Neamul Românesc, decembrie 1925 (Anul 20, nr. 269-293)
1925-12-01 / nr. 269
Despărțiri voite Idealul pentru orice societate omenească e să aibă cit mai multa solidaritate, să reducă la cit mai puține conflictele între indivizi și grupe, oricît s’ar spune că din ele iese un spor de viață și de energie. Dar din nenorocire nu e, și nu va fi niciodată, așa. Clasele se luptă — clasele culturale ca și cele sociale, grupările politice se înfrunta, se lovesc, încearcă să se biruie. Sunt situații și conflicte pe care le poți regreta, dar nimenea nu este în stare să le înlăture cu totul. Dar să adaugi la aceste despărțiri fără voie pe cele voite, aceasta e o mare greșeală și un mare păcat. Sunt partide care n’au nevoie decît de un pas ca să formeze o singura alcătuire, fiindcă, la o cercetare mai de aproape, programele se confundă și metodele se dovedesc aceleași. Acel pas să se facă odată ! Orice interese personale ar sîngera, sa Înceteze osebirile nenaturale și stricătoare bunului mers al trebilor ca și înseși concepțiilor dominante deopotrivă în ambele grupări. Numai așa se servește țara, și pentru ce asta mai facem politica? N. IORGA Ofensiva lui Hagi Tudose Un incident caracteristic, a făcut destulă vâlvă, și a provocat nenumărate discuții. Intr'o comisiune, d. Vintilă Brătianu, consecventul autor al dezastrului nostru economic și financiar, ar fi emis părerea desființărei a două departamente: ministerul comunicațiilor și ministerul pe care îl conduce cu destul tact și mai ales cu atâta competentă, d. N. D. Chirculescu. Nu vom insista acum asupra motivelor de ordin sentimental, cari au putut îndemna pe genialul prostrat al economiei nationale românești, să propună subtilizarea ministerului d-lui general Văitoianu, și deci debarcarea delicată a acestui sincer și devotat brătienist. Vom păstra acelaș rezervă, asupra argumentelor care au dictat d-lui Vintilă Brătianu, dezideratul mulțumită căruia bunele intenții ale d-lui Chirculescu nu ar mai fi putut fi expuse decât în ședințele trienale și festive, ale clubului de la Focșani. D. Vintilă Brătianu a fost denunțat — ca să zicem așa — că urmărește desființarea celor două ministere. *î* După un scurt interval știrea oricât de veridică părea, s'a desfințit oficial. Dacă mândria reținută a eternului nemulțumit de la Comunicații, nu a socotit utilă o rectificare urgentă, situația politică nu permitea d-lui Chirculescu prelungirea acestui echivoc dezagreabil. Ziare de tiraj au restabilit lucrurile. D. ministru de finanțe nu formulase o sentință atât de puțin simpatică, titularilor respectivi. Se complecta chiar lămurirea oficială, cu amănuntul că eminentul vistiernic înțelege însemnătatea departamentului chemat să îndrumeze munca națională. Acest aliniat în care d. Vintilă Brătianu aducea omagii probabil sincere muncei productive și constructive, putea fi considerat la rigoare și ca o elegantă atențiune pentru marele surmenat din fruntea guvernului. * Toate aceste puneri la punct, tindeau în orice caz să arată că a. Vintilă Brătianu nu umblă după reduceri bugetare făcute cu orice preț 9* on oricate riscuri pentru bunul mers al treburilor publice. Mulți puteau deci lua în serios asigurările d-sale. Iată însă că noi dovezi pun în cumpănă creditul care trebue făcut asigurărilor fostului și viitorului administrator delegat al „Băncei Românești“. Ofensiva lui Hagi Tudose nu s-a manifestat printr'un atac direct și fățiș, împotriva a două departamente. Ea este metodică, bine pregătită și privește întreaga administrație publică. Putea oare da Vintilă Brătianu să se mulțumească cu