socotite ca un element de distracție iar nici de fum de spaimă. D. general Milmireacu a ținut cu o discretă mustrare să atragă atenția că populația Capitalei nu are nici un motiv să fie îngrijorată de apărarea țării ,„care nu va fi câtuși de puțin compromisă“, căci depozitul distrus ,nu constituia singurul depozit“ și „țara are numeroase de depozite“. Deci distracția incendiilor de la depozitele cu muniții poate să continue fără nici o grijă. D. ministru de războiu uită să șoptească măcar ceva asupra măsurilor de precauție pe care le-a luat nici dacă s-a hotărât să citească rapoartele pline de o românească îngrijorare ale subalternilor. Cu aceiași eleganță d. general Mărdărescu mai adaugă o mustrare acestei imbecile (în sensul latin, adică nerăsboinicie) populați bucureștene: „Versiunile cari circulau mărind grija populației Și în care se vorbea de depozite subterane, de dinamită și alte explozibile putând să arunce în aer Capitala, erau numai vorbe de oameni cari niciodată n'au avut prilejul să cunoască situația de la depozitul cu tounițiuni și nici vre-o cunoștință cât de elementară asupra proprietăței obuzeelor și a explosivelor. „Dacă ar fi amenințat vr-o primejdie Capitala, negreșit aceasta s'ar fi adus la cunoștința populației. „Cauzele nu se pot preciza,și nici pagubele. Dar după informațiunile pozitive ce am, ce am ele ar fi cu mult mai mici decât se crede“. Deci toată defilarea de nevoiași locuitori ai cartierelor megieșe cu pirotehnia, sărmani oameni care au pornit cu ce-au putut strânge cu pripă într'o legăturică, alergând zăpăciți pe străzi evocând groaznicele zile de bejenie din timpul retragerii noastre, toată învălmășeala de lume îngrozită n'a fost decât așa din cauză de ,,fandacsie ‘ (vezi spaima lui „Conu Leonida“ față de reacțiune). Evident de general Mărdărescu arată și cauza „fandacsiei“, populația nu are „nici vre-o cunoștință cât de elementară asupra proprietăței obuzelor și explosivelor", altfel ar fi asistat cu seninătate la prăbușirea caselor și ar fi tras o bătută sub dărâmăturile bietelor lor adăposturi. Desigur ministerul de războiu va ține cursuri gratuite și obligatorii pentru populația Capitalei asupra „proprietăței obuzelor și explozivelor“. La Cameră în aplauzele delirante ale adunării (evident ale majorității) d. Ionel Brătianu a făcut un duș scoțian de morală nervilor aprinși de spaimă ale populației Capitalei, iar pe pe cei cari se tânguiau ca niște nerozi asupra imensei pagube, liniștitul premier i-a asigurat că nu au fost decât niște muniții vechi și inutile. Deci spaimă inutilă, dar așa de idioată spaimă că s'a comunicat și la ziduri care de emoție s'au prăbușit, așa de idioată frică încât chiar geamurile de pe calea Victoriei s'au lăsat pradă emoției ca niște femei isterice, încât deși paznicile, imobilele geamuri aveau un centimetru grosie, sau spart în țăndări. Ziarul „Viitorul" scrie: „în tot cursul dimineței de astăzi, Capitala a fost inundată de tot soiul de știri fanteziste menite să neliniștească opinia publică, dar guvernul a arestat pe „răspânditorii de panică". Asta a fost, domnule! Spaimă inutilă de oameni fricoși când guvernul ne-a pregătit o sărbătoare cu artificii ca în vremurile de odinioară la 10 Mai. S. in phű ui La ultima oră. Noul amănunte asupra dezastrului de la Cotroceni cu partidul țărănesc era explicabilă în contra liberalilor, dorința aprinsă de a lua frânele guvernării și poate și nevoia de a se întemeia un mare partid democratic, atât de dorit de presa independentă, au împins din nou partidul național din Ardeal și partidul țărănist pe calea de atâtea ori bătută și mereu părăsită a tratativelor de fuziune. Se pare că de data aceasta un elan