Neamul Românesc, iunie 1924 (Anul 19, nr. 119-143)
1924-06-01 / nr. 119
l este fructul lor de rasă. Eri la orele 11 dim. a avut loc la fundatia Carol solemnitatea indurării Institutului francez deialte studii din România, inauguirea a avut loc sub augusta pretenție a Suveranului Au participat A. S. R. Principele Carol, d. N. Iorga, d-nii miniștri I. Duca, dr. C. Angelescu, N. Mișu M. Ferechide, președintele Seitului, contele de Manevile, misirul Franței, profesorii francezi Martonne, abatele Breuil, d. laullery, d. Policard, d. Bataillon, 1 delegație a soc. „Amiciția francoomână” in frunte cu d. dr. Cantcuzino apoi d-nii E. Pangrati, schorul Universității, Hurmuzesu, Danielopol, Udrischi, C. Motașițeica, Popovici-Bâșnoșianu, Miavici, G. Racoviță, Pompeiu, proesori universitari, mitropolitul V. luciu. Dela Legația franceză au fst d-nii Japy, Saint-Hardouin, maior Palasse, căp. Berger, I M. S. Regele, care a sosit întorășit de A. S. R. principele Călii, a fost întâmpinat la intrare comitetul de conducere și oranizare a Institutului. Insulă s’a feut Suveranului o caldă manistație de către asistentă, care era scătuitâ din ce are mai distins Itelectualitatea românească. IM. S. Regele, deschizând solemitatea a spus cam acestea: INVANTAREA M. S. REGELUI Am primit cu plăcere amabila ivitatie de a asista la inaugurala acestui important institut peste o națiune sinceramică cu aoastră îl înființează în țara noară. Acest institut va aduce mari servicii tineretului nostru. D-voastă d-lor profesori, cari aduceți înoirea și Știința franceză a surorii noastre latine mai mari către cra mai mică România, veți găsi asigur aici nu numai dragostea |nccră pe care toti o avem pentru ranța, dar veți mai găsi, sunt siji de acest lucru, în tinerimea universitară română elemente de azi putem fi mândri și despre cari eui duce în țara d-voastră o pliată amintire. In aceste gânduri dati-mi voie 1ror profesori să vă urez un ,.bine i venit”. Aplauze entusiaste unanime aipăr ultimele cuvinte tale Résiul I CUVANTAREA MINISTRULUI FRANȚEI D. DE MANNEVILLE |Ministrul Franței a mulțumit Retiul, din partea Institutului franco-român, pentru cinstea ce o face rezidând solemnitatea inaugurării vorbit apoi de amintirea de leuitat pe care a lăsat-o vizita Regtlui și Reginei în Frânte- vizita ie constituie și o mărturie strălucită de interesul pe care Suveranul României îl poartă științe franceze, mai ales prin participaea la ședințele uneia din Acadeia Prezenta M. S. Regelui la inauurarea Institutului francez, care căută asociarea sforțărilor savanților francezi și ale celor cari onoează România, în vederea celui mai mare succes atât al unora cât al celorlalți, este o nouă dovadă de simpatie, mai ales în momentul când o mare nenorocire a lovit armata română și orașul București, și care a mișcat tot așa de profud inimile franceze ca Și inimile Române. D. de Manneville arată apoi că înaltă ideie adună laolaltă pe aii din cei mai de seamă reprezentanți ai gândirei franceze și române, și anume grija de știință, speranța de apropiere, prin muncă comună, a spiritelor distinse din aceiași rasă și formate de aceiași cultură, care a inspirat pe întemeietorii institutului franco-român. Amintește de ceia ce fac actualmente in România d-nii de Martonne, Caullery, abatele Breuil și Policard, precum și de frumoasa contribuție a d-lor N. Iorga- dr. Cantacuzino, Pompei și alții la Paris. Speră că aceste rodnice vizite se vor continua și în viitor Institutul franco-român țintește în primul rând la aceasta. Mulțumește, în numele guvernului francez, comitetului românesc al Institutului pentru primirea călduroasă și sprijinul desinteresat dat organizatorilor francezi și exprimă speranța și convingerea profundă că o colaborare științifică a vechilor Universități ale Franței cu ținerile emile ale României, care reprezintă, la