desființarea numai a doua departamente? Mândria lui Hagi Tudose era în joc, și prestigiul lui de asemenea. Eroul lui Delavrancea, în noua și cea mai sugestivă a lui incarnație, pretindea un succes definitiv. Și l-a obținut. Rând pe rând bugetele tuturor ministerelor, au suferit grave amputații. Nici un spor la material, nici o investițiune largă și înțeleaptă, indispensabilă și creatoare, n'a fost admisă, începând cu oștirea țarei căreia i se precupețesc mijloacele pentru o complectă organizare, și sfârșind cu drumurile de fier, artere indispensabile avântului nostru economic, pretutindeni a dominat acelaș spirit meschin și neînțelegător. In locul unui buget real care să grăbească procesul normalizărei, același reținută politică de economie la material și insuficientă salarizare, care a constituit crezul nefericit al d-lui Vintilă Brătianu, Hagi Tudose a învins. Ofensiva lui nu a desființat numai două, dar majoritatea departamentelor. Căci înainte de toate Hagi Tudóse vrea să strângă, să adune, să acumuleze. El își va aduce apoi elogii entuziaste... N‘am refăcut țara? N‘am dat oștire putința să fie la înălțimea intereselor supreme pe care e chemată să le apere? N‘am dat cooperației credite și producătorului mijloace? Ei și? Țara trebue să fie încântată căci d. Vintilă Brătianu a mai depus în contul ratelor, miliardul anual făgăduit Băncii Naționale. Ofensiva lui Hagi Tudose a reușit. E încă una din izbânzile tragice ale d-lui Vintilă Brătianu. Progresul -taina»ia iese Lungile și ambele rapoarte, memorii și expuneri ale d-lui Vintilă Brătianu, croite după acelaș tipic searbăd și mărginit, nu au darul, după câte s’ar pășea, să convingă opinia publică și clasele ei componente, despre fericirea colectivă care a cuprins, epidemic, România guvernată de partidul liberal, D. ministru de finanțe vorbește de bunăstarea și mulțumirea generală. Luând in serios frazeologia oficială, nu toate direcțiile nu se poate observa decât progres, decât încredere in statornicia valutară, decât avânt îndrăzneț spre producție. Realitățile sunt însă ceva mai puternice, chiar decât dorințele nebuloase ale guvernanților de astăzi. Bugetul suferă de același nesinceritate, care s1 falsifică de cinci ani incoace. Cei chemați să slujească Statul, suferă cumplit, cu toate făgăduelile utile liberalilor pentru vremuri de opoziție. Când salariul unui conferențiar de Universitate este de 146 lei pe zi, când proporția sporului e întrecută dinainte, de creșterea generală a prețurilor, toată generozitatea întârziată a d-lui Vintilă Brătianu rămâne o meschină manevră de politician abil. Cunoaștem răspunsul „tip" al competențelor. Suntem arătați că „negăm“ evidența... Negăm adică bunăstarea și viața omenească, pe care guvernul liberal a asigurat-o salariațîlor de toate categoriile. Ne-ar veni să râdem, dacă n’am ști durerea și suferința slujbașilor asupra cărora se revarsă elocința d-lui Vintilă Brătianu, înșiruită în expuneri interminabile. ECOURI POLITICE *avocații studiază in Africa, boala * somnului. Și cu toate acestea, sunt pe ici pe colo, suferinzi incurabili, cari nu vor cu nici un preț *d *e vindeca. D general a încheiat seria discursurilor la Dacia, spunând că fruntași averescani, cari au vorbit n'au spus lucru mare... Nici fruntașii nu aveau aprecieri mai fericite despre discursurile șefului... Ceia ce dovedește — vorba d-din Goga, că intre averescani e o unitate și o disciplină de gândire extraordinare... t» • Portocală, celebrul d. Portocal** Ut, a făcut o dizidență liberală. D. Leonte Moldovanu, aflând de gestul d-hil Portocală a spus: — L‘am