Neamul Românesc, iulie 1924 (Anul 19, nr. 144-170)
1924-07-01 / nr. 144
Mișcarea culturală Jilin liili’B (asiei li nr In raftul librăriilor, printre „Băietani“ de o parte iar de altă parte „Revista Galantă“ editate de Ig. Hertz, apare, cu o copertă foarte modestă, cartea cu titlul de mai sus a d-lui Simion Reli, poet și profesor din Bucovina, editată de către „Cartea Românească“Această lucrare a neobositului luptător și cercetător bucovinean, este de o importanță covârșitoare, mai ales în timpurile aceste când vecinii noștri dela Răsărit încearcă să pună în discuțiune chestiunea Basarabiei; și când în partea de Nord a Bucovinei se face o propagandă asiduă, de către elementele slave, în favorul Ucrainei. Și zic că este de o mare importanță fiindcă d-sa, bazat pe documentele istoriei aflate în biblioteca castelului din ,,Ocna“, cum și de pe urma cercetărilor făcute, redă sub o formă literară evenimentele petrecute prin ținuturile acestea, foste odinioară pur moldovenești iar astăzi copleșite de masa Rutenilor veniți din Galiția sub protecțiunea de tristă memorie, ,a fostei monarhii austriace. In chip poetic, autorul ne duce înapoi la anul 1653 și începându-și povestirea sa, ne plimbă peste teritoriul bucovinean cuprins între Prut și Nistru, începând de la data de mai sus și până astăzi. Fiecare sat, fiecare castel are câte o pagină în această lucrare și la fiecare moment întâlnim numele boierilor cari avusese stăpânirea acestor locuri. întreaga povestire se leagă de numele : Cantacuzineștilor, Gavrilașilor, postelnicului Turcul și altor boeri ca: Rugină, Potlog, Rohozjia, etc, nume molodovenești, cari au stăpânit aceste locuri, le-au împodobit cu castele frumoase și le-au înzestrat cu drumuri și biserici. Și parcurgând astfel veacurile, ajungem la anul când Austria răpește Moldovei cea mai frumoasă parte din trupul ei, Bucovina și odată cu ea și ținutul de care ne ocupăm-De aici înainte, viațța Moldovenilor devine grea căci noii stăpânitori caută în mod sistematic să desnaționalizeze elementul moldovenesc. Rând pe rând, boierii moldoveni, nemaiputând suferi presiunile stăpânirei, își înstrăinează avutul lor și părăsesc ținutul, unii trecând în țara liberă, alții mergând în străinătate. Castelele lor se dărâmă și ele, iar pe ruina lorse înalță trufașe vilele moderne ale stăpânitorilor străini. Graiul moldovenesc dispare și el cu încetul făcând loc altor graiuri care sunau mai plăcut la urechile stăpânirei Și odată cu dispariția castelelor și a graiului moldovenesc, dispare și poezia și farmecul acestor ținuturi. întreaga lucrare este un amestec de literatură cu istorie, într’un dhiip spiritual și interesant, care face citirea paginilor sale, tot așa de plăcută ca și a oricărei cărți pur literare-Volumul are 156 pagini și e tipărit îngrijit și pe o crtie bună. VASILE PAVEL’ Cotmanl Tn mist in tarahia Examenul de fine de an al Conservatorului cerut teatrul românesc în Chișinău, cum un mănunchiu de artiști, la frunte cu Gh. Dimitriu-Mitu, au pornit cu atâta căldură, cu atâta entuziasm caracteristic sufletului lor, acea frumoasă luptă artistică românească, care din punct de vedere material a fost așa de spinoasă. Dimitriu Mitu, cu toată vitregia, nu s-a abătut din drumul lui. Artiștii nu erau plătiți de stat ; statul nu vroia să știe de activitatea națională a acestora Au fost lăsați în voia întâmplării Cu toate acestea, el și-a urmat drumul croit, a trecut peste toate predicele, înfruntându-se cu acelaș ideal și entuziasm al dragostei de teatru, cutreerând aproape întreaga Basarabie în ultimul timp, părăsit de toți, după ce fusese Învinuit pe nedrept de lucruri Inexistente. Mitu-Dimitriu își îndreptă privirile în altă direcție la drumul conservatorului, unde în calitate de profesor al clasei de dramă și comedie, își intensifică acțiunea artistică, prilejuind prin aceasta, ca mulți tineri, băștinași acestor meleaguri să-și manifeste aptitudinile, cari până la dânsul, de