inițial împinge pe drumeți să pășească și cu mai mult curaj și cu mai multă hotărâre. Se poate chiar să se și întâlnească și fuziunea care în ultimul timp provoca zâmbete de îndoială chiar la cei mai sceptici să fie fapt împlinit. Pentru viața politică a țărei noastre tulburată de mulțimea partidelor ce amețesc opinia publică cu o lormă cu mult exagerată față de deosebirile programatice, simplul fapt al contopirei a două partide ar fi un ușurător început de clarificare. Normalizară vieței noastre publice impune dispariția, sub o formă sau alta, a organismelor politice a căror ființă nu e susținută prin necesitatea inexorabilă a ideii ce le stă la bază și militează pentru triumful ideilor, aproprierea partidelor a căror programe pornesc din acelaș crez. Examinată în lumina acestor considerațiuni perspectiva fuziunea celor două partide ar fi un fapt îmbucurător care ar marca triumful bunului simt atât de neglijat in manifestările politice din ultimii doi ani. * Dar să ne fie îngăduit ca cu aceiași obiectivitate cu care examinăm faptul în sine să apreciem și consecințele sale și străini de orice contingențe de politică de partid să subliniem oarecari observațiuni pe cari logica politică și consequența ideilor le impun. Fuziunea partidelor național și țărănesc, nu va putea înlătura, oricât de mare ar fi entuziasmul democrației române, anumite nedumeriri. Oricine se poate întreba cum pot fuziona două partide cu programe și practici atât de deosebite. Forțat unul din ele va trebui să renunțe la idealul său. Va fi astfel nevoe ca sau partidul național să renunțe de a mai fi un partid burghez inspirat de ideea solidarismului social și național, formulat de doctrinarii săi în atâtea ocaziuni, sau partidul țărănesc va înceta de a mai fi un partid de agitație politică, exponent al unei clase, și susținător al ideologiei și al tacticei marxiste. Oricâtă bunăvoință ar prezida la fuziunea celor două partide, ar fi greu să închizi într-o formulă politică teoria proprietăței numai cu tradiția individualistă a agricultorilor din Ardeal, precum aproape cu neputință ar fi să asiguri liniștea și apărarea granițelor atât de scumpe sufletului ardelenesc cu o armată organizată după programul de la Chișinău. Chiar dacă s-ar face renunțări de către țărăniști, importanța lor politică va fi alterată de lipsa de valoare morală. Activitatea trecută ar fi un necruțător argument în contra sincerităței atitudinei de azi și oricât de loială ar fi atitudinea de mâine ea nu va putea șterge renegarea celor susținute ieri. * Și sacrificiul ideilor este cu atât mai dureros cu cât nu se compensează cu o sporire de forțe» In ce se întărește, oare, partidul național prin fuziune, când programul și tactica partidului țărănesc, singurele generatoare ale forței sale, vor trebui abandonate? Secretul succesului partidului țărănesc constă în puterea de sugestiune a unei idei abil exploatată și care raliază masele țărănești abia deșteptate la viața politică cu himera împroprietărirei tuturor sătenilor. Lipsiți de prestigiul trecător al unui program demagogic, la ce utilitate ar corespunde partidului național improvizatele personalități țărăniste? Că d-l Mihai Popovici ar găsi în d. Madgearu un studios secretar general sau că d-l Sever Dan ar avea la curte un bun sfetnic în părintele Drăgînci, sunt desigur aporturi care se soldează cu prea mici beneficii pentru a fi o cauză determinantă a furtunei. # Este drept că asimilarea partidului țărănesc, este o perspectivă tentantă pentru partidul național, nu numai pentru că duce la înlăturarea unui concurent uneori periculos, ci mai ales pentru că-i dă putința să canalizeze și să utilizeze un curent popular care lăsat