curățat. Mai puțin pesimist, in ceea ce il privește, d. Portocală anunță că va face felii pe d. Leonte de la Brăila. * Se anunță o nouă consfătuire intre nemulțumiții liberali și d. general Moșoiu. Ministrul lucrărilor publice fine grozav să-i împace, fiindcă guvernul nu le-a distribuit locuri in instituțiunile comercializate. Și cum d. general Moșoiu este un șef abil, tratativele intre d-sa și nemulțumiți urmează la „Suzana". După toate probabilitățile și având in vedere terenul neutru unde urmează tratativele, împăcarea este sigură. GUVERNUL BRIAND DOMNUL BOGA... Părea o butadă mai acum o lună afirmațiunea că Franța se îndreaptă către un guvern Poincaré. Azi, în lumina evenimentelor recente, o asemenea presupunere poate să fie cel mult socotită ca o prematură anticipare. După cum s-a arătat, criza franceză lua proporții îngrijitoare prin aceia că unei crize financiare i se adăuga una politică. Că din gravitatea situațiunii financiare, partidele de stângă extremă, ale distrugerii, găseau un minunat prilej de a încerca, fără considerarea consecințelor, o puernică presiune pentru realizarea programului lor. De asemenea Încă de la constituirea celui de al doilea guvern Painlévé, după debarcarea d-lui Caillaux, s-a arătat că de cel dintâi depindea curmarea unei stări de incertitudiine, dacă ar fi avut curajul să-și compună o majoritate și cu membrii fostului bloc național, dintre care uinul, din cei mai reprezentativi, d-nul Maginot lăsase destul de clar a înțelege că e gata a-și da concursul. Dominat de fantezia unei consecvente politice și de credința că atitudinea partidelor de stânga nu e numai o simplă manevră interesată, d-nul Painlevé a reîncercat un guvern al fostului cartel. Iluzionismul său sincer, tot atât de sincer ca și al d-lui Herriot, a fost supus grelii încercări de a constata că d-lui Leon Blum și C-nna, prea puțin le pasă de interesele naționale pe care cu ușurință le sacrifică realizării unor interese de inspirație moscovită. Un altul trebuia sä desăvârșească ceea ce d-nul Painlevé refuzase, când condițiunile îi erau prielnice. Sub o formă mai atenuată, cu aparente de a fi o încercare de coalizare a forțelor stângii moderate, guvernul d-lui Briand în momentele critice nu poate conta decât pe o majoritate, în a cărei compunere valorile dreptei să nu fie de puțină însemnătate. Prezența d-lui Loucheur la ministerul de finanțe este cel mai bun criteriu al unei asemenea aprecieri. Ceea ce este cert e că subta sa nu se va prezenta nici un proect distrugător al averii particulare cum ar fi acela al impozitului pe capital, sau vreunul amenințător al creditului statului cum ar fi acela al consolidării pe termen lung a bonurilor de tezaur cu scadență scurtă, ambele proecte susținute și scumpe socialiștilor-fară intențiunea d-lui Briand de a desăvârși reforma electorală prin reintroducerea principiului majoritar al candidaturii uninominale cercuale, este o dovadă că teoreticește și’n practică noul guvern se depărtează de principiile de stânga, de pretinsul imperativ de justiție ce ar fi închis în formula Proportionalitate, atât de amăgitoare și cauză a neputinții constituirii unor adunări legiuitoare coordonate. Guvernul d-lui Briand. pare a fi astfel o tranziție către o nouă orientare politică de conservare națională. Pare a fi un guvern care prin necontestata autoritate morală a șefului său, așa de consolidată la Locarno, cât și prin suplețea și abilitatea lui politică să împiedice desnodământul unei dizolvări a camerei, soluție, primejdioasă e drept, dar care singură s’ar impune pentru a evita o politică de