cele două extremități ale Europei focare ale aceleiași civilizații, scumpa civilizație latină, va urma mai sistematic de azi înainte. CUVÂNTAREA D-LUI Dr. C. ANGELESCU Ministrul Instrucțiunei exprimă recunoștința și mulțumirea ce revine Franței pentru sprijinul intelectual ce ni-l dă, înființând acest Institut de înalte studii Această dovadă de interesul pe care Franța ii poartă culturi românești va strânge mai mult, dacă e cu putură, legăturile intelectuale dintre cele două tari aliate. Întemeierea școlii românești de la Fontenay-aux-Roses constitue nu numai un mijloc de cultură pentru tineretul nostru dar și un omagiu adus Franței care, în clipele grele, a fost cel mai hotărît și mai puternic sprijin al nostru. Iar crearea institutului francez la București este un răspuns la gestul nostru și aceasta ne dă noi gajuri de prietenie din partea Franței. România va încuraja această operă din tot sufletul deoarece ea este chemată și joace un rol științific de primul ordin. Reprezentanții Universității franceze să fie siguri că vor găsi aici mai mult decât oriunde inimi deschise și o primire plină de nagoste. Lumea intelectuală română nu poate uita această nouă dovadă de interes, după cum nu poate uita cuvintele de simpatie, trimese d-țr<»prezintanții Universității din Paris, tocmai în clipele celei mai tragice prin care trecea poporul român. Urările pe care ni le făcea atunci Universitatea din Paris erau conforme tradițiilor marei și generoasei națiuni, care se întâlnește totdeauna acolo unde e vorba de susținut drepturile omului și libertatea popoarelor, încheie arătând că expresia recunoștinței României pentru crearea acestui institut nu-i decât urmarea naturală și spontană a inimilor românești, care doresc ca știința franceză să continuie a duce mai departe flacăra luminei și civilizației. CUVÂNTAREA D-LUI DE MAR TONNE D-nul Emanuel de Martonne vorbește in numele misiunei franceze aflătoare azi in România și ca membri al comitetului de direcție al Institutului. D-sa arată că Institutul este un fruct al cooperației intelectuale franco-române și-și are originea în străduințele comune ale marelui războiu. Amintește de calda primire făcută refugiaților români la Paris, când s'a făcut și proiectul schimbului de profesori și a unei colaborări intelectuale franco-roomâne mai strânse. Apoi pomenește de prima misiune universitară franceză venită in România in 1918 de cea din 1919, când a venit in România în 1918, de cea din 1919 sași d. Lucien Poincaré, rector al Universității pe atunci și cu care ocazie s’au aranjat și diferitele forme de apropiere și colaborare intelectuală. In același timp Franța a căutat să ușureze șederea în Franța a studenților români, precum și venirea profesorilor universitari români la Paris. Vorbind despre d. N. Iorga, d. de Martonne spune: ,.Dela toti profesorii români am invătat multe. Dar Iorga in deosebi ni-a dat o lecție ale cărei roade se văd numai azi. El a reușit intr’adevăr să obțină dela guvernul său fondurile necesare pentru crearea la Paris a unei școale românești de mnalte studii Și ea este căminul muncitorilor intelectuali români cari-și prepară acolo tezele sau cercetările personale. Institutul francez de inalte studii răspunde aceleiași idei este căminul muncitorilor intelectuali francezi care-și vor prepara aici tezele sau cercetările asupra României. Și pe lângă aceasta, este și căminul profesorilor universitari francezi veniți în misiune”. D-sa arată apoi înlesnirile ce s’au făcut din partea României pentru ca institutul francez să ia ființă. Atragem atenția că se pregătesc acum numeroase lucrări asupra României din punct de vedere geografic, istoric, social artistic de către intelectualii francezi aflători In România. Institutul francez va avea în fruntea sa nu un director, ci o serie de profesori în misiune, succedându-se