fapt, nu se cunoșteau, nu se măsurau, pentru că nu era cine să le cumpănească. Asfel, cu ocazia examenului de fine de an de la 13 iunie, ne-a dat prilejul a simți primii flori de muncă — ai primului conservator, cu cel dintâi examen — aș putea zice în adevăratul înțeles al cuvântului. Examenul de fine de an al conservatorului de dramă și comedie a fost o revelație de cea mai pură bucurie artistică. Date fiind considerațiile de mai sus, când avem cu cine lucra, când se cunoaște cât de largă contribuție aduce un teatru într’o provincie nouă mai ales, permanentizarea teatrului național se prezintă ca o necesitate absolută. Cu acest prilej, vor vedea și straiiul că așa cum Teatrul Național va trebui să fie închegat, va prezenta esența concentrată a adevăratei arte. CRIHAN Ne aducem aminte cum s-a în .•..•«••••■••♦ [UNK]LI"*’’*.............." f Ziarul nostru s’a ocupat pe larg de activitatea teatrului românesc din Basarabia, teatru, care a trecut printr’o adevărata transformare ca meleonică și pe care datorită influentelor, sau mai bine zis obiceiurilor politice, nu si a ajuns nici până azi măcar, să-l permanentizeze. Se aude în dreapta și în stânga, s’a declarat formal de către cel ce acum conduc destinele acestui teatru fără buget și fără artiști, că dacă ministerul de resort nici de data aceasta nu va da necesarul atunci, teatrul iarăși va fi pârăsit și se va continuă aceeași acțiune neserioasă și nestatornică. Pentru că suntem în perioada când mai ușor se pot recruta elementele artistice, pentru că socotim că a venit timpul când cei în drept iși dau destul de bine seama, față de experiența nenorocită ce au făcut-o, spunem și acuma după cum am mai spus-o :La cârpeli numai nu se poate face nimic serios Autoritățile superioare de resort, cari cunosc tot attt de bine importanța teatrului pentru desvolfarea literaturii și culturii românești, mai ales în provinciile alipite, trebuie să vegheze și să ia măsurile necesare . Imediat și în mod serios — pentru ca în toamnă să se proceadă la o acțiune temeinică, sănătoasă, care să facă cinste țării Să se pornească odată pe drumul adevărat, pentru a nu se mai da prilej străinilor să râdă de stat, să zică cum au mai zis , că nu avem ,un teatru român ® 30' că nu avem o literatură originală. Slavă Domnului avem în țară destule elemente artistice, cari pot umplea nu una, ci zece scene de primul ordin. In ce privește banii, dacă Statul se zgârcește, dacă vremurile prin care trecem nu pot permite avansarea unui credit mai mare, care să facă din Teatrul National din Chîșină o o primă scenă, apoi soluționarea grabnică, imediată — dar absolut imediată — poate veni din partea atâtor Instituțiuni conducătoare din Basarabia, cari uneori au dat dovada că pot face aceasta. Ne aducem aminte cum s-a în dat dovada că pot face aceasta. AWKmaL KUinANMb Manifestări culturale în provincie Mie Iului fin simpii Liceul ,,Nicu Glane“ din Fălticeni a organizat în Rădăuți două serbări școlare, despre cari trebuie să spunem cuvintele cele mai bune. De multă vreme, Fălticenenii noștri urmăresc cu stăruință vrednică de laudă un scop pe care caută să-l realizeze prin vizitarea cât mai deasă a ținuturilor noastre încântătoare ca și prin organizarea de serbări artistico-culturale. Străduințele lor sunt închinate cunoașterii noastre cât mai temeinice și unei închegări și mai adânci a legăturilor sufletești cari ne înfrățesc. După prestațiunile frumoase ale Școlii Normale din Fălticeni, pe cari am avut prilejul să le apreciem anul trecut, Fâlticenenii ne-au dăruit anul acesta două producțiuni artistice, cari întrec cu mult cadrul obișnuit al unor serbări școlare. In seara întâia, 17 iunie cl s-a jucat drama Doi sergenți de dacomet! în traducerea d-nei Eugenia Marinescu Fără îndoială că strălucirea acestei seri se datorește mai ales jocului desăvârșit al sfelelor și elevilor, cari au avut norocul să se Împărtășească și de concursul binevoitor al d-lui