aventură ce ar fi năruit într’o zi eforturi seculare ale poporului francez. Și dragostea pe care o purtăm Franții, și considerarea specială că în fruntea guvernului ei se găsește un prieten al României, ne îndeamnă a-i ura o deplină reușită în încercarea ce-o întreprinde. De pretutindeni trei «stors« 3.» principi i Rusia țarilor era cheltuitoare și somptuoasă. Se știe. Rusia „tovarășilor“ este economă și frugală. Așa se afirma: „Excelența sa“ tovarășul Rakowsky, ambasadorul Republicei sovietice în Franța s-a grăbit să dovedească însă contrariul. El a tratat în hotelul său anumite personagii oficiale cu o discreție menageimă care ne-a uimit cu totul. Iată menu-ul: Partea solidă: Gavin Malosso. Consommé de vela iile mcsaîque. Crime Germiny. Harnes de satumon au champagne Quenelles de brochei. Riș de veau á la Dreux Faieans flaqnés de cailles â la broché Haricots verts an benne d-Isîgny Fois gras â la geiée an Xérés Saladé mimosa. Timbale glacé® diplomate Fruits et desserts. Partea lichidă: Vutcă, Foite. Château Yquem 1909, Gniand Larose 1915 Clos Vougeot 1919. RlesRmg Riquevihr 1922, veuve CUequot, Când te gândești că in paradisul moscovit, regimul alimentar trebue să fie așa de riguros egalitar ca și regimul politic, rămâi împietrit de admirație pentru un popor, până ari muritor de foame, și care poate să ofere astăzi astfel de meniuri Cum se poate face avere fată o idee pentru a face avere. Este vorba de a crește crocodili Un crocodil crește, în adevăr, foarte încet, la 15 ani el nu are decât 60 c.m. lungime ,și abea la 65 de ani pielea-i capătă o valoare comercială. Cu toate acestea, există la Calcula o fermă de crocodili și fermierul face afaceri strălucite. Harababură S'au adus — din toate părțile și‘n toate privințele — atâtea critici ne mai pomenitei harababuri ce domnește in toată țara, sub actualul regim, in cât una în plus nu va avea, poate, nici efectul căderii unei picături intr'o mare. Dar iată: Te duci intr'un oraș — ah, nenorocitele orașe de provincie! De aci vrei să te deplasezi într'un sat, — centru județean cu care are superioritate. Vremea rea, îți fac, dintr'o dată, orice mijloc de transport. Atunci, ce e de făcut? Te'ndrepți, fără ihodială, înspre un oficiu telefonic, ca să dai știre, pe această cale, celor cari pot să-ți trimită ,,o ocazie" pentru făcut drumul. ...O zi întreagă încerci pe la toate aparatele telefonice instalate în acel oraș — în care colcăe viermămișul politicianismului doar, — și nu izbutești să poți avea comunicația cu satul de care ai nevoe: sat mare, cu agenție p. t. t. centrală, cu sediu de ocol judecătoresc, etc. Apoi ce desnd de nepătruns trebue să stăpânească în satele și cătunele fără importanță — desigur numai politică — din alte mii de colțuri ale țării acesteia! E groaznic să încerci a o cuprinde cu gândul. Și doar e vorba de un județ în care d-nii Vintilă Vistiernicul și I. G. Duca marele Cancelar, sunt: cel dintâi mare proprietar, iar cel de al doilea șef politic atot-puternic, — județul Vâlcea. In pag. IV al Programul de guvernământ al cabinetului Briand. Cronica științifică SIMM Un fapt îmbucurător bine constatat, este că a început să scadă în mod considerabil crima prin otrăvire. Teama de justiție fiind, întotdeauna începutul înțelepciunei, otrăvitorii care odinoară sperau să rămâe nepedepsiți, pentru că nu puteau fi descoperiți, au fost puțin câte puțin descurajați în intențiunile lor criminale. Oftoxicologia este, un adevăr, o știință nouă, născută în cursul ultimei jumătăți de secol. Ea nu caută de altfel să vină numai în ajutorul justiției, ci va aduce