în cursul anului și reprezintând specialitățile cele mai variate. D. de Martonne relevă descoperirea pe care abatele Breuil a făcut-o aproape de Odobești; e vorba de un paleolitic, precum și de cercetările care se fac supt conducerea d-lui Racoviță și de excursiile prin Moldova și Transilvania acte vor avea loc luna viitoare, încheie arătând că Institutul francez a fost și este o necesitate impusă de raporturile politice și cultuale franco-române. D. E. Pangrati rectorul universității. salută în numele instituțiilor superioare de cultură înființarea institutului francez așa de mult așteptat. Pomenește de legăturile culturale cu Franța, făcând un mic istoric al lor, și consideră noul institut ca «o adevărată universitate“. Mișcarea cultural inaugurarea institutului francez de Inate Studii luptei comune $1 afinități* spune d. de Martonne IA lut Ini Spectacolele zilei: TEATRUL NA'IONAL: Pescărușul. TEATRUL REGINA MARIA: Clopoțelul de alarmă. CINEMA PATHE PALACE: Copilul Halelor (III). CINEMA BOULEVARD PALACE: Femeile nebune. Din Oradea-Mare Activitatea culturală a „Asociației profesorilor secundari" Dacă o viață culturală intensă este necesară în oricare parte a țărei, la Oradia-Mare, unde problema românizării se pune cu toată greutatea ei, orice manifestare culturală are o deosebită însemnătate. Datorită inițiativei președintelui „Asociației profesorilor secundari“, Eugeniu Lpmintia, ca și entuziasmului profesorilor veniți din Vechiul Regat și concursului unor profesori localnici, „Asociația” s-a manifestat anul acesta, pe terenul cultural, printr-o serie de conferințe publice, ținute în sala festivă a Primăriei. S-au ținut douăsprezece conferințe cu subiecte diferite, toate urmărind, pe diverse căi, scoaterea în evidență a manifestărilor spiritului românesc în toate domeniile culturale. Conferințele au atras public numeros și au stârnit viu interes în cel puțin o parte din intelectualitatea noastră de act. S-au tratat subiecte ca: Hărnicia sufletească de d-l Eugeniu Sperantia, Gh Coșbuc de prof. Cosma, Viata cu gurală a Românilor in trecut și Personalitatea lui MiWi-Viteazul de prof. Sofronie, Valoarea leatuului românesc de prof. Em. Constantinescu, Psihologia Defectelor de dir. șc. normale Gh. Bota, Influența franceză în România de A. Mavrodin, Filosofia Istoriei (Spenter Pârvan) de T. Neș, Evoluția Fizicei Moderne de I. Pogon, etc. Dacă seria a fost întreruptă, se datorește faptului că Primăria a interzis sala festivă pentru conferință. De asemeni o serie de conferințe ținute tot cu concursul profesorilor de la liceu și șc. normală, au format activitatea cercului ,,Franco-Român“. Serbări ți conferințe in localitățile ir.’in ca și diferite excursii au complectat această activitate, de inițiativ și entueiaF și personal căci autoritățile superioare școlia nici aci, — unde ar trebui mai mult, — nu au dat sprijinul necesar Apoi asistenta unei școli de adulți, destinată aceluiași scop de propagandă, unde majoritarii pot învăța limba română se datorește tot „Asociației*5; școala aceasta nu are nici un sprijin material din partea Ministerului Instructurii In fine, dacă de acum Înainte toate străzile orașului vor avea denumiri românești ca: Nicolae Iorga, Take Ionescu, Nicu Filipescu, Dimitrie Cantemir, Miron Costin, etc. — inițiativa se datorește tot „Asociației** care prin organele ei a intervenit în numeroase ocazii, oficial, în chestiuni de ordin național și cultural, și a obținut o luași-recunoaștere a autorităților. Și dacă activitatea profesorilor ar avea o mai mare apreciere la organele a căror menire este tocmi sprijinirea culturii, sub toate manifestările ei, desigur că inițiativele acestea ar fi generale și activitatea și mai rodnică. CORESPONDENT Judiciare Tuywwhi'iiii Tui ——a Plata creanțelor ipotecare asupra moșiilor expropriate O JURISPRUDENȚA