Alex. Marinescu, artist dramatic. Rolurile ar f fost susținute cu multă naturaleță. Iar în interpretarea lor elevele șl •elevii au pus toată căldura sunetului lor Aderese Publicul, înduioșat, entusiasmat și surprins de frumusețea realizărilor elevilor, nu mai contenea cu aplauzele, chemând la rampă, după fiecare act, pe cei ce se achitau în chip așa de desăvâtrșit de rolurile lor. De aceea ne simțim plăcut îndatorați să pomenim cu laudă numele tuturor acelor eleve și elevi, cari — în frunte cu distinsul artist, Alex. Marinesci — ne-au dat această seară neubată. Rolurile celor doi sergenti au fost interpretate de elevii I. Cazaban și I. Susermanu din clasa 8, iar rolul caporalului Cremene de d. Alex Marinescu; în celelalte roluri notăm pe elevii G. Fotîno, FN Munteanu, G Cazaban și eleva Geta Sachelarie. din clasa 7; I. Irimescu, I. Vanilorver și C. Ștefănescu din clasa 8 ; în rolul Sofiei, soția sergentului Larive, a fost eleva Elena Mocanu din clasa 6, căreia i s-a oferit un frumos buchet de flori la finele actului al doilea. A doua seară, 18 cr. a avut loc concertul dat de orchestra liceului In colaborare cu o parte din muzica regimentului 16. Dispunând de un ansamblu minunat și de o tehnică ireproșabilă în execuție, orchestra nu mai avea aerul a fi compusă din elevi și militari, ci din adevărați executanți de profesie, însuflețiți de dorul frumosului sub bagheta măiastră a tânărului artist Aurel Mihăilescu, profesor de muzică. De la început, atacul viguros al Introducerii din simfonia ,Erna“de Mercadantone-a dat impresia sigură a nivelului înalt la care a isbutit să se mențină această excelentă orchestră la executarea tuturor pieselor din program Trebuie să relevăm în deosebi execuția minunată a uverturii din Wilhelm Tell. In care și elevii și militarii au dat dovadă de multă pricepere muzicală, asociîndu-se înttun deplin acord armonios la Serenada de G. Vasilî’s, cântată cu voce de d Dan Protopopescu, profesor, admirabilul d-sale bariton s’a armonizat în chip desăvârșit cu acompaniamentul nuanțat șî plin de fînetă al orchestrei. Cumpin și preciziune neîntrecută a fost interpretată și simfonia Coups de bandits a l’ui Fr. de Suppé și Serenada pentru corn și flaut In aceste două piese s’a relevat clarietistul Ștefan și d. D. Vasiliu, subșeful muzicei militare N’u mai vorbim de viori cari, în tot timpul execuției, înfruntau cu tehnica lor cele mai grele pasagii Dar cea mai frumoasă surpriză a fost Potpourriul național de G. Dînscu. Motivele vechi din care este compus, a’u trăit clipe de tinerețe prin execuția plină de simțire, de care s’au Împărtășit din partea orchestrei, dirijate cu atâta suflet și cu atâta dragoste de către tânărul profesor de muzică, d. R. Mihăilescu. Pentru ceasurile inimoase de înălțare sufletească pe cari ni le-au prilejuit aceste două serbări ale liceului Nicra Gane, noi rămânem datori cu mulțumirile noastre vrednicului director al acestei școli, d. Stîna, ca și celorlalți tovarăși de muncă cari leau însoțit la Rădăuți, d-nli profesori Ciurea și Drăgușanu. Puțini vor fi știind de jertfele grele, de orice fel, pe cari le-a cerut această călătorie la Rădăuți, și când, cu toate acestea, te gândești la dragostea cu care ei au venit în mijlocul nostru, la producțiile de Înaltă valoare artistică pe cari el ai le-au dat, atunci Indiferența și neînțelegerea unei părți din publicul Rădăuțean pentru rostul acestor serbări rămân nespus de dureroase. INFORMATOR Premiere > ■ I W Pill EMON ,CUI 10 SPUI“ revistă de „Trei doamne și toți trei“. Până ieri ne obicinuisem să pretindem autorilor de reviste spirit și fantezie. De aci înainte va trebui să le cerem și bun simț. Desigur că numai e lipsei totale a acestui din urmă element se datorește reprezentarea revistei „Cui ia spus“ la Parcul Oteteleșeanu. Și, astfel, timp de patru ore neîntrerupte, trei autori anonimi ne-au torturat ca pe hoții de cai. Blândul public bucureștean a dovedit cu acest prilej