servici foarte mari h igienei publice și private. Alături de otrăvirile voluntare, crime sau sinucideri, sunt otrăvirile accidentale care devin din ce în ce mai frecvente. Prin acestea se înțeleg intoxicările cu oxid de carbon, lente sau brutale, datorite unei încălziri defectuoase, intoxicările alimentare și mai ales intoxicările care omoară pe suonătorii unor anumite industrii. Astfel d. Kohn-Abrest, directorul laboratorului de toxicologie al prefecturei de poliție din Paris a expus Colegiului Franței, cu o supremă competentă, progresele dobândite de curând prin tehnica cercetării otrăvirilor. Evident, toxicologia împrumută chimiei și fizicei cea mai mare parte din metodele lor de investigație. In interpretarea rezultatului însă își are metoda sa specială Trebue să se știe că cei care ar putea să aibă încă crimnala intenție de a atenta, prin mijlocul otrăvei la viata semenilor lor, au înainte le doi adversari redutabili. Căci, persistă încă credința, destul de curentă, că anume otrăviri sunt prea subtile sau omoară, intr'o doză prea mică, pentru a putea fi stabilită la facerea analizei. Se va vedea însă acest lucru că nu e adevărat. Până acum otrăvirile erau clasate în trei mari grupe: gazoase sau volatile, minerale și vegetale sau organice. Cercetarea celor dintâi, mai ales, a făcut progrese de la 1915 încoace. Și aceasta se datorește întrebuințării spectroscopului. O singură picătură de sânge a victimei, luat chiar cât de târziu după deces, permite să se găsească urme infime de oxid de carbon sau de gaz de iluminat, agenți frecvenți ai mortei prin sinucidere sau crimă. Căutarea otrăvurilor minerale a făcut obiectul celor mai vechi studii. Cu toate acestea abia de la 1830 s-a putu găsi metoda de a se distruge materiile organice în mijlocul cărora ele sunt răspândite și care făcea scoatera lor la iveală atât de dificilă. Sunt cunoscute pasionatele discuțiuni cari din timpul procesului de la Brinllivier în 1676, au determinat pe savanți să înceapă cercetarea otrăvei celei mai întrebuințate, arsenicul. Astăzi tehnica preconizată de Gabriel Bertrand și de Billeter, permite ca el să fie găsit ușor chiar în a zecea mia parte din triun miligram din corpul victimei. Căutarea mercurului și a plumbului a făcut progrese de aceiași importanță. Dar una din cele mai grele probleme și care a derutat multă vreme pe chimiști este aceea a otrăvurilor vegetale sau sau extrasele de vegtale. Strionina, morfina și derivatele, cantaridina nu mai pot scapa nici ele investigațiilor laboratorului. Digitalina și acontinua singure mai au încă o identificare chimică nesigură. Dar acțiunile lor fisiologice permit a le caracteriza cu o mare siguranță. Experimentările se fac pe broaște sau pe pești mici. Doze de câteva zecimi de milmi din aceste alcaloide, dau în condițiunile experimentate formulate de Lomba în 1921, fenomene de intoxicație caracteristice, care complectează indicațiunile expertizei chimice și stabilesc convingerileexpertului. Se poate deci spune că de fapt „otrava care să nu lase urme” nu mai există. Otrăvirea „științifică“ care va fi practicată de o mână cât de exercitată distribuind toxicele în doze calculate, riscă oricum de a nu mai scăpa cercetărilor justiției. Aceasta trebue să se știe, nu numai de savanți, dar mai ales de marele public, La COMBAT id... Sub pseudonimul „Un arhivar“ în revista „Țara Noastră“ d. Goga își bate joc de cititorii, cari tot mai au un pic de considerație față de poetul ș scriitorul de talent, Octavian Goga. Sub cuvânt că arată contraziceri în scrisul d-lui Iorga, pune pe două coloane păreri despre