A CURȚII DE CASAȚIE Succesorii defunctei Abîgai Green din Londra, având să primească de la Nicolae Galcft, din R.Sărat o sumă de 10.500 lire sterline, garantată printr’o ipotecă asupra moșiei Pitești. Hârțoaga, din care sa expropriat o întindere de 220 hectare, au cerut tribunalului R.Sărat să fie plătiți pentru o parte din capital în mod proporțional cu întinderea expropriată, iar pentru restul cre tetei să fie menținută ipoteca asupra părței rămasă neexpropriată din moșie. Tribunalul Insă făcând aplicațiunea art. 75 și 76 din legea agrară, a dispus ca creditorii Ipotecari să fie plătiți integral in rentă de expropriere atribuită de stat proprietarului pentru partea expropriată In contra sentinței tribunalului s’a făcut recurs de către creditori pe două motive, referitoare ambele la art. 75 și 76 din legea agrară După o lunga deliberare, Suprema Instanță a respins recursul, stabilind astfel că art. 75 și 76 din legea agrară sunt constituționale și deci înterpretatrea dată lor de Secția I a Curții de Casație este cea justă. Nu e lipsit de interes să arătăm că grație acestei interpretări In cazul de care vorbim, creditul ipotecar deși prevăzuse expres In actul de împrumut că debitorul este obligat să-i restitue 10.500 lire sterline (ceea ce după valuta de astăzi ar face vreo 11 milioane lei, va primi la realitate 350 lire adică vreo 350 mii lei. •««««»•»•»st Serbările de înfrățire culturală Noul dispozițiuni Joi 29 Mai, comitetul organizator al serbărilor culturale și-a ținut cea din urmă ședință înainte de venirea oaspeților. S*au comunicat ultimele măsuri de amănunt. Programul general n’a suferit nici o schimbare. S’a hotărât ca atât la recepții cât și la piese și festivaluri doamnele să se prezinte în portul national, obigatoriu. Pentru recepția de la Ateneu, întrucât Ardelenii nu sunt găzduiti într’un singur loc, s’a decis ca să se adune Sâmbătă, la orele 10 precis, în piața Cercului Militar, de unde vor pleca în corpore la Ateneu. Aoi vor fi primiți de către delegații celor peste 50 de societăți și instituții culturale. Acele dintre societăți cari au steaguri, sunt rugate a veni cu drapelele respective. La Ateneu va saluta întâi comuna București, ca gazdă, întrucât starea în 3 reprize a Ardelenilor în Gara de Nord împerică a se face această datorie în gară. Cele două mese comune vor fi prezidate, una de Mitropolitul primat al țării, iar cea de a doua de către primarul Capitalei Cu acest prilej s’a hotărât a se reduce numărul vorbitorilor și s’a făcut apel pentru prețuirea timpului dat fiind numărul mare al societăților participante și întocmirea programului general. La spectacolul excepțional de Luni orele 11—12 jum., de la Teatrul Național, au fost invitați Ș» reprezentanții țărilor străine spre a cunoaște unitatea sufletească a poporului românesc din manifestația aceasta specific ardelenească. 1 CB. OPRIȘAN VIATA ECOMOMICA MileioMÉie pentru recunoașterea titlurilor române neștampilate D. Homete Lepreux, vice-guvernator al Băncii Naționale din Bruxelles, care se află de câteva zile la București a făcut vizite d-lor miniștri I. G Daca și Vintilă Brătianu, cum și d-lui guvernator al Băncii Naționale a României M. Oromolu D Lepreux a înmânat cu acest prilej ministrului nostru de finanțe ,în memoriu, cuprinzând expunerea din punct de vedere al dreptului comercial și al dreptului public internațional a situației titlurilor de rentă, respinse la ștampilare de guvernul român sub motiv, că achizitorii le dețin de mâinile «răpușilor fostelor state inamice. In memoriu se arată, că aceste titluri au fost cumpărate de diferite bănci și instituții belgiene In timpul ocupației nemțești, când nu s’a putut lua cunoștință de înștiințarea guvernului român, prin care se declarau nevalabile titlurile române transmise de deținătorii aparținând statelor inamice. Intrucât