că are stomac rezistent, împingând toleranța până la absurditate. Așa se și explică, de altfel, cum revista s’a putut juca până la sfârșit, bravii spectatori părăsind abia la orele unu și jumătate din noapte grădina. Dacă nu insistăm asupra conținutului revistei, făcând cel puțin această concesie autorilor, nu putem totuși, să nu protestăm împotriva triavialităților intolerabile, menite să salveze un spectacol iremediabil compromis. Abordând „revista“, compania de operetă a d-lui Leonard a făcut un efort care depășește posibilitățile modestelor elemente ce o compun. In revistă se cere artistului, mai ales, multă vervă și acel dar — în care Tănase, de pildă, rămâne neîntrecut — de a spune cupletul „Stelele“ companie. Leonard nu posedă nici voce, nici spirit, nici grație, nici volubilitate. In asemenea condițiuni, abia putem releva pe d-ra Rosine Viquelin și pe d. Timică. D. Kanner, pierzându-și vocea, devine inapt pentru scenă. „ Despre ceea ce numim „montare“ la o revistă, nu se poate vorbi, decorațiunile și baletul, fiind mai mult decât inexistente. M. G. .......... Turneurile teatrale în Ardeal Ministerul Cultelor și Artelor a dat un ordin telegrafic tuturor prefecturilor de județ, polițiilor, primăriilor urbane și celor rurale mai însemnate din provinciile alipite prin care se aduce la cunoștință că toate trupele de teatru care joacă în limba română sunt scutite de orice fel de autorizație din partea acelui minister. Toate aceste trupe joacă pe contul lor propriu și nu au nici un sprijin din partea ministerului în ce privește trupele de teatru și orice alt gen de spectacol cari vor juca în limbile străine, acestea nu vor putea da nici o reprezentație fără autorizația ministerului Artelor. ABONAMENTE t Pe un an 600 lei Autorități și Instituții 650 lei Membrii corpului didactic și ai Clerului 1450 lei In străinătate 1000 lei Se fac și abonamente onorifice. Anunțuri și reclame, la Administrație. Viata economică Exploatarea docurilor BRAILA-GALATI Modificarea regulamentului și tarifelor în vigoare Intensificarea exploatărei docurilor din cele două mari porturi dunărene românești, este una din cele mai actuale probleme care se pune acum in aceste două puncte de mare trafic de cereale. Bursa Brăila și Corporația Comercianților localnici îi dau acestei chestiuni o atenție deosebită. Discuțiile urmează și la Galați, și socotim că se va trece curând la realizări importante. ȘEDINȚA CAMEREI DE COMERȚ Adunarea este prezidată de dt. Ion G. Sassu, președinte. Participă numeroși membrii. Administrația docurilor e reprezentată de d. Inginer inspector general Paul Demetriad. Președintele comunică scopul adunărei, modificarea tarifelor și regulamentelor de exploatare ale docurilor Brăila,Galați. S’a luat în discuțiune noua redactare a textului regulamentului de exploatare admițându-se cele propuse cu următoarele modificăre, introduse la art. 93: AUTORIZAREA DE ACOSTARE ȘI ADMITEREA BASTIMENTELOR LA DANELE DOCURILOR Noua redactare a acelui articol conține toate încheierile cu agenții de vapoare, exportatorii de cereale și exportatorii de cherestele din Galați și Brăila, admise în ziua de 8 Mai 1923 la Camera de comerț din Galați. In urma discuțiunilor urmate: ..Corporațiunea Comercianților“ în unanimitate decide a se introduce următoarele modificări la punctul 2 din cele stailite la Galați în 1823 ș* am’?’ Pentru dana silozurilor nu se vor înregistra cereri de acostare, dacă nu există în momentul depunerei acesteia, cereri de predare înscrise pentru cel puțin 100 tone. Inchcerea de la Galați fixase minimum la 250 de tone. Cererea de predare scrisă pentru încasările de după amiază să se facă înainte de 12 și cererile ce urmează a se satisface a doua zi de dimineață, să fie depuse înainte de 5 seara și în ajun. Comisiunea decide a se modifica astfel: Vaporul care a făcut schele peste șlep, este obligat la cererea șlepului ca să lase liber de a pleca șlepul, această operațiune urmând a se face în orele când a încetat lucrul, sau cel mai târziu în acea seară. Vapoarele și șlepurile cu destinația directă pentru export, sau pentru limbul vapoarelor, vor avea tratament egal, păstrăndu-se vandul. (In acest caz șlepurile vor face dovadă cu taxele de export de la vamă). Astfel vechea redactare din regulamentul docurilor, ca vapoarele să aibă precădere față de șlepuri, nu mai este aplicabilă cazurilor specificate mai sus. In cea ce privește vechea redactare a capitolului denumit: D. inginer inspector general P. DEMETRIAD, atrage atențiunea că dezideratul urmează a fi acceptat și de direcțiunea generală a G. F. N., interesată ca vagoanele să fie cât mai bine utilizate și deci mai repede descărcate. Luăndu-se în discuțiune modificările introduse în noua redactare a tarifelor pentru exploatarea Docurilor din Galați și Brăila și în special tarifele privitoare la comerțul de cereale. Corporațiunea admite modificările propuse de delegații Camerei d. Grigore Chei și I. Witzing, cu mici modificări. In aceste condițiuni se modifică punctele din tarifele actuale ale Docurilor privind: ASUPRA DOCURILOR PENTRU CEREALELE DEPOZITATE IN MAGAZIILE CU SILOZURI La capitolul a. dispozițiuni generale: La capitolul b. magazhial se hotărăște a se menține și pentru viitor redactarea actuală a paragrafului 1, prin care se prescrie următoarele taxe de magazinaj: a) Pentru perioada anului dela 16 Aprilie până la 31 Decembrie precum și de la 1 până la 15 Ianuarie anul următor: 0,18 lei pe hectolitru și 10 zile nefracționate. b. Pentru restul anului și anume pentru perioada de la 16 Ianuarie până la 15 Aprilie, se va percepe 0,09 un hectolitru și 10 zile nefracționate. La capitoluu manipulațiuni se admite nova <, aliniatului a., primind taxa aplicabilă la primirea grânelor sosite în vagoane la docuri. Noua redactare va fi: Primirea grânelor sosite în vagon, în vorac, cântărirea laîncărcare și înmagazinare în Silozuri, exclusiv lojarii sau lopătarii necesari pentru acțiunea scurgerei cerealelor la rampele de primire, taxa rămânând aceiași de lei 3. In aceste condițiuni rulăritul vagoanelor cu cereale pentru a accelera scurgerea la lămpile de cântărire de la Silozuri nu mai este în aceea taxă. Această operațiune se va plăti lucrătorilor, pe baza tarifelor de muncă stabilite de organele legale. Se introduc apoi importante modificări la capitolele ASIGURĂRI CONTRA INCENDIULUI. LUĂRI DE PROBE, TAXA VARANȚELOR, TAXE SUPLIMENTARE etc., etc. ASUPRA TARIFULUI DOCURILOR PENTRU ÎNTREBUINȚAREA ELEVATOARELOR PLUTITOARE Delegații Camerei de comerț admit ca prevederile tarifare să cuprindă un maximum și minimum de preț, întrucât numai astfel va exista un acord între taxele elevatoarelor particulare din port și tarifele Docurilor. Aceste limite la taxe sunt impuse de faptul că taxele elevatoarelor plutitoare au variat de la coeficientul 1 până la 2 luni. Luându-se în discuțiune chestiunea pazei vagoanelor de cereale și mărfuri, atât în port cât și în Docuri. Corporația găsește că lasă foarte muult de dorit și cere restabilirea sistemului de pază dinainte de războiu, când Comuna din taxa nl — uoum adusvoidv nxdunjap atunci un leu de vagon — plătea o echipă de jandarmi și agenți de poliție speciali ai portului. Această taxă urcăndu-se astăzi la 80 lei de vagon și încasându-se de primărie, fără ca să restabilească serviciul de pază, comercianții cer d-lui președinte al Camerei de comerț ca să intervină pe lângă cei în drept, pentru satisfacere, adăugând că nu ar putea suportă o altă taxă pentru acest scop VIOREANU ui Beniton au Iia lra oii! Omul e creat ca să sufere Continuăm reflexiile lui Aruba;ev asupra acelei societăți viitoare în care massele vor fi stăpâne, după concepțiile sociale socialisto-comuniste .Cu cât crește puterea mulțimei, eu” atât cade valoarea geniului și cu aceasta și valoarea personalităței omenești în general, a arma Arubașev Mulțimea îngenunchea personalitatea, o