Mihai Viteazu, Andrei Baron de Șaguna, Tache Ionescu, Iuliu Maniu și Chestia evreiască. Pentru ca să se vadă câtă inteligență i-a mai rămas omului ce fu mai ern sfetnic regesc, dăm aci citatele din care vrea să scoată că d. Iorga se contrazice în scrisul său. Adică în următoarele rânduri ar scrie contra lui Mihai Viteazul. Vezi Doamne, dacă este să spui adevărul fie și de Mihai Viteazul ești contra lui: „Nu numai Mihai n’a avut ideal național dar un ideal or oare, i-a lipsit. L’a mânat înainte setea sa nestinsă de poet al spadei, râvna de lucruri nouă pe care nimic n’ar fi putut s’o sature și, mai ales, l’a mânat nevoia. De la măcelul Turcilor înainte, omul acesta nu-și aparține, a căzt in mâinile fatalității care-1 duce, orb, tot mai sus, spre înălțimile periculoase“. N. Iorga. Două conferinți I Luptele Românilor cu Turcii dela Mihai Viteazul încoace. Buc. 1898 (pag. 28). Dacă d. Goga s’ar mulțumi să fie un poet, un cântăreț din patru strune al idealului național sau al oricărui alt ideal, i-am îngădui să nu Înțeleagă trecutul acestui neam sau al omenirii__dar când are pretenția să fie un îndrumător al opiniei publice și Doamne ferește, un viitor ministru, apoi atunci nu-i este permis să facă pe prostul. Eu rog ped- Goga, care se amestecă în istorie să îndrăznească fie chiar în cel mai avântat entusiasm ce ar avea pentru Mihai Viteazul, să facă afirmația că „Mihai a ama un ideal național". Apoi și cel mai slab elev de liceu ca"* iuÍJFTj&iuiți x HaST’i rü ü liaN IDEAL NAȚIONAL ÎNCEP TARZIU DE TOT ABIA IN SECOLUL AL XIX. Mihai Viteazul, ca și Ștefan cel Mare, — a fost un erou, un mare erou al nostru dar care și-a pus sabia în slujba craștinătății. Aca să vedem cum este d. Iorga pentru Mihai Viteazu. „N’am venit la mormântul lui Mihai Viteazul ca la orice mormânt. Căci sunt morminte închise și altele pe care nimic, nici o voință dușmană, nici o tiranie nu le poate Închide- Și mormântul lui Mihai Viteazul e din acelea care nu pot fi închise. Acolo se sbuciumă, neîmpăcat și dureros idealul nostru și cât timp va fi neîndeplinit acest ideal ce se sbuciumă în durere, nu va fi loc și ceas de odihnă pentru acel mort. N. Iorga, Pomenirea lui Mihai Viteazul. „Oameni cari au fost". Vălenii de Munte 1911 (p. 386— 390). Unde-o fi contrazicerea, că mă tot strudesc s’o aflu și nu pot? Poate că se va găsi cineva cu căpățâna „arhivarului“ d-lui Goga ca s’o vază. Intr’o parte se spune lămurit că Mihai n’a avut un ideal national iar aici că în mormântul lui se Octavian Goga reprezintă prin excelență Ardealul in literatura noastră. Patriotismul poeziilor sale (Oltul La noi) dragostea de țărănime Clăiașui) nota religioasă (Cântec, Apostolul Dorința) au nota specială a vieței și spiritului românesc actual al Ardealului. De la Eminescu nimeni n'a îmbogățit numărul cuvintelor și formelor plastice ale limbii etc (V. Haneș. 1st. lit. rom pag. 193) încă de la apariția primului volum fu și consacrat ca mare poet al neamului de toate curentele literare in frunte cu însuși Maiorescu etc. Și spunem adevărul fără să fim cronicari de cauciuc. Și nu reproducem nici decum ce se scrie în gazetele zilnice despre d-sa că ar sbuciumă dureros și neîmpăcat IDEALUL NOSTRU. Eu știu că și d. Goga vede bine că idealul nostru din 1911 se sbuciumă în durere și mormintele în care urmașii noștri î1 îngropaseră stau în toată clipa să crape ca din ele să țâșnească înviind — cum a și înviat în 1919. — Că acest ideal al nostru era și Mihai și Ștefan și Rareș și Mircea și orcare altul, care mai mult sau mai puțin au isbutit să adune sub spada lor ocrotitoare pe Românii