chestiunea este complicată și diferă aproape de la caz la caz, guvernul nostru, după ce respinsese la început cererea de recunoaștere a titlurilor de rentă formulată de deținătorii belgieni, se pare astăzi dispus să aranjeze chestiunea individual cu fiecare bancă ca parte deținătoare a unor asemenea titluri. O soluție unică pentru lichidarea acestui diferend, guvernul nostru nu o găsește acceptabilă. De aceea se crede, că și tratativele cu d. Lepreux se vor desfășura în cadrul acestui punct de vedere. După convorbirea avută cra d. Lepreux, d Vintilă Brătianu s’a dus cu memoriul acestuia acasă la d. prim-ministru, cu care a avut o consfătuire asupra mijloacelor de soluționare a litigiului dintre guvern și detentorii belgieni ai titlurilor noastre de rentă. Tratativele între reprezentanții guvernului și d. Lepreux vor facepe zilele acestea. Știri economice In consfătuirea Camerelor de comert și industrie din Ardeal $» Bănat, ce s’a ținut Marti 27 Mai la Brașov, reprezentanta acestor institutiuni s’au pronunțat împotriva anteproectului de lege pentru reorganisirea Camerelor de comert, proect care prin unele dispozituni atinge autonomia Camerelor, iar prin altele dă posibitate de pătrundere a politicianismului în viața economică. Ardelenii și Bănățenii au aderat însă în principiu la proiectul prezentat de Camerele din Galați, Iași, Chișinău și Cernăuți. Iieri după amiază delegații brutarilor, prezentându-se din nou d-lui dr. Costinescu, în legătură cu cererea lor de a scumpi pâinea, primarul Capitalei a cerut să-i îngăduie a studia chestiunea mai de-aproape și de a lua avizul ministerului de industrie 9i comerț. Duminică 1 iunie, la orele 9 jumătate dim., se va deschide în palatul Camerei de comerț congresul industriei forestiere din România cu următoarea ordine de â: 1) Deschiderea congresului; 2) Situația generală a industriei forestiere și a nevoilor ei; 3) Problema transporturilor; 4) Regimul vamal; 5) Criza financiară a industriei forestiere; 6) Comercializarea pădurilor; 7) Problema stejarului în legătură cu nevoile Statului; 8) Regimul silvic excepțional (permisele de tăiere); 9) Organizarea Uniunii Generale Forestiere; 10 Diferite. Banca „Aurora“ din Năsăud își serbează în anul acesta jubileul de 50 de ani de la înființarea ei. „Aurora“ a fost unul din bastioanele economice naționale, care a luptat pentru emanciparea economică a țăranului român într’unul din cele mai expuse ținuturi. Ultimul bilanț, care e însoțit și de date statistice, e o icoană frumoasă despre desvoltarea solidă a acestei instituțiuni, care și-a asigurat un loc de cinste în rândul băncilor românești din Ardeal. Examen pentru obținerea gradulului de atașat de legațiune Se aduce la cunoștința generală că, în ziua de 17 iunie 1924 și următoarele, se va ține la ministerul afacerilor străine (șoseaua Bonaparte No. 1) un examen pentru obținerea gradului de atașat de legațiune. Conform articolelor 10 și 41 din legea pentru reorganizarea ministerului afacerilor străine din În Iulie 1921, condițiunile cerute candidaților pentru admiterea lor la examene sunt: 1) Să fie român bucurându-se de toate drepturile civile și politice; 2) să aba vârsta de 21 ani și să nu treacă de 30 ani; 3) să fi satisfăcut obligațiunilor legei de recrutare; 4) să aibă o diplomă de doctor sau licențiat în drept sau litere din țară sau străinătate recunoscută conform legei instrucțiunei publice. Materiile asupra cărora se va ține examenul sunt următoarele: 1) Organizațiunea constituțională juridică, administrativă și financiară a României și a principalelor state străine; 2) principii generale de drept International public și privat; 3) elemente de drept civil, de drept comercial și de drept maritim; 4) istoria tratatelor de la 1648 încoace; 5) geografia politică și comercială, statistica comercială, agricolă și