transformă într'o armă și într’un material, pe care-1 schimonosește fără milă și fără judecată. ..Oare din aceasta va câștiga umanitatea?... Dar nici nu există umanitate. Umanitatea este o iluzie, o ficțiune. Există milioane de oameni cari trăesc aparte, și din cari fiecare suferă de boala lui proprie, suferă suferințele sale și moare de moartea lui. ..Ce mașină Îngrozitoare și fără suflet, va fi acea viitoare ordine socială, care va măcina toate viețile într’un colb omenesc, ordinea, acea în care se va întrona domnia masselor. In această ordine socială omul va fi mai nenorocit și mai de nimic de cum a fost în epoca Deluviului. Căci și atunci nimeni n’a avut scăpare, milioane de oameni înebuniți de groază se striveau unii pa alții în valurile apelor, se băteau și la urma urmelor se nimiciau dar totuși ,fiecare din ei a luptat și a avut credința în scăpare până în ultimul moment. Nici noroiul lipicios și neted al mocirlei socialiste și comuniste nu va fi și nu trebue să fie luptă, dar n'are să fie și nici o nădejde. ..Treacă de la mine paharul acesta ! „Intre ifrămân tările și nevoile vieței personale, gândul meu deseori se îndreaptă în depărtarea cețoasă a viitorului și caut să ridic colțul cortinei fatale care ascunde soarta omenirei. ..Va fi cândva fericit și liniștit omul sau este el pe vecie predestinat suferinței și dureroi? ,,Vorbind sincer, de soarta omenirei puțin îmi pasă. Fie cu omenirea ceia ce trebue să fie ! Și apoi soarta omenirei este mai mult sau mai puțin cunoscută, mai devreme sau mai târziu, se va stinge soartele dătător de viață și frigul dinttre spațiurile interplanetare va strânge în îmbrățișările lui mortale bătrânul și dragul nostru pământ, distrugând de pe ei toate semnele vieței organice. „Dacă caut să ghicesc viitorul omenirei fac lucrul acesta pentru că prezentul este prea scârbos. Căutând să-mi reprezint raiul pe pământ, nu mă preocup de soarta urmașilor mei, dar încerc, pentru o clipă cel puțin, să mă scap de realitatea urâtă, care mă înconjoară și mă apasă. „Se poate chiar, că dacă aș ști cu încredere că omenirea cândva, va fi fericită, eu nu numai că nu m'aș bucura de soiirea ei, dar dinpotrivă , aș urî-o cu o ură de moarte. ..Căci, la urma urmelor, orice s’ar întâmpla, dar viitorul omenirei se poate crea numai pe suferințele noastre, pe oasele noastre, pe experiența noastră amară. Dacă nu vom trece noi drumul Golgotei, în cercetări și suferințe, viitoarea generație, oricum ar privi la cercetările și suferințele noastre s‘ar simți ca oameni de pe lună căzuți pe pământ. Se poate că tot ceia ce noi suferim, va fi o greșeală tâmpită, dar generațiile care vin, vor învăța dela greșelile noastre și le vor întrebuința intr’o direcție bună se vor folosi, dar se vor folosi de greșelile noastre. Și iatări trăind în grădini paradisiace și-și vor face vânt cu frunze de palmieri — iar noi acum trăim în sânge și noroi ca câinii! .. Să fie ei blestemați! ..De altfel, asta este ceva personal! (Arțibașev vrea să spună prin ultima frază, că blestemul acesta îi sare din inimă la adresa bolșevicilor, cari au făgăduit și ei raiul și iau dat lui surzenie și orbirea. „Dar ceea ce trebue să recunosc, continuă Arțibașev, este un lucru: eu nu cred în viitorul fericit al omenirei, nu cred în veacul acesta de aur. Și mi se pare că oamenii ar fi mult mai fericiți dacă odată și pentru totdeauna s-ar scăpa de acest etern miraj, de goana aceasta de veacuri și fără vr’un folos și care îi face neatenți și cruzi u fiul față de altul și de aceea și mai nenorociți decât ar putea să fie. „Cine privește mereu înainte și sus, acela nu vede ce calcă sub picioare. Dacă în viața unui individ tendința pentru un viitor mai bun destul de des se transformă într'o crimă, massele omenești în tendința lor de un mai bine social o transformă întotdeauna într’o distrugere și nimicire nemiloasă. Tocmai în lupta pentru un viitor mai bun, pentru fericirea generală, s’au făcut și se