în voia sa ar rămâne perpetuu o forță negativă. Fuziunea, făcută cu sacrificiul programului țărănist nu poate duce la acest rezultat. Țărănismul ca noțiune politică va trăi independent de metamorfoza primei sale întrupări. Patrimoniul electoral al partidului țărănesc nu este opera uneia sau mai multor persoane, ci rezultatul unor stări de lucruri a căror realitate sa poate contesta. Steagul suprannitatiei la expropriere și al făgăduielilor demagoo'i’e noni" V a ne trasce in alte spâiii grupa oastea care azi s'ar supune, disciplinată, combinațiilor politice ale d-lui Mihalache. Starea de spirit de la țară, credulitatea și neexperiența maselor electorale vor da putință nemulțumirilor din partid să reconstitue iarăși partidul în jurul programului și partidul național-țărănesc va avea în față și concurentul primejdios și mișcarea pe care a crezut că o va apropria. Fuziunea celor două partide democratice, grandioasă ca intensiona, va avea mult mai puțin îns ammate rezultate. Ralierea „celor două forțe* car», după lozinca stegarului Grigore Filipescu are un singur obiectiv :,Să dea puterea și fără voia regelui” s'ar putea concepe mai de grabă sub forma unei înțelegeri, a unei colaborări între ambele partide care și-ar conserva fiecare programul lor, cu rezerva posibilităților de aplicare, decât sub forma fuziunei care cere atât de grele și inutile sacrificii. Ar fi desigur o formulă mai lesne acceptabilă și de morala politică și de bunul simț. A. H # Țț»*# Cum poate să vorbească un ministru de război! Arma cea mai bună, pumnul E D» ministru de războiu răspunzând ori la Cameră observațiunilor atât de întemeiate și de judicioase făcute de d. N. Iorga, șeful partidului naționalist al poporului, in privința dezastrului de la depozitul de muniții, — a aruncat câteva fraze uimitoare, ovaționate de o majoritate care nu reflectează. D. general Mărdărescu a spus că soldatul român, chiar fără muniții, are baioneta, — și chiar fără baionetă are pumnul» D» N. Iorga a relevat imediat absurditatea unui asemenea răspuns. ■»■In adevăr, așa se vorbea de pe banca ministerială și in timpul neutrality*^. R-V» «ți* ffa?*ă a războiului moartea a secerat inutil atâți bravi care nu se puteau apăra ! Rămâi pe gânduri când auzi acelaș limbaj acum! In vremea in care pretutindeni se inventează și se fabrică arme tot mai perfecționate și mai teribile, un mincipil de război vorbește de baionetă și de pumn. Ce s’ar fi întâmplat intr’o Cameră din occident, când s’ar fi auzit un asemenea limbaj I BS3F COUPI Polic ..."Și după eșirea de la audiență. Pe cânci anxioși si nerăbditori, partizanii întrebau din ochi de rezultat, pe șeful arl cărui pampon părea mai pleoștit ca oricând, — o voce năclăită de căldura di afară, striga pe sub ferestre: — Rahat cu apă rece ! După ultimile șuri, s'au încheiat negocierile oficioase dintre țărănisli și naționali, — pentru a începe... tratativele oficiale. Barometrul fuziunei: variabil, cu o ușoară scădere. * Intr'un cerc de liberali se spunea eri că congresul convocat de d. I. Brătianu în toamna lui 1921, a costat casa partidului suma de trei milioane jumătate. — Cu ce bani isi face d. Averescu „congresul” de la S IunieT a întrebat cineva. Iar altcineva a replicat: — De când a fost in Italia d. Averescu este un lip în felul lui Orfeu... 1si încântă partizanii cu... lira. PANICA Bucureștii subternari Svonurile de evacuare.-upași propagatori ai știrilor alarmante.,Ori din de evacuarea Capitalei*...