industrială; 6) elemente de economia politică; 7) limba și literatura română; 8) limba franceză. Examenul va fi în scris și oral. Examenul in scris constă din două probe: una in limba română, alta în limba franceză; el este eliminatoriu. Cererile de înscriere însoțite de actele necesare se vor prezintă Directivei protocolului și personalului din ministerul afacerilor străine cel mai târzu până la 15 iunie 1924 „ Neamul Romănesc ” este pâinea zilnică a curiozității statornice și a interesului prietenesc al tuturor bunilor Români. socialismul ca ideal al fericirei omenirei Cum vede scriitorul rus Arțibașev acest ideal 0 tiranie și mai mare din câte a cunoscut omenirea Continuăm să spicuim din reflexiile scriitorului rus Arțibașev asupra căutărei de către omenire a unui ideal social de mai bine omenesc, căci aceste reflexuni sunt interesante astăzi mai mult ca oricând, deoarece ea niciodată omenirea este la răspântia care duce la o nouă viață socială. După ce scriitorul rus a dovedii că nemulțumirea de viață de azi, nesațsfacerea în care trăește omul în zilele de azi, este cauza care-l împnge să caute o viață mai bună după cum a împins și milioanele de generații înaintea lui. cari au trăit In aceeași nemulțumire șî nesatisacțîe el caută să dovedească că nei religiile, nici știința ș’ nici filosofia cari s’am născut tot din setea omului dar mi bine și din necesitatea de a explica necunoscutul care se întinde dincolo de moarte și care este o vecinică amenințare a fericirei omenire, n’au putut deslega problema unei mai bune vieți omenești. Omenirea deja sperată că nici In religii nici sa ftință și nici In ipotezele filosofice n’a gasit ehe a vaiului pământesc, s’a adresat Insftititurilor sociale cari au dovedit imperfecțiunea vieței omenești în nedreapta organizare a vieții sociale. Aceste învățături s’ar fi bazănd pe datele dobândite de sociologie și pretind că ele vor da omenirei ceia ce aceasta așteaptă de veacuri adică și înțelesul vieței scopul luptei și fericirea pe pământ. Dar și aceste Învățături s’au dovedit în cărând că au generalizat fapte tulburi, necontrolate de experiență și cărora le lipsește o formulă precisă și au dovedit că multe minți puternice și voințe uriașe au ridicat drapelul Însângerat pentru lupta noul lor idealur sociale cu furia fanaticilor cari neagă orice bănuială în dreptatea concluziilor lor. Iar concluziile acestor învățături sunt foarte generale și superficiale și nu prezintă prin ele însăși decât lozince fără un conținut real. De aceia tălmăcirea și așezarea lor în realitate se ciocnesc în cele mai diverse programe. Aceste programe se înmulțesc pe z ce trece creind tot mai multe partide politice preocupate de fericită omenirei și care nu fac decât să Încurce mințile omenești să ciocnească oamenii între ei ca pe cei mai teribili vrășmași, dar care totuși merg cu sinceritate spre același scop și sub același drapel. Aceste programe s’ar putea rezuma în două extreme: socialismul și anarhismul. Anarhismul neagă supunerea la fața oricărei autorități, oricărei legi, oricărei puteri. Numai libertatea complectă a individului va permite, după părerea anarhiștilor, omului să se ridice la acea dezvoltare intelectuală și morală care va duce la unirea oamenilor într’o fraxilitate liberă, puternică și fericită. Socialismul, contrar anarhismului cere supunerea Individului Intereselor colectivului și unirea oamenilor este concepută de socialiști nu ca o fraternitate liberă dar ca o cooperație muncitoare legată de interese economice generale. Legile socialismului sunt severe și crude, cire nu lucrează pentru binele tuturor ce are drept la viață. Valoarea personalităței omenești atât de căutată de anarhști este socotită de socialiști ca o simplă unitate lucrătoare. Socialismul are 2 ramuri: colectivismul și comunismul. Colectivismul tot mai