vor face cele mai mari crime. Nimeni n’a vărsat atâta sânge, nimeni n’a făcut atâta rău și proștii cât au făcut toți fanaticii religioși, luptătorii pentru binele general și visătorii veacului de aur In numele raiului pe pământ sau în cer, oamenii și-au schilodit viața lor și au transformat-o într’un infern. In numele fericirei generale au fost trimiși la suferință și la moarte milioane de oameni vii. Pentru jertfa viitoarelor generații, pe care nimeni nu le știe, care pot fi și e posibil și să nu fie, s’a adus pe altarul fraților lor, acei cari acum real există, real suferă. Da, drumul spre veacul de aur trece prin revoluții sângeroase, prin teroare, prin dictatura nebunilor. .,Și’ce este mai comic, este că nebunii și călăii aceștia se întitulează ca eroi ai poporului, ca salvatori și binefăcători ai omenirei. In fața lor lumea se închină, memoria lor este sfințită, și nimeni nici nu observă că luptătorii aceștia mari, pentru fericirea universală, dela picioare și până la cap, sunt acoperiți de sânge nevinovat, că ei pot a hoii. „Cu entuziasmul demn de o mai bună soartă, ipnotizați sau tâmpiți ei țipă că fericirea cea mai mare constă în crearea,pe oasele noastre“ a unei clădiri frumoase și maie joase pentru omenirea liberă!“ ( Lașt să fim noi nenorociți, —’strigă ei» holbând ochii și bălă ■ 9111111« HM Ajutorul de 1200 milioane este o simplă amăgire Deciziunea luată de a se achita de către Banca Națională, facturile și furniturile în restanță, a început să fie aplicată. S'a făcut o selecționare, de către bancă și de către ministerul de finanțe. Comunicatul oficial, complectează că „vor fi achitați din venitul redevenței acei furnizori cari au datorii la bănci. Cum efectele acelor furnizori, sunt reescontate la Banca Națională, — NE VOM GĂSI IN FATA UNOR SIMPLE OPERAȚII DE REGISTRE. Abia acum aflăm prin urmare, amănunțit, la ce se reduce AJUTORAREA pieței cu 1 miliard două sute de milioane lei, în contul redevenței vândute grupului rafinerilor români. Oficiosul liberal Viitorul dăduse acestui început de achitare al datoriei Interne flotante, proporțiile unui eveniment. In realitate Banca Națională încasează ea miliardul. Comercianții și Industriașii, se achită de datorii, adică de o parte din ele și rămâne să repete apelurile la bănci ca să obțină noi credite. Cum însă, peste jumătate din totalul de 1200 milioane reprezintă interesele și comisioanele celor cari au dat avansuri pe ordonanțele de plată, comerțul și industria nu pot să resimtă influența bună a celor 1 miliard 200 de milioane. Creditul se obține cu greutăți, și cu dobânzi din ce în ce mai mari. Ajutorarea pieței nu a început prin urmare, in chip efectiv. Repartizarea celor 1200 milioane, nu poate aduce, cum am arătat, nici o îmbunătățire, suma aceasta rămânând în posesia Băi» cei de emisiune. E o eroare să se vorbească de „concursul imediat" ce s’ar da pieței interne, — și când eroarea o fac chiar cercurile oficiale, greșeala aceasta pare cu atât mai sugestivă, cindu-se în sânge și noroi dar în schimb, urmașii noștri... . Nenorociții lor nici nu le trece prin minte că colbul de sub picioarele lor e de mult îmbibat de sângele și sudoarea milioanelor degenerați și dacă până acum toate acestea n'au dus la nimic, nu va duce la ceva nici porți. în plus de sânge și de lăcrămi pe care ei o varsă. „Iluzia rămâne însă iluzie ! Nu va fi nici un fel de veac de aur, dar nici nu poate fi deoarece omul este o canalie care se obișnuește cu orice. „Afirmarea aceasta este spusă în’’sensul, că omul se obicinuește cu cele mai ticăloase condiții ale vieței, dar nu este adevărată. Din potrivă, cu răul omul nu se obișnuește, dar protestează, și se luptă contrar lui și chiar uneori „cu respect întoarce biletul său“ la dreptul de a se folosi de viață. Această foarte frumoasă expresie a lui Dostoievski este dreaptă în sens contrar , nu cu răul dar cu binele a mul se obișnuește repede și ușor. (Continuare în pagina 277-«)