- Sus bite,partide de plăcere*...Ofițeri] misterioși de la școala centrali ...Când lumea își inchipue că orice enormitate e posibilă! O jumătate de zi. Mercuri, București a fost alarmat. Eri, până pe la 4 d. a. — când se produsese în ajun explozia cea mai puternică, orașul a fost terorizat... Incendiul de la Pirotehnie cu priveliștea de infern a snopurilor de flăcări ce se ridicau în aer, cu bubuiturile formidabile care sguduiau casele și le sfărâmau geamurile, cu neliniștea pe care o raspândesc totdeauna asemenea sinistre, îngrijorase și posomorâse Capitala. Și indignarea era generală. Ca după toate nenorocirile sinilare ce s'au mai întâmplat — și își aminteau toți catastrofa teribilă de la pulberăria Dudești, dinainte de război’ — aceleași erori să se repete mereu cu aceleași efecte, era ceva de nepriceput și de insultat Dar de a doua zi de dimineață, eri Joi, printr'o contagiune stranie. Capitala întreagă sa simțit terorizată. Panica trecuse pe lângă toată populația aproape — înspăimântând-o. * Omul încearcă nevoia materializarii în imagini, a forțelor naturale sau închipuite a căror existență o simte sau o crede. Astfel au fost și sunt personificate ^divinitățile* bune, ca *și cele rele, elementele distructive ca și cele creatoare. Moartea va fi totdeauna un schelet înarmat cu o coasă, deși atât de adesea este un corpolent medic înarmat cu un scalpelor cu un stylograf. S’au zugrăvit Foametea, Lăcomia Ispita, Avaritia... Panica ar merita să aibă un interpretator și un portret. Ar putea de o pildă, să fie văzută în chipul uneia dintre Uorgone, imperrind pe cine o privește sau poate mai bine punându-i pe goană, răspândind prin șucrutui fiecăreia din reptilele care-i fuimează coafura, Svonul sinistru de pe urma căruia chiar curajoși rămân pe gânduri, pe când imensa majoritate a celorlalți dă spectacolul unui furnicar atacat.» * Cine a răspândit ori unul după rotehnia incendiată va exploata indubitabil, aruncând în aer o parte a Capitalei; ci depozitul central de muniții, cel mare, exploadând și el, firește, va distruge ce va mai fi de distrus, că între ore 2—3 d. a. se va da ordinul de vacuare a cel puțin cartierel mai apropiate de focarul catastrfei; că Suveranul a părăsit Ca^tala, familiile miniștrilor sunt picate și I. P. S. La Mitropolitul Pinat a comandat un tren special Cine? Cine au fost misterioșifițeri“ care s’au prezentat la une școli— de fete — învitîndu-se să ducă pe acasă? De ce funcționa ministerului de finanțe și regiei părăsit ori de pe la 10 dim. birui zile, — iar negustori de pe caii| Gnviței și-au închis de zor pravirile? De unde pornise panica atâta lume?a fi locul să se cerceteze, deși este probabil că nu se afla nimic. Faptul cert este că cele de sus umpluse eri orașul,și erau montate de oameni pe cari i-ai sensa spunându-le că nu sunt sinuoși. Și unii au și tras consectele imediate. Numeroase au fost automobili care au părăsit eri București petru „partide de plăcere“ subțturi polizate, in trenul de Oltenița fost văzute figuri simandicoase cu toată căldura toridă pe alei «is spne grăbeau pasul, din patetici puși pe drum de o oocație spontană... In cartierile mărginașe proganda spaimei a fost făcută borfași.. Vonind lumea de, pe acisă, puteau să jefuiască în liniș locuințele. Operația putea să fie fructuoasă pe alocurea a și fost.. Carabinii generalului Offenbach sunt puși urmărirea delicvenților, ajutați conștient în treaba lor de popuția din jurul catastrofei fugind terea spre centrul Capitalei. Dar cine a împrăștiat teroan în acest centru. Era de pri capul unora dintre „paniciși când văzură că Regele merge dejuneze liniștit la Cotroceni, iar pe miniștri neavând nici gând de evadare... Guvernul ar fi trebuit să pulece la amiazi un comunicat liniștor, căci era în curent cu standt spirit dominantă. Și era mai ales dator s’o fac — fiindcă din vina lui și a adnnistrației lui, azi, lumea crede posibilă orice