conservă omului o libertate oarecare individuală. Comunismul este punctul culminant al ideei supunerea individualităței omenești Intereselor colectivităței. Comunismul neagă orice personalitate aparte, el distruge valoarea subiectivă a personalităței omenești și ln cadrul folosului obștesc pune creațiunea individuală. Comunismul nu este numai supunerea personalităței dar este distrugerea, ani uitarea ei. Idealul comunizmului nu este nici fraternitatea dintre oameni, nici cooperația de lucru, dar este organizarea unui mecanism omenesc perfect in care mecanismul unui individ luat în parte nu va avea dreptul să joace alt rol decât al unei celule întrun organism multi-celular. Dar cea ce va opri realizarea și t unul ideal, al anarhismului și a celulalt al socialismului comunist este o piedică care există independent de voința omului. In viața omenirei, este faptul că nu toți oamenii se nasc egal de pregătiți pentru viață. Inteligența și idioțenia, frumusețea și urâțenia, sănătatea și boala, talentul și prostia pun și au pus pe oameni un astfel de condițiuni că Interesele lor vitale sunt amenințate din primele clipe ale existenței lor Pentru a se evita această piedică este necesar să se stabilească un astfel de drept care ar putea apăra interesele tuturor. Or, natura nu știe decât un singur drept: dreptul celui mai tare. Conform cu acest drept brutal, fiecare este vator ca singur să-și dobândească partea lui de lumină, de căldură și de fericire. Acela ce nu este capabil de aceasta este condamnat la o existență de rob. Totuși semnele puterei și slăbiciune se împart variat și accidental, frumusețea uneori este unită cu prostie, inteligența cu boala, talentul cu violul, sănătatea cu imbecilitatea. Va să zică dreptul natural al puterei este ceva instabil, care cere mereu atenția atât a celui slab și a celui puternic. Nici o societate nu poate să existe la lineșie bazându-se pe un fundament așa de fragil și de acea probabil In conștiința oamenilor a izbucnit gândul efeziei unei astfel de societăți care s-ar baza pe un fundament solid Pentru aceasta este nevoie de găsit o putere statornică, care ar trebui să servească ca măsură permanentă a dreptului. Această măsură a fost găsită și la baza ei a fost pus dreptul pe care-l asa fiecare el la viață. Dine Înțeles, acest drept se recunoaște greșit ca fiind natural și absolut, pentru că el să creiază pe reprezentarea unei ordine morale, or fiecare lege morală este produsul omenirei, deci o creațîune prea umană, înțelesul însăși despre dreptate nu poate fi natural pentru că natura nu cunoaște nici un fel de drepturi și se conduce numai de posibilități. Cu toate acestea în procesul dezvoltării sociale dreptul fiecărui om la viață a intrat atât de adânc la conștiință la cât a căpătat caracterul unui lucru, absolut și s’a transformat la ideea egalității tuturor. Soclasismul este Incarnarea acestei idei și complectarea ei, deoarece socialismul cere nu numai egalitate de drepturi dar și egalitatea oblgațiunior, învățătura eodiatismului de acea și atinge și pe lucrătorii Intelectuali și pe cei manuali. Ca un Janus cu două fețe, socialismul se întoarce către unii cu o față luminoasă și inimoasă de libertate estalînate și fraternitate îar către alții cu râtul de porc al satisfacției generale. Apologiștii socialismului văd fn el singurul mijloc “de a dezlega soarta omenirei în care mulțumită unei distribuțiuni drepte a muncei și produselor ei, din omenie vor dispare toate pricinile vrajbei, violenței și că viața va deveni un rai Arțibașev Insă spune că socialiștii se înșeală deoarece viața noastră este mai puternică decât toate închipuirile șî fiescoperiiie omenești și că la astfel fie reprezentări luminoase a vitorului Kaj pe pământ se ascund adânci rătăciri, care săgădfuesc omenire de siluzuri și mai mari. (Continuarea în pag. III-a).