răslețiți. * Or cât de scumpe nu sânt figurile marilor bărbați ai neamului nostru — când cineva face istorie este dator ca pe lângă calitățile și virtuțile ce i-au făcut vrednici de pomenirea noastră să arate și slăbiciunile lor. Mitropolitul Șaguna a fost un om providential — dar asta nu înseamnă că a fost fără de greșală. Și istoricul care-i arată și slăbiciunea nu înseamnă nici că este contra și nici ca este pentru el când îi arată virtuțile — ci numai că este istoric adică un iubitor al adevărului. Cred că d- Iorga va lăsa bucuros locul d-lui Goga ca poet să scrie despre Șaguna numai bine — să-l apoteozeze și să-l recomande cu entuziasmul său de poet plin de ideal — ca să fie canonizat ca sfânt. Pentru că d. Goga nu înțelege ce înseamnă a scrie storie îi voi da o pildă . In istoria bisericească de I. Mihăilescu . Manual pentru seminarii teologice stă scris: „Cu toate că marele Constantin și-a pătat, mâinile cu sângele fiului său Crisp, al soții sale, a două Fauste, al cumnatului său Liciniu și al nepotului său Licinianus... biserica având în vedere cele ce a făcut, el pentru creștinism. S-A NUMARAT INTRE SFINȚI împreună cu mama sa Elena etc" pa. 156—157- Și-i vorba de un sfânt în+o VTrini ca apostolii cinstiți die biserica și totuși istoria cea teologică nu se sfiește a-i arăta slăbiciunile. In 1848 Șaguna a avut o slăbiciune. Ținea la împărat cum țineau și au ținut toți Românii cu Avram Iancu în frunte. Ținea la împărat cu naivitatea omului curat la suflet și încrezător. Aștepta îndreptare pentru neamul său numai din grația împăratului. Deziluzia a venit în chip firesc. Dacă pe Avram Iancu l-a înebunit, pe Șaguna l-a îndârjit și mai mult în lupte pentru închegarea neamului în unitatea autonomă a bisericii Așa că el a putut înlocui un popor, mai cu seamă când vrea să lupte cu ambiția prostească a altora. De altcum d. Goga ar putea merge la d. I. Lupaș să învețe mică istorie dacă nu universală măcar atât cât să vază ce poate spune de Andrei Șaguna un istoric. Că istoria nu se învață din gazete și din articole festive. —* Încă trebue să și-o însemneze Goga. Cu toată ciuda ce va avea d. Goga — va vedea scris despre d-sa nu suntem așa de răutăcioși încât să-l svârlim în neantul uitării — pe două coloane pentru și contra. Activitatea politică și naționalistă (a d-lui Goga) a redus în parte activitatea literară a poetului Haneș. Istet, moderne, (pag. 393).. Ca om politic Octavian Goga se vădește dintru început un ambițios nestatornic care nu se dă înlături de la nici un fel de mijloc pentru a parveni. Ajunge în cons. de bancă, secretar la asociație, candidat de deputat . Răsvrătit în contra partidului național scoate gazeta Tribuna. Ajunge ministru în consiliul dirigent și dă cu piciorul pentru ca să ajungă ministru în cabinetul Averescu. Mai târziu patima politică îl face să despartă și să învrăjbească Ardealul ei care strigă pe toate drumurile pentru unificarea sufletească etc. fi nițel cam prea usturător. Deocamdată și noi numai atât. Prof. D. IONESCU nirT”— i *i i numi1 ■ —m*—irriT*-Tir»ri-. Candidații Opoziției Unite la alegerile parțiale de senatori Conducerea partidelor național și țărănesc de comun acord, au hotărât ca la alegerile parțiale de senatori, candidații să fie la Tutova din partidul țărănesc, iar la Iași și Ba»orgie din partidul Național. • In consecință, opoziția unită va susține la alegerea din Tutova, candidatura d-lui CEDAU I*AIt* TENIE, profesor universitar, la Iași, pentru locul de senator al Universității pe aceea a d-lui Hr. AU. SLATINEANU și la Calimera candidatura d-lui C. ANGELESIT.