incurie, orice negență, orice catastrofa. aiurii „La noi ti Nu e vorba de admirabila poezie a talentatului poet, — tare nu și-a spânzurat Ura intr'un cui, — ci de un pampon; e vorba de penibila formului prin care pesimismul national isi exprimă descurajarea permanentă. „La noi" toate merg rău... t,la ----- ,__altul svonurile: că un mare deponei" totul se face prost... !La noi" 2it de cerasită existent lângă Pi nimica nu e bun.» Definiții generale cu exemplificări variate și multiple în toate direcțiile. După acești veșnic contrariați, nemulțumiți, protestatari, noi noi" parcă și soacrele ar fi mai grere, avarii mai sgdreifi, nodurile mai goale, morga mai tristă, zăpada mai rece, excrocii mai pungași, — și «ia mai departe. Unii isi făceau impresia că au în instinct ponegrirea. Și acest „la noi” devenea o nesuferită obsesiune împotriva căreia sfârșeai să te revolți și să protestezi. ... Mă uit acum cu grije pe ambele trotuare, eșind pe uliță să nu dau peste unul dintre înverșunații pesimiști cu care nu era posibil de isprăvit fn liniște o discuție contradictorie pe subiectul de mai sus. Mă voi feri mai multă vreme, până ce are să se mai uite recenta explozie... Căci văd ochi furioși, vorba aspră si gestul tăetor cu care mi se va spune, rând pe rând, de către fiecare — și sunt multi. —. Cum Mai este guard in lume unde depozitul cel mai mare de explozibile si munifiuni să se facă lângă Însăși capitala acelei țări ? Să grămădești intr’un loc material cu care să poți svbili în aer uri oraș, — și locul acesta să fie lângă București . Ori câind la discreția unei neglijente — mai mult decât posibilă, or a unui atentat, îngăduit de o pază insuficientă . Și să aștepți dezastrul, ca să reacționezi . Dar asta numai la noii...” ...Și vă intreb„ ce s’ar putea oare răspunde r. Dn X- Procedee de captare libera Sült M Ji EOlulGitorii politii ai Mun fii Ni se trimite la redacție o broșură în limba germană, tipărită in Brașov și având ca autor pe un d. Otto Kosch. Numele acesta ne este necunoscut, dar lucrul nu are importanță. Cu mult mai importanta e o notă, in limba română pe care o găsim pe coperta broșurei ca un fel de motto: „vânzarea se face pe baza permisului din partea prefecturei poliției și parchetului tribunalului Brașov “. Dacă înlocuim din această rota cuvântul „permisului“ cu „recomandărei“ avem îndată toată explicațiunea cuprinsului din broșură. Despre ce e vorba în această broșură? Autorul, d. Otto Kosch, aduce cele mai grave acuzațiuni conducătorilor actuali, — cari au avut și in trecut aceeași calitate, — ai poporului săsesc din Ardeal, îi învinuește că ar fi ,,de o ușurință criminală” și „ar duce cauza poporului săsesc spre prăpastie". Prin urmare, acești conducători sunt provocați să se retragă fără amânare din fruntea poporului săsesc sau să caute, In timpul cel mai scurt, o apropiere de partid liberal In scopul unui acord de elaborare cu acesta. In broșură se mai afirmă senatorul sas, d. Polonyi ar fi telarat la o întrunire recentă de legături, că d. prim-ministru Brătianu i-ar fi recomandat sașii să renunțe la organizația lor politică independentă și să înscrie în oarecare partid romnesc. Spicuim din această broșur care nu merită de altfel atențiuni noastră, aceste date pentru intresul ce-l au pun faptul,că pubicarea lor coincide cu faptele trecute în partidul maghiar, care cetitorii noștri le cunosc articolele publicate în câteva nuere precedente. După ce s’a cerut decapitan magnaților maghiari se cere acu și înlăturarea conducătorilor poprului săsesc, acei conducători ca in momentele cele mai grele aderat la statul român și au faci declarațiunile de la Mediaș